475 matches
-
mai pot exercita puterea asupra nimănui. Spovedania se golește de prestigiul tainei, iar confesionalul aduce treptat cu un ghișeu de descărcare a conștiinței în fața unui funcționar ce nu poate înțelege dramele ce-i ajung la urechi. Indulgențele se dau de complezență, iar penitențele sunt asumate cu seninătatea celui care știe că nu va muri sfîșîiat de pe urma ei. Tradiția se usucă și ighemoniconul se golește într-o incintă bisericească a cărei pustietate nu e decît reflexul unei transformări exterioare. Biserica se schimbă
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
Gustul cere discernămînt, adică fler răspicat selectiv, genul de alegere care nu rabdă clemența, totul reducîndu-se la o reacție de discriminare pe bază de comparații. E ca un act de separare pe temei de preferințe stricte, gest de segregare fără complezențe de ochii lumii. Un om de gust nu e un gourmet, ci un estet pretențios. Tot astfel în critica literară: o carte îți place sau nu, iar aprecierea în sine nu suportă nuanțe intermediare, dihotomia valorică „da“ sau „ba“ fiind
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
comportării sale, de Cameleonea. Am citit de curînd cu mare interes o carte semnată de Vladimir Tismăneanu și Cristian Vasile, care încearcă a-i reconstitui figura și traiectul biografic, în temeiul unei bogate documentații și a unei interpretări lipsite de complezență. Vom încerca la rîndul nostru, slujindu-ne de datele oferite de către cei doi autori, a schița imaginea acestui personaj demonic, care a prigonit ca nimeni altul viața culturală a României, nefăcînd decît să alterneze "măștile răului" în funcție de circumstanțe. Stalinist pînă
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
un cifru psihologic. Modalitatea bardului de-a defini condiția poetului, constată mai departe exegetul, e una apofatică, din care mai curînd ar reieși ce nu este poetul decît ce este: "Nu e Ťpoetť, deducem, insul care, din vanitate sau din complezență, își alterează natura, superficial și limbut, cel care se cantonează într-un sentiment egoist ŤPoeți cu putredul amorť) ori se lamentează excesiv, profesional (ŤȘi plîngă poeții poema lor vanăť). Bacovia nu agrează retorica (goală), fumisteriile și ieremiadele, deopotrivă, exagerate, trucate
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
etc. Ce anume scrie dl Ș. despre operele cu pricina nu prea contează în ochii dlui Laszlo Alexandru. D-sa e mai curînd de părere, ca și alții, că pînă și simpla evocare a numelor cu pricina ar dovedi o „complezență nemeritată”. În fond, dl Ș. ar trebui lăudat tocmai fiindcă scrie despre autori intrați într-un con de umbră sau compromiși (adesea nu pentru opera lor, ci mai mult pentru atitudinile și apartenențele lor trecute). Nimeni din redacția RL nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
aprecierea publică se petrece de obicei la sfârșitul evenimentului, în mod direct, sau ulterior în presa scrisă, în cea vorbită. Nu sunt mulți muzicienii performeri care simt respirația, reacția intimă a ascultătorului în momentul performanței, care intuiesc natura aplauzelor; ...de complezență, din entuziasm, apreciative sau solicitând reveniri, așa-numitele "encores". în mod cert, calitatea, natura evenimentului nu sunt determinate în mod absolut de reacția publicului - aspect care, evident, nu poate fi ignorat - ci de adevărul artistic al spectacolului, al performanței muzicale
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
Nu pot așadar să-mi prevăd propriul viitor. Sunteți laureatul de anul acesta al Premiului Festivalului „Zile și nopți de literatură“ de la Neptun. Vă întreb în final: are vreo semnificație premiul acesta pentru dumneavoastră? Neîndoielnic, iar răspunsul nu e de complezență. Acesta e al doilea premiu internațional pe care îl iau după cel din 2004, premiul „Meša Selimović”, atribuit celui mai bun roman apărut în Bosnia și Herțegovina, Croația, Muntenegru și Serbia în acel an. E vorba de romanul Copiii lui
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Ognjen Spahić (laureatul Premiului pentru un Tînăr Scriitor): „Eu trăiesc literatura din interior“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5457_a_6782]
-
Totodată, standardele estetice îi erau extrem de înalte și nu îi intrai în voie prea ușor. Capricios și intransigent, rareori lăuda. De cele mai multe ori prefera să tacă, încuindu-te în afara gândurilor sale. Nu l-am auzit niciodată spunând vreun cuvânt de complezență. Știa unde e adevărul și profunzimea. Le cunoștea sălașul și cotloanele. Când se întâlnea cu cineva în același gând, spunea doar atât: “Păi da!”, însoțind afirmația cu un gest categoric. I-am admirat lucrările, felul în care erau croite, darul
Radu Paladi ? o evocare by Dan DEDIU () [Corola-journal/Journalistic/84236_a_85561]
-
plăcea să mă vadă cum stau de vorbă cu copiii lor idioți a căror tâmpenie e frumos încurajată de lecții de pictură, balet sau flaut în compania unor odrasle și mai cretine. Din cauza unei amabilități înnăscute, a unei flexibilități și complezențe dobândite prin educație, multă vreme n-am fost în stare să mă rup de acest mediu funest. Trăiam într-o lume proastă de care, numai acționând energic, m-am putut elibera. Era mai mult decât timpul s-o fac, apăsătoarea
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
de jurnalism literar, mai vioaie: pornind de la o carte lansată de curînd - dezbaterea unei teme, din diferite unghiuri și cu opinii diverse. Sau o anchetă în jurul unui autor mai puțin cunoscut. Au vrut mai mult spirit critic și mai puțină complezență în cronici și recenzii. Au cerut pagini de dialog cu ei, un loc unde să-și spună părerea despre cele citite. Toate acestea sînt fapt împlinit în cel mai nou număr. Și colaboratorii au fost împrospătați. Două noi rubrici fixe
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
în sine, este formidabilă. Lui Cioran i se pare - după cum îi comunică într-o scrisoare din 7 mai 1946 doamnei Geneviève Fondane - că „nu s-a scris niciodată ceva mai profund despre Baudelaire”. Filosoful nu poate fi suspectat nici de complezență, nici de „patriotism”: chiar și azi, în ciuda evoluției inerente a exegezei operei poetului, interpretarea lui Benjamin Fondane stă în picioare și, mai ales, își păstrează nealterate profunzimile de care vorbea Cioran. Pentru că nu este o lectură critică obișnuită, ci o
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
din perioada comunistă sau, uneori, postcomunistă. Memorialistul își creează atmosfera, personajele, conflictul și, desigur, poanta întâmplării. E mai narativ, mai sarcastic și mai pitoresc, cum nu a fost în paginile sale anterioare de istorie literară. Nu e un act de complezență din partea mea (de ce ar fi?) să remarc această epicizare a scrisului unui istoric literar și o îndreptare categorică spre proză. De la scenariul de istorie literară și memorialistica pitorescului cultural nu e decât un pas până la proza de ficțiune. (L-a
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
despre fleacuri". Cine are urechi de auzit... Dl B. face și mărturisiri cu caracter mai personal: "Părerile fundamentaliștilor ortodocși nu mă mai interesează de mult". Trebuie să remarcăm că dl B. are tendința de a-și privi trecutul cu oarecare complezență. Din cîte Cronicarul își amintește, dl B. împărtășea încă părerile cu pricina foarte de curînd, de pe vremea nu chiar biblică a Evangheliștilor Alinei Mungiu. Oprim aici cu mult regret, din rațiuni de spațiu, prețioasele gînduri ale d-lui B., "38
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
programatic, în paginile revistei „România literară”. Gh. Grigurcu sugera, ca totdeauna sagace, că revizuirile trebuie să fie preocupări permanente ale criticii literare, să se exercite nu numai asupra perioadei literare postbelice, ci și retrospectiv, asupra perioadelor revolute. Așa cum concede, cu complezență malițioasă, d-l Alexandru George în „opiniile” de sub titlul insidios „Citiți-l pe Agârbiceanu” din „Luceafărul”, nr. 25 și 26 din 2003, dv. rămâneți „unul dintre cei mai importanți critici ai vremii noastre și, după plecarea din țară a lui
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
și continuă o corespondență lungă cu Voltaire. Celebritatea marelui scriitor, omul cel mai citit din univers, sporește prestigiul ei, servindu-i interesele. Îl folosește pe Voltaire ca pe un ziar de mare tiraj, care fie că o învață cu toată complezența care sunt inamicii Franței, fie face să permită întregii Europe să ia cunoștință de gesturile ei cele mai notabile, ce îi vor mări prestigiul... Ea ignora realitatea pe care curtezanii i-o ascundeau cu grijă... își imagina că un oraș
Iluminiști și marii favoriți (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6694_a_8019]
-
de nenumărate ori, cu resemnare, ca pe o fatalitate, nu lipsită totuși, oximoronic, de o stranie mândrie drastic refulată. Nu însă și când îi scrie lui Kraus. Se simt, așadar, compatrioți. Cu atât mai mult, cu cât, poate dintr-o complezență ce frizează uneori flateria, Cioran introduce în dialogul lor epistolar abundente referiri măgulitoare la Austria, mergând până la a o substitui reducționist înseși Mitteleuropei: "M-a bucurat foarte mult faptul că socotiți eseurile mele Ťaustrieceť. Un lucru e sigur: nu pot
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
Sorin Lavric În 1970, Michel Foucault, prefațînd la Gallimard volumele lui Georges Bataille, scria: "Astăzi știm: Bataille e unul din cei mai importanți scriitorii ai secolului." Citindu-i azi cuvintele, nu poți să nu te întrebi: narcisism, orbire, complezență dulceagă? Căci, judecată din unghiul solipsit cu care francezii își contemplă cultura, fraza lui Foucault nu are nimic surprinzător. Nu hiperbola ei are a ne irita, ci totala inadecvare la autor. Bataille e mare doar prin marea exagerare cu care
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
4 cu mai mulți ani în urmă - îl situează pe Zbârnea, fără nici un fel de ambiguitate, în chiar interiorul mișcării noastre artistice. Acuratețea ieșirilor publice, rigoarea programului și consecvența gîndirii sale estetice merită un interes special, fără nici un fel de complezență și în afara oricărei priviri concesive. Și asta pentru că în cazul lui Tudor Zbârnea pictura este mai mult decît o expresie artistică sau o încercare gratuită de comentariu pe marginea lumii vizibile. Ea este, mai întîi, o formă de luare în
Ieșirea din haos - artiști basarabeni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9506_a_10831]
-
lui englezească trasă pe frunte, marfă de pachet incompatibilă cu stilul proletar de altădată, abandonat, mă apropii de poetul Dan Deșliu, dizident, căit, îi întind mâna și îl întreb ce mai faci, bătrâne? și nu era o vorbă doar de complezență, era, cu adevărat, foarte îmbătrânit cu toate că repede în mișcări... Paul Georgescu, mort 26-27 septembrie 1989, îngropat în 28 septembrie la Străulești. La moartea unui autor atât de caustic vin aproape toate personajele sale batjocorite să asiste la maximum și zic
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
favorabile din SUA aparțineau unor scriitori și prieteni ai lui Norman Manea și. mai rar, unor critici. Când a publicat Întoarcerea huliganului, una dintre cărțile lui cele mai bune, Norman Manea a făcut eroarea de a-și trata cu extremă complezență anii petrecuți în România, autodeclarându-se un fel de inamic public numărul unu al comunismului și exagerând consecințele faptului. Legătura între articolele pline de simpatie personală, nu neapărat critică, ale unor scriitori americani și autopropaganda din cartea de memorii nu erau
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5375_a_6700]
-
Constantin Țoiu Versul faimos al lui Terentius, opus celuilalt, "complezența face amici", explică multe și în literatura, putem să-i zicem universală. Oameni suntem. Din păcate, doar atât; și nu zei, încă... Pentru Fănuș Neagu am o veche amiciție și simpatie. Nu că am fi fost noi prieteni la toartă
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
nu am confundat niciodată România propriu-zisă cu regimul comunist care se instalase între timp. Ați primit de-a lungul timpului numeroase premii și v-ați bucurat de onoruri publice. Ce poate să însemne pentru dumneavoastră Marele Premiu „Ovidius"? Iarăși, fără complezență, vă spun că sunt premii care, sufletește vorbind, au o însemnătate mai mare decît rîvnitele onoruri oficiale. În limba franceză, distincția dintre singularul „onoare" și pluralul „onoruri" e tranșantă și foarte expresivă. Onorurile țin de conjuctura favorabilă, de poziția socială
Jean d’Ormesson: „Onoarea e mai importantă decît onorurile“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6243_a_7568]
-
au acces la medicamente antiretrovirale, care sunt capabile de a reduce efectele virusul într-o proporție semnificativă. Pot trece ani însă înainte ca maladia să se manifeste . Infecția cu HIV este acum considerată o boala cronică, se observă chiar o complezență în cadrul populației infectate. Punerea în aplicare a strategiilor de prevenire, prin urmare, este mai necesară decât oricând, anunță secretariatul congresului anual canadian de cercetare a HIV/SIDA. "Pacientul din Berlin" este singurul din lume care pare să fi fost complet
Truvada - tratamentul preventiv anti-HIV/SIDA cu eficacitate de 90% by Gherman Doina () [Corola-journal/Journalistic/66162_a_67487]
-
din Eminescu, Nichita, Blan diana, Păunescu, Octavian Goga... Efectul asupra cititorilor unii din ei, români precum copiii mei, alții cititori doar în limba engleză a fost unul pozitiv și, mi s-a părut mie, nu doar dintr-o politețe sau complezență... fapt care m-a încurajat să continui. La un moment dat, fără să conștientizez acest lucru, m-am trezit cu aproximativ 20-25 de poezii traduse. La acest punct, cândva prin martie 2012, o prietena comună m-a pus în legătură cu redactorul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
abdicarea morală din era postcomunistă, ambele consubstanțiale. Prin adaptarea lor la cerințele politice de după decembrie, oportuniștii de curte nouă, chiar dacă-și pun, pur ornamental, un enorm ecuson lovinescian, îl sfidează neîndoios pe marele predecesor, care afirma apodictic: ,,critica nu suportă complezență și tranzacțiune; ea e independentă sau nu e deloc". Ca și: ,, Corectitudinea e punctul de plecare al criticului. Și vai de criticul la care tocmai acest punct cardinal e un locus minoris resistentiae!". Reflecția lui E. Lovinescu se dovedește nespus
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]