1,332 matches
-
de motive atemporale, polivalente ca semnificație. Atmosfera de magie, de erudiție ezoterică, de transparență onirică și de supranatural amintește de Mateiu I. Caragiale (Craii de Curtea-Veche) sau de Ștefan Agopian (Sara, Tobit), dar și de realismul magic sud-american. Stilistic și compozițional, romanul trimite la structura poeziei, prin forța simbolurilor și rigoarea simetriilor interioare. Rock & Depeche. Filmul unui roman (1993), micul roman scris la mijlocul anilor ’80, deci anterior Ambasadorului, a fost „decupat” ca scenariu de film și editat ca „filmul unui roman
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
iscusința și vitejia tânărului, pe când c. pentru fată cuprinde portrete delicate ale unor fete harnice, înțelepte și neasemuit de frumoase. În ambele tipuri de c. se urează tinerilor, sub formă aluzivă sau directă, să se căsătorească. Cea mai frecventă structură compozițională se bazează pe alternarea de planuri: real-fantastic-real, introducerea și finalul constituindu-se în formule cristalizate. Cele mai multe c. conțin refrene, al căror sens este, adeseori, greu de descifrat. În cursul narațiunii apar personaje fabuloase, se poartă dialoguri, se pun întrebări retorice
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
Crăciunul, București, 1914; Al. Rosetti, Colindele religioase la români, București, 1920; Constantin Brăiloiu, Colindele d-lui G. Breazul, București, 1938; G. Breazul, Colindele.... Întâmpinare critică, Craiova, [1938]; Ovidiu Bârlea, Colindatul în Transilvania, AMET, 1965-1967, 247-304; Marin Buga, Tipuri de structuri compoziționale în colindele românești, REF, 1969, 1; Constantin Mohanu, Obiceiul colindatului în Țara Loviștei, REF, 1970, 3, 4, 6; Gh. Vrabie, Folclorul, București, 1970, 194-222; Nicolae Bot, Contribuții la cunoașterea funcției colindelor, AMET, 1971-1973, 473-488; Mihai Pop, Obiceiuri tradiționale românești, București
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
al „eroului” - un căpitan fanfaron, laș și poltron. O bună intuiție are autorul atunci când se oprește asupra câtorva întâmplări hazlii, care, prin contrast, amplifică dramatismul celorlalte. Valoarea literară a povestirilor este însă diminuată de o serie de stângăcii stilistice și compoziționale, ce-l trădează pe debutant. Cea de-a doua carte a lui C., Nebunia lumii, o nuvelă amplă, după unii critici, iar nu un roman, pare să se plaseze mai aproape de tezistul Foc al lui H. Barbusse decât de cvasinaturalistul
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
lovituri de palat, abilități machiavelice, acte de spionaj, cinism și cruzime, care vrea să demonstreze cum se făcea politica în Europa anului 1870, vizând interdependența dintre marile puteri, de al căror joc de interese era determinată istoria. Ceva mai unitară compozițional este Cavalcadă în iad (I-II, 1982), unde formula aleasă de autor - jurnalul - l-a ajutat să renunțe la diversificarea excesivă a epicului. Un mare general german consemnează și comentează într-o tonalitate sumbră evenimentele din ultima parte a celui
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
mai frecvent înlocuit cu un erzaț în ordine existențială, înstrăinându-l, astfel, pe insul comun de condiția sa umană. Subtil în sfera ideilor, prozatorul nu are totuși puterea de a le susține mereu până la capăt printr-o mai apăsată rigoare compozițională. Lucrul se vede mai ales în romanul Opt zile pentru totdeauna (1982), care pierde prea ușor accesul la un sens simbolic și mitic de o mai largă generalitate umană, pentru a fi cu adevărat romanul relevării unor caractere și al
COTUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286454_a_287783]
-
B. face referiri. În Folclorul românesc (I-II, 1981-1983), autorul nu ambiționează să dea un tratat, ci o sinteză în care urmărește să pună în lumină „rolul funcțional al fiecărei specii folclorice și mai cu seamă caracteristicile stilistice împreună cu modalitățile compoziționale de structurare poetică, menite să exprime cât mai adecvat tematica abordată cu atari mijloace poetice”. Cu deosebire inovator este ultimul capitol, Încercare de sinteză, în care sunt dezbătute chestiuni precum cronologizarea folclorului, relația folclorului românesc cu mitologia greacă și cu
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
pătrunde în circuitul didactic, tratamentul aplicat romanului și romancierului a sancționat drastic deviația de la normele curente, procustiene, din producția epocii. Dacă e privită nu doar prin fereastra unei lecturi tematice (multă vreme exclusivistă), ceea ce se observă de îndată este rafinamentul compozițional al cărții; fascicolul epic proiectează secvențe consubstanțiale, cu rol de personaje-reflector, nu lipsite de elementul contrastiv. Lângă toată coloristica și grozăviile din lumea Cuțaridei, sistemul ficțional își încorporează, cu o remarcabilă concizie, lumea parlagiului Marin Pisică, reverberând nostalgia Paradisului. Groapa
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Înrâurirea b. se resimte și în literatura cultă. Poeți ca G. Coșbuc, I. Pillat (Bocetul), V. Voiculescu (Patru brazi), Adrian Maniu (Înmormântarea feciorului de domn) preiau din b. nu numai concepția filosofică populară asupra morții, ci și elemente stilistice și compoziționale specifice. B. este cultivat și astăzi, viabilitatea acestei specii datorându-se prezenței ei în ceremonialul înmormântării. Surse: T. T. Burada, Datinile poporului român la înmormântări, Iași, 1882; S. Fl. Marian, Înmormântarea la români, București, 1892; I. Pop-Reteganul, Bocete, adecă cântări
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
la momentul apariției sale în dramaturgia românească, piesa lui C. poate fi socotită ca o scriere preionesciană. Alte câteva tentative literar-teatrale ale autorului sunt nesemnificative. Nae Niculae, comedie didactică, reprezentată de Compania Bulandra-Storin-Maximilian-Manolescu în 1928, nu dispune de o structură compozițională performantă, și sub raportul spectacolului a fost o cădere. Dorindu-se „pledoarie pentru pace și omenie”, piesa prezintă avatarurile aprodului de tribunal Nae Niculae, care după moarte nu este primit nici în rai, nici în iad, și avansează metafora disputei
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
și romanelor lui Tolstoi, Dostoievski, Gogol și ale altor autori ruși a căror vitalitate narativă, la fel ca aceea a victorienilor, depășește majoritatea convențiilor formale. Opera în discuție este O poetică a compoziției. Structura textului artistic și tipologia unei forme compoziționale a lui Uspenski. Acest autor, a cărui abordare are legătură cu abordarea semiotică a lui Iuri Lotman, face din tranziția de la nivelul punctului de vedere (točka zrenija) punctul de plecare cel mai important al studiului său: "În trecerea de la un
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
posibil la un moment dat. În consecință, mă voi concentra asupra relației dintre alcătuirea romanului ca un complex de forme narative de bază și variația situațiilor narative. Lucrarea lui Eberhard Lämmert Bauformen des Erzählens (Forme fundamentale ale narațiunii) descrie formele compoziționale care se pot distinge la nivelul structurii temporale a unei narațiuni 167. Din moment ce sînt deja relativ complexe, formele lui Lämmert nu sînt potrivite abordării mele, care vizează în primul rînd corespondențele de bază dintre formele structurale și situația narativă. Astfel
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
importanță prin faptul că este păstrat și selectat în memoria naratorului la persoana întîi. În ciuda atenției artistice cu care James își scrie de regulă narațiunile, este plauzibil ca amintirea lui Pemberton să fie de fapt o reminiscență a unui strat compozițional anterior, în care narațiunea era concepută încă la forma la persoana întîi în care Pemberton era narator la persoana întîi. (Este surprinzător faptul că dintre cele zece narațiuni scrise imediat înaintea de și după povestirea The Pupil, cinci sînt la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ca un fel de Konzeptionsmonolog, monologul interior al autorului sau al unui mediu auctorial în timp ce imaginația acestuia este concentrată asupra compunerii poveștii din 16 iunie 1904 din Dublin, este bazată pe un fenomen precum reflectorizarea personajului-narator. Termenul de Konzeptionsmonolog (monolog compozițional)411 este, desigur, mai mult o descriere metaforică decît una exactă a ceea ce este extraordinar în actul narativ din Ulise, însă oferă o ipoteză prin care diverse fenomene asociate cu reflectorizarea personajului-narator din Ulise pot fi subordonate unui concept unificator
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narativ din Ulise, însă oferă o ipoteză prin care diverse fenomene asociate cu reflectorizarea personajului-narator din Ulise pot fi subordonate unui concept unificator. 6.4.3. Thomas Mann, Muntele vrăjit La început poate fi surprinzător faptul că noțiunea de monolog compozițional, cuprinsă în analiza romanului Ulise, poate fi aplicată, de asemenea, operei lui Thomas Mann. Francis Bulhof a întreprins acest experiment interesant în studiul său asupra romanului Muntele vrăjit 412. Bulhof explică utilizarea atributivă a unor noțiuni, motive, formulări ciudate sau
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care poate fi doar dedus. Diferențele dintre contextul structural, în care aceste elemente transpersonale sînt incluse în fiecare dintre cele două romane, fac să nu fie indicată interpretarea romanului Muntele vrăjit ca expresie a fluxului conștiinței auctoriale sau ca monolog compozițional, așa cum face Bulhof. Bulhof însuși califică această ipoteză prin introducerea unui "probabil"414. O comparare a acestui aspect deosebit în cele două opere, atît de diferite în esență, este oricum semnificativă. În ambele opere apare un fenomen care invită la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nu ar fi fost obținută o separare completă a lumii imaginative a autorului/naratorului de cea a personajelor fictive. Distincția dintre perspectivism și aperspectivism, ca stiluri de valoare egală, ne face să ezităm astăzi în denumirea unei astfel de ciudățenii compoziționale drept o deficiență artistică. În schimb, trebuie să ne străduim să izolăm aceste fenomene în text, ca să le facem accesibile interpretării. Aceste fenomene sînt importante, în primul rînd, pentru înțelegerea procesului intern de concepere și de scriere și pentru înțelegerea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
înlocuiește aproape în întregime eul narator în cîmpul vizual al cititorului (De veghe în lanul de secară). Romanele epistolare și romanele-jurnal intim aparțin cumva zonei dintre ultimele două niveluri ale narațiunii la persoana întîi, potrivit accentului care cade asupra procesului compozițional și gradului distanței narative. 7.2.1. Naratorul auctorial din Pumpernickel Ca toate celelalte granițe din teoria mea narativă, cea dintre situația narativă auctorială și situația narativă la persoana întîi este deschisă. O tendință spre corporalizare a "eului" narator începe
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
creațiile artistice românești. Realizarea acestor cerințe conduce la anumite acțiuni, prin care să se urmărească: familiarizarea elevilor cu expresivitatea unor elemente de limbaj plastic; elevii să cunoască cum să organizeze o suprafață transformând-o într-un spațiu plastic în raport cu structurile compoziționale studiate, pe baza unor opere de artă sau a unor creații folclorice; să obțină practic prin combinarea unor elemente plastice expresivități cromatice sau acromatice noi, urmărind exprimarea unor idei, sentimente personale, etc.; să știe să întocmească schițe, proiecte, reprezentând forme
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
ritmul lor ascendent sugerează bucuria vieții. Acestui cântec strălucitor, pe care-l ridică cele cinci anemone roșii ce încunună buchetul îi răspund tonurile grave ca într-un andante maiestos ale celor trei anemone vineții, dintre care două ies din cadrul schemei compoziționale. La mijloc, câteva anemone de un alb gălbui și verdele lujerilor, sunt ca niște oaze de liniște duioasă. Verdele sclipitor al ulcicăi, cu o lucire albă de lumină în față și cu galbenul-cafeniu din partea de jos, aduc o nuanță ce
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
scriitor, adică un artist preocupat de lucruri fundamentale, își pune a priori probleme de „tehnică”. Firește că substanța operei poate, prin logica ei interioară, obliga pe artist la anumite căutări formale cu caracter inovator, îl poate duce la o structură compozițională insolită, la probleme de „tehnică”: lat. ars = gr. tehné. Dar toate aceste eforturi și invenții meșteșugărești sunt relativ repede asimilate, și cu toată mai multa sau mai puțina dificultate a lecturii, pe nimeni astăzi nu-l mai frapează Proust prin
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Capitolul 6tc " Capitolul 6" Raportarea studiilor de caztc "Raportarea studiilor de caz" Raportarea unui studiu de caz presupune finalizarea rezultatelor și descoperirilor. Indiferent de forma raportului, la baza redactării studiului de caz stau etape similare: identificarea audienței raportului, dezvoltarea structurii compoziționale și urmarea anumitor proceduri (cum ar fi oferirea raportului pentru revizuire către persoanele informate care au fost subiecți ai studiului). Odată redactat, studiul poate fi finalizat - sau poate fi combinat cu date colectate prin alte metode, ca parte integrantă a
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
cele mai provocatoare aspecte ale cercetării. Cel mai util sfat este să Întocmiți din timp părți ale studiului (de exemplu, secțiunile de bibliografie și metodologie), mai bine decât să așteptați până la sfârșitul procesului de analiză a datelor. Cât despre structurile compoziționale, se sugerează șase variante: liniar-analitică, comparativă, cronologică, de construire a teoriei, „În suspans” și nesecvențială. O ultimă indicație este de a vă concentra asupra efectuării unor studii de calitate, nu a unor cercetări lipsite de valoare. De obicei, stadiul de
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
audiențe În general, preferințele potențialei audiențe ar trebui să dicteze forma raportului dumneavoastră. Deși procedurile și metodologia de cercetare ar fi trebuit să urmeze alte indicații, sugerate În capitolele 1-5, s-ar cuveni ca raportul să reflecte sublinierile, detaliile, formele compoziționale și chiar o dimensiune care să corespundă nevoilor potențialei audiențe. Importanța audiențelor sugerează faptul că ați putea colecta informații formale despre nevoile acestora și tipul preferat de comunicare (Morris, Fitz-Gibbon și Freeman, 1987, p. 13). Conform acestor principii, am atras
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
viață al inovațiilor tehnologice În serviciile publice. Structuri ilustrative pentru redactarea studiilor de caztc "Structuri ilustrative pentru redactarea studiilor de caz" Capitolele, secțiunile, temele secundare și alte componente ale unui raport trebuie organizate, adică trebuie să le dați o structură compozițională. Acest lucru a constituit un subiect de interes și pentru alte metodologii. De exemplu, Kidder și Judd (1986, pp. 430-431) scriu despre forma „de clepsidră” a raportului pentru studii cantitative. La fel, În etnografie, John Van Maanen (1988) a dezvoltat
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]