883 matches
-
de sens. Se vede nevoit să revină de mai multe ori asupra lor, cu noi argumente. Pune în discuție afirmația că „unul și același lucru este și totodată nu este“, scandaloasă pentru simțul logic. „Întradevăr, este peste putință LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 63 50. 51. ca un om săși poată închipui că unul și același lucru este și totodată nu este. Și totuși unii cred că Heraclit a afirmat chiar așa ceva. Cu toate acestea, nu e necesar să interpretăm vorbele cuiva chiar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
b). În această privință, chestiunile se complică aproa pe la nesfârșit. Pe de o parte, afirmă Aristotel, te trezești în fața multor teze ciudate, nu poți trece cu vederea „toate impo sibilitățile și absurditățile ce decurg din doctrinele celor ce LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 65 53. susțin alte păreri, nici părerile celor ceși îmbracă ideile întro formă mai atrăgătoare“ (XII, 10, 1075 a). Așa îi apare ideea că „toate lucrurile își au obârșia în elemente contrarii“. Doar că, observă imediat, unele lucruri, precum cele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în acest caz, este o „bucurie pentru ea însăși“ (980 a-b). 9. Două apariții ciudate: visul și filozofia Ne este cunoscută o afirmație a lui Cicero, neobișnuită întrucât privește chiar lipsa de măsură a celor filozofice. Un LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 67 filozof - și nu unul oarecare - se referă la absurditatea unor enunțuri filozofice. Sunt totuși puțini filozofii care îndrăznesc să afirme deschis acest lucru și, pe deasupra, săși motiveze întrun fel afirmația. De pildă, Socrate, cu dexteritatea sa aparte în a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
stranii? Nu știm ce motive deosebite au avut unii filozofi ca să spună acele lucruri, sau dacă măcar au avut motive. Nu știm nici dacă ei au înțeles întotdeauna ceea ce au spus. Cu toate acestea, au fost bine reținute, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 69 56. preluate cu aviditate de alții, elogiate sau disprețuite, socotite uneori salutare. Au de venit astfel și mai ciudate, mai stranii. Și nu este în joc, de această dată, producerea ludică a ceva absurd. Filozofii la care se referă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
57. lui“). Surprins cu totul în fața acestor atitudini opuse, Cicero nu mai știe ce să creadă. Își dă seama însă, după cum afirmă imediat, că nu s ar putea spune ceva mai absurd. Nu contestă acestor vechi doctrine orice putere de comprehensiune, chiar o anume subtilitate (II, 60). Însă îi apar la fel de stranii ca și visele pe care caută să le explice. Puțin mai înainte, vorbind despre unii stoici, amintește felul în care ei înțelegeau decăderea unor ritualuri la Delfi: „spun că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
uzează de explicații dintre cele mai stranii. Cu privire la vise, stoicii sunt siguri de puterea lor divinatorie. Numai că argumentele pe care le aduc sunt adesea contradictorii. Nuși mai pun întrebări cu privire la realitatea și limitele acestei puteri, nici cu LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 71 privire la amestecul celor veridice cu iluzia însăși. Ignoră faptul că omul care visează poate lua ca real orice lucru înșelător (II, 58). Acestuia i se întâmplă uneori precum corăbierilor aflați de multă vreme pe ape, sau celor care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
deal lui Diderot, și nicidecum pe un antic. Cel care vorbește aici apare ca un homo novus. Se situează singur printre cei care prețuiesc discuția rațională și cercetările noi asupra naturii. Preferă să se vadă pe sine în LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 73 58. descendență socratică, însă, ca om nou, anunță deja o abatere serioasă față de episodul grec. Ce aș remarca în acest loc? Încrezător în modul de „argumen tare rațională“ (II, 11), ce ajunge a se vedea just prin el însuși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
E aproape uluitor ce spune aici, vorbind despre acei filozofi ce nu sunt nicidecum „de doi bani“! Unor vise complet bizare le răspund acele minți care, deși cunosc bine logica, nu se feresc totuși dea avea opinii extravagante. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 75 59. Iar Cicero, care scrie despre absurditatea unor vise și a unor interpretări filozofice, a fost el însuși un om cu destule vise - în ambele accepțiuni ale cuvântului - și cu vocație filozofică. Întradevăr, nimic atât de ciudat încât să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
va ține cont de sensul și puterea unei demonstrații. Nu însă și omului absurd, pentru care „dez văluirea absurdității (deductio ad absurdum) nu mai este necesară“. O concluzie definitivă și oarecum tristă, gravă, cel puțin în acest loc. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 77 61. 62. Concluzia de mai sus pare logică. Numai că unele detalii în ceea ce spune Kant nu sunt de natură să ne liniștească în privința „omului absurd“. Să fie într adevăr orice argument zadarnic în cazul acestui om? Dar există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în sine și la fe nomen. Experimentul făcut astfel („un experiment al rațiunii pure“, cum este numit) conduce la reducția celor absurde. El seamănă, precizează Kant, cu ceea ce chimiștii înșiși numesc „reducție“, separare atentă a unor elemente diferite. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 79 65. 66. Să menționez, întro paranteză, că, deși lucrul în sine nu poate fi cunoscut, noi cunoaștem destule despre acesta chiar prin ceea ce Kant însuși susține. În definitiv, al descrie sumar înseamnă a cunoaște întro privință elementul său incognoscibil
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sunt în stare să utilizez concepte și să nu mă contrazic în ceea ce spun. Două condiții mini male, simplificând puțin lucrurile. În schimb, actul de cu noaș tere presupune o condiție în plus: să pot dovedi posibilitatea unui LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 81 69. 70. obiect „fie prin mărturia experienței din realitatea lui, fie a priori prin rațiune“. Privind logic lucrurile, Kant are dreptate. Ceva absurd se contrazice în chiar conceptul său și, astfel, contrazice gândirea însăși. Iar cel care se contrazice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ceea ce poate fi văzut în cuprinsul acesteia. Ne dăm seama că astfel de precizări ale filozofului, clare și prudente, privesc totuși o experiență distinctă a gândirii. Este vorba de acea experiență în care lucrul gândit devine un obiect LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 83 76. determinat, definit, sesizabil empiric sau logic. Adică un obiect cu privire la care pot să afirm ceva precis, să calculez, să aplic, săi determin proprietățile etc. În acest fel, este privilegiată gândirea enunțiativă, aptă să descrie și să determine riguros
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
suspect, înainte de toate faptul de viață. Ajunge să sufere de o gravă afecțiune („Lumina de zi cea mai crudă, raționalitatea cu orice preț, viața la modul lucid, rece, prevăzător, conștient, fără instinct, împotrivinduse instinctelor, toate acestea la rândul LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 85 77. lor nu erau decât o boală, o altă boală [...]“, scrie în același loc, § 11). Devine un fenomen extins, ce face loc în cuprinsul său până și atitudinii opuse. În consecință, războiul care i se declară ajunge ușor o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lucru a face și a nu face? Doar ca să producă fiori celor din jur? Nu ar trebui să ne grăbim cu un răspuns, căci motivele pot fi variate, imprevizibile, iar în unele cazuri nu trebuie căutat nici un motiv. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 87 79. Revin la ceea ce spuneam dintru început, anume că omul se contrazice și altfel decât așa cum ne învață logica. Se contrazice adesea fără să știe și fără să țină cont de așa ceva. O face mai ales sub presiunea unor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
limba pe care o vorbim și cu acel cod elementar propriu unei culturi. Este motivul pentru care sa vorbit despre un gen de „gândire inconștientă“, prereflexivă, la nivelul căreia se realizează marile schimbări ale istoriei. Lucru im portant, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 89 80. . 81. aceste credințe nu sunt niciodată simple sentințe sau răspunsuri la anumite întrebări. În consecință, nu se supun distincției adevărat/fals. Mai mult chiar, nu sunt prin ele în sele logice sau absurde. Acest fapt nu ne împiedică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
credința întrun progres tehnologic sigur și fără limite. Sau credința că istoria poate fi eliberată prin intervenția mesianică a unor oameni. Eventual credința că suntem stăpânii solitari ai propriului destin. Mituri ale lumii moderne, ele țin de o LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 91 82. 83. 84. religiozitate laică, ce a condus deja la noi crize și sciziuni în viața conștiinței. Privite în ele însele, nu sunt nici cu sens și nici lipsite de sens. Le socotim evidente doar întrucât neam obișnuit cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Un text fermecător este de pildă acel jocus monachorum numit Coena Cypriani, în care, făcând gesturi total absurde în timpul unei festivități, apar toate personajele biblice... Cert este că evenimen tele care se înlănțuie nu păreau absurde cititorilor vremii, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 93 87. din moment ce fiecare personaj făcea ceva care, întrun chip oarecare, îl asocia cu povestirea biblică; dar, pentru cine o citește acum, această enumerare ni se înfățișează delicios de haotică...“<ref id="88">Ibidem, p. 321.</ref> Ceea ce înseamnă că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cum se naște o asemenea imagine cu privire la celălalt? Să fie vorba doar de un reflex care, după atâtea secole de dispute și excomunicări reciproce, nu ne lasă deloc în pace? Când noi spunem de pildă că Platon gândește LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 95 absurd, cel mai probabil un anume „Platon“, revăzut după pu terile minții noastre, ne devine incomprehensibil. Altfel spus, noi înșine, așa cum ne regăsim în unele imagini cu privire la celălalt, ne trezim de neînțeles în propriii ochi. Nu mai suntem pentru
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai înseam nă neapărat ceva propriu unui alt sine, cum sugerează enunțul lui Sartre. Sau dacă totuși trimite către celălalt, acest celălalt fie ne este intim, locuind în noi înșine, fie orientează către un dincolo inepuizabil ca atare. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 97 90. Secțiunea a treia APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 13. Spaime noi în fața unor propoziții metafizice Am văzut deja că multe pot să apară străine sensului comun, această posibilitate fiind variată și întrun fel fără granițe. Însă altceva ne reține
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care plutește undeva ca un «tărâm intermediar»“. A vorbi în chip propriu despre sens înseamnă a avea în vedere un mod de a fi („Ceea ce este înțeles, riguros vorbind, nu este sensul, ci ființarea, în speță ființa“). În relație cu comprehensiunea, sensul reface structurile acesteia și elementele ei prealabile. Are el însuși un caracter prealabil. În consecință, doar plecând de la posibilitatea sensului ceva devine comprehensibil ca atare. Acest lucru nu contrazice ideea că orice comprehensiune constă în articularea unui sens, cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în speță ființa“). În relație cu comprehensiunea, sensul reface structurile acesteia și elementele ei prealabile. Are el însuși un caracter prealabil. În consecință, doar plecând de la posibilitatea sensului ceva devine comprehensibil ca atare. Acest lucru nu contrazice ideea că orice comprehensiune constă în articularea unui sens, cu orice mod de comprehensiune se anunță un sens. Urmează o precizare decisivă pentru ceea ce se spune Heidegger în acest loc. „Sens nu are decât Daseinul, în măsura în care starea de deschidere a faptului de afiînlume poate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acesteia și elementele ei prealabile. Are el însuși un caracter prealabil. În consecință, doar plecând de la posibilitatea sensului ceva devine comprehensibil ca atare. Acest lucru nu contrazice ideea că orice comprehensiune constă în articularea unui sens, cu orice mod de comprehensiune se anunță un sens. Urmează o precizare decisivă pentru ceea ce se spune Heidegger în acest loc. „Sens nu are decât Daseinul, în măsura în care starea de deschidere a faptului de afiînlume poate fi «umplută» cu ființarea descoperită în această stare de deschidere
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
resimte gândirea logică în fața „cercului înțelegerii“. Ci de o accepțiune a ei radical diferită. Astfel, vorbind despre sensul ființei, înțelege că nu poate fi vorba de ceva „care s ar afla în spatele ființei“, ci privește ființa însăși în măsura în care se deschide comprehensiunii omenești.<ref id="126">Ființă și timp, ed. cit., p. 209.</ref> Cu această mențiune, este consecvent modului în care explicitează constituirea ființei ca fenomen. La fel și prin ceea ce adaugă imediat: „Sensul ființei nu poate niciodată să fie pus
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Afirmă simplu și limpede adevărul de credință: Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a în viat. Or, înainte de toate, tocmai acest adevăr de credință este profund paradoxal. Cititorul ar putea să recunoască aici câteva niveluri distincte ale comprehensiunii. Ar putea să vadă cum ceea ce e rușinos, nebunesc și imposibil ( pudendum, ineptum & impossibile) se situează pe mai multe trepte. Atunci când citește: „Fiul lui Dumnezeu a murit: este întru totul de crezut, deoarece este nebunesc“, nu se va opri la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tre aceste situații, sub diferențe ce nu pot fi ignorate. Înainte de toate, se descoperă ca paradox absolut, adevăr al Întrupării lui Dumnezeu (V, 7). Însă recunoașterea acestuia presupune experiența trăită a propriei finitudini, fapt ce indică un alt gen de comprehensiune. După cum afirmă în Apologeticum, XVII, 3, „ceea ce ne face săL înțelegem pe Dumnezeu este neputința de aL înțelege“. Această propoziție nu este doar paradoxală, contravenind uzajului obișnuit al gândirii, ci și antinomică: neputința de aL înțelege pe Dumnezeu face posibilă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]