334 matches
-
categoria sintactică, proprietățile de atribuire a rolurilor tematice. Informația din Lexicon este proiectată la toate nivelurile: D-Structură, S-Structură, LF. D-Structura este un nivel de interfață în care proprietățile lexicale sunt exprimate într-o formă accesibilă pentru sistemul computațional. Reprezentarea din D-Structură este proiecția informației stocate în Lexicon. În D-Structură, argumentele ocupă o poziție în care le este atribuit rol tematic. S-Structura reprezintă rezultatul (engl. output) sistemului computațional. PP respinge total conceptul de regulă de construcție
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt exprimate într-o formă accesibilă pentru sistemul computațional. Reprezentarea din D-Structură este proiecția informației stocate în Lexicon. În D-Structură, argumentele ocupă o poziție în care le este atribuit rol tematic. S-Structura reprezintă rezultatul (engl. output) sistemului computațional. PP respinge total conceptul de regulă de construcție gramaticală. Componenta transformațională (T) este redusă la move-α, cu condiția ca α să fie un constituent. Deplasarea (engl. move) este considerată ultima soluție (engl. last resort). După move-α rămâne o urmă coindexată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în lucrările de specialitate, teza minimalistă forte: facultatea umană de limbaj este un sistem cu un design optim și cu o organizare desăvârșită care ne conduc la ideea că avem a face cu funcționarea internă a unui set de legi computaționale foarte simple și foarte generale în mintea umană, subordonate unor principii biologice și fizice foarte simple, caracteristice tuturor sistemelor biologice. După cum o sugerează și titlul de program (nu model, nici teorie), minimalismul nu este o teorie, ci un mod de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
particular, limită a celui de-al doilea. Și anume, cazul în care probabilitatea evenimentelor este egală cu 1. Din acest motiv, aceste două modele sunt adesea tratate ca un singur model. Patrick Suppes (1984) îl desemnează cu termenul de model computațional, subliniind prin aceasta ideea de „calcul” logico-matematic, iar John Steinbruner (1976) îl denumește model analitic, având în vedere faptul că el se fundează pe o analiză logică, utilizând o mulțime de cunoștințe într-un calcul riguros. În această lucrare se
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
într-un calcul riguros. În această lucrare se va avea în vedere modelul mai general al deciziei certe, atât în varianta sa strict deterministă, cât și în cea probabilistă, fiind desemnat prin termenul de modelul clasic de decizie sau model computațional sau analitic. Există desigur unele deosebiri între cele două variante ale acestui model. În cazul primei variante, decizia este presupusă a fi corectă, în sensul că ea este cu siguranță decizia cea mai bună posibil. În cazul modelului probabilist, în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
teoriei matematice a deciziei este asigurarea luării unei decizii „consistente, coerente în raport cu cunoștințele pe oare le avem la un moment dat”, și nu neapărat de a identifica soluția cea mai bună în mod efectiv. Cum putem evalua modelul analitic sau computațional, indiferent dacă el este de tip strict determinist sau probabilist? Din punct de vedere normativ, el este înalt dezirabil, descriind situația de raționalitate absolută. Un decident, dacă vrea să fie înalt rațional, trebuie să tindă să folosească una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
datoresc, cel mai adesea, necunoașterii de către decidenții reali a tehnicilor recomandate, ci mai mult faptului că presupozițiile pe care se fundează el nu corespund condițiilor reale ale deciziei. Iată câteva dintre cele mai importante limite ale aplicabilității modelului analitic sau computațional. În primul rând, se pune o problemă de complexitate. Modelul analitic presupune adesea un proces de prelucrare a informației atât de sofisticat, încât arfiabsurd să presupunem că el poate fi utilizat de către decidenții reali (Steinbruner, 1976). Capacitatea mentală naturală a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
definit”. Nu este întâmplătoare, din acest motiv, dezvoltarea rapidă în ultimii ani a psihologiei cognitive. Mai mult. Procesele cognitive intuitive, caracteristice decidenților reali, nu mai sunt privite ca exerciții de cunoaștere primitive în raport cu cele ale calculatorului, întruchiparea perfectă a raționalității computaționale, ci dimpotrivă. Calculatorul are de învățat de la om. Se cristalizează tot mai clar ideea că oamenii utilizează în mod real tehnici de gândire diferite de cele prescrise de modelul computațional, capabile să ofere adesea soluții adecvate la probleme cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cunoaștere primitive în raport cu cele ale calculatorului, întruchiparea perfectă a raționalității computaționale, ci dimpotrivă. Calculatorul are de învățat de la om. Se cristalizează tot mai clar ideea că oamenii utilizează în mod real tehnici de gândire diferite de cele prescrise de modelul computațional, capabile să ofere adesea soluții adecvate la probleme cu un grad de complexitate care depășește cu mult posibilitățile raționale de tip clasic. Această schimbare de atitudine o găsim exprimată în cele mai diferite feluri. Suppes, în lucrarea citată, remarcă faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]