366 matches
-
ori să integreze psihofiziologia, psihobiologia și neurobiologia cu psihologia cognitivă. Cuvintul "neuroștiințe" este relativ nou, prima societate de neuroștiințe fiind înființată abia în 1970. Ca domeniu, neuroștiințele se ocupă cu structura, funcția, neuroevoluționismul, dezvoltarea, genetică, biochimia, fiziologia, farmacologia, informatica, neuroștiințele computaționale și patologia sistemului nervos. În mod tradițional a fost văzută ca o ramură a biologiei. Cu toate acestea, recentele contribuții precum și interesul arătat de mai multe discipline, cum ar fi psihologia cognitivă, informatică, statistică, fizică și medicină, au dus la
Neuroștiințe () [Corola-website/Science/313878_a_315207]
-
a constituenților moleculari pînă la reprezentări grafice ale creierului pentru diferite activități. Studiul stiințific al sistemului nervos a cunoscut o creștere importanta în a doua jumătate a secoluilui XX, în special datorită revoluției înregistrate în biologia moleculară, electrofiziologie și neuroștiințele computaționale. A devenit posibilă înțelegerea, în detaliu, proceselor complexe care au loc în interiorul unui singur neuron. Cu toate acestea modul în care retelele de neuroni produc comportamentul intelectual, percepția, emoțiile sunt încă prea puțin înțelese. Sistemul nervos este compus dintr-o
Neuroștiințe () [Corola-website/Science/313878_a_315207]
-
memoriei partajate. Caracteristicile fiecărui stream, printre care și lățimea și adâncimea fiecărei cozi generate poate fi specificata în aplicația C. Impulse C este utilizat pentru aplicații ce țin de prelucrarea numerică a semnalelor pe sisteme embedded precum și pentru accelerarea aplicățiilor computaționale de înaltă performanță din domeniul analizei financiare, bioinformaticii și nu în ultimul rând al calculului științific. Altera Nios ÎI și Xilinx MircoBlaze și PowerPC sunt câteva din platformele FPGA ce suporta Impulse C. Datorită numărului enorm al porților logice programabile
Impulse C () [Corola-website/Science/322879_a_324208]
-
unei instalații pentru spargerea nucilor, precum și inventarea unui nou procedeu de uscare a nucilor. Rezultatele cercetărilor au fost comunicate la conferințele din Cracovia, Pitești, Lvov și Kiev. Din anul 1998 este membru (academician) al Academiei Internaționale a Științelor și Sistemelor Computaționale. Vasile Tarlev a fost decorat cu diploma “Businessmanul anilor 1995 - 2000”. De asemenea, este deținător al premiului “Omul care determină imaginea Planetei” și al insignei de aur personale. La data de 3 iulie 2000 a fost decorat cu medalia de
Vasile Tarlev () [Corola-website/Science/296876_a_298205]
-
deci inițial aceasta a părut a fi o problemă mică. Într-adevăr, dublarea repetată a numărului de pași conduce în cele din urmă la o aproximare de 3,76001. Pentru aceasta este însă nevoie de 2 componente, cu un cost computațional mare pentru această precizie redusă; urmărirea unei precizii mai mari poate face pașii atât de mici încât precizia să ajungă să fie limitată de precizia reprezentării în virgulă mobilă. O abordare mai bună este înlocuirea aproximării funcției cu linii orizontale
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
ultima valoare fiind împărțite la doi, și înmulțește totul cu lățimea pasului. Aproximarea integralei este imediat îmbunătățită la 3,76925, evident mai precis. Mai mult, pentru a obține valoarea 3,76000 sunt necesare 2 componente, necesitând substanțial mai puțin efort computațional decât metoda dreptunghiului. Metoda lui Romberg elaborează cu succes metoda dreptunghiului. Întâi, lungimile pașilor sunt reduse incremental, dând trapeze de aproximare notate cu "T"("h"), "T"("h"), și așa mai departe, unde "h" este jumătate din "h". Pentru fiecare nou
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
funcției). Polinomul Lagrange de interpolare {"h","T"("h")} = {(4.00;6,128), (2,00;4,352), (1,00;3.908)} este 3,76+0,148"h", dând valoarea extrapolată 3,76 în "h" = 0. Cuadratura gaussiană necesită adesea un efort computațional considerabil mai mic pentru o precizie superioară. În acest exemplu, se pot calcula valorile funcției în doar două puncte "x", ±⁄, apoi se dublează fiecare valoare și se însumează pentru a obține răspunsul numeric exact. Explicația pentru acest succes constă în
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
Aprofundate (Calcul Paralel și Distribuit). Între 1995 și 1998, această secție a avut și o filieră în limba franceză, la care au predat profesori francezi de la universitățile Paris Sud-Orsay, USTL Lille și Sorbona. Din 2001 funcționează un Masterat în Lingvistică Computațională. FII oferă studii post-universitare (cu durata de 2 ani), prima promoție absolvind în 2000. Din toamna anului 2002 a început să funcționeze Secția de Învățământ la Distanță. FII asigură cadrul pentru perfecționarea continuă a profesorilor de informatică din învățământul pre-universitar
Facultatea de Informatică Iași () [Corola-website/Science/317053_a_318382]
-
O rețea semantică este un notație grafică pentru reprezentarea cunoștințelor în modele de noduri de interconectate și arcuri. Implementarea computațională a rețelelor semantice a avut loc mai întâi pentru inteligența artificială și pentru traduceri automate, însă versiunile anterioare au fost utilizatate pe o perioadă îndelungată în filozofie, psihologie și lingvistică. Ce este comun pentru toate rețelele semnatice este reprezentarea grafică
Rețea semantică () [Corola-website/Science/317206_a_318535]
-
Subeșantionarea, care creează dedublări de frecvență joasă, poate produce același rezultat, cu mai puțin efort, prin comutarea frecvenței semnalului la frecvențe mai joase înainte de eșantionarea la rata mai scăzută. Anumiți canalizatori numerici (digitali) exploatează dedublarea în acest fel pentru eficiența computațională; vezi eșantionarea frecvenței intermediare (FI)/frecvenței radio (FR). Sinusoidele sunt un tip important de funcții periodice, deoarece semnalele realistice sunt modelate adesea ca însumarea multor sinusoide de frecvențe și amplitudini diferite (cu o serie sau transformată Fourier). Înțelegând cum anume
Dedublare (procesare de semnal) () [Corola-website/Science/319753_a_321082]
-
Lingvistica computațională este un domeniu interdisciplinar care se ocupă de modelarea statistică sau bazată pe reguli a limbajelor naturale, dintr-un punct de vedere legat de calculatoare. Modelarea aceasta poate avea ca obiect orice domeniu lingvistic. Prin tradiție, cei care se ocupă
Lingvistică computațională () [Corola-website/Science/315135_a_316464]
-
domeniu interdisciplinar care se ocupă de modelarea statistică sau bazată pe reguli a limbajelor naturale, dintr-un punct de vedere legat de calculatoare. Modelarea aceasta poate avea ca obiect orice domeniu lingvistic. Prin tradiție, cei care se ocupă cu lingvistica computațională sunt cercetătorii științifici în domeniul informaticii, specializați în aplicarea computerelor la prelucrarea automată a limbajelor naturale. Acești specialiști trebuie de obicei să coopereze și cu lingviști, experți în limbi precum și cu informaticieni și programatori de aplicație. Sunt necesare și contacte
Lingvistică computațională () [Corola-website/Science/315135_a_316464]
-
Acești specialiști trebuie de obicei să coopereze și cu lingviști, experți în limbi precum și cu informaticieni și programatori de aplicație. Sunt necesare și contacte cu experți în Inteligența Artificială ("AI"), matematicieni, psihologi cognitivi, psiho-lingviști, antropologi, neurologi și mulți alții. Lingvistica computațională aparține de largul domeniu al inteligenței artificiale. A luat naștere prin anii 1950 în SUA cu ocazia primelor încercări de a traduce automat (cu ajutorul calculatoarelor) texte din limbi străine, în special din l. rusă în l. engleză. Cele mai căutate
Lingvistică computațională () [Corola-website/Science/315135_a_316464]
-
de lucru superioare față de traducerile obișnuite (manuale). Totuși cercetătorii s-au lovit curând de complexitatea structurilor limbilor naturale, iar traducerile lor automate ("mecanice", computerizate) au lăsat mult de dorit din punctul de vedere al calității și acurateței traducerilor. Termenul "lingvistică computațională" a apărut prin anii 1960, când a luat naștere domeniul inteligenței artificiale. De data asta era vorba de încercări de a extrage automat " semnificația" unui text, bazată pe diverse formalisme, cu scopul creerii unor algoritme și programe de prelucrare inteligentă
Lingvistică computațională () [Corola-website/Science/315135_a_316464]
-
-ul lansat în 2005, folosește programe similare cu Noösphere, dar cu modelări semnificativ diferite, cu accent pe cercetări curente din fizică și recenzii colegiale. În plus, proiectul PlanetComputing este văzut ca un proiect nou care are putea include și Fizica Computațională (articol la PlanetPhysics.org și Inteligența artificială, împreună cu logica, clasificarea, ontologia și fundamentele matematice ale calculatoarelor și automatelor.
PlanetMath () [Corola-website/Science/321364_a_322693]
-
secretă necesară în mod normal pentru aceasta. De regulă, aceasta implică găsirea unei chei secrete. Într-un limbaj non-tehnic, aceasta este practica spargerii codurilor.) După ce John Napier a descoperit în secolul al XVII-lea logaritmii care sunt folosiți în scopuri computaționale, a urmat o perioadă de progres considerabil în care inventatori și oameni de știință au fabricat unelte de calcul. În 1623, Wilhelm Schickard a proiectat o mașină de calcul, dar a abandonat proiectul, deoarece clădirea în care se afla prototipul
Istoria informaticii () [Corola-website/Science/323134_a_324463]
-
un caz particular de relație, o mașină deterministă este un caz particular de mașină nedeterministă. Astfel, mulțimea tuturor mașinilor Turing deterministe este o submulțime a mulțimii tuturor mașinilor Turing nedeterministe. Cu toate acestea, mașinile Turing nedeterministe nu au o „putere computațională” mai mare decât mașinile Turing deterministe. Adică nu există limbaje care să fie acceptate de o mașină nedeterministă și să nu se poată specifica o mașină deterministă care să accepte același limbaj. Aceasta se intâmplă pentru că orice mașină nedeterministă poate
Mașina Turing nedeterministă () [Corola-website/Science/323295_a_324624]
-
oferi un cadru comun pentru definirea semanticii denotaționale a unei varietăți de modele diferite de concurență, în timp ce Nielsen, Sassone și Winskel au demonstrat că "teoria categoriilor" poate fi folosită pentru a oferi o înțelegere unificată diferitor modele. Teorema de reprezentare computațională din modelul Actor oferă o modalitate destul de generală de a reprezenta sisteme concurente, care sunt închise în sensul că nu primesc comunicații din afară. (Alte sisteme concurente, e.g. "process calculus" pot fi modelate în modelul Actor folosind un protocol de
Concurență (informatică) () [Corola-website/Science/326517_a_327846]
-
fel, S poate fi caracterizat matematic în funcție de toate comportamentele sale posibile. Diferite tipuri de logică temporală pot fi folosite pentru a trata problema sistemelor concurente. Unele dintre aceste logici, cum ar fi logica temporală liniară și logica bazată pe arbori computaționali de timp (o logică în care modelul timpului este o structură de tip arbore în care viitorul nu este determinat), permit specificarea secvențelor de stări prin care un sistem concurent poate trece. Altele, cum ar fi logica bazată pe arbori
Concurență (informatică) () [Corola-website/Science/326517_a_327846]
-
de timp (o logică în care modelul timpului este o structură de tip arbore în care viitorul nu este determinat), permit specificarea secvențelor de stări prin care un sistem concurent poate trece. Altele, cum ar fi logica bazată pe arbori computaționali de acțiuni, logica Hennessy-Milner și logica temporală de acțiuni a lui Lamport (care combină logica temporală cu logica acțiunilor) primesc informația prin secvențe de "acțiuni" (schimbări de stare). Principala utilizare a acestor logici este definirea specificațiilor pentru sisteme concurente . Programarea
Concurență (informatică) () [Corola-website/Science/326517_a_327846]
-
bazelor de baze sunt în general concepute pentru a funcționa pe termen nelimitat, includ funcții de redresare la defect, și nu se opresc în mod neașteptat. Unele sisteme concurente pun în aplicare o formă de concurență transparentă, în care entitățile computaționale pot concura și partaja o resursă unică, însă complexitatea mecanismului este ascunsă programatorului. Deoarece folosesc resurse partajate, sistemele concurente necesită în general includerea unui "arbitru" în implementare (de multe ori în hardware-ul sistemului), pentru a controla accesul la aceste
Concurență (informatică) () [Corola-website/Science/326517_a_327846]
-
aleatorii lungi de aproximativ 33 de caractere, întotdeauna începând cu cifra 1, de forma "175tWpb8K1S7NmH4Zx6rewF9WQrcZv245W". Utilizatorii bitcoin pot deține multiple adrese, și de fapt pot genera noi adrese fără limite practice, deoarece generarea unei noi adrese necesită relativ puțină putere computațională, echivalentul la a genera o pereche de chei public/private, și nu necesită niciun contact cu vreun nod din rețea. Crearea de adrese de unică folosință ajută la menținerea anonimatului utilizatorului. O tranzacție reprezintă un transfer de valoare între portofele
Bitcoin () [Corola-website/Science/322707_a_324036]
-
cu filosofia "totul este un obiect" folosită de unele dintre limbajele de programare, dar diferă prin faptul că software-ul orientat pe obiect este de obicei executat secvențial, în timp ce modelul Actor este prin esență concurent. Un actor este o entitate computațională care, în răspuns la un mesaj recepționat, poate în mod concurent să: Nu există o ordine precisă pentru acțiunile de mai sus și pot fi efectuate în paralel. Decuplarea emițătorul de la comunicațiile trimise a fost o evoluție fundamentală către modelul
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]
-
târziu printr-un serializer construct ([Hewitt and Atkinson 1977, 1979] and [Atkinson 1980]). Primele modele de calcul ("e.g." Turing machines, Post productions, the lambda calculus, "etc.") au fost bazate pe matematică și folosesc o stare globală să reprezinte un pas computațional (mai târziu generalizat în [McCarthy and Hayes 1969] și [Dijkstra 1976]. Starea globală a fost continuată în teoria automatelor pentru mașinile cu stări finite și mașinile cu stive push down. Astfel de automate nondeterministice au proprietatea ca nondeterminism nelegat. Adică
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]
-
executată de câte o unitate funcțională separată a procesorului. În acest fel are loc o creștere a vitezei de execuție totale a procesoarelor, fără a ridica tactul. Întrucat procesoarele independente din cadrul arhitecturii CMP sunt vizibile programatorului ca entitați distincte, modelul computațional Von Neumann a fost înlocuit cu modelul de programare paralelă (parallel programming model). Progamatorii trebuie să își dividă aplicațiile în părți semi-independente, sau thread-uri, pentru operarea simultană pe mai multe procesoare din cadrul unui sistem CMP. Odată ce procesul de threading a
Chip multiprocessor () [Corola-website/Science/329357_a_330686]