46,314 matches
-
consunînd însă și cu destule puncte de vedere ale unor Blaga, Eliade, Noica (dl. Sorin Antohi îl pune în legătură și cu "noua organicitate" a lui Martin Buber), e adînc jignit de artificiul țipător, de impertinența istorică a "noii orînduiri" comuniste, chipurile "legice". În afara celei legate de conceptul de "libertate", mai apar în sfera discursului comunist două confuzii. Una privește "cuvîntul amfibologic" egalitate. Acolo unde autorul în discuție înțelegea "o egalitate proporțională a fiecăruia cu fiecare, măsurați fiind cu toții (în mod
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
Antohi îl pune în legătură și cu "noua organicitate" a lui Martin Buber), e adînc jignit de artificiul țipător, de impertinența istorică a "noii orînduiri" comuniste, chipurile "legice". În afara celei legate de conceptul de "libertate", mai apar în sfera discursului comunist două confuzii. Una privește "cuvîntul amfibologic" egalitate. Acolo unde autorul în discuție înțelegea "o egalitate proporțională a fiecăruia cu fiecare, măsurați fiind cu toții (în mod diferențiat, firește), cu propriile lor staturi potențiale", doctrina "socialismului" înțelegea "o brutală egalizare procustiană (croită
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
cea de-a doua. Finalul analizei amare a d-lui Mihai Șora, începută ca o analiză de sine expiatoare, în circumstanțele unei greșeli veniale, se cristalizează cu ajutorul unui citat dintr-un eseu al lui Paul Hollander, Intelectualii occidetali și curțile comuniste, în următorii termeni pe care îi resimțim drept esențiali: "Numai după ce îți vei fi dat seama că utopia nu poate fi construită fără teroare și... curînd, teroarea e singurul lucru care mai rămîne, numai atunci te vei elibera cu totul
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
circumstanțele externe. Europa de Est se afla, toată, sub efectul destalinizării. Raportul secret al lui Hrușciov din 1956, în care crimele lui Stalin erau denunțate oficial de către sovieticii înșiși, a fost considerat, de către unii analiști, chiar de pe atunci, drept începutul sfîrșitului sistemului comunist. Cu toată reprimarea violentă a revoluției ungare, valul liberalizării atinsese coastele tuturor țărilor din această parte de lume. El va culmina în 1968 cu primăvara de la Praga. Procesul n-a fost uniform. Dezghețul (termenul a fost folosit de Ilya Ehrenburg
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
invazie nu s-a datorat simpatiei față de spiritul reformei cehoslovace, dar antipatiei față de hegemonia sovietică. Pe de altă parte, alegerea lui Ceaușescu în fruntea PCR a jucat un rol însemnat în particularitatea românească a procesului. Nici un alt șef de partid comunist din Est nu a urmărit să se delimiteze de predecesorii săi într-o manieră la fel de originală ca liderul român. Nici Gomulka, în Polonia anului 1956, nici Dubcek în Cehoslovacia anului 1968. Originalitatea lui Ceaușescu a constat în a o rupe
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
să se prezinte ca un lider capabil de înnoire. Naționalismul lui Ceaușescu, mai vizibil după 1971, a fost la origine un antisovietism, prelungind acțiunile lui Dej. Ceaușescu era îndeajuns de paranoic spre a se visa un lider al întregului lagăr comunist. Scriitorii au înțeles asta mai repede decît alții. Relaxarea cenzurii din ultimii ani ai deceniului 7, accesul la patrimoniul național prin publicarea unor opere anterior interzise, traducerile din literatura occidentală contemporană (alta decît cea sovietică) au fost biruințe ale obștii
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
-o (dincolo de punctele de vedere exprimate de participanți) a fost una, cel puțin pentru mine, neașteptată: resposabilii cu politica culturală a PCR par să fi fost, în anii '60, conștienți exclusiv de importanța desovietizării, nicidecum de aceea a destalinizării regimului comunist român. Dezghețul n-a putut fi, în aceste circumstanțe, nici cu voie, nici fără voie de la partid: pur și simplu partidul nu avea conștiința procesului de liberalizare și deschidere la care îl obliga situația internațională de după 1956, în care se
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
Philippide, Dragoș Protopopescu, Radu Tudoran (pentru Un port la răsărit), Henriette Yvonne Stahl (pentru Între zi și noapte). Urmează ceea ce autorul acestei Istorii numește "anii apocaliptici", aceia în care, după 23 august 1944, a început declinul precipitat al S.S.R. Puterea comunistă impune "odioasele epurări politice", "consternante", cum îi apar lui Vârgolici, pentru că s-au petrecut foarte repede, înaintea celor de la Academie, cu concursul acelor scriitori care trecuseră iute de partea regimului nou. Decesul oficial al Societății Scriitorilor Români are loc în
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
oficial, există certitudinea că ea va fi aceea așteptată: "Speranțe pozitive". Și, mă rog, or fi existînd, în limbaje MAE, și speranțe negative? Emisiunile referitoare la invitarea României de a intra în NATO au fost în cel mai clasic stil comunist, ca și, de altfel, manifestațiile organizate pe întinsul țării menite a sugera adeziunea unanimă a poporului român la ideea NATO. Priveam și ne uimeam: nu despre vreun summit la Moscova pe vremea comunismului era vorba, ci despre NATO, și totuși
Gînd la gînd și șold la șold by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14531_a_15856]
-
partidelor din opoziție s-ar fi putut lupta mai lesne cu Corupția pe vremea cînd erau la putere. Cînd, cu foarte mulți ani în urmă, se juca la Național Puterea și Adevărul sau cînd Niște țărani ne anunța că partidul comunist a fost uscat și curat, cea mai mare parte dintre noi știam că nu așa au stat lucrurile. Partidul trebuia să iasă basma curată fiindcă avea puterea. Mai nou partidele ies basma curată și dacă au și dacă n-au
Corupția și adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14506_a_15831]
-
dedicat Vizitatorului lui Konrád, citit dintr-o perspectivă teologică nu întru totul valabilă. Foarte generos este în schimb un articol al lui Nádas (Bietul, bietul nostru Sascha Anderson), publicat în 1992 în revista budapestană Nappali Ház, despre colaboraționism în țările comuniste, despre integritate morală și termenii în care sistemul totalitar (al "coexistenței pașnice" dintre rău și bine) definește eticul, problemă încă actuală, cel puțin în România. Unul din proiectele cele mai dragi timișorenilor de la A Treia Europă este recuperarea Banatului uitat
Despre identități by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14515_a_15840]
-
a născut în 1963, în RDG, și este de formație germanist și istoric - prin forța împrejurărilor, și publicist. Între 1995-2000 a ținut cursuri în România în calitate de profesor invitat. Se poate afirma, deci, că el are o bună cunoaștere a regimului comunist (în varianta sa est-germană) - cât și una destul de bună a țării noastre. Acest din urmă fapt nu reiese, cu toate acestea, suficient de clar din cuprinsul cărții sale despre Ceaușescu. Aprecierile sale referitoare la etosul românesc sunt menite parcă să
Portretul unei dictaturi by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14511_a_15836]
-
politică. Ea comporta însă o dificultate. În măsura în care, la interogația negativă: "Ce nu vrei", răspunsul se arăta lesnicios, la cea pozitivă: "Ce anume vrei? Pe ce drum s-o apuci?", răspunsul apărea, în schimb, problematic. Propensiunea lui Mihai Șora spre soluția comunistă (deloc exclusivistă, ci într-un context creștin și într-o montură speculativă ce-i reduceau impactul) s-a configurat "la intersecția unui elan cu o iluzie". Elanul nu s-ar cuveni renegat, întrucît era "generos și pur", iar iluzia avea
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
dispare. Așa se întâmplă în Fluviata sau Căciula Care Mușcă, cartea lui Irimia Bălescu, apărută la Editura Cartea Românească. Autorul trasează mitologia unei localități imaginare, care se vrea a fi o satiră cu inflexiuni postmoderniste a realităților sordide din perioada comunistă și cea de după 1989. Si, într-adevăr, latura sordidă este surprinsă în toată plinătatea ei: personaje mărunte, purtând adesea nume cacofonice de o transparență naivă, se perindă prin paginile cărții, prinse într-o pletoră de intrigi, antrenate în dialoguri care
Kitsch și cacofonie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14539_a_15864]
-
dacă a fost o personalitate sau o personulitate, face apoi o digresiune, ceva cam prea dezvoltată date fiind dimensiunile cărții, pe tema baladei și a Cercului Literar de la Sibiu. Spre sfîrștul capitolului sînt telegrafic concentrați alți poeți trecuți prin închisorile comuniste - Andrei Ciurunga, Aurel Baghiu, Dimitrie Pagiac, Ioan Ploscaru. într-o simetrie destul de relativă și pe un ton destul de expeditiv sînt reluate numele acestea în ultimul capitol, cel care propune o analiză a poeziei carcerale din perspectivă estetică. Rămîne interesantă cartea
Poezie și carceră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14540_a_15865]
-
destul de expeditiv sînt reluate numele acestea în ultimul capitol, cel care propune o analiză a poeziei carcerale din perspectivă estetică. Rămîne interesantă cartea prin temă și prin faptul că adună între aceleași pagini informații despre cei care, aflați în închisorile comuniste, au găsit în poezie un refugiu și o formă de salvare.
Poezie și carceră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14540_a_15865]
-
marșul revoluționarilor transilvăneni, o aievea marseilleză românească (cum a denumit-o N. Bălcescu), care a antrenat pe români la luptă și i-a adus lui A. Mureșanu un renume și o popularitate care n-a încetat, nici chiar în perioada comunistă, când cântecul era "interzis". Cu toate calitățile sale stimulative, marșul nu are solemnitatea unui imn, iar textul (kilometric și axat mai mult pe virtuțile trecutului) care îndeamnă poporul la "dezmeticire" poate trezi și unele ironii, atâta timp cât "trezirea" nu se produce
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
de la munte cu cadre frumoase și plastice. O mențiune specială a fost acordată filmului Două sate al Alinei Mungiu-Pippidi, cu un proiect interesant la bază (o paralelă între Scornicești și Nucșoara, două extreme - sau nu?! - cât privește reacțiile la îndoctrinarea comunistă), dar insuficient limpezit și prea marcat de trimiteri polemice. La secțiunea filmelor despre Balcani, laureatul s-a numit Vuk Janic din Olanda, cu Ultima națională de fotbal a Iugoslaviei - unul dintre rarele filme care, deși a avut 83 de minute
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
occident a literaturii noastre ar încuraja o "contemporaneitate" a viziunii și practicilor ei cu desăvîrșire de neconceput înainte. Se remarcă, de altfel, lesne că acestea sînt chiar liniile principale de schimbare: o desfacere a tematicii și limbajului din chingile ideologiei comuniste (așa dar, o deplină libertate de a aborda domenii pînă deunăzi interzise, cum ar fi religiosul, sexualitatea, cotidianul mizer ș.a., dar și o îmbogățire a lexicului literar, strict controlat înainte de '89); apropierea de standardele actuale ale literaturilor occidentale, în materie
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
punct de vedere. Rezervele mele țin, întîi și întîi, de legătura oarecum mecanică pe care adepții lui o fac între schimbările politico-sociale și cele literare. Există, în toate timpurile, un anumit decalaj între unele și altele. Nici chiar instaurarea regimului comunist, în august 1944, n-a condus de la început la o modificare radicală a regulilor jocului cultural. Vreme de cîțiva ani s-au prelungit tendințele și formele anterioare. Abia instituționalizarea cenzurii în 1949 le-a pus capăt. Și încă: literatura realist-socialistă
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
țării lor, sau aveau șansa să tragă cu ochiul spre realitățile zilei (de la cele mai banale fapte diverse pînă la comportamentul abuziv al securiștilor sau al activiștilor de partid și monotona mizerie cotidiană), bine camuflate în propaganda oficială a regimului comunist. Ce șanse are literatura română a zilelor noastre de a ține piept în fața concurenței tot mai agresive declanșate de revoluția mass-media, singura incontestabilă, din 1989? Un original răspuns la această întrebare oferă romanul lui Bogdan Teodorescu, Spada*. Un roman care
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
intransigența lui Breton, trezit destul de repede la realitate în privința naturii comunismului sovietic, și cu atât mai puțin luciditatea admirabilă a unui Fundoianu-Fondane, de altfel rarisimă printre intelectualii parizieni. Va accepta mai târziu, nu fără anumite ezitări și reticențe, "directivele" Partidului comunist francez, însă se va lămuri mai ales după 1956, când o vizită în Ungaria îi va revela falsul ideologiei comuniste perpetuat de adepții francezi total subordonați Moscovei, sub bagheta, în materie de literatură, a "procurorului bolșevic" Aragon și a Elsei
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
unui Fundoianu-Fondane, de altfel rarisimă printre intelectualii parizieni. Va accepta mai târziu, nu fără anumite ezitări și reticențe, "directivele" Partidului comunist francez, însă se va lămuri mai ales după 1956, când o vizită în Ungaria îi va revela falsul ideologiei comuniste perpetuat de adepții francezi total subordonați Moscovei, sub bagheta, în materie de literatură, a "procurorului bolșevic" Aragon și a Elsei sale. François Buot se menține și la acest capitol foarte nuanțat în judecăți și, dacă nu scuză concesiile poetului față de
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
de adepții francezi total subordonați Moscovei, sub bagheta, în materie de literatură, a "procurorului bolșevic" Aragon și a Elsei sale. François Buot se menține și la acest capitol foarte nuanțat în judecăți și, dacă nu scuză concesiile poetului față de ideologia comunistă, are grijă să pună mereu în evidență relativa marginalitate a poziției sale, reținerile și ezitările, și, mai ales, căutarea "de a se apăra împotriva oricărei forme de angajare care să-l transforme pe intelectual într-un propagandist". E important de
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
în Germania, cu agitațiile politice care răvășesc și Franța: o nouă ruptură cu suprarealiștii, care luaseră partea lui Troțki în conflictul cu Stalin, susținerea, iarăși, a "lărgirii frontului intelectualilor cu scopul de a sprijini necondiționat afirmativ și fără discuții partidul comunist" (cum sună o notă a lui Tzara din 1934), întrucât "comuniștii germani au nevoie de noi". Paralel, însă, și Tzara și foarte apropiatul său prieten René Crevel emit grave dubii privind formula moscovită a "realismului socialist", iar Congresul scriitorilor pentru
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]