2,965 matches
-
inserția omului în univers. În acest caz, ideea creează imaginea universului și nu universul în sine, deși prin faptul conștienței relaționate universul este chiar ceea ce realizăm că este și nu altceva, ascuns revelației noastre. În universul social, în spațiul intersubiectivității, conștiența nu mai creează doar, ci se creează pe sine ca stare substanțializată a umanității. Conștiența nu mai este gaura neagră din care cunoașterea izbutește să iasă, sfidând natura fizică, decât dacă ajunge ca însăși cunoașterea să nu fie o altă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sine, deși prin faptul conștienței relaționate universul este chiar ceea ce realizăm că este și nu altceva, ascuns revelației noastre. În universul social, în spațiul intersubiectivității, conștiența nu mai creează doar, ci se creează pe sine ca stare substanțializată a umanității. Conștiența nu mai este gaura neagră din care cunoașterea izbutește să iasă, sfidând natura fizică, decât dacă ajunge ca însăși cunoașterea să nu fie o altă gaură neagră. În fapt, cunoașterea specifică științelor sociale mereu are o problemă care o ține
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
lumea este exact ceea ce convin, în formule negociate, indivizii să fie pentru a se funcționaliza principiul „câștig-câștig” înspre și dinspre nodurile rețelei. În această economie se restabilește raportul corect dintre mijloace și scopuri și mai ales participarea, ca expresie a conștienței, nu ține loc de predeterminare, după cum aceasta nu devine niciodată condiție obligatorie a legitimării puterii. Într-un fel lipsit de spectaculos, Economia revine în spațiul privat, lăsând exclusiv politicii posibilitatea să facă jocul în spațiul public, pe de o parte
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
prescrie medicația. Starea economică nu este invariabil repetitivă, nu are conținuturi transcendente decât dacă reducem totul la absurd, adică scoatem omul viu din ecuația economică. Ceea ce, se știe, pare să fie o preferință a unor teoreticieni să renunțe la propria conștiență pentru a ne propune teorii „superbe”. Problema cogniției în Economie este în esență problema celui care declanșează cogniția. Este, pe scurt, o problemă a conștiinței: cum dezvoltăm enunțurile într-o analiză argumentată, coerentă și consistentă. Marea provocare a cogniției și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cu concepte difuze, chiar confuze, uneori iraționale (complexitatea are în conținutul ei, matematic vorbind, iraționalul). Conceptele Economiei sunt și dialectice sau poate doar dialectice când operează asupra complexității, cel puțin în acest stadiu de maturizare a cunoașterii ca funcție a conștienței. Deci soluția de a răspunde la această provocare a științificității demersului nu este nici simplificarea, nici complicarea, ci ea constă în balansul dintre gândirea rațională și gândirea emoțională pentru a media eficiența parcimoniei și complicația funcțională a complexității asupra căreia
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a soluției. Sugestiile sunt numeroase. Bunăoară, timpul nu mai poate fi interpretat doar ca resursă în conceptualizarea economică și mai ales ca ceva exterior, dat, limitat pentru că asta scoate din ecuația economică omul. Timpul (știm deja) este un flux al conștienței, este subiectiv, este un ingredient inefabil al celui care este și observator, și obiect, și finalitate în procesul economic. Timpul nu mai poate să rămână în înțelesul de program de lucru, de durată a schimbului energetic. Practic, Economia nu iese
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
vieții. Perspectiva materialistă schilodește spațiul, exclude omul, transformă creativitatea în cărămidărie. Spațiul invită Economia să se întemeieze pe alte principii decât cele materiale, nevoile umane nefiind doar exclusiv materiale. Spațiul impune Economia să fie o știință antropică, ca produs al conștienței desfășurate în regim de complexitate a expresiilor. Imaginea spațiului nu este cea a interiorului unui ceasornic în care omul ar fi, eventual, arcul. Această perspectivă invită la o viziune diferită de organizare a conceptualizării, a cogniției înainte de toate, ca fiind
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
se suprapune recursiv pe axa timpului. Dacă este așa, folosirea conceptului de sistem pentru a explica ceva ce s-a întâmplat anterior apariției ideii de sistem arată că istoria este ea însăși recursivă și că nu are legătură cu fluxul conștienței umane. Explicarea a orice prin orice, indistinct și haotic, fără gradare în fapte, sensuri și semnificații, amorfe și virtuale, fără distincția dintre discret și continuu, numeral și procesual, parte și întreg, dar mai ales fără dezacordul dintre natură (care este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
către cunoaștere rațională. Conceptul de sistem survine pe această cale a luminării mentale a omului în legătură cu ceea ce face el ca parte într-o lume devenită un întreg conștient de sine. Sistemul este un reflex natural al unei stări de înaltă conștiență a interrelaționării componentelor lumii ca unitate. Este o măsură a treptei recente a hominizării în care omenirea a căpătat conștiința de sine, tradusă prin autodependență motivată de valorile care disting omul de întreaga lume vie. Dar este și starea în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
încă operația cel mai adesea legată de sistem nu pentru că ar prefigura existența acestuia, ci pentru că se aseamănă cu o verbalizare a substantivului sistem: sistematizarea. Familia de cuvinte asociată sistemului păstrează aceeași dependență explicativă de sensul timpului ca flux al conștienței. Sistematizarea este o operație de dicționarizare a cunoștințelor la un moment dat, de clasare a lor după semnificații post-factum eventual. Prezentarea sistemică a trăsăturilor realității istorice nu conferă funcția de sistem acelei realități. Comuna primitivă nu a fost un sistem
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cunoștințelor la un moment dat, de clasare a lor după semnificații post-factum eventual. Prezentarea sistemică a trăsăturilor realității istorice nu conferă funcția de sistem acelei realități. Comuna primitivă nu a fost un sistem care să se manifeste ca atare în afara conștienței intersubiectivității globale, inexistente pentru lumea acelei perioade. Nici Renașterea, ca fenomen cultural, nu s-a manifestat ca un sistem de care să fi fost dependenți, la modul conștient acceptat de oameni, măcar cei care din întâmplare locuiau în Florența. În
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
modernitate, ca universul chintesențial sugerat de a doua metaforă rațională - sistemul - după metafora mecanismului, care a dislocat supremația dorită veșnică a metaforei credinței în supranatural ca ordonatoare de semne și semnificații ale gândirii umane, denotă depășirea prin asumare a riscului conștienței condamnate la apocalipsă. „A doua” ca atribut al noii metafore cognitive invită la diminuarea fatalității supreme, lăsându ne să fim „victimele” generice ale fatalității repetate până la adormire prin numărare. Căci, evident, ne asumăm responsabilitatea de a continua cu „a treia
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cel puțin unele sugestii, scorurile pe scalele standardizate variază de la înalt la neglijabil. În mod tradițional scorurile sunt grupate în scăzute, medii și înalte. Așa cum este cazul altor măsurători pe scală pozitivă ale unor constructe psihologice cum sunt atenția și conștiența, dovada obținerii hipnozei crește odată cu scorul individual (Asociația Americană de Psihologie, 2005Ă. Termenul „hipnoză” denotă o interacțiune dintre o persoană, „hipnotizatorul” și o altă persoană sau persoane, „subiectul” sau „subiecții”. În această interacțiune hipnotizatorul încearcă să influențeze percepțiile, sentimentele, gândirea
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
formală numai atunci când este indusă cu bună știință de operator, când răspunsul subiectului este într-un mod sensibil disciplinat și se încheie la semnalul operatorului”(p. 35Ă. Atunci când cineva este „hipnotizat” intră în transă, ceea ce înseamnă o stare modificată de conștiență sau o stare specială a minții. Această „teorie a stării” în hipnoză este în contradicție cu teoriile „non-stării” care propun o explicație sociocognitivă mai degrabă decât una psihologică. Vezi Kirsch și Lynn (1995Ă pentru discuția despre dezbaterea dintre teoreticienii „stării
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
că sugestiile sunt facilitatori ai experienței creative mai degrabă decât un mijloc de programare, perspectivă congruentă cu punctul de vedere actual al neuroștiinței privitor la expresia genetică dependentă de activitate și neurogeneza implicată în crearea și recrearea minții, memoriei și conștienței. Acest punct de vedere contrastează puternic cu ideea că hipnoza este o stare pasivă. Prezumții despre hipnoză și hipnoterapie Următoarele prezumții sunt prezente pe parcursul cărții și sunt declarate formal în acest punct deoarece au o influență considerabilă asupra felului în
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
MAJORĂ Hipnoanaliza (de ex. puntea afectivă, puntea Hipnoanaliza somatică, analiza viselor, hipnoterapia lui Rossi, regresiaă; Restructurarea cognitivă STRESORII ZILNICI UZUALI Utilizarea fenomenelor hipnotice Sugestii indirecte/ Hipnoterapia lui Rossi Analiza stilului de viață (dietă, gestionarea timpului, relații, echilibrul muncă/ odihnăă; Creșterea conștienței; rezolvarea de probleme; restructurarea cognitivă CONSECINȚE SOMATICECOMPORTAMENTALEEMOȚIONALECOGNITIVE ALE STRESULUI Utilizarea fenomenelor hipnotice Sugestii indirecte / Hipnoterapia lui Rossi Auto-hipnoza Întărirea eului Stabilirea scopurilor Analiza stilului de viață Managementul simptomatic direct Planificarea acțiunii Abreacția silențioasă Metode de imagerie Recadrarea Hipnoanaliza SINDROM DE
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
identică cu somnul; hipnotizatorul deține controlul total asupra pacientului; hipnoza este o experiență neobișnuită și anormală și astfel poate fi dăunătoare (Udolf, 1981Ă; pacientul poate începe să vorbească spontan și să divulge informații personale sau confidențiale; pacientul va pierde orice conștiență asupra mediului înconjurător și s-ar putea să nu își amintească nimic din experiența hipnotică (Krogers, 1977Ă; pacientul nu va putea ieși din transa hipnotică; pacientul s-ar putea angaja în comportamente stranii sugerate de hipnoterapeut. Nu pare să existe
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
tehnici de mai jos includ mai mult de una din aceste componente. Tehnicile de inducție directe în general implică ca pacienții să își fixeze atenția. Pe măsură ce se concentrează și își îngustează câmpul de atenție există ca rezultat o reducere a conștienței periferice și în consecință o blocare a facultăților critice. Abordările standard de fixare a privirii includ centrarea asupra obiectului (de ex. vârful unui pix, un punct pe perete sau o monedăă. Alte abordări cu fixarea atenției includ: imaginarea și vizualizarea
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
privească evenimentul de parcă i s-ar fi întâmplat altcuiva. Pentru a obține permisiunea inconștientului înainte de a încerca ca pacientul să raporteze la nivel verbal de comunicare o experiență foarte stresantă. Problemele pot fi adesea abordate la un nivel sub-verbal de conștiență fără a exista nevoia de recunoaștere conștientă sau comunicare verbală. Pacientul este cel mai bine echipat pentru a decide în această privință. Semnalizarea ideodinamică Semnalizarea ideodinamică este o abordare prin utilizare care este în mod particular utilă pentru descoperirea evenimentelor
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
fel pacientul poate reevalua evenimentele care mențin dinamic simptomatologia, fie imediat, fie după catharsis sau mai târziu. Un echilibru optim al atenției se poate dezvolta printr-o pregătire atentă a pacientului în ce privește îmbunătățirea funcționării sale ca adult rațional și a conștienței sale critice (sentimentul realității timpului prezentă. Oricum, indiferent de considerațiile dedicate pregătirii pacientului, uneori poate să apară disoluția prematură a disocierii, deși aceasta poate să nu implice o retrăire imediată și deplină. Odată, cu ocazia unei demonstrații, o pacientă a
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
activă în timpul reabilitării sale, numită de el „calea regală spre vindecarea și reabilitarea minte-corp”. În esență abordarea consrtcuctivă a lui Jung este un proces natural care aduce laolaltă conștientul și inconștientul în manieră sintetică, respectiv în vis. Rossi (2002Ă scrie: Conștiența sensibilă dar înalt centrată facilitează repetiția inetrnă și dialogul creativ cu imagini, anumite imagini noi care apar în visele și fanteziile noastre și pe care Jung le numește „imaginație activă”. Imaginația activă este o experiență dramatică de excitare, angajare și
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Întrebare retorică, auzită foarte des În momentele de șoc de după răsturnarea regimului comunist. Un răspuns l-a dat Încă din 1985 disidentul est-german Jens Reich, reputat profesor de biomatematică, Într-un eseu În care autorul vorbea de o „pierdere a conștienței În umbra STASI”, poliția politică din Republica Democrată Germană. Textul, intitulat „Siguranță și lașitate: gândacul În sticla de lampă”, pune puterea regimului pe seama controlului exercitat de Securitate asupra mecanismelor fricii, pentru că „alături de frică se strecoară și lașitatea În fața autorității, constrângerea
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
oricărei cauze aparente. De mare importanță s-au dovedit a fi tulburările sensibilității profunde, în care sunt implicate fusurile neuromusculare ce vehiculează sensibilitatea proprioceptivă. Acestui mecanism i se datorează percepția în orice moment a poziției diverselor segmente ale organismului, având conștiența stării de tensiune musculară a oricărei grupe musculare. Practic, tulburările sensibilității profunde au o gamă destul de largă de manifestări clinice. Astfel, într-o asemenea situație, pacientul (dacă ține ochii închiși) este incapabil să mențină o poziție sau o atitudine dictată
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cardiace și a tensiunii arteriale, tahipnee, transpirație, paloare, hipertonie musculară; • în cazul unor dureri de intensitate mare, apar reacții de inhibiție, cu scăderea pulsului și a tensiunii arteriale, bradipnee, senzație de slăbiciune, greață sau vârtej, uneori chiar pierderea stării de conștiență. Criteriile fiziopatologice înmănunchează tulburările de sensibilitate, de la simpla hipoestezie până la anestezie, asociind toată gama de parestezii. În aceste situații, organismul este lipsit de dispozitivele sale naturale de alarmă și protecție, nefiind în măsură să sesizeze o gamă largă de agresiuni
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
direcția, dar și înțelesul) mișcării este eterna autogenerare (nașterea de sine a universului). Văzută din perspectiva structurii Nivelurile de Realitate sunt străbătute de un flux de informație, care le traversează, iar nivelurile de percepție sunt străbătute de un flux de conștiență. Ambele fluxuri sunt orientate și, deoarece sunt izomorfe, au o identitate de sens (sens înseamnă și direcție, orientare, dar și înțeles). Există două sensuri (direcții): un sens ascendent (care corespunde unei "urcări" prin nivelurile de Realitate și de percepție) și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]