774 matches
-
în comedia "Nephelai" ("Norii") a poetului Aristofan, care vorbește despre o lentilă convergentă folosită pentru da foc unui obiect concentrînd razele soarelui cu ajutorul acesteia. Pliniu cel Bătrîn (23-79) scrie că împăratul roman Nero folosea o bucată de smarald cu suprafețele concave pentru a urmări luptele de gladiatori, probabil pentru că suferea de miopie. Matematicianul persan Alhazen (965-1038) a scris primul tratat semnificativ de optică, în care discută despre rolul cristalinului ochiului în formarea imaginilor pe retină. Lentilele au început să se răspîndească
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
artistice, omul preistoric a început de timpuriu să folosească substanțe colorante. La sfârșitul Musterianului, el folosea pentru picturile murale fier oligist, ocru de fier și de mangan, iar pentru negru, grafit și cărbune de lemn, ce erau măcinate în pietre concave și amestecate cu substanțe grase pe o piatră plată. Mai târziu, acești pigmenți au fost utilizați pentru decorarea obiectelor de lut, omul observând că protejau obiectele contra acțiunii degradante a intemperiilor. Încă de la începuturile civilizațiilor din Orientul Mijlociu și nordul Africii
Vopsea () [Corola-website/Science/311274_a_312603]
-
cu dinți. Dentiția prevomerului este variabilă, dinții manubriului dispuși numai pe unul, sau pe două rânduri, sau în partea anterioară pe un rând, iar în cea posterioară pe două rânduri. Înotătoarea dorsală scurtă cu marginea dreaptă, iar înotătoarea anală ușor concavă. Înotătoarele pectoralele și ventralele scurte și rotunjite. Înotătoarele ventralele se inserează în urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab excavată. Înotătoarea adipoasă se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Linia laterală completă, rectilinie, dispusă pe mijlocul corpului și al pedunculului
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
1791, a publicat un important studiu privitor la topografia lunară întitulat "Selenotopographische Fragmente zur genauern Kenntniss der Mondfläche". În 1793, a fost primul care a notat anomalia fazelor planetei Venus, astăzi cunoscute ca efectul Schröter, în care faza apare mai concavă decât cea prezisă geometric. Împreună cu Franz Xaver von Zach și Heinrich Wilhelm Olbers, a fondat în 1800, la Lilienthal, "Die Astronomische Gesellschaft" (în română: „Societatea Astronomică”). Obiectivul principal al Societății Astronomice îl constituia observarea și studiul corpurilor cerești încă necunoscute
Johann Hieronymus Schröter () [Corola-website/Science/329844_a_331173]
-
numele astronomului Maximilian Hell unei întregi câmpii selenare, denumire restrânsă în anii 1820 la craterul Hell (). În 1793 a fost primul care a notat o anomalie privitoare la planeta Venus, astăzi cunoscută ca efectul Schröter, în care fazele planetei apar concave. Craterul lunar Schröter și craterul marțian Schröter sunt numite după el, la fel ca Vallis Schröteri (Valea lui Schröter) de pe Lună.
Johann Hieronymus Schröter () [Corola-website/Science/329844_a_331173]
-
eclipseze aproape în totalitate. A mai cunoscut o renaștere târzie, la sfârșitul secolului al XIX-lea în Banat, Transilvania și Rusia. Teatral și exuberant, barocul a exprimat triumful statului și al bisericii, dar și al burgheziei seculare. Formele convexe și concave, iluziile optice, elipse intersectate în planuri care erau de cele mai multe ori extensii ale tipului centralizat, geometrii complicate și relații între volume de tipuri și mărimi diferite, exagerare emfatică, culori îndrăznețe și multă retorică arhitecturală și simbolică sunt caracteristicile stilului baroc
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
se păstrează rigoarea. Același accent pe plasticitate, continuitate și efecte impresionante este evident și în opera lui Pietro da Cortona, ilustrată de bisericile "San Luca e Santa Martina" (1635) și "Santa Maria della Pace" (1656). Cea din urmă, cu aripile concave separate, pentru a simula un decor teatral, înaintează spre o mică piațetă din fața ei. Alte ansambluri din Roma sunt de asemenea scăldate într-un caracter teatral, dominând împrejurimile orașului ca un decor. Piața Sfântul Petru, cu forma ei trapezoidală, este
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
inventivitate jucăușa și antipatie față de suprafețele plate, exemplificat prin lanternoul în formă de spirală al domului. După moartea lui Bernini (1680), Carlo Fontana a devenit cel mai de vază arhitect din Roma. Stilul său timpuriu este exemplificat de fațada ușor concavă a bisericii "San Marcello al Corso" (1682-63). Abordarea solemnă a lui Fontana, deși lipsită de inventivitatea uimitoare a predecesorilor din Roma, a exercitat o influență substanțială asupra arhitecturii baroce și prin însemnările prolifice și prin arhitecții pe care îi îndrumase
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
este scurtă, subțire și trunchiată, oblică la exterior și acoperită în parte de aripile mari ale sfenoidului, și se articulează cu marginea superioară (parietală) a aripilor mari a sfenoidului, formând sutura sfenoparietală ("Sutura sphenoparietalis"). Porțiunea mijlocie a marginii inferioare este concavă și acoperită în parte de solzul temporalului, cu care se articulează, formând sutura solzoasă ("Sutura squamosa cranii"). Porțiunea posterioară a marginii inferioare este scurtă, groasă și dințată și se articulează cu procesul mastoidian al osului temporal, formând sutura parietomastoidiană ("Sutura
Osul parietal () [Corola-website/Science/325330_a_326659]
-
industriale mari sau de a folosi unelte pneumatice de mare putere, cum ar fi ciocane de abataj. Un compresor cu șurub este format din două rotoare, unul conducător cu dinți în formă convexă și unul condus, cu dinți de formă concavă. În timpul angrenării cele două rotoare se întrepătrund formând o linie continuă de angrenare de la partea de aspirație la cea de refulare. Spațiul dintre dinții rotoarelor devin din ce în ce mai mici de la aspirație la refulare, realizând astfel comprimarea gazului. Acționarea rotoarelor se face
Compresor () [Corola-website/Science/312609_a_313938]
-
Savoia", "Sfântul Mihail", "Sfântul Carol", "Sfântul Capistrano" și "Sfânta Elisabeta". Atât bastioanele (cu o înălțime de 12 metri și o lungime variind între 106 și 142 metri) cu fețe lungi dispuse în unghiuri diferite (75° - 120°) și flancuri scurte și concave (42 - 48 metri), cât și curtinele de care le leagă (la distanțe de 116-135 metri) perpendicular, nu sunt egale deoarece au fost ușor adaptate terenului. Bastioanele principale nu au cazemate interioare, defensiva implicând baterii de artilerie așezate pe platforme superioare
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
privitorului, și este de mici dimensiuni. Obiectivul este situat la celălalt capăt al tubului, și este, în general, de o dimensiuni mai mari decât ocularul. Primele lunete folosite pentru apropiere, terestre și astronomice, posedau un obiectiv convex și un ocular concav (a se vedea descrierea făcută de Descartes, mai sus) datorat în principiu întâmplării inventării lor. Cele mai recente lunete (a se vedea descrierea de mai jos) au atât obiectivul cât și ocularul convexe. Cele două sisteme își păstrează fiecare avantajele
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
se vedea descrierea făcută de Descartes, mai sus) datorat în principiu întâmplării inventării lor. Cele mai recente lunete (a se vedea descrierea de mai jos) au atât obiectivul cât și ocularul convexe. Cele două sisteme își păstrează fiecare avantajele. Ocularul concav dă o imagine dreaptă permițând folosirea instrumentului ca lunetă terestră sau marină și o scurtare a „tubului optic” în raport cu focala obiectivului. Asamblarea a două lunete de mici dimensiuni au creat aparatul numit „binoclul lui Galilei” (folosit la teatru, datorită slabelor
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
folosirea instrumentului ca lunetă terestră sau marină și o scurtare a „tubului optic” în raport cu focala obiectivului. Asamblarea a două lunete de mici dimensiuni au creat aparatul numit „binoclul lui Galilei” (folosit la teatru, datorită slabelor sale performanțe). În cazul ocularului concav, se obține o răsturnare a imaginii (sus și jos / stânga și dreapta) și o alungire în raport cu lungimea focalei obiectivului. Folosirea instrumentului ca lunetă astronomică nu este deranjată ca urmare a acestor consecințe. Dimpotrivă, folosirea terestră sau marină a impus un
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
El a explorat probleme de fizică, ale teoriei electrice, teoriei culorilor și opticii, fabricând obiective și prisme. Mai departe a participat hotârâtor la dezvoltarea și îmbunătățirea de echipamente tehnice, cum ar fi mașina de tăiat cu ferăstrăul, cuptorul și oglinda concavă cu suprafață reflectoare. Savantul se găsește la fel printre pionierii mașinii de spălat pentru gospodării. În 1767 a publicat scrierea "Die bequeme und höchstvortheilhafte Waschmaschine" (Confortabila și extrem de avantajoasa mașină de spălat). Ea a fost fabricată de aproximativ 60 de
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
doar 4,4% din suprafața totală. Afluentul principal ai râului Râbnița este râul Vărăncăul Lung (de stânga) cu o lungime de 17 km. Valea râului este puțin șerpuitoare, în formă de V latin, cu lățimea de 2-5 km, cu versanți concavi, abrupți, uneori aproape verticali, cu înălțimea de 80-150 m, puternic dezmembrați pe ravene.
Râul Rîbnița () [Corola-website/Science/328433_a_329762]
-
Deci raza de convergență R>=1/M. Alegând prima iterație :formula 19 astfel încât :formula 20 obținem un șir convergent la soluția :formula 19. Se demonstrează că daca funcția "f" este strict monotonă (f' de semn constant si nu se anulează) și convexă sau concavă (f" de semn constant) pe intervalul cuprins între rădăcină și valoarea de estimare inițială, atunci algoritmul converge, iar convergența sa este pătratică. Intr-adevăr, din unde ξ este cuprins între "x" și "x", si din rezultă că de unde De aici
Metoda tangentei () [Corola-website/Science/329756_a_331085]
-
care le-a numit „pietre pentru citit”. În secolul XIII, la Florența, fizicianul Salvino degli Armați a pus la punct o pereche de ochelari a caror grosime și curbura putea mări obiecte și text. În secolul XV au apărut lentilele concave, pentru miopie, iar în secolul XVIII brațele ramelor de ochelari. i propriu-ziși, ca și mijloc de corecție vizuală, se pare că nu au existat în antichitate. Anume Plinius, povestește în scrierile sale că Nero, care după toate caracterizările vremii era
Ochelari () [Corola-website/Science/316818_a_318147]
-
legendum", în traducere, "piatră de lectură". Acești așa ziși ochelari fiind foarte grei, erau ținuți cu mâna în timpul cititului, dar nu înaintea ochilor, ci a textului de lecturat. De abia prin Veneția anilor 1300 s-au fabricat niște sticle ingenioase, concave sau convexe ,numite "besicles", din cristal, pentru a corija vederea. Așadar, florentinul Salvino Dogli Armați, ar fi inventatorul ochelarilor optici cu adevarat. Primii ochelari erau în formă de clește, confecționați din fier sau argint, la extremități având câte o lentilă
Ochelari () [Corola-website/Science/316818_a_318147]
-
o rezistență de lungă durată. Drumurile fuseseră minate și acoperite cu dispozitive antitanc, fiind flancate de poziții de tragere plasate de obicei pe clădirile mai înalte. În iulie 1943, linia sovietică a frontului de pe frontul de răsărit avea o formă concavă cu o pungă centrată în jurul Oriolului, creând pentru trupele germane riscul expunerii flancului atacurilor din nord. Ca rezultat, un număr important de divizii ale Grupului de Armate Centru au fost menținute în această parte a frontului datorită temerilor legitime cu privire la
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
o lamă conjunctivă fibroasă recurbată ca un semicerc, inserată pe marginile fețelor anterioare ale falangelor, numită teaca fibroasă a degetelor mâinii ("Vaginae fibrosae digitorum manus"). În acestă teacă, tendonul mușchiului flexor superficial își pierde profilul cilindric devenind pe fața posterioară concav transversal, ca un jgheab în care stă tendonul mușchiului flexor profund al degetelor. În tecile fibroase, tendoanele mușchiului flexor superficial alunecă liber, având o excursie mare, amplă. La fiecare deget se formează deci câte o teacă osteofibroasă pentru tendoanele respective
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
spinarea dreaptă, abdomenul curbat cu o carenă zimțată acoperită cu 24-29 spini ventrali. Este acoperit cu solzi relativ mari, care cad repede. Botul este ascuțit, cu gura oblică în sus și cu dinți rudimentari. Înotătoarea anală este alungită, cu marginea concavă și cu ultimele radii ceva mai lungi. Nu are solzi alari la înotătoarea caudală. Spatele este cenușiu-negricios, bătând în verzui; laturile sunt albe-argintii sau galbene-aurii; irisul este auriu. Se hrănește în apele dulci cu zooplancton, iar în mare cu mici
Gingirică () [Corola-website/Science/330622_a_331951]
-
prin emisie spontană, să se obțină un fascicul cu un număr imens de fotoni, toți avînd aceleași caracteristici cu fotonul inițial. Acest fapt determină caracteristica de coerență a fasciculelor laser. Rolul cavității optice rezonante, formată de obicei din două oglinzi concave aflate la capetele mediului activ, este acela de a selecta fotonii generați pe o anumită direcție (axa optică a cavității) și de a-i recircula numai pe aceștia de cît mai multe ori prin mediul activ. Trecerea fotonilor prin mediul
Laser () [Corola-website/Science/298478_a_299807]
-
loja renală împreună cu gandele suprarenale, dezvoltate la polul superior al fiecărui rinichi. Datorită organelor învecinate, rinichiul drept este localizat puțin mai jos față de rinichiul drept. Rinichii au două fețe, una anterioară și una posterioară, o margine convexă și o zonă concavă - zona hilară. În hilul renal intră artera renală și tot de aici iese vena renală și este localizat pelvisul renal care drenează urina în vezica urinară prin ureter. Învelit în mai multe straturi de apărare - grăsimea perirenală, fascia renală și
Aparatul urinar () [Corola-website/Science/306754_a_308083]
-
în interiorul aceluiași lanț muntos, au dus la înmulțirea pantelor, transformându-i de fapt într-o regiune de versanți. Forma versanților este foarte variată. După mărimea pantei sunt împărțiți în trei categorii: abrupți, moderați și lini. După forma pantei aceștia sunt: concavi, convecși, rectilinii și complecși. Aceștia din urmă prezintă rupturi de pantă sau linii de inflexiune, pe locurile unde se unesc două din tipurile anterioare. În geomorfologie se folosește o clasificare oarecum evolutivă: versanți tineri, maturi și bătrâni, sau mai simplificată
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]