1,153 matches
-
acceptăm diluarea acestora într-un senzualism tipic secession-ului descoperim curând aceste figuri sub chipul zânelor așa cum sesizăm adesea alunecarea spre un decorativism al picturii care induce o nuanțare simbolică a compoziției. În cazul lui Kimon Loghi, acesta încearcă să concilieze spațiul sumbru al picturii böckliniene cu cel al feeriilor orientale sau toposul arcadic al antichității greco-latine, desfășurându-și magia într-un climat senin, uneori de un cromatism exuberant, mediteraneean, ceea ce-i atrage și reputația de excelent colorist. Examinarea picturilor lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suprafața apei ca și prezența unui craniu, după toate probabilitățile al unui exemplar din aceeași specie, ca singur reper apropiat, conferă picturii un reflex hiperrealist. Rapetti susține că există un conflict fondator în pictura prerafaeliților cu privire la două aspecte dificil de conciliat "pe de o parte citarea maeștrilor din Quattrocento, și pe de alta, observarea realului cu ochii omului modern"86. Această tensiune, consideră Rapetti, furnizează chiar originalitatea mișcării artistice prerafaelite. "De altfel, în această ezitare între fecunditatea arhaismului și căutarea obiectivității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la vie ambiante"568. Belgianul Herny van de Velde, pictor, decorator și arhitect, împinge până la ultimele consecințe ideile lui John Ruskin și William Morris privitoare la rolul cardinal al artelor decorative în vederea conceperii unei opere de artă totale care să concilieze eticul și esteticul. Artistul încearcă să-și materializeze utopia estetică în proiectarea propriei sale vile Bloemenwerf din Uccle, în 1895, vilă adaptată principiilor sale estetice, unde atât exteriorul, cât și interiorul, până la cel mai mic detaliu, incluzând vestimentația soției pusă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care le evoca această imagine au constituit unul din pragurile cele mai înalte de care s-a izbit Darwin pentru a intra în lumea de idei a Originii speciilor. Promovarea celui mai competitiv, prin suferință și moarte, nu putea fi conciliată cu imaginea unui Dumnezeu atotputernic și milostiv. Darwin sublinia că prosperitatea unei specii, într-un anumit teritoriu, va fi plătită cu distrugerea de mari proporții a altor locuitori, în timp ce scăderea accentuată a numărului de indivizi dintr-o anumită specie nu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ortogeneză una din cele mai populare teorii nondarwiniene a evoluției. Adepții ortogenezei au fost multă vreme cei mai hotărâți adversari ai concepției lui Darwin cu privire la direcția evoluției. Afirmarea unor schimbări evolutive progresive rectilinii nu putea, în mod evident, să fie conciliată cu o mare diversitate de constatări faptice cu privire la adaptarea viețuitoarelor și cu explicația lor prin selecție naturală. În ciuda acestui fapt și deși existența unor principii directoare ale evoluției nu era susținută de nici un fel de observații sau experimente, viziunea ortogenetică
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ci și ceea ce trebuie neapărat făcut, cu orice preț, uneori cu prețul vieții". (Lacroix, 2009, pp. 21-22) În acest context, are sens să vorbim de idealul bine temperat, formulă pe care o propunem pentru a descrie încercările contemporane de a concilia postmodernitatea cu idealul? Idealul presupune cu necesitate constanță și continuitate; ca atare, problema ar fi să identificăm care sunt constantele lumii în care trăim: valoarea este negată ca fiind ierarhizantă, discriminatorie, elitistă; adevărul și cunoașterea științifică reprezintă doar o modalitate
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
constant și cum nu poate fugi din cauza angajamentelor, apelează la ajutoare artificiale: alcool, droguri etc. Dar școala se află la polul opus, substimulează, poate și pentru că fundalul social obișnuiește copilul cu un volum și o diversitate a stimulilor greu de conciliat în cadrul unui mediu de învățare. Situația este redată foarte bine de Nicholas Carr care se referă la efectul perturbator al unei pagini web: "[...] internetul nu a fost construit de educatori pentru optimizarea învățării. El nu prezintă informații într-un mod
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Kulturpessimismus. Convingerea de fond la care va ajunge Simmel este că pluralitatea lumilor și a sferelor pe care o revelează studiul istoric al spiritului uman mitul, arta, religia, știința, tehnica nu se compun într-o sinteză și nici nu se conciliază. Fiecare dintre aceste cadre pare să se afirme cu o autonomie și validitate proprii; în fiecare dintre acestea se manifestă o tendință organică ce este expresie a vieții, care se afirmă și se autopotențează selecționând adevărurile utile și lăsând să
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
atunci "istoria s-a sfârșit" pentru că și-a epuizat posibilitățile pe care le implica lupta pentru recunoaștere. În imperiul universal și omogen întemeiat de Napoleon, opoziția mortală dintre slugă și stăpân ajunge să se încheie, conflictele și contradicțiile precedente se conciliază în libertate și egalitate. În concluzie, procesul formării omului s-a încheiat și, odată cu acesta, posibilitățile istoriei, ca împărăție a acțiunii, au ajuns la saturație. Concluzia lui Kojève este coerentă: Nu va mai exista niciodată nimic nou pe pământ 217
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
noi știm datorită acestui diplomat capabil să slujească atâția suverani și să ajungă mai devreme sau mai târziu să-i trădeze pe toți, datorită acestui principe cameleonic în stare să pună straiele de Ancien Régime pe individul modern și să concilieze virtuțile creștine cu laicitatea, principiile morale cu realismul politic că această declarație ascunde exact contrariul său și că declarațiile de principiu maschează astăzi absența de principii. Principes, c'est bien! Cela n'engage point. Prin urmare, când astăzi auzim cum
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
mândru că sânt european. A fi european înseamnă pentru mine nu a fi bun (mai bun decât alții), ci a fi complex, a fi un personaj complicat, plin de contradicții interne, dar în stare să le recunoască și să le concilieze. Marea tradiție europeană mi-a ghidat întreaga viață, la fel ca și revolta împotriva ei. Dar a vorbi despre Europa e la fel cum vorbești despre America sau Asia: ce frază poate să cuprindă toată realitatea lor? Și chiar ce
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
25. Acest al șaptelea și ultim conciliu ecumenic a fost ultimul la care au participat împreună Occidentul și Orientul creștin. El a inversat primatul absolut al Cuvântului față de Imagine specific iudaismului, atestând influența culturii vizuale grecești asupra creștinilor. Prima decizie conciliară care legitima figurarea Grației și Adevărului prin imaginea lui Christos, în 692, întemeiase dogma imaginilor pe cea a Întrupării (Ioan Damaschinul inspirându-se pentru asta din neoplatonicieni). Faptul că a trebuit să treacă șapte secole și să curgă mult sânge
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
contact direct cu cele mai presus de cunoașterea metodică, dar mai presus de orice simțire, adică de orice contact al simțurilor noastre cu lucrurile, dar și de simțirea sufletească, prin care trăim presiunea unor realități nevăzute. Transcendența lui Dumnezeu se conciliază cu certitudinea unei legături ale noastre cu El. Avem aci cel mai fundamental paradox. Pe aceste trepte superioare credința e și cunoștință, sau cunoștința e și credință. (n.s. 386, p. 327) footnote> și să vadă lumina aceea necuprinsă de minte
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
care cel mai important este acela că insistă în mod exagerat asupra ideii existenței individului complet "desprins" de legăturile sale sociale. Se subliniază, de aceea, că "acest tip de individualism are un caracter destul de radical, și apare drept greu de conciliat cu experiența socială recunoscută, care indică faptul că însuși individul este un produs social [subl. m. D.Ș.]: nu numai caracteristicile indivizilor marchează societatea, ci și caracteristicile societății îi marchează pe indivizi"309. Un alt reproș care vizează individualismul este
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
dezertează" de la împlinirea intereselor colective pot beneficia de pe urma atingerii lor419. Relația dintre "pluralism" și dilema socială redată de jocul fricosului sau al negocierii relevă o imagine potrivit căreia opoziția dintre interesele individuale este legitimă, scopul fiind acela de a le concilia, astfel încât, drept urmare a negocierilor, să rezulte o distribuție echitabilă a resurselor sociale 420. Înțeles nu atât ca o concentrare a puterii, cât în sensul delegitimării opoziției dintre interese, "autoritarismul" se află în legătură cu o altă dilemă socială, cea reflectată de jocul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
instrumentală de raționalitate. Rolul său politic, acela de a orienta acțiunea colectivă, poate fi astfel "vizualizat" nu atât ca o formulă ce configurează, în acord cu cerințele rațiunii, proiecte de schimbare a realității sociale, ci ca o modalitate de a concilia interesele individuale și colective. Orientată în această direcție, ideologia operează integrarea colectivă și conferă identitatea de grup sau comunitară. În plus, aplicațiile normative ale conceptului de ideologie în teoria politică precum sunt cele prezentate, rezumativ, mai sus ne oferă și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
periferici. Riguros ca și Hippocrat în stabilirea diagnosticului, acest mare practician a salvat de la moarte pe Antiohus, fiul regelui Persiei. Mai puțin cunoscuți — doar în medicina alexandrină mai cităm pe Philinos din Cos și Serapion din Alexandria care încearcă să concilieze empirismul cu dogmatismul. Școala din Alexandria, se înscrie astfel în Istoria Medicinei prin contribuția pe care o aduce la dezvoltarea anatomiei și fiziologiei și la practicarea chirurgiei în care era folosită ligatura vaselor. În ultimul secol î.Chr. școala medicală
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
conținutul noului spirit recreator. Teologia își dă mâna cu artele, cu știința și cu filosofia. Morala vorbește în fapte izvorând din religie. Vechea cultură greco-romană se cristalizează în acest timp și în acest teritoriu. Sfântul Augustin (351 - 430) „doctorul milei“, conciliază platonismul cu creștinismul susținând primatul binelui în coexistența, volens-nolens, cu răul. Cărțile sale „Cetatea lui Dumnezeu“, „Destăinuirile“ și „Tratatul despre grație“ circulă cu tulburătoarea și instructiva sa biografie spirituală. De efortul său ideatic vor beneficia, peste secole, și Avicena (n.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și instructiva sa biografie spirituală. De efortul său ideatic vor beneficia, peste secole, și Avicena (n. 980 d.Chr.) în încercarea de împăcare a dogmei coranice cu raționalismul aristotelic, nuanțat de platonism, ca și Averroes (sec. XII) care căuta să concilieze Rațiunea cu Revelația și peste un secol, Sf. Toma d’Aquino prin armonizarea Rațiunii cu Credința, adică raționalismul aristotelic cu credința creștină, adevărul științific cu cel religios prin „iubirea unificatoare, realizatoare de armonie în om și omenire“. Teologia, filosofia, religia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ale comicului. Așa se explică de ce, de pildă, satira a fost denumită printr-o formulă care sugerează această hibridizare, drept "ironie militantă"140 sau "ironie la lucru"141. Pe de altă parte, atunci când ironia este "deschisă", adică simulează simularea, echilibrează, conciliază și nu absolutizează antitezele ca în sarcasm, este asimilată umorului 142. În privința corespondenței între contextul socio-cultural general și manifestările ironiei, s-a constatat pe de o parte, eflorescența acesteia în perioadele de criză sau de sfârșit de ciclu istoric (romantismul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al monotoniei, umorul negru, camuflat în excentricitatea calculată și neverosimilitatea ostentativă, dezvăluie adesea în subsidiar, ca și grotescul, un sens pozitiv. Asupra acestuia insista, spre exemplu, Antonin Artaud în Manifestele la "teatrul cruzimii" pentru care "umorul distructiv poate servi să concilieze, prin râs, obișnuințele rațiunii"201. Pornind de la premise similare, teatrul absurdului va înțelege valențele terapeutice ale umorului negru și absurd, prin posibilitatea de confruntare directă, exorcizatoare, cu tenebrele conștiinței, cu angoasele existenței. Pe o treaptă anterioară a umorului, așa cum indica
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
urmă care cu ce apuca, baba cu o cratiță, fata cu o scurtătură de lemn și femeia cu un târn, și dă-l pân noroi: Na belete, na belete, na belete!!!"203 Fragmentul este elocvent în privința abilității umorului de a concilia seriosul cu veselia, de a converti penibilul în ridicol amuzant, privit cu bonomie resemnată și surâzătoare. Se întrevede în aceste rânduri atitudinea umoristului veritabil care "ar plânge, dar nu poate de râs". În același sens, ușoara urmă de ironie care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
am vorbit, deși n-au trecut decât câteva ore de atunci, eram doar cumplit de tulburat, nu înțelegeam ce se întâmpla cu mine, ca și cum ființa mea ruptă în două părți ce veneau în contradicție una cu alta se zbătea să concilieze două porniri opuse, și sufletul meu flutura ca o pânză de steag gata să se sfâșie deasupra acestei lupte teribile, firesc ar fi fost s-o las pe stradă sub pretextul unei scuze oarecare și mă opresc undeva unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
redefinească rolul lor internațional. Sfârșitul războiului rece și afirmarea politică a Europei obligă să gândim în termenii unui parteneriat înnoit, dacă se dorește preîntâmpinarea unei erodări insidioase a relațiilor transatlantice, au estimat oficialitățile franceze. Franța, care a încercat întotdeauna să concilieze independența și solidaritatea are un rol important de jucat; e cel mai înflăcărat avocat al unei Europe a apărării, ea fiind, fără îndoială, țara care a adus contribuția cea mai importantă. În ciuda acestui fapt, Franța suferă încă de o suspiciune
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
justificată decât admirația. În fond, toate părerile contrarii despre ce atitudine ar fi onest să adoptăm față de o mare personalitate a culturii românești care a avut nefericirea să trăiască în regimuri politice opuse (o democrație și mai multe dictaturi) se conciliază într-o banalitate: singura atitudine critică onestă rămâne comprehensiunea bazată pe o cunoaștere profundă și detaliată a operei, situată în contextul ei istoric și explicată prin sistemul de idei, preferințe de gust estetic și înclinații ideologice specifice autorului. E ușor
Cronologia Publicisticii călinesciene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8654_a_9979]