573 matches
-
egal „adevărată” și „falsă”. O dată ce, prin eforturi susținute, cei care studiază chestiunea au completat cele patru căsuțe, ei nu pot face altceva decît să se repete. Și totuși, după cum vom vedea, această logică elementară nu le-a descurajat avîntul. De dragul conciziei, să analizăm aici numai cercetările de după cel de-al doilea război mondial; cum era previzibil, ele reflectă cu fidelitate doctrina antebelică. J.M.A. Salles-Dabadie oscilează, dacă am Înțeles eu bine, Între ipoteza 1 (+/-) și ipoteza 4 (+/+), Însă numai datorită distracției
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
2); palton (2); pantalon (2); rezumat (2); sex (2); succint (2); șiret (2); timpul (2); ușor (2); vorbă (2); zi (2); aiurea; nu ajunge; ajuns; aproape; apropiere; nu are minte; bătaie; bluză; brusc; bucățică; cafea; ce; clar și cuprinzător; concentrat; concizie; concret; constrîngere; copilărie; cuvînt; o data; de ce?; defecțiune electrică; depinde; des; destin; destinație; din; direct; discurs; discuție; distanță; drept; ai dreptul; drumul; dur; durată; espresso; eșec; fericire; film; finiș; fire; firul; frig; funia; furt; fusta; fuste; grabă mai mare; incomplet; inferior
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cumulativ. Această tehnică nu dă rezultate în cazul rapoartelor de evaluare sau cercetare, deoarece persoanele cărora li se dă raportul au de multe ori timp și răbdare limitate și sunt adesea întrerupte din audiere. În astfel de situații, se apreciază concizia. Cele mai importante rezultate trebuie să fie situate la începutul listei. De asemenea, structura folosită pentru raportul scris nu se aplică și în cazul raportului verbal. De multe ori, cercetătorii presupun că un raport este doar un raport, fie că
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
să insistăm asupra calităților de investigare și comunicare ale filmului, capacității lui ca (fără a contraria exigențele de realism al ambianței și gesturilor cotidiene) să le învestească cu semnificații de alt ordin. Conferind unor scene de excepțională tensiune, sobrietate și concizie forța unei metafore, filmul lui Alexa Visarion pătrunde revelator mecanisme ale sufletului omenesc... (Natalia Stancu) ...Frumusețea stranie a peliculei se datorează, în bună parte, tocmai deliberatei prelungiri a unor mijloace scenice în înălțarea scheletului cinematografic. Supunerea la obiect funcționează însă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Stavrache, condamnat la judecarea propriei însingurări, o dramă existențială, ale cărei mari întrebări transpar cu forță în fața momentului final, în fața morții, înainte de shakespeareana rezonanță a tăcerii. [...] Și așa cum la Caragiale "legea artistică se vădește a fi măsura extremă manifestată prin concizie", Alexa Visarion își respectă limbajul ales, conferind filmului forța de sugestie, eliberată de discursivitatea unui dialog stufos și explicativ, de pleonasmul unui comentariu muzical, de platitudinea unei imagini comode. Liviu Rozorea, hangiul Stavrache, se arată a fi un excelent actor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
definește prin mărci ale identității auctoriale (socioculturale, estetice, spirituale etc.), dar, în același timp, este modelat de funcția poetică a limbajului și de finalitatea creativității estetice. 3.4. Calitățile particulare ale stilului Printre calitățile particulare ale stilului se numără: oralitatea, concizia, cursivitatea, varia ția stilis tică, simetria, naturalețea, eufonia etc. Oralitatea constă în preluarea unor forme fonetice și lexicogramaticale specifice limbii vorbite întro zonă lingvistică/întrun mediu social. Este o calitate particulară a discursului colocvial. Mărci lingvistice: utilizarea frecventă a discursului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Este o calitate particulară a discursului colocvial. Mărci lingvistice: utilizarea frecventă a discursului direct/indirect liber, marcat subiectiv și afectiv prin interjecții, formule de adresare, exclamații, interogații, pauze expresive etc.; prezența formelor sau a structurilor familiare, populare sau regionale etc. Concizia vizează o maximă concentrare a discursului realizată prin selectarea mijloacelor lingvistice strict necesare exprimării ideilor sau sentimentelor. Este defini torie pentru discursul (oral sau scris) care ilustrează stilul științific, stilul juridicadminis trativ și, frecvent, stilul publicistic. Mărci lingvistice: prezența unor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
anunțul, reclama etc. Forme specifice audiovizualului: grupajul de știri, talkshowul, dezbaterea, interviul, reportajul, cronica, relatarea, anunțul, reclama etc. CARACTERISTICI: - respectă normele limbii literare (abaterile sunt intenționate, cu rol expresiv), ilus trând calități generale și particulare ale stilului (mai ales: accesibilitatea, concizia); - are caracter eterogen din punct de vedere stilistic, apelând la forme discursive spe cifice altor stiluri funcționale și la o mare varietate a registrelor stilistice, în acord cu tipul de text și cu tema acestuia, cu scopurile comunicării și cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
totuși asupra unei asemenea "relații reciproce", pe care o definește ca "interdependență" (Wechselwirkung) și o urmărește atât la nivelul individului, cât și al colectivității, atât în sincronie, cât și în diacronie. Dincolo de formula în sine pe care o preferăm de dragul conciziei și al pregnanței semnificației ei -, conceptul de pars pro toto are un rol determinant în hermeneutică și sugerează deschiderea filozofului spre o viziune holistă. În același timp, acest concept ne dă posibilitatea să exprimăm generalul prin intermediul particularului, altminteri fiindu-ne
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe genul carpatin, dramatic, intransigent, al conștiinței netranzacționale, condamnați adesea la solitudine de propriul neam. Cât despre cel comic, în cheie satirică, râzând până la lacrimi, Caragiale a desemnat pentru totdeauna trăsăturile comice ale conștiinței noastre acomodante (...)". Reamintindu-ne cu subtilă concizie tehnica farsei și parodiei folosite de Caragiale, criticul oferă un foarte exact și cuprinzător portret-robot al moftangiului-mahalagiu, sucub mimetic al unui lustru de import, eventual occidental, dar mai ales "al retoricii ziarelor care le țin loc de îndreptar politic, sentimental
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lucrurilor un suflet, iar poezia este "un cântec încăpător" ("Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;/ Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare/ Din coastă bărbătească al Evei trunchi de fum" (Timbru). La I. Barbu "concizia este virtutea capitală a stilului său" (T. Vianu). După melci După melci este un poem plin de culoare, pitoresc, orientat spre concretul lumii sensibile, cu descrieri savuroase, ritm alert. Având o anume defășurare după o schemă narativă, poemul înfățișează o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
comicului), alături de parodie. Treptat se cristalizează viziunea, concepția tematică, expresia scriitorului, care pregătesc etapa comediilor; o fază de realism social și de moravuri, cu accent pe culoarea locală și pitoresc, cu note de idilă. În momente și schițe întâlnim anecdota (concizie, poantă), amintirea (material de viață, ironie, autoironie), relatarea jurnalistică. La Caragiale, tema tragică este dublu alimentată din punctul de vedere al rațiunilor semnificante: pe de o parte, prin stricta determinare psihologică (O făclie de Paște), ereditară (Păcat) și a iluziilor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se poate afirma: "Mintea lui Eminescu lucrează cu ideea originilor lumii, a infinitului, a creației, cu cele mai înalte concepte făurite de rațiunea omului" (T. Vianu). Opera lui Eminescu are un caracter clasicist, prin compoziția care se caracterizează prin limpezime, concizie, cristalizare în limbaj poetic. Prin simplificare, poetul a ajuns la expresii de maximă precizie. Efectele poetice surprinzătoare le-a obținut prin schimbarea valorii gramaticale a unor termeni din fondul străvechi, neologisme (chaos, palid, himeric, demon), ziceri populare: "bată-i vina
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de grea muncă și credință dârză", se spune în sobra inscripție de pe cruce, amintind oricui, laconic, locul unde a murit ca un viteaz, fără a sacrifica nimic din crezul său, unul din cei mai însemnați oameni ai acestui pământ. În concizia și sobrietatea lui, epitaful ne spune și ce avem de făcut după încheierea parantezei totalitare: muncă și credință! Muncă onestă, răbdătoare, atentă la nevoile aproapelui. Credință fermă în valorile care au modelat, de-a lungul vremii, sufletul acestui neam. Munca
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
opera se înscrie în circuitul de valori al culturii universale. Alături de I. Slavici, I.L.Caragiale este creatorul nuvelei realist-psihologice, deosebindu se de contemporanul său nu doar prin tematica abordată, ci, mai ales, prin caracterul scenic al demersului epic, prin extraordinara concizie în stil și prin capacitatea de asimilare artistică a principiilor estetice naturaliste, reprezentate în literatura universală de opera lui Emil Zola. „I.L.Caragiale este, după Delavrancea, scriitorul cel mai zolist, naturalistul nostru prin excelență-. Nuvela „În vreme de războiurmărește un
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
eul interlocutorului ceea ce antrenează împrumutarea stării persoanei care face obiectul empatiei de către cea care empatizează; 5. funcția performanțială - prin intermediul empatiei reușim să convingem oameni și chiar grupuri să efectueze diverse activități. 90 verbalul (formulele de politețe, expresii de bun venit, concizia și precizia frazeloră, vizibilul (ceea ce vede clientul: aspect, ordine, starea suportului fizic, imaginea personalului. Îmbrăcămintea trebuie să fie prezentabilă, armonioasă, bine croită, curatăă și gesturile (sunt legate de comportament. Pe timpul discuției cu un client și privește în ochii acestuia iar
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
finalitatea propriei opere în care se întrupează și care reprezintă limita actului de creație, în timp ce conștiința ironică se eliberează prin însăși această acțiune (un gen de catharsis). Crezul dramaturgului Camil Petrescu despre actrița Emilia reiese dintr-o propoziție de o concizie, deopotrivă de o ironie tăioasă, ce ridiculizează "talentul" artistei: "Articula fiecare silabă, făcând-o să vibreze ca un bob de fier într-o nucă de tablă."430 În sfârșit, Ela, eroina din Ultima noapte..., nu se remarcă decât prin privirea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mai personale, în acele exprimări care i au plăcut mai mult. El a lucrat la alcătuirea versiunii finale potrivit unei reprezentări proprii despre excelența unui text filozofic. Acesta trebuia să reunească virtuți greu de armonizat. Prima dintre ele a fost concizia extremă. Tractatus-ul se întinde doar pe câteva zeci de pagini. A spune mult în cuvinte puține a fost întotdeauna ambiția celui care admira texte literare și filozofice care au această calitate. Ca motto, Wittgenstein a ales cuvintele unui scriitor și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ceea ce afirmă. Acest mod de a scrie venea, evident, în întâmpinarea înclinațiilor artistice ale lui Wittgenstein. Și deprinderea cititorului de filozofie de a căuta într-un text esențialul poate fi un important obstacol în calea înțelegerii acestei opere de o concizie unică. Este cu totul iluzoriu că cel care se va concentra doar asupra propozițiilor numerotate cu cifre întregi, de la 1 la 7, va căpăta o înțelegere cât de cât adecvată a conținutului cărții. Există, pe de altă parte, și repetări
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu sunt despre propoziții contribuie la clarificarea a ceea ce este o propoziție.13 Wittgenstein însuși s-a exprimat în această privință într-un mod lipsit de echivoc. În „Cuvântul înainte“, un text care poartă de asemenea pecetea preocupării pentru o concizie extremă, el scrie: „Întregul înțeles al cărții ar putea fi exprimat aproximativ în cuvintele: ceea ce se poate în genere spune se poate spune clar; iar despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă.“ Și tocmai granița care este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sensibilitate. Citind versuri ermetice, receptorul trebuie să perceapă spontan obiectul din spatele cuvântului: viziunea se oferă integral dintr-odată, așa cum consideră și Leopardi că trebuie să apară o imagine în poezie.170 Pentru el, dar și pentru acești emuli, rapiditatea și concizia stilului reprezintă deziderate fundamentale. Înlănțuirea termenilor trebuie să genereze pe neașteptate o mulțime de idei simultane sau care să urmeze atât de repede una după alta încât să pară simultane; [acestea] leagănă sufletul pe o mare de gânduri sau de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
virală", în ideea în care instituie o confuzie radicală în ceea ce privește sensul, "infectându-l" cu un grad de indeterminare, descentrându-l definitiv din matca prestabilită și din mitul oglindirii lumii prin intermediul limbajului. Dacă scriitura modernă era "devotată" principiilor de claritate și concizie, de prezentare sistematică a lucrurilor, cât mai analitic, cu scopul de a accentua în primul rând sensurile obiectului analizat, se observă că scriitura postmodernă inversează aceste scopuri, introducând ca fiind mai importante decât descifrarea sensurilor și sistematizarea lor golirea de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
altfel, originalitatea remarcabilă a ultimei proze, care glisează cu abilitate între natural și supranatural. Trebuie punctat, de la bun început, caracterul matur al scriiturii: deși lasă impresia unui studiu de caz lapidar, perspectiva narativă aleasă fiind heterodiegetică, deci lucidă și detașată, concizia stilistică este rezultatul unui exercițiu de șlefuire migăloasă. Faptul este cu atât mai remarcabil, cu cât știm foarte bine că autorul detestă travaliul de elaborare a unei bucăți literare: "Ca un artist cu redactarea dificilă, Caragiale nu a iubit scrisul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de elaborare a unei bucăți literare: "Ca un artist cu redactarea dificilă, Caragiale nu a iubit scrisul, deoarece nu compunea cu plăcuta spontaneitate a improvizatorilor" (Cioculescu, 1977: 79). Mai mult, episoadele care coagulează trama se încatenează natural și, în pofida relativei concizii a secvențelor, ansamblul narativ transcende cu ușurință cadrul cvasi-clinic al fișei de caz naturaliste. Titlul însuși sublimează frica paralizantă a lui Leiba Zibal, iar substratul cu iz psihanalitic al acestuia se impune de la sine: Caragiale își transferă una dintre obsesiile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
femme fragile, îi corespunde Ofelia, pentru care suicidul (ca act impur care o condamnă damnării veșnice) și ingenuitatea (transpusă în nebunia sa) pot fuziona într-un cocktail tipic decadent. Cu toate acestea, cu Ophelia (1852), Millais tratează tema cu o concizie realistă care-l caracterizează, de altfel, și pe William Holman Hunt. De asemenea, Lucie-Smith apreciază caracterul simbolist al acestor picturi, care rezidă din faptul că aceste femei "există într-un univers aparte; ele nu sunt situate de o manieră precisă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]