718 matches
-
sunt predominant filosofice, partea ultimă poartă către un spațiu privilegiat la N., „partea noastră de cer”, a românilor din comunitatea, comunicarea și cuminecarea cotidiană și seculară. Aici se glosează împrejurul unor cuvinte ori expresii uitate, de regulă, cu seninătate și condamnabilă nepăsare: Mă paște gândul!, A da drumul, Se cade, nu se cade, Minte și smintire, Nebun și netot, Ba nu, Discurs despre Nefârtate, Împelițatul, Hotărăște-mă, pune-mi hotare, Individul care nu e ins ș.a. În Creație și frumos în
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
Morgenstern, Victor Stelian Popescu. Tot aceștia, secondați de Mihai Meitani și N. Păscu, susțin comentariile critice. Se remarcă două contribuții, care marchează debutul a doi viitori scriitori: Dinu Pillat, O călătorie la Constantinopol (5/1933) și Alexandru M. Paleologu, Literatura condamnabila (8/1934). M.V.
MLADIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288196_a_289525]
-
scria acum un an. (Ă). Paralel cu această critică Încă mai persistă la unii critici literari rămășițe de estetism și o Înclinare de a vedea Într-o operă literară mai ales aspectul ei formal. (Ă). Așa se explică și tăcerea condamnabilă de care a fost Înconjurată În bună măsură Negura lui Eusebiu Camilar. (Ă)”. Și-acum, În față cu această imagine generală, bilanțieră, fatalmente festivistă, incompletă și convențională, să purcedem pe drumul analitic al creației literare și să-i detectăm „avântul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Începător și-i dă posibilitatea să se dezvolte armonios, În acest climat fierbinte de muncă și luptă. Dar, poeții pe cât de numeroși și pe cât de talentați, au Început - tocmai din cauza ușurinței cu care cuceresc luminile tiparului, să alunece spre o condamnabilă lipsă de personalitate, cultivând șablonul, lozinca, fraza goală, versul prozaic. Ei nu-și mai dau osteneala să muncească, ca și cum n-ar ști că poezia este o muncă tot atât de grea ca și oricare alta, iar poetul un meșteșugar care trebuie să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Macedonski, când urca treptele tronului său de biete scânduri ornat cu bijuterii de sticlă: pozează, se ascultă pe ei Înșiși, Îi interesează prea puțin soarta «supușilor», rezolvarea respectivei ecuații literare. Dar golul de sub tron urlă. Citiți cronicile (atâtea, foarte puține, condamnabil de puține, câte se scriu) despre cărțile de literatură: de cele mai multe ori, lectorul este mai lămurit asupra unei opere Înainte de a fi parcurs acele cronici, decât după. Poți deduce din ele, adeseori, ce pshihologie are cronicarul (mărinimos, arogant, prezumțios, trist
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
folosind tehnica confuziei. (Ă). Personajul romanului Cellei Serghi descoperă lupta de clasă abia la Paris, iar când trebuie să o surprindă În țara noastră, figura comunistului român Vasile este cu totul episodică și convențională. (Ă). Cella Serghi confundă În mod condamnabil scormonirea sterilă a sufletului, În chip invidualist cu autocritica. (Ă). Metoda antirealistă a scriitoarei se dă pe față și În practica naturalismului și a sentimentalismului. Când spunem naturalism, nu ne gândim numai la scenele de frenezie a instinctelor, relatate cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un stil agramat («cazul devine din ce În ce mai numeros» etc.) a putut Înșira aceste inepții, nu ne poate mira. Dar faptul că această recenzie a putut fi tipărită În Viața românească, al cărei rol este tocmai justa Îndrumare a scriitorilor, denotă o condamnabilă lipsă de vigilență. Recenzia de care ne-am ocupat constituie un exemplu evident de atitudine dușmănoasă Împotriva poeziei noi, de minimalizare a acestei poezii, de ploconire În fața decadentismului, de bagatelizare a celor mai valoroase opere poetice ai căror autori, sub
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
avut În presă un ecou neașteptat În articolul publicat În Flacăra sub semnătura lui George Dan, articol care constituia În fond o explozie furtunoasă a indignării autorului Împotriva tinerei noastre poezii. Articolul Flăcării compune un tablou jalnic al tinerei poezii: «condamnabilă lipsă de personalitate», cultivarea «șablonului, lozincii, frazei goale, verbului prozaic», «lipsă de originalitate - care duce la un formalism tot atât de primejdios ca cel cultivat de curentele burgheze», afirmații care mai de care mai lamentabile, calomniind În mod grosolan pe tinerii poeți
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
exploatatoare, să obișnuiască pe cititorii ei cu gândul Împărțirii veșnice a lumii În bogați și săraci, dând chiar impresia că săracii trăiesc numai datorită celor avuți. (Ă). A mai păstra Însă și astăzi această concepție este cu totul greșit și condamnabil. «Soarta omului» despre care vorbea Belinski devine În țara noastră atât de minunată, Încât pentru orice scriitor nu poate să nu fie o chestiune de onoare contribuția lui la făurirea acestei soarte, la educarea tinerei generații. (Ă). O cât de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
unor afirmații eronate În studiul său Realismul În literatură. Există În schimb fenomenul contrar, de respingere a criticii, lucru ce arată scăzutul nivel ideologic și mai ales slaba noastră viață de colectiv”. În Contemporanul, Marcel BRESLAȘU 34 Înșiră alte aspecte condamnabile ale limbajului critic cu referiri la cronici literare din Iașul nou, Viața românească, România liberă, Contemporanul: „Ca scriitor nu pot decât să salut cu bucurie faptul că, În ultima vreme, critica noastră a Început să se ocupe de limba literară
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nedreptate, chiar cu prețul de a dăuna. Teza susținută de Kant în § 9 din Pmtv și în articolul publicat în septembrie 1797, teza că a minți este o violare a unei îndatoriri stricte și perfecte, că minciuna este un act condamnabil chiar și atunci când intențiile celui ce minte sunt bune, că orice scop printr-o minciună este lipsit de valoare, va putea fi caracterizată drept una rigoristă. Kant o formulează în modul cel mai net, scriind că datoria veracității „nu face
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
categoric. În cele trei cazuri amintite, respectarea necondiționată a îndatoririi cetățeanului de a se supune legilor existente, respectiv a persoanei de a nu recurge la violență și de a spune doar adevărul va putea fi exploatată pentru înfăptuirea unor acțiuni condamnabile, și anume prigonirea supușilor, lipsirea individului de dreptul la viață și lăsarea unui om nevinovat, lipsit de apărare, pradă ucigașului 31. În asemenea conflicte dintre îndatoriri verdictul imperativului categoric va fi clar. Iar a urma acest verdict - conchide Vuillemin - înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
accepte compromisuri pentru a promova cauze față de care se simt moral angajați 34. Atunci când a formulat legi morale, înțelese drept reguli de comportare ce trebuie urmate necondiționat, el nu ar fi ținut seama îndeajuns că cei care atentează în mod condamnabil la viața și demnitatea unor ființe omenești vor trebui să fie combătuți cu toate mijloacele, că există situații in care trebuie ales răul cel mai mic, de exemplu sacrificarea deliberată a vieții unei ființe nevinovate pentru a salva multe alte
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de iluzii. Încă în lecțiile sale de etică din anii 1775-1780, el revenea adesea asupra observației că atunci când formulăm prescripții cu caracter moral va trebui să ținem seama de faptul că „oamenii sunt răi”. Iată de ce purtări, care ar fi condamnabile față de semeni ce urmează glasul rațiunii, pot fi justificate atunci când cei ce ne stau în față sunt ființe egoiste lipsite de orice scrupule În scrierea lui despre religie, Kant va caracteriza „capacitatea sau incapacitatea liberului arbitru de a adopta sau
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
menționată, ca semn al rigorii. Uneori, apariția cărții la o anumită editură conferă acesteia un real prestigiu, deși nu Întotdeauna se Întâmplă așa. Iată ce scria Irina Petraș (2003): Apoi, am ales și aici (ca În Panorama criticii), oricât de condamnabilă ar fi alegerea [subl. n.], să nu transcriu editurile și locul de apariție al cărților (În bulversatul peisaj editorial contemporan, aceste date și-au pierdut, din păcate, relevanța - apariția la o editură sau alta nu mai este un semn sigur
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
grupuri de apărări (vezi capitolul 2) utilizând termeni cu profunde conotații psihopatologice. Vaillant (1993) adoptă o poziție clară, fără umbră de ambiguitate. Pentru el, prezența apărărilor nu este, prin ea însăși, o dovadă a bolii. Oricât de dezorganizate, nerezonabile sau condamnabile ar putea părea apărările în ochii unui observator extern, ele nu sunt altceva decât un răspuns adaptativ. Studierea apărărilor considerate „psihotice” demonstrează că același mecanism de apărare poate fi utilizat la fel de bine de către o persoană bolnavă și de persoanele care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la o parte” (Raimbault, 1975/1991). Înțelegem astfel de ce Press (1995) a afirmat că „reprimarea conținuturilor conștiente menținute ca atare și imobilizate în eu este o amăgire”. Posibilitatea de a înlătura din minte pulsiunile despre care subiectul știe că sunt condamnabile și cărora le rezistă este și ea foarte aleatorie. Freud (1937a/1987) recunoaște că „îmblânzirea” pulsiunilor nu merge în mod cert până la a le face să dispară, astfel încât să nu se mai poată vorbi de ele niciodată. Istorictc "Istoric" Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
delict, cel „de a se fi Înțeles cu ei Înșiși”, după formula unui procuror. Imposibil, de asemenea, de aplicat retroactiv interdicția cumulului. La fel de dificil, pentru procurorii puțin pregătiți să se descurce În hățișul noilor dispoziții juridico-financiare, să distingă faptul evident condamnabil de actul fondat pe ambiguitatea legii (mai ales evaluarea financiară a contribuțiilor materiale ale Întreprinderilor publice la SRL-uri). Legea care interzicea cumulul a avut meritul de a clarifica situația: numeroși directori ai Întreprinderilor publice au renunțat, Începând din martie
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
al Republicii, acesta a declarat că „spolka nomenklaturowa era mai degrabă o noțiune jurnalistică decât una juridică”, opinie Împărtășită de un responsabil al NIK: „În calitate de fost procuror, pot spune că am Întâlnit situații care, din punct de vedere moral, sunt condamnabile, Însă din punct de vedere juridic, nu se putea dovedi nimic”. Presa apropiată vechiului regim a putut astfel să triumfe pe un teren care Îi era, a priori, defavorabil: „unde sunt reclamanții, de ce tac acum?”, Întreabă Trybuna, urmașa fostului organ
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
valorile tradiționale de stânga, pe care le revendică. Spre deosebire de polonezi, ei nu reușesc să rezolve această contradicție Într-o formulă social-liberală. Aceștia din urmă devin chiar, cu această ocazie, promotorii social-democratizării fostului partid comunist. Pentru cehi, dimpotrivă, nu este nimic condamnabil În a se identifica cu fostul Partid. Este adevărat că nu pot cu niciun chip să se identifice cu un curent reformator, fiind legați de un Partid normalizat, la a cărui normalizare au contribuit. Confruntați cu oprobriul opiniei publice, unul
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
mai grav este faptul că în majoritatea cazurilor, aceste lucrări apar în publicațiile de mare tiraj cum ar fi Cultura poporului, Viața militară, colecțiile Albina, Ogoare noi, revista Albina, publicații care se adresează unor mase largi de cititori. În mod condamnabil admit unii redactori și scriitori publicarea unor asemenea lucrări în reviste care, pe nedrept, stau mai puțin în atenția criticii noastre literare. Dar nici publicații ca Viața românească, nici Contemporanul sau Flacăra nu sunt fără prihană în această privință (...). O
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pentru patosul de care e însuflețit adeseori versul lui Rău. (...) D. Micu apreciază greșit unele poezii ale lui A. Rău atunci când vorbește cu dispreț despre «întâlnirile idilice cu o iubită ucisă de nemți» (poezia Amintire). Este un dispreț nejustificat și condamnabil. O poezie care cântă iubirea poetului pentru o ființă asasinată de nemți, și ura împotriva asasinilor nu e obligatoriu să împieteze asupra imaginii eliberării. Se pare că pe cronicar îl supără «duioasele aduceri aminte», sentimentele de tristețe sau de durere
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
angajeze într-o luptă loială pentru a câștiga poziția de conducere ce i se cuvine. Șacal, hienă În simbolistică, precum și în expresiile populare, șacalul și hiena corespund unei semnificații negative de josnicie, cupiditate și corupție. În această calitate, încarnează pulsiunile condamnabile pe care le simte subiectul sau actele de dispreț al căror obiect este. El evoluează sau are sentimentul că evoluează într-un univers nesigur și amenințător, simțind prezența «devoratorilor de cadavre» care nu îi așteaptă decât căderea pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
după scena „lamentării”, căpetenia apostolilor nemaiapărând În text până la sfârșitul evangheliei, În vreme ce Iuda este prezentat până la ultima suflare. Autoarea consideră, pe baza unui dosar de mărturii antice, că, În ochii lui Matei, sinuciderea lui Iuda are un sens pozitiv, nicidecum condamnabil. Condamnarea sinuciderii ar fi un efect, târziu, al teoriei augustiniene din De Civitate Dei. În primele secole creștine autosuprimarea ar fi fost privită ca o soluție onorabilă, În anumite Împrejurări. Iuda este „sinucis” de către Matei din două motive: 1) pentru
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
privitor la metodele utilizate de către un agent al unei societăți americane pentru a-i convinge pe unii locuitori să emigreze din Dobrogea. Astfel, un număr de germani "de religiune anabaptistă recunoscuți de aventurieri, (...) adesea nesupuși autorităților, au emigrat, în urma instigațiunilor condamnabile ale unui domn Fritz Vaicum"773. Acesta, împreună cu alți indivizi, era acuzat de către prefectul județului Tulcea că "serveau de instrumente unei societăți din America ce plăteau asemenea individe vânzătoare țărei, pentru a face lumea să plece în America pentru a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]