2,979 matches
-
Ne-ați spus să prețuim profesia aceasta, să o respectăm și să o iubim. S-au închis ziare, s-au lichidat televiziuni... dovada supremă a devotamentului a fost când oamenii au stat și ani fără salarii. Tot din respect pentru condei, unii am ales să nu mai semnăm gratis. Sperăm că vor înțelege asta și colegii noștri care, încă, n-au avut curaj să-și ceară drepturile. Și, probabil, atunci presa se va schimba și va redeveni ce-a fost. Unii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92660_a_93952]
-
despre mine, indiferent de ce a scris, de-a lungul timpului, pe legitimația mea de presă. În anii de facultate eram prea entuziasmați, energici și neexperimentați ca să ascultăm până la capăt sfaturile Dumneavoastră. Dar am descoperit că experiența nu tocește, ci ascute condeie. Așa că, ori de câte ori vom fi în impas, vom găsi răspunsuri și imbold printre amintirile anilor în care v-am cunoscut. Cei în prag de 30 de ani ne păreau deja aproape seniori editori. Acum avem și noi experiență. Să știți că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92660_a_93952]
-
ta în amintiri plăcute și duioase Așa cum mi-ai făcut și tu, cândva, clipe frumoase. De ești prieten sau coleg din școală sau de muncă Sau neam de viță ori străin, sau vreun vecin din luncă, De ești tovarăș de condei sau simplă cunoștință Mă plec în fața ta, de Om, și cu recunoștință Pentru ce-ai fost sau ce ai zis sau ce-ai făcut vreodată Te-mbrățișez cu gândul bun și inima curată. Și-ți mulțumesc și îți doresc în
CÂND SĂRBĂTORILE-S PE DRUM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381666_a_382995]
-
Prea s-a lustruit piatra sub pași, Prea a crescut buruiana cât casa, Prea s-a-nfășurat vrerea-n vrăjmași, Prea se cere bătută iar coasa. Prea s-a uscat gâtul de strigăt, Prea s-a-ncovoiat spinarea de lipsuri, Prea s-a-nveninat condeiul de plânset, Prea sunt multe fără-nțelesuri. Prea obosi jelania-n leagăn, De prea torida verii-nfășare, Ce mult râvnim la ploaie, la reavăn Și ce departe s-a dus orice răcoare! Prea străină-i doina în crânguri, Prea cu jale
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
de creație și atitudine culturală, a reunit, în marea familie culturală creată, de mai bine de 5 ani de zile încoace, nume și creații valoroase ale românilor și nu numai, din toată lumea. Ne-au călcat cu încredere pragul, maeștri ai condeiului sau ai penelului, s-au înrolat în rândurile noastre, mai tineri scriitori sau artiști, care au devenit foarte repede embleme ale contemporaneității. Toate proiectele noastre culturale - revista tipărită și cea online, antologiile Armonii Culturale, au devenit rampe de lansare pentru
VINO PĂRINTE BLÂND... DE PASTI ! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381797_a_383126]
-
provocări, să descoperim împreună niște tineri care scriu FOARTE MIȘTO, în primul rând pentru că le place să scrie și, de-abia apoi, din alte motive... Să-i descoperim și să-i promovăm. Haideți, vă aștept, mi-e dor de un condei tânăr și talentat ca de mama!
Provocare cu bunici pentru bloggerii mai mici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20265_a_21590]
-
însă (sau, din politețe exagerată, îi omite) pe cititori. Care vor jurnalism de calitate, dar nu și să dea banul pe el. Dacă nu l-ați citit niciodată pe Cristian Lupșa, vă rog să mă credeți pe cuvânt: e un condei excepțional. Dacă l-ați citit, știți despre ce vorbesc.
Decât un jurnalist care încearcă să facă decât jurnalism by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20283_a_21608]
-
în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Îți închin poezia mea, și viața Cu cântul viorii divine din ea, Primește-mi bucuria de-a exista Pentru tine scriu, iubirea mea. Arcușul meu e viu, al dragostei Condei hrănind amintirea florilor de tei, Parfum îi dă inimii și-așterne crâmpei De vers nemuritor, primește-l de vrei. Imposibilul nu mai există pentru noi, Pact am făcut cu ne-iubirea, și-apoi Pășit-am sincer prin ea amândoi Sărutându
PACT AM FĂCUT CU NE-IUBIREA... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384265_a_385594]
-
cu-al său pridvor, Ce le porți în suflet, nu le-ai uitat. Iar, a țării istorie zbuciumată Și sângele vărsat de-ai săi eroi, Le-a scris, să nu se uite niciodată! Căci prin poezie, trăiesc cu noi. Nu condeiul a scris,ci sufletului său De răcoarea pădurilor de brad, De-al său destin, chiar dac-a fost bun sau rău... Nimic, n-a uitat sufletu-i de bard! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: SUFLET DE POET / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare
SUFLET DE POET de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383671_a_385000]
-
fie ei prieteni, colegi de muncă, tovarăși de drumeție ori cititori ai operei sale, l-au pronunțat și îl pronunță cu respect: Vasile Sfarghiu! Inginerul Vasile Sfarghiu „a intrat de mult în rândul celor mai cunoscuți și apreciați mânuitori de condei din Județ” (Iași - n.a.), consemnează prof. Gheorghe Giurcă în „Cuvânt către cititori”. Cu decenii în urmă, inginer fiind, a publicat mai multe studii de specialitate din domeniul agriculturii, zootehniei și industriei alimentare, pentru ca mai târziu, împreună cu doamna prof. Otilia Sfarghiu
CUVINTE DRAGI DIN LUMEA VEŞNICIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383710_a_385039]
-
cunoscute de mine de mică însă, în imaginea Lui Iisus pun Cartea Sfântă în mâna stângă a Sa." În cuvântul introductiv, despre carte, scriitoarea Carmen Popescu zice: “Prinse în chenarul unei vieți, două persoane antrenate voit, într-un schimb literar. Condeiul lor are altă voce, altă dulceață, altă vibrație. Sunt două suflete eliberate de bariere, aruncate într-un caleidoscop care își schimbă izvorul de la zi la zi. Veșnic proaspete, veșnic etalând stări împachetate altfel, într-un perpetuum mobile, visează să ofere
DOMNUL PROFESOR IOAN-MIRCEA POPOVICI DESPRE ROMANUL CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380091_a_381420]
-
capitolul Conferința merita să aflăm modul cum s-a desfășurat o asemenea manifestare științifică universitară “de ținută într-un domeniu inovativ“, la care Marin fusese invitat, eveniment care în carte nu depășește rolul unui pretext pentru întregul demers memorialistic. Mânuind condeiul cu toată priceperea spre a consemna succint câteva momente istorice nipone semnificative, descrieri esențializante de pagode sau grădini și Poarta Torii ori monumente artistice, cu pivotare îndeosebi pe statuile gigantice ale lui Buddha, memorialista compune spectrul specificității arhitecturale și artistice
O CARTE DE ÎNVĂŢĂTURĂ DESPRE JAPONIA de ANCA SÎRGHIE în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380110_a_381439]
-
cărți: Parabola Vulturului (proză scurtă, Colecția “Floare albastră”, Editura Pim, Iași), și Scrisori din prezentul meu (publicistică, Editura Mediapress, Botoșani 2015). Există multă similitudine între cele două cărți: ambele conțin o scriitură în proză cu tonuri deseori poetice, în care condeiul scriitorului de talent iese mereu la suprafață; ambele sunt scrieri scurte care se citesc ușor și te prind prin povestea pe care ți-o spun, cu contururi de personaje și situații ce denotă un simț de observație puternic și special
Lucia Olaru Nenati: o scriitoare puternic implicată în prezent [Corola-blog/BlogPost/94208_a_95500]
-
editoare a ziarului. Sigur L.O.N. își scrie “Scrisorile” din perspectiva ei de scriitor, de om pasionat de cultură și într-un fel, dintr-o perspectivă asemănătoare cu cea a minunatului om care a fost Eminescu. La Lucia talentul condeiului se îmbină cu predilecția ei pentru adevăr și dreptate, curajul de a scrie despre lucruri care ar putea stârni păreri conflictuale. Dar ea privește întotdeauna realitatea ce o înconjoară cu obiectivitate, afecțiune și cu un sens de umor subtil. Alții
Lucia Olaru Nenati: o scriitoare puternic implicată în prezent [Corola-blog/BlogPost/94208_a_95500]
-
bancă... Eu am început să tremur și să mă bâlbâi. Floarea de liliac mă îmbătase cu parfumul amețitor, mai ales când delicata-i mână mi-a atins cu degetele ei fine palidul meu obraz. Mi-a spus să scot tăblița, condeiul și m-a întrebat cum mă cheamă. I-am spus numele cu care mă alinta mama când eram supărat sau bolnav. A zâmbit domnișoara Iulia și m-a alintat și ea cu aceeași duioșie maternă. - Bine, dragul meu! (Auzi, sunt
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
închipuiam că știu precis cum să-i desenez bastonul. Am întrebat, totuși: - Îl fac și pe moș Iordan? Domnișoara Iulia a rămas perplexă. - Care moș Iordan? După ce s-a dumerit, a zâmbit. - Fără moș Iordan, numai bastonul lui! Am luat condeiul cu mâna stângă (pentru că sunt stângaci) și am tras o linie tremurată pe toată tăblița cu o îmbârligătură închipuită de mine drept cap de baston. - Nuu! S-a speriat domnișoara Iulia. Nu cu stânga! A oftat cu ochii în tavan
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
A oftat cu ochii în tavan, știind ce treabă va avea cu mine. Cu voce calmă, dar fermă, mi-a poruncit: -Șterge mâzgălitura cu buretele! Chestia ștersului cu buretele mi-a făcut mare plăcere. Însă a mai spus apăsat. - Ia condeiul cu mâna dreaptă și scrie! Asta nu mi-a plăcut și l-am luat tot cu mâna stângă: - Ți-am spus să iei condeiul cu mâna dreaptă? - Nu pot cu mâna dreaptă! Am spus bosumflat și încăpățânat ca un catâr
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
buretele! Chestia ștersului cu buretele mi-a făcut mare plăcere. Însă a mai spus apăsat. - Ia condeiul cu mâna dreaptă și scrie! Asta nu mi-a plăcut și l-am luat tot cu mâna stângă: - Ți-am spus să iei condeiul cu mâna dreaptă? - Nu pot cu mâna dreaptă! Am spus bosumflat și încăpățânat ca un catâr (era să spun: ca un măgar sănătos). - Ba poți, mi-a spus domnișoara Iulia, tot așa de încăpățânată. - Ba nu pot! Am lăsat eu
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
catâr (era să spun: ca un măgar sănătos). - Ba poți, mi-a spus domnișoara Iulia, tot așa de încăpățânată. - Ba nu pot! Am lăsat eu buza din nou. - Ba poți! A insistat domnișoara Iulia și, foarte calmă, mi-a luat condeiul din mâna stângă și mi l-a pus în mâna dreaptă. Apoi, mi-a luat mânuța cu delicata-i mână și mi-a plimbat-o ușor pe tăbliță, șoptindu-mi: - N-ai spus că vrei să fii prietenul meu? De ce
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
a scris el! este un stângaci! - Cum nu le-a scris el? s-a prefăcut supărată domnișoara Iulia. Hai, șterge tăblița și scrie din nou, să vadă toți ce bastonașe frumoase faci tu! Am șters tăblița și instinctiv am luat condeiul cu mâna stângă, dar dumneaei, foarte atentă, mi l-a luat rapid și l-a pus în mâna mea dreaptă. De astă dată nu mi-a mai dirijat mâna, însă mi-a șoptit: - Hai, dragul meu prieten, străduiește-te! Să
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
a mai dirijat mâna, însă mi-a șoptit: - Hai, dragul meu prieten, străduiește-te! Să vadă toți ce bastonașe frumoase faci tu! Nu știu dacă ambiția sau mândria că sunt prietenul acelei zâne frumoase, însă ceva magic mi-a purtat condeiul din mâna dreaptă și fără să fac efort am umplut tăblița cu bastonașe perfecte, frumoase. Cred că a fost surprinsă, că le-a arătat invidioșilor. Probabil că au fost și copiii mirați, că mă știau stângaci. Nici eu nu îmi
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
de petale de liliac. Apoi îmi șoptea: - E bine, prietene, faci bastonașe frumoase! Dar pe mine nu mă mai mulțumea. Voiam să stea lângă mine și să-mi mai țină mânuța în mâna ei. De aceea am luat din nou condeiul cu mâna stângă, însă ochiul vigilent al domnișoarei Iulia m-a prins. - Nuu! Pune condeiul în mâna dreaptă! A venit din nou la mine: de ce mă superi, dragul meu? Vrei să mă dezamăgești? Cu obișnuitul calm, mi-a pus din
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
mine nu mă mai mulțumea. Voiam să stea lângă mine și să-mi mai țină mânuța în mâna ei. De aceea am luat din nou condeiul cu mâna stângă, însă ochiul vigilent al domnișoarei Iulia m-a prins. - Nuu! Pune condeiul în mâna dreaptă! A venit din nou la mine: de ce mă superi, dragul meu? Vrei să mă dezamăgești? Cu obișnuitul calm, mi-a pus din nou în mâna dreaptă condeiul și mi-a dirijat mânuța câteva secunde. Parfumul de liliac
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
ochiul vigilent al domnișoarei Iulia m-a prins. - Nuu! Pune condeiul în mâna dreaptă! A venit din nou la mine: de ce mă superi, dragul meu? Vrei să mă dezamăgești? Cu obișnuitul calm, mi-a pus din nou în mâna dreaptă condeiul și mi-a dirijat mânuța câteva secunde. Parfumul de liliac mi-a învăluit năsucul, șoptindu-mi discret în nări: - Parșivule! (ce nu face omul pentru un pic de parfum, chiar și când este o mogăldeață!). Am mai încercat stratagema cu
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
a învăluit năsucul, șoptindu-mi discret în nări: - Parșivule! (ce nu face omul pentru un pic de parfum, chiar și când este o mogăldeață!). Am mai încercat stratagema cu mâna stângă, însă domnișoara Iulia imediat striga la mine: - Hei, ia condeiul cu mâna dreaptă, că mă superi! De aceea eram într-o permanentă stare de bosumflare, mai ales că domnișoara Iulia, prietena mea, stătea și pe lângă ceilalți băiețași și fetițe și-i mângâia și pe ei pe creștet. Mă intriga faptul
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]