345 matches
-
de metal aflată în mișcare sau, conform efectului Joule, încălzirea acesteia. În 1873, Frederick Guthrie descoperă emisia termoelectronică, fenomen redescoperit de Edison în 1880 și utilizat ulterior la construcția diodei. În 1874, inventatorul german Karl Ferdinand Braun (1850 - 1918) descoperă conducția unilaterală, fenomen ce va sta la baza realizării diodei semiconductoare de mai târziu. Fizicianul scoțian James Clerk Maxwell (1831 - 1879) elaborează, în 1861, setul de ecuații care descriu legile de bază ale electromagneticii, numite ulterior ecuațiile lui Maxwell și prin
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
imaginare), perturbațiile se propagă în toate direcțiile, domeniul soluțiilor este unul închis și este necesară precizarea "condițiilor la limită" la frontierele domeniului modelat (pt. condiții la limită, v. mai jos). Ecuațiile eliptice sunt adecvate de exemplu pentru modelarea curgerii, a conducției termice staționare, a difuziei, a stratului limită, a reacțiilor chimice. Ecuațiile parabolice se caracterizează prin faptul că există o singură linie caracteristică, perturbațiile se propagă în direcția liniei caracteristice, domeniul soluțiilor este unul deschis și este necesară precizarea unei condiții
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
că există o singură linie caracteristică, perturbațiile se propagă în direcția liniei caracteristice, domeniul soluțiilor este unul deschis și este necesară precizarea unei condiții inițiale și a două condiții la limită. Ecuațiile parabolice sunt adecvate pentru modelarea de exemplu a conducției termice nestaționare. Ecuațiile hiperbolice se caracterizează prin faptul că există două linii caracteristice, perturbațiile se propagă în direcția acestor linii, domeniul soluțiilor este unul deschis și este necesară precizarea a două condiții inițiale și a două condiții la limită. Ecuațiile
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
folosi și în modelarea reacțiilor chimice, unde sunt foarte utile deoarece problema termenilor sursă chimici este închisă, deci nu necesită un model. Transmiterea căldurii este un domeniu care face apel la tehnicile folosite în MFN. Căldura se poate transmite prin conducție, convecție și radiație. Transmiterea prin conducție are loc în special în corpuri solide, conform ecuației Fourier, a cărei formă diferențială este: unde formula 27 este fluxul termic, formula 28 este conductivitatea termică, iar formula 29 este gradientul temperaturii. Conductivitatea termică este considerată adesea
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
unde sunt foarte utile deoarece problema termenilor sursă chimici este închisă, deci nu necesită un model. Transmiterea căldurii este un domeniu care face apel la tehnicile folosite în MFN. Căldura se poate transmite prin conducție, convecție și radiație. Transmiterea prin conducție are loc în special în corpuri solide, conform ecuației Fourier, a cărei formă diferențială este: unde formula 27 este fluxul termic, formula 28 este conductivitatea termică, iar formula 29 este gradientul temperaturii. Conductivitatea termică este considerată adesea constantă, dar în realitate ea depinde
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
de temperatură. În simulări ea poate fi calculată cu o relație algebrică. În caz că materialul nu este izotrop, ea este un tensor. În ecuația Fourier apare operatorul nabla, ca urmare dezvoltările pentru MFN se pot aplica cu modificări minime la modelarea conducției. În transmiterea prin convecție rolul conducției este minim, însă rolul turbulenței este foarte important. Metodele MFN pentru modelarea curgerilor turbulente sunt absolut necesare la modelarea schimbului de căldură prin convecție. Transmiterea căldurii prin radiație ridică dificultăți, deoarece ecuațiile transmiterii căldurii
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
fi calculată cu o relație algebrică. În caz că materialul nu este izotrop, ea este un tensor. În ecuația Fourier apare operatorul nabla, ca urmare dezvoltările pentru MFN se pot aplica cu modificări minime la modelarea conducției. În transmiterea prin convecție rolul conducției este minim, însă rolul turbulenței este foarte important. Metodele MFN pentru modelarea curgerilor turbulente sunt absolut necesare la modelarea schimbului de căldură prin convecție. Transmiterea căldurii prin radiație ridică dificultăți, deoarece ecuațiile transmiterii căldurii prin radiație sunt ecuații integrale, de
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
Kazarinov și R. A. Suris în anul 1971. Într-un cristal semiconductor, electronii pot ocupa o poziție într-una din cele două benzi continue de energie - banda de valență, care este puternic populată cu electroni de energie scăzută și banda de conducție, care este slab populată cu electroni de energie crescută. Cele două benzi energetice sunt separate printr-un spațiu liber de energie în care electronii nu pot ocupa nicio stare disponibilă permisă. Diodele laser cu semiconductoare convenționale generează lumină prin emisia
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
un spațiu liber de energie în care electronii nu pot ocupa nicio stare disponibilă permisă. Diodele laser cu semiconductoare convenționale generează lumină prin emisia unui singur foton, emisie ce are loc atunci când un electron de energie ridicată din banda de conducție se recombină cu un gol din banda de valență. Drept urmare, energia fotonului și lungimea de undă a emisiei diodelor laser este determinată de spațiul interbandă specific materialului folosit. Cu toate acestea, un laser cuantic în cascadă nu utilizează materiale semiconductoare
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
poată depopula rapid nivelul laser inferior. Primul laser cuantic în cascadă a fost fabricat în sistem mateial InGaAs/InAlAs potrivit din punct de vedere structural la un substrat de InP. Acest sistem material special are un offset al benzii de conducție (mai exact, adâncimea cuantică) de 520 meV. Aceste dispozitive bazate pe InP au atins nivele foarte ridicate de performanță în intervalul spectral infraroșu mediu, atingând emisii de unde active de mare putere. În 1998, laserele cuantice în cascadă cu GaAs/AlGaAs
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
și ale golurilor la diferite impulsuri. Pentru tranziții optice interbandă, purtătoarele schimbă impulsul printr-un proces de împrăștiere lent, intermediar, reducând drastic intensitatea emisiei optice. Pe de altă parte, tranzițiile optice intersubbandă sunt independente de impulsul relativ al benzilor de conducție și de valență; tocmai din acest motiv au fost făcute propuneri teoretice pentru emițătoare cuantice în cascadă bazate pe Si/SiGe. Laserele cuantice în cascadă acoperă în prezent gama de lungimi de undă 2.75-250 µm, existând posibilitatea extinderii până la
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
stocare pe parcursul întregului an, spre deosebire de alte sisteme de STES descrise mai sus, care sunt destinate unor diferențe mai mari de temperatură. Două tehnologii de construcție pasive de bază au fost dezvoltate în Statele Unite în timpul anilor 1970 și 1980. Ele folosesc conducția directă de căldură la și de la o masă de sol izolată termic și protejată de umiditate, pentru încălzirea spațiului. Într-una din metode, PAHS (passive annual heat storage - stocarea pasivă anuală a căldurii"), ferestrele clădirii și a alte suprafețe exterioare
Înmagazinarea sezonieră a energiei termice () [Corola-website/Science/330271_a_331600]
-
masă de sol izolată termic și protejată de umiditate, pentru încălzirea spațiului. Într-una din metode, PAHS (passive annual heat storage - stocarea pasivă anuală a căldurii"), ferestrele clădirii și a alte suprafețe exterioare captează căldură solară, care este transferată prin conducție prin pardoseala, pereți și, uneori, acoperișul în către o masă de sol folosită că tampon termic. În cazul în care spațiile interioare sunt mai reci decât mediul de stocare, căldura este transferată prin conducție înapoi către spațiul de locuit. Altă
Înmagazinarea sezonieră a energiei termice () [Corola-website/Science/330271_a_331600]
-
căldură solară, care este transferată prin conducție prin pardoseala, pereți și, uneori, acoperișul în către o masă de sol folosită că tampon termic. În cazul în care spațiile interioare sunt mai reci decât mediul de stocare, căldura este transferată prin conducție înapoi către spațiul de locuit. Altă metodă, AGS (annualized geothermal solar), folosește un colector solar separat pentru a capta căldură. Căldură colectată este livrată unui rezervor de stocare (sol, pat de pietriș sau de rezervor de apă), fie pasiv prin
Înmagazinarea sezonieră a energiei termice () [Corola-website/Science/330271_a_331600]
-
și umiditate ca factori ai climatului și variațiilor de sezon. Existența condensului în peretele de incintă duce la formarea mucegaiurilor și fungilor, degradarea pereților, apariția mirosului neplăcut și scăderea eficienței termice a termo-izolațiilor. Bazat pe proprietățile fizice ale materialelor (permeabilitatea, conducția, capilaritatea) și configurația incintei, tehnica actuală prevede strategii pentru evitarea condensului cum ar fi: prevenirea scăderii sub punctul de rouă a unor elemente de construcție; reducerea intrării vaporilor și creșterea posibilității vaporilor de a părăsi elementul de construcție; plasarea izolației
Principiul evitării condensului () [Corola-website/Science/330358_a_331687]
-
se anulează. Existența forțelor pune în evidență o nouă specie de mărimi de stare care nu e de natura mecanică. Prin examinarea structurii noii proprietăți (relații de echivalență și de ordonare etc.) se definește mărimea intensitate a curentului electric de conducție. Starea sistemului celor două fire se numește "termoelectrică", iar fenomenul pus în evidență prin experiență constituie "efectul termoelectric". Exemplul ilustrează modul în care se introduc speciile de mărimi de stare electrică și magnetică ale sistemelor de corpuri și câmp electromagnetic
Mărime fizică de stare () [Corola-website/Science/328410_a_329739]
-
de funcționare a triodelor în comutație sunt circuitele logice, cum ar fi calculatoarelor din prima generație. În figura alăturată este prezentată schema unui bistabil Eccles-Jordan de tip SR ("Set-Reset"). În montajul respectiv întotdeauna una dintre triode este în stare de conducție, iar cealaltă este blocată. Pentru a putea fi blocate, grilele triodelor trebuie să poată fi polarizate puternic negativ față de catozi. Pentru a evita o sursă separată de alimentare a grilelor, tensiunea la catozi este ridicată cu ajutorul rezistenței R. Datorită simetriei
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
ridicată cu ajutorul rezistenței R. Datorită simetriei montajului, tensiunea la catozi este constantă, indiferent care dintre triode conduce. Condensatorul C asigură menținerea tensiunii la catozi în regimurile tranzitorii care apar la bascularea bistabilului. Dacă în starea inițială trioda T este în conducție iar trioda T este blocată, tensiunea la "ieșirea normală" formula 1 va fi „jos”. Ca urmare prin divizorul de tensiune format din R și R pe grila T este aplicată o tensiune mai joasă, care menține T blocată. Deci tensiunea la
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
este aplicată o tensiune mai joasă, care menține T blocată. Deci tensiunea la "ieșirea complementară" formula 2 este „sus”. Prin divizorul de tensiune format din R și R pe grila T este aplicată o tensiune mai înaltă, care menține T în conducție. Această stare este menținută până când la intrarea formula 3 ("set") se aplică un puls negativ. Acesta blochează T, ceea ce face ca tensiunea formula 1 să fie „sus”. Prin divizorul de tensiune format din R și R pe grila T este aplicată o
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
structura și dimensionalitate asupra proprietăților materiei condensate - procese fizice, modele, tehnici experimentale. Cercetările sale au abordat cu precădere probleme legate de proprietățile optice și electrice ale materiei în stare condensata, folosind metode de caracterizare complexe: spectroscopie de absorbție și emisie, conducție ionică și fotoconducție, precum și o gamă largă de tehnici experimentale, unele originale, pentru studiul diferitelor aspecte ale difuziei luminii în solide și lichide: difuzie Rayleigh în lichide pure și soluții de polimeri, difuzie Rayleigh și Mie în cristale pure și
Ioan Baltog () [Corola-website/Science/336746_a_338075]