1,079 matches
-
lăudabil.” (La Bruyère) De aceea se și ajunge, adesea, la situații de genul celei menționate de Mark Twain: „De regulă, este mai bine să meriți cinstea fără să o capeți, decît să te bucuri de ea fără să o meriți”. * „Conformismul sfîrșește aproape totdeauna prin complicitate.” (Octavian Paler) Acest tăvălug al dezonoarei proprii este plastic surprins și În proverbul: „Cine cade În noroi, cu cît se zbate, cu atît se afundă mai mult”. * „Lumea e atît de tare ocupată cu aparența
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
supervizare nu s-a confruntat cu opoziții, date fiind caracteristicile de personalitate ale celor atrași de domeniul asistenței sociale și marea proporție a femeilor, care reprezintă componenta predominantă a forței de muncă. Unii autori asociază femeilor un anumit grad de conformism, ca urmare a socializării lor în cadrul familiilor, unde, în mod tradițional, a existat o presiune a unor stereotipuri cum ar fi: dependența, lipsa dorinței de afirmare. În acest context al acceptării, supervizarea s-a putut dezvolta mai consistent decât în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
nu se mai manifestă. Atunci când grupul este relevant pentru identitatea socio-profesională a angajatului, când acesta găsește membrii grupului atractivi și similari în opinii, preferințe, atitudini, comportamentul de conformare apare pe fondul unui proces de identificare. La acest nivel de răspuns, conformismul este susținut de dependența de informații în raport cu colegii din grup. Persoanele identificate ca similare oferă angajatului informații valoroase despre el însuși, indicii privind modul în care trebuie să gândească, să se exprime, să acționeze. Internalizarea se produce în condițiile corespondenței
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
religioase am inclus factorii de status sociodemografice, vârsta, sexul, venitul, mediul rezidențial și nivelul de educație, precum și socializarea religioasă, pornind de la premisa că aceasta stimulează practica religioasă. Am mai testat, de asemenea, efectul credinței religioase, verificând ipoteza că dincolo, de conformism, la nivelul normelor comunității, practica religioasă reprezintă expresia unor valori internalizate, a unei credințe de tip religios. Rezultatele analizei de regresie logistică prezentate în REF Ref126761520 \h \* MERGEFORMAT Tabelul 1 susțin ipoteza impactului credinței asupra comportamentului religios. Practic, în toate
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
foarte scăzută în viața cotidiană; de asemenea, circa 14% dintre cei care cred în Dumnezeu nu merg la Biserică nici măcar de sărbători. De asemenea, lipsa unei variații sociale semnificative a răspunsurilor la întrebările privind credința indică un puternic efect de conformism în fața răspunsurilor dezirabile social sau personal; am observat că indicatorii comportamentali și de relevanță se pliază pe distincțiile de educație și generație, ceea ce indică o validitate mai mare a lor pentru măsurarea religiozității și implicit a scepticismului religios Indicatori indirecți
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
urmă. Unul care brutalizează, fiindcă o fi avut dreptate, trebuie întâi oprit de a brutaliza, și apoi, dacă e cazul, să i se dea și dreptate. Pledați de câteva ceasuri pentru un intelectual activ, militant, revoluționar. Vă situați în plin conformism, acolo unde îmi place să mă situez eu însumi, cu condiția ca asta să se înțeleagă prin militantism: luptă pentru adevăr, cinste, dreptate, omenie. De ce-i zicem conformism atunci? — Pentru că acestea sunt - în mare - idealurile societății noastre. Ori, dumneavoastră vă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
câteva ceasuri pentru un intelectual activ, militant, revoluționar. Vă situați în plin conformism, acolo unde îmi place să mă situez eu însumi, cu condiția ca asta să se înțeleagă prin militantism: luptă pentru adevăr, cinste, dreptate, omenie. De ce-i zicem conformism atunci? — Pentru că acestea sunt - în mare - idealurile societății noastre. Ori, dumneavoastră vă declarați un apărător al lor. Urmărind ceea ce scrieți îmi permit să confirm conformismul dumneavoastră. Adică gândim și acționăm conform unor imperative ale conștiinței. În sensul acesta, noi suntem
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
asta să se înțeleagă prin militantism: luptă pentru adevăr, cinste, dreptate, omenie. De ce-i zicem conformism atunci? — Pentru că acestea sunt - în mare - idealurile societății noastre. Ori, dumneavoastră vă declarați un apărător al lor. Urmărind ceea ce scrieți îmi permit să confirm conformismul dumneavoastră. Adică gândim și acționăm conform unor imperative ale conștiinței. În sensul acesta, noi suntem conformiști? Cum să-i numim pe cei pe care-i numim de obicei conformiști? — Să nu-i numim în nici un fel. Ei nu există, în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pe cei pe care-i numim de obicei conformiști? — Să nu-i numim în nici un fel. Ei nu există, în fond. — Dacă nu ar exista, nu i-am simți. — Am făcut o mică șmecherie. Și eu știu ce e acela conformism și sunt autorul, o spun glumind, „celebrei” fraze „conformismul este numele mic al posibilei mari trădări”. Dacă prin conformism înțelegem conformitatea, conformarea cu imperativele epocii și ale societății, de ce nu vreți, Alexandru Paleologu, să fim conformiști? Vom găsi acolo pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Să nu-i numim în nici un fel. Ei nu există, în fond. — Dacă nu ar exista, nu i-am simți. — Am făcut o mică șmecherie. Și eu știu ce e acela conformism și sunt autorul, o spun glumind, „celebrei” fraze „conformismul este numele mic al posibilei mari trădări”. Dacă prin conformism înțelegem conformitatea, conformarea cu imperativele epocii și ale societății, de ce nu vreți, Alexandru Paleologu, să fim conformiști? Vom găsi acolo pe Labiș, pe Geo Bogza, pe Marin Preda, pe Jebeleanu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în fond. — Dacă nu ar exista, nu i-am simți. — Am făcut o mică șmecherie. Și eu știu ce e acela conformism și sunt autorul, o spun glumind, „celebrei” fraze „conformismul este numele mic al posibilei mari trădări”. Dacă prin conformism înțelegem conformitatea, conformarea cu imperativele epocii și ale societății, de ce nu vreți, Alexandru Paleologu, să fim conformiști? Vom găsi acolo pe Labiș, pe Geo Bogza, pe Marin Preda, pe Jebeleanu, pe Geo Dumitrescu, pe Gellu Naum, pe Ioan Alexandru, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de ce nu vreți, Alexandru Paleologu, să fim conformiști? Vom găsi acolo pe Labiș, pe Geo Bogza, pe Marin Preda, pe Jebeleanu, pe Geo Dumitrescu, pe Gellu Naum, pe Ioan Alexandru, pe D. R. Popescu, pe Sorescu, pe Bănulescu! Haideți în conformism! — Nu e nevoie de „haideți” fiindcă suntem deja. Totdeauna am avut ca un model de atare „conformism” pe Zola în timpul „Afacerii Dreyfus”, pe Voltaire în „Afacerea Calas”, dar cei câțiva ai noștri, pe care i-ai pomenit, dovedesc, așa cum spuneai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Marin Preda, pe Jebeleanu, pe Geo Dumitrescu, pe Gellu Naum, pe Ioan Alexandru, pe D. R. Popescu, pe Sorescu, pe Bănulescu! Haideți în conformism! — Nu e nevoie de „haideți” fiindcă suntem deja. Totdeauna am avut ca un model de atare „conformism” pe Zola în timpul „Afacerii Dreyfus”, pe Voltaire în „Afacerea Calas”, dar cei câțiva ai noștri, pe care i-ai pomenit, dovedesc, așa cum spuneai dumneata, de curând, într-un interviu, că „se poate”. Cu inechitățile și lașitățile altora nu trebuie firește
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
care vine din egoism, din infatuare, din stupida sete de a domina. - Dați numele acelor valori cărora le țineți partea în cultura românească. — Eminescu, Caragiale, Iorga, Brâncuși, Pallady, cei pe care i-ai enumerat dumneata adineauri, când mă invitai la conformism, și noi doi, dacă ne putem cumva apăra și dacă avem de ce. — Emil Botta, ca să vă arăt că sunteți uitător. — „Om uitător, ireversibil, Vezi duhul sfânt făcut sensibil!” — Ce vă supără mai mult în lumea noastră literară? — Anumite tăceri. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o lume aparte, într-un ghetou rezervat tineretului - i-a țintuit în realitatea lor istorică de nesuprimat: iar de aici a derivat - în mod fatal - regresul. De fapt, ei au ajuns în urma părinților lor, făcând să le reînvie în suflete conformisme și terori, iar în aspectul fizic, convenționalisme și mizerii ce păreau depășite pentru totdeauna. Acum, aceste plete spun, în limbajul lor non-verbal, nearticulat și obsesiv, prin iconografia lor de huligani, „chestiuni” tipice televiziunii sau reclamelor la produse, în care este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și fascismului lor nominal și artificial. Cultura căreia îi aparțin și care conține elementele nebuniei lor pragmatice este, repet încă o dată, aceeași cu a majoritatea celor de aceeași vârstă cu ei. Nu le oferă doar lor condiții inadmisibile generatoare de conformism și de nevroze - implicit și de extremism (ce reprezintă exact explozia cauzată de amestecul de conformism și nevroze). Dacă fascismul lor ar ajunge să fie dominant, ar fi cel al lui Spinola, nu al lui Caetano: ar fi, altfel spus
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pragmatice este, repet încă o dată, aceeași cu a majoritatea celor de aceeași vârstă cu ei. Nu le oferă doar lor condiții inadmisibile generatoare de conformism și de nevroze - implicit și de extremism (ce reprezintă exact explozia cauzată de amestecul de conformism și nevroze). Dacă fascismul lor ar ajunge să fie dominant, ar fi cel al lui Spinola, nu al lui Caetano: ar fi, altfel spus, un fascism și mai rău decât cel tradițional, dar n-ar mai fi totuși fascism. Ar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de stat în stat, iar cu aceasta contribuind - neintenționat, dat fiind că statul „roșu” se află în Nord, cu capitala probabil la Bologna - la marginalizarea ulterioară a Sudului tot mai degradat). 19 ianuarie 1975. Copularea, avortul, falsa toleranță a puterii, conformismul progresiștilor 1tc "19 ianuarie 1975. Copularea, avortul, falsa toleranță a puterii, conformismul progresiștilor1" Eu sunt pentru cele opt referendumuri ale partidului radical și aș fi dispus chiar la o campanie imediată în favoarea lor. Împărtășesc cu acest partid nerăbdarea ratificării, adică
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
statul „roșu” se află în Nord, cu capitala probabil la Bologna - la marginalizarea ulterioară a Sudului tot mai degradat). 19 ianuarie 1975. Copularea, avortul, falsa toleranță a puterii, conformismul progresiștilor 1tc "19 ianuarie 1975. Copularea, avortul, falsa toleranță a puterii, conformismul progresiștilor1" Eu sunt pentru cele opt referendumuri ale partidului radical și aș fi dispus chiar la o campanie imediată în favoarea lor. Împărtășesc cu acest partid nerăbdarea ratificării, adică nerăbdarea de a conferi formă realităților deja existente, principiul numărul unu al
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
niciodată cu cele pe care majoritatea le consideră propriile drepturi. Fără îndoială că, în contextul democratic, se luptă pentru majoritate - altfel spus pentru întregul consorțiu civil -, dar se descoperă că majoritatea, în sfințenia sa, se înșală întotdeauna, și aceasta deoarece conformismul său este mereu, prin însăși natura sa, brutal de represiv. De ce consider eu „nereale” principiile pe care își bazează (în mod conformist) radicalii și, în genere, progresiștii lupta pentru legalizarea avortului? Pentru o serie haotică, tumultuoasă și emoționantă de motive
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
rezultatul unei libertăți sexuale „făcute cadou” de către putere este o adevărată nevroză generală. Facilitatea a dat naștere la obsesie, pentru că este o facilitate „induse” și impusă, derivând din faptul că toleranța puterii se referă doar la exigența sexuală exprimată de conformismul majorității. Protejează numai cuplul (desigur, nu doar cel matrimonial); și astfel, perechea a ajuns să devină o condiție paroxistică, în loc să devină semn de libertate și fericire (așa cum era în speranțele democratice). În al doilea rând, tot ceea ce este „diferit” sexual
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
din Biserica și sexualitatea al progresistului S.H. Pfurtner). Numai că... numai că, în ultimul deceniu, a intervenit civilizația consumului, adică o nouă putere fals tolerantă care a relansat la scară uriașă cuplul, avantajându-l prin a-i oferi toate drepturile conformismului său. Această putere nu este interesată de un cuplu care să procreeze (proletar), ci de unul consumator (mic-burghez); prin urmare, ea are in pectore ideea legalizării avortului (după cum o avea deja pe cea a ratificării divorțului). Nu mi se pare
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în acest sens aș vrea să declar public aici că nu am fost, nu sunt și nu voi fi niciodată un „tovarăș de drum” pentru un om atât de ignorant și de mândru de propria ignoranță. Simplismul său, bazat pe conformism și pe tradiționalism, nu poate fi decât semnul unei „continuități”, cea a micii burghezii italiene și a conștiinței sale nefericite (refuzul culturii, dorința de normalitate, caracteristici fiziologice obișnuite, vânarea vrăjitoarelor). Nu fără motiv, Napolitano 1, în textul luat aici în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
obișnuite, vânarea vrăjitoarelor). Nu fără motiv, Napolitano 1, în textul luat aici în discuție, este redus la un om puternic în fața căruia trebuie să se „vină cu acuze”, de parcă ar fi vorba despre vreun Bottai 2 sau despre vreun cardinal. Conformismul este întotdeauna deplorabil, dar conformismul celui ce are de partea sa dreptatea (adică, după mine, „conformismul de stânga”) este cu atât mai dureros. Desigur, articolul meu „împotriva avortului” este incomplet și pasional; știu acest lucru. O prietenă a mea, Laura
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
motiv, Napolitano 1, în textul luat aici în discuție, este redus la un om puternic în fața căruia trebuie să se „vină cu acuze”, de parcă ar fi vorba despre vreun Bottai 2 sau despre vreun cardinal. Conformismul este întotdeauna deplorabil, dar conformismul celui ce are de partea sa dreptatea (adică, după mine, „conformismul de stânga”) este cu atât mai dureros. Desigur, articolul meu „împotriva avortului” este incomplet și pasional; știu acest lucru. O prietenă a mea, Laura Betti 3, mi-a atras
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]