408 matches
-
menționat numele, Girolamo Savonarola, atât direct, numindu-l "profet neînarmat" (în capitolul 6), cât și indirect, lăudându-l pe Alexandru al VI-lea (în capitolul 7), care l-a ucis pe Savonarola pentru erezie. Deși Machiavelli făcea parte dintr-o confrerie religioasă, ca mulți alți florentini 19, și deși este posibil să se fi spovedit pe patul de moarte 20, o lectură atentă a scrierilor sale îl prezintă că pe o persoană care nu aprecia foarte mult creștinismul. După cum scria mai
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
este fără îndoială familiară istoricilor anglofoni și francofoni, care au observant ei înșiși o diminuare a interesului pentru conceptul de individualism renascentist și o explozie a cercetărilor consacrate formelor comune de activitate, fie în familie, fie în vecinătate sau în confrerii. De fapt, cea mai mare parte a muncii de pionierat asupra istoriei familiei italiene a fost realizată de străini. În comparație cu omologii lor francezi, englezi, americani sau australieni, cercetătorii italieni s-au mișcat relativ lent în anii 1970 în a aprecia
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
oare?!) de impunerea unei spiritualități naționale în conclavul spiritualității națiunilor Uniunii Europene, și nu numai. Desființarea granițelor geografice pe bătrânul continent nu înseamnă câtuși de puțin nivelarea culturilor, renunțarea la specificul cultural (etnic, istoric) al națiunilor ce compun această mare confrerie. Dimpotrivă. Cu cât ne vom dovedi particularitatea de gândire, de simțire, de ființare istorică, alături de mizele economice, științifice și politice, la drept vorbind, cu atât vom fi mai stimați ca popor, ca națiune, ca prezență majoră în lume. Iar Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cap, un Uroboros cu gura deschisă spre stânga ( pentru creștini, izbăvirea de păcate vine din Răsărit) era însemnat pe spinare o platoșă cu o cruce inițial malteză, apoi latină, obținută prin lungirea liniei verticale, probabil ca semn distinctiv față de alte confrerii, dar și semn apotropaic și de biruință și apărare, de la Constantin cel Mare încoace). Veșmântul oficial al membrilor ordinului era o capă neagră purtată pe fond roșu, simbolizând, poate, chinurile Mântuitorului sau lupta dintre pasiuni și virtuți. în multe mitologii
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
colindători (alaiuri). Numele generic al acestora este variat: ceată, crilă, bandă (bantă), partie, malancă. Denumirile grupurilor provin, de asemenea, și de la măștile mai importante în jurul cărora s-au constituit alaiurile: Capra, Căiuții, Ursarii, Arnăuții, Damele etc. Unele cete aveau caracterul confreriilor ludice (spre exemplu, toana transilvăneană), altele derivă din organizații paramilitare (hurta bucovineană). Deosebirea constă în aceea că organizațiile paramilitare funcționau tot anul, în vreme ce confreriile se destrămau, de obicei, după colindat. După structura și funcția lor ludică, cetele pot fi: de
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
în jurul cărora s-au constituit alaiurile: Capra, Căiuții, Ursarii, Arnăuții, Damele etc. Unele cete aveau caracterul confreriilor ludice (spre exemplu, toana transilvăneană), altele derivă din organizații paramilitare (hurta bucovineană). Deosebirea constă în aceea că organizațiile paramilitare funcționau tot anul, în vreme ce confreriile se destrămau, de obicei, după colindat. După structura și funcția lor ludică, cetele pot fi: de copii (Căprița copiilor, Căiuții copiilor), de fete (Drăgaica), de feciori (cele mai numeroase alaiuri cu măști), de însurăței (Malanca, Geamala) și de vârstnici (Moșnegii
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
să-l scoată din vizuina și viziunea magiei solitare, să-l azvârle, amețit de Marea Idee, În clocotul gregar. Accentele agresive nu lipsesc, nici obsesiva reafirmare a „angajamentului de stânga”... Inima e la stânga, repetă, nu o dată, și azi, intelectualii aceleiași confrerii. Mintea n-ar fi să fie, Însă, nici la stânga, nici la dreapta, iar inteligența lui Paul Georgescu era una strălucită... Cum Își pacifica dezamăgirile și cum Își regenera militantismul? Chiar și după ce văzuse cu ochii și mintea, și inima mascarada
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o primire care conferă lui Blecher reputația „unui Kafka român”... Într-o Încercare critică cu tematică mai puțin obișnuită, dedicată În Statele Unite de Eduardo Roditti câtorva dintre cei mai valoroși scriitori ai lumii, numele scriitorului nostru este prezent Într-o confrerie literară de rezonanță. Numeroase exegeze au fost dedicate În ultimii ani, la noi, acestei cărți. Cu deosebire tinerii scriitori și critici văd În această carte un moment de răscruce, o Înaltă, stimulatoare realizare artistică. Sunt, toate acestea, sporite motive să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sunt structurate și au contururi. Tendința sau chiar ideologia care ar anula orice frontiere este falsă. Ți-aduci aminte de Parisul lui ’68? Se cerea atunci anularea oricăror semnificații și diferențe etnice, lingvistice, chiar și biologice, relațiile de familie, de confrerie, identitatea... Ceea ce nu Înseamnă că distanța spirituală și distanța propriu-zisă n-ar trebui depășite. Trebuiesc depășite, bineînțeles, precum distanțele dintre doi indivizi. Idolatrizarea frontierei, În numele căreia s-au impus atâtea stupide și sângeroase sacrificii, este barbară. Un microșovinism provincial, periculos și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
anilor ’50 și, ulterior, să-i ușureze adaptarea În Franța. După sinuciderea, acum câțiva ani, a partenerei sale, Sigrid, falia depresivă se adâncise, evident. Remușcările și nostalgia deveniseră frecvente. Se simțea vinovat. Jucase cartea Însingurării orgolioase și egoiste, acceptase, uneori, confreriile vedetismului artistic, snobismul mondenității. Regreta răutatea de care dăduse dovadă, câteodată. „Țara Dada”, cum numea România, revenise și ea, tot mai des În acești ultimi ani. Nu doar ca „Țara Neagră” sau „Țara de exil” (cum scrie În epistola către
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a Americii, imprevizibilele ei amestecuri și colaje, vitalitatea și voioșia și violența ei, creativitatea și surogatele, parăzile și pustiul, inocența și mobilitatea și singurătatea ei. Fastuosul naivității și al spectacolului, travestiul și brutalitatea, optimismul și simplitatea și caritatea, bigotismul și confreria, exercițiul ludic și exercițiul fizic, halucinanta, perpetua antropomorfizare Își află, În opera „naturalizatului” artist, ecoul specific, inconfundabil. Nu este Întâmplător că imigrantul a ajuns dincoace de Atlantic cu un pașaport falsificat de el Însuși, nici că imaginile din repertoriul artistului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o vastă rețea de solidarități, ce mergeau de la comunitatea rurală, ca să nu ne referim neapărat la clanurile de familie din interiorul acesteia, până la marea comunitate creștină, ce transcende limitele organizărilor politice. Între aceste două extreme se aflau alte solidarități, precum confreriile (în care intră și „vecinătatea”), organizațiile profesionale (breslele), stările politice etc. Dacă în alte regiuni această instituție a fost un simplu episod legat de implantarea prin forță de către sași a ordinii feudale occidentale, instituția „vecinătății” a dominat istoria medievală și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
care definesc civilizațiile, cel mai important, în mod frecvent, este religia. Într-o foarte mare măsură, marile civilizații din istoria omenirii au fost strâns identificate cu marile religii ale lumii...” (Huntington, 1998, 59), deși realitatea demonstrează că, în acest caz, confreriile, deși au fost caracteristice confesiunilor romano-catolică și protestante, au funcționat și în cadrul religiei ortodoxe („vecinătățile” și cetele de feciori). Repartiția mai mult sau mai puțin particulară a responsabilităților în cadrul acestei modalități de organizare socială, dar și între acestea nu este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Universitaire de France. Lundberg, A. George; Schrag, C. Clarence; Larsen, N. Otto; Catton, R. William Jr. (1968) Sociology. New York, Evanston și Londra: Harper & Row Publishers. Mihăilescu, Vintilă (coord.). (2002). Vecini și vecinătăți în Transilvania. București: Editura Paideia. Moise, Ilie. (1999). Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori. Sibiu: Editura Imago. Rizescu, Alexandru. (2002). „Vecinătatea” o modalitate de normare a activității comunităților din sudul Transilvaniei, Transilvania, Sibiu, 1. Rizescu, Alexandru. (2002). Dimensiuni culturale ale instituției vecinătății la românii din Mărginimea Sibiului, Sesiunea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sînt, în principal, două. Mai întîi o reacție subliminală la feluritele opreliști ale îndelungatei perioade totalitare care au dus la o considerabilă acumulare de energii ale individualității reprimate și, în cele din urmă, la explozia lor. Chiar dacă junii membri ai confreriei douămiiste erau copii la acea vreme, ne referim la un subconștient colectiv a cărui ,eliberare" se manifestă eruptiv, prin intermediul lor. în al doilea rînd, putem reflecta la o ,datorie" a literaturii române în genere față de tema relațiilor între sexe, abordată
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
cu manuscrise miniate. Fargas făcu o mișcare de aprobare. Zâmbea, mulțumit. Apoi șchiopătă până la bufet să ia celălalt pahar. - Cred - spuse - că o să beau și eu un coniac. Ciocniră în tăcere privindu-se în ochi, ca doi membri ai unei confrerii secrete după ce au schimbat între ei semnele de recunoaștere. În sfârșit, bibliofilul arătă cărțile și făcu un gest cu mâna care ținea cupa, ca și cum, la capătul probei de inițiere, îl invita pe Corso să treacă de o barieră invizibilă, apropiindu
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
de tineret și copii. Activități ale organizațiilor de băieți, de fete și ale altor organizații similare și ale organizațiilor studențești, cluburilor, etc. 9133.14 Alte servicii realizate de organizații asociative, n.c.a. Această subclasa elementară include: - servicii asigurate de confrerii și organizații similare: . servicii ale organizațiilor patriotice . servicii ale cluburilor culturale și recreative, nesportive . servicii comunitare sociale . servicii similare neclasificate altfel Această subclasa elementară nu include: - servicii ale asociațiilor pentru practicarea sau promovarea activităților artistice, clasificate în 9231.21 - servicii
ORDIN nr. 296 din 1 iulie 2003 privind actualizarea Clasificarii produselor şi serviciilor asociate activităţilor - CPSA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/151323_a_152652]
-
ducelui Sforza, prin care îl informa despre aptitudinile sale inginerești și artistice. Artistul a petrecut în Milano următorii 17 ani, din 1482 până în 1499. Printre primele lucrări importante care i-au fost comandate, se remarcă pictura Fecioara pe stânci, pentru Confreria Imaculatei Concepții și fresca intitulată Cina cea de Taină pentru mânăstirea Santa Maria delle Grazie. În primăvara lui 1485, Leonardo da Vinci a călătorit în Regatul Ungariei, trimis de Sforza la principele Matei Corvin. Se presupune că ar fi pictat
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
1482, la ordinul lui Lorenzo de Medici, artistul a plecat la Milano, pentru a câștiga bunăvoința lui Ludovico Sforza (Il Moro, adică “maurul”), lucrarea fiind abandonată. A treia lucrare importantă din această perioadă este Fecioara pe stânci, lucrare comandată de Confreria Imaculatei Concepții. Lucrarea, realizată cu concursul lui Giovanni Ambrogio de Predis, trebuia să completeze o parte a altarului, construit deja. Leonardo a ales să picteze un moment apocrif al copilăriei lui Isus, în care Ioan Botezătorul, protejat de un înger
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
dorit călugării de la San Donato, având doar patru personaje în loc de cele cca. cincizeci cerute, și un peisaj sălbatic în loc de unul arhitectural. Lucrarea a fost totuși terminată, practic au fost executate două versiuni ale aceleiași lucrări, una rămasă să decoreze capela Confreriei, cealaltă rămânând în posesia lui Leonardo da Vinci, care a luat-o cu el în Franța. Călugării nu au obținut însă lucrarea, și nici de Predis nu a văzut nici un ban pentru munca sa, decât mult mai târziu. Cea mai
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
că de moarte nu-i scăpare," Știu tot, de mine habar n-am." (trad. Dan Dănilă) </poem> A urmat un exil de șase ani de mizerabil vagabondaj, în care s-a alăturat "coquillarzilor", o bandă de hoți și/sau o confrerie de homosexuali care activa prin părțile Dijonului de la sfârșitul Războiului de o sută de ani. În anul 1461 Villon a fost prins în ducatul Orléans, se presupune că nevinovat, și, după cum menționează Villon în "Testament", încarcerat la închisoarea Meung-sur-Loire într-
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
în apropiere de Fiesole, sub numele de Guido di Pietro. Nu se cunoaște nimic despre părinții săi. A fost botezat Guido sau Guidolino. Cele mai timpurii documente în legătură cu Fra Angelico datează din 17 octombrie 1417, când s-a alăturat unei confrerii religioase la Carmine, sub numele de Guido di Pietro. Acest document atestă de asemenea că era deja pictor, fapt dovedit mai apoi și de două înregistrări de plată către Guido di Pietro, în ianuarie și februarie 1418 pentru munca depusă
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
, în engleză Pre-Raphaelites sau The Pre-Raphaelite Brotherhood ("Confreria Prerafaelită"), au fost un grup de pictori, poeți și critici de artă englezi, fondat în 1848 de John Everett Millais, Dante Gabriel Rossetti și William Holman Hunt, cu intenția de a reforma arta, refuzând ceea ce ei numeau reproducerea mecanică a
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
au asumat porecla, așa cum vor face mai târziu și impresioniștii. Autorul ideii de a constitui o asociație "secretă" a fost Dante Gabriel Rossetti, prieten al lui Hunt, fiu al unor emigranți politici italieni. În septembrie 1848 - an revoluționar - ei înființează ""Confreria Prerafaeriților"" ("The Pre-Raphaelite Brotherhood" - "P.R.B."), din care mai fac parte catolicul mistic James Collison, criticul de mai târziu F.G. Stephens, sculptorul Thomas Wollner și William Michael Rosetti, fratele lui Dante Gabriel, care va fi secretarul asociației și va redacta programul
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
care a continuat tradițile prerafaelite. Le-a transmits lui Edward Burne-Jones, prin activitatea căruia estetica prerafaeliților a influențat, într-o anumită măsură, Franța și întreaga Europă. În 1857 a fost organizată la Londra o importantă expoziție cu lucrările lor. Dar "Confreria" nu mai exista deja de trei ani...
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]