416 matches
-
îi privește ca morți lucrează frenetic spre a făuri instrumentele care pot da Terrei șansa de a rezista iminentului asalt venit dinspre stele. Baza de la pol este un simbol al acestei cunoașteri inaccesibile și mântuitoare. Savanții de aici sunt asemeni confreriei mistice a Agarthei, un reazem al Pământului în timpuri de rătăcire. În fața delirului militar și politic de la suprafață, adâncurile de gheață sunt teri toriul în care se naște aluatul umanității de mâine. Mecanicul din Buenos Aires este cel din urmă recrut
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
figuri. Unele dintre ele s-au Întors să salute de la distanță, și am recunoscut chipurile mai multor colegi de-ai tatei din tagma librarilor de modă veche. În ochii mei de copil de zece ani, acei indivizi apăreau ca o confrerie secretă de alchimiști conspirînd fără știrea lumii. Tata a Îngenuncheat lîngă mine și, privindu-mă țintă În ochi, mi-a vorbit cu acel glas șoptit al promisiunilor și al confidențelor. — Locul acesta e un mister, Daniel, un sanctuar. Fiecare carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
al patrulea om în ierarhia aparentă a notabilităților Stațiunii, după Primar, Șeful Gărzilor Reunite și Comandantul Garnizoanei, vrea să arate că, în mod sigur, e primul! Nici un locuitor nu va face parte din vreun partid! - așa a stabilit, cândva, Sfatul Confreriilor, care, ani de zile, a condus destinele Stațiunii. Autoritatea emitentă s-a autodizolvat; apariția unor oameni precum Magistratul, Arhitectul - mort în urmă cu două luni - sau Doctorul, animați de idealuri noi, i-a grăbit sfârșitul. Așa a apărut Consiliul, organ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sultanul nu poate să mă predea pentru că rămân oaspetele său, nici nu poate să lase nepedepsit un regicid. În zadar Îi detestă pe șah și dinastia acestuia, În zadar complotează În fiecare zi Împotriva lui, o solidaritate continuă să lege confreria celor mari de pe această lume În fața unei persoane supărătoare ca Djamaledin. Soluția? Sultanul va porunci să fiu ucis la mine acasă, iar noul șah va fi mulțumit, pentru că, În ciuda repetatelor sale cereri de extrădare, n-are nici un chef să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
despre redactorii-șefi ai unor reviste și despre genul de colaborări pe care le acceptau, cât dădeau pe pagină și dacă plăteau prompt sau nu. Pentru mine toate acestea erau foarte romantice. Îmi dădeau simțământul intim că fac parte dintr-o confrerie mistică. IV În vremea aceea nimeni nu s-a purtat mai frumos cu mine decât Rose Waterford. Ea îmbina o inteligență masculină cu un fel de perversitate feminină, și romanele pe care le scria erau deopotrivă originale și deconcertante. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
senzația că era o vrajă. Bijuteriile scoteau clinchete ușoare, iar ea îl săruta așa cum preotesele din Phrygia sărutau statuile zeilor. Împăratul închise ochii. Ritul isiac În ciuda soldaților germani care stăteau de pază și a întunericului nopții, în cele mai puternice confrerii sacerdotale din Roma se răspândi a doua zi zvonul că, pe corabia de aur închinată unei divinități străine malefice, o preoteasă venită din țări îndepărtate făcuse asupra Împăratului niște rituri obscure, de nedescris, care aveau să-l facă invulnerabil. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Coșbuc, Vlahuță sau Vintilă Russu-Șirianu. Un text anonim, intitulat „Avantgarda”, apărut la rubrica „Otrăvuri” a revistei Clopotul din 18 februarie 1923 își exprima decepția în raport cu așteptările: „Am salutat sau mai bine zis era să salutăm cu entuziasm creația «Insulei», binevenită confrerie de dramă și literatură de avantgardă. Sîntem prin urmare dezarmați și siliți să aplaudăm pe toată linia curiosul sentiment de venerație al terbililor avangardiști de la «Insula» pentru ilustrele noastre mumii”. Peste aproape un deceniu, în panorama „Contribuțiuni sumare la cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
liceului, spre scandalizarea profesorului de fizică. La început ar fi fost deci - după cum va afirma și G. Călinescu mai tîrziu -, „un joc literar inteligent, pe care îl practică adolescenții isteți”. Se pare totuși că era ceva mai mult decît atît: confreria de elevi de la liceul bucureștean „Gh. Lazăr” - autointitulată „Capul de rățoi” - indică o asumare existențială, absolutistă a frondei ludice împotriva logicii, a automatismelor și a simțului comun. Din amintirile Elizei Vorvoreanu (sora lui Urmuz) se desprinde portretul unui om modest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
după ce, cu 12 ani în urmă, fusese acuzat de Arghezi pentru vina - imaginară - de a-i fi „furat” defunctului piesa de succes Omul cu mîrțoaga! În ceea ce-l privește pe Ciriviș, acesta apare ca un personaj cvasimitologic, șef al unei confrerii parodic-subversive care-și propune să reabiliteze libertatea poetică, inocentă, aparent absurdă, în fața „logicii” și a convențiilor limitative ale condiției umane reificate. Primul text despre Urmuz - semnat C. - apare ca un necrolog discret, în ziarul Dimineața din 26 noiembrie 1923, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Necesitățile Comunei sunt presante, mai zise el, Întorcându-le spatele și apucând-o spre colțul străzii. 10 În aceeași zi, În jurul amiezii Dante trecu, cu capul plecat, pragul porții de la Ospedale della Misericordia. Din grupul de bărbați cu glugi ai confreriei ospitalierilor care staționau pe sub portic, nici unul nu păru să Îl bage În seamă. Se Îndeletniceau cu băutul, pe rând, dintr-un mic ulcior, rezemați de marginea căruței pe care o foloseau pentru morți. Ajuns la etajul superior, Își deschise drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Guido. Ne reîntâlnim. Ce mai e nou? — Am murit. Iar de când am murit am căpătat experiența lucrurilor, și vreau să-ți vorbesc despre asta. Abia atunci observă Dante veșmântul straniu pe care prietenul său Îl purta, asemănător cu uniforma vreunei confrerii. Pe piept avea brodat un scut, unde cinci culori se succedau În benzi verticale. Probabil că Guido Îi observase privirea, pentru că arătă spre propria inimă. — Există cinci monștri pe drumul tău, Îi zise. Apoi schiță un pentagon În văzduh. Degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unul din biserică, se adunară iar la un loc în fața porții și coborâră treptele. După ei veneau penitenții albi, purtând prapuri roșii și albaștri, urmați de câțiva băieți înveșmântați în chip de îngeri și de un grup de copii din Confreria fecioarei Maria, cu fețișoarele negre pline de gravitate și, în sfârșit, pe o raclă vopsită în toate culorile, purtată de persoanele de vază din oraș, care asudau în hainele lor negre, icoana Domnului Iisus Hristos, ținând în mână o trestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care, la momentul potrivit, și-au luat zborul toți cei ce au ajuns să facă aripi. Nu doar umbra lui Klaus bântuia acel loc, ci și cea a lui Janis J. și umbrele altor tipi și tipe, adunați ca o confrerie bolnavă Într-un lazaret. Era nedrept cu Iolanda, dar se temea că, odată cu lumina zilei, ea se va Întoarce Într-un loc pe care el Îl detesta. Acolo, ea nu se mai dezbrăca cu firescu-i știut, ci se lăsa dezbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prieten relativ nou, pe Arthur Benson, acasă la tatăl acestuia, Edward White Benson, arhiepiscopul de Canterbury. Îl cunoscuse pe Arthur Benson, care era director de colegiu la Eton, În casa lui Frederick Myers de la Cambridge, și Îl adăugase rapid micii confrerii de tineri inteligenți, politicoși și citiți a căror companie o prețuia. Edward, fratele mai mic al lui Arthur, care avea la rândul său interese de natură literară, se afla și el acasă, pentru vacanța de Crăciun. Reședința arhiepiscopului de la Addington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Romney. Dar declinul activității comercicale le ajutase să scape, ele și zona Înconjurătoare, de desfigurările impuse de revoluția industrială, făcând din acest colțișor din sudul Angliei un fel de anomalie istorico-geografică, un secret Încântător, cunoscut doar băștinașilor și unei mici confrerii de rezidenți ocazionali din afară (Ellen Terry, de pildă, avea o căsuță În Winchelsea). Casa lui Blomfield era un bungalou modest, suficient de mare pentru nevoile sale și foarte bine Îngrijit de slujitorii recrutați din partea locului. Ca să Îi țină companie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
2. Cu această remarcă, Giuseppe Scaraffia Îi introduce În scenă pe dandy-i premergători avangardei. Alfred Jarry (1873-1907), supranumit „Indianul” datorită părului prelins pe umeri și ochilor de un negru intens, e capul de serie al acestei mici și ciudate confrerii. Excentricitatea sa extremă, gustul pentru scrimă și ciclism, pasiunea armelor, alcoolismul de nestăvilit, interioarele de o stranie morbidețe Îi stârnesc pe dandy-i din epocă, deși operele lor au mult prea puține lucruri În comun, iar până să intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fi acceptat acolo. Și câte deziluzii! Pentru că a fi văzut conducând un tilbury, un faeton sau mergând călare pe aleile de cinci stele, Încălecând abil, sărind din șa, gonind În galop e tot ce poate fi mai select Într-o confrerie masculină precum cea a dandy-lor. Cât de brutal și de macho pare ca sport, chiar și boxul Îi fascinează pe dandy, nu doar călăria. Lansat la Paris de lordul Seymour, un veritabil Leu, boxul intră, ca să spunem astfel, În ring
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
distinct, Renunțarea la femeie, unui fenomen pe care Îl disocia de homosexualitate. „Dușmanii femeii constituie astăzi un soi de «al patrulea sex» din care este la modă să faci parte.” 1 De cele mai multe ori dandy-i se raliază acestei ciudate confrerii. Prin toate datele firii și educației sale, dandy-ul preferă să descopere componentele feminine În interiorul făpturii lui, În bisexualitatea sa (cel mai adesea doar psihologică, uneori Însă chiar anatomică și hormonală). Nu ne surprinde atunci patetica idee a lui Weininger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
originară este cea a Robilor Sărmani, ale cărei doctrine, practici și caracteristici fundamentale includ și Însuflețesc Întreaga Corporație, oricum i s-ar spune și oricât de diversificată ar fi ea În exterior. Iată care sunt doctrinele speculative precise ale acestei Confrerii: cum Își imaginează mintea sărmanilor robi irlandezi Universul, Omul și Viața Omului; cu ce sentimente și opinii privesc ei spre Viitor, la Prezentul care-i Înconjoară, precum și spre Trecut ar fi extrem de dificil să specificăm. Constituția lor pare să conțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
schimb de glume și râdeau zgomotos. Îmi mai aduc de asemenea aminte că auzisem vorbindu-se în încăpere despre al-Amira, Prințesa. Era un personaj bizar. Văduvă după un văr al sultanului, meșteră în toate științele oculte, ea întemeiase o ciudată confrerie alcătuită doar din femei, unele alese pentru talentele lor de ghicitoare, altele pur și simplu pentru frumusețea lor. Oamenii cu o lungă experiență a vieții le numesc pe aceste femei sahacat, căci ele au obiceiul de a se folosi una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
făcute, să se dezbrace și să schimbe cu ei, adică în realitate cu Prințesa și cu acolitele sale, mângâieri amoroase. Dacă femeia acceptă să participe la acest joc, din prostie sau pentru că-i place, este poftită să facă parte din confrerie și este organizat un somptuos banchet în cinstea ei, la care toate femeile dănțuiesc împreună în sunetele unei orchestre de negri. Abia la vârsta de șaisprezece sau șaptesprezece ani am aflat povestea Prințesei cu demoni. Doar atunci am ghicit ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în diplomație, la fel ca fratele Francesco. Liniștit acum, acesta își împreună mâinile, luă o mutră cucernică și rosti cu voce comică: — Dacă fratele Leon are oroare de adevăr, să nu se teamă: nu-l va întâlni prea des în confreria noastră. — Amen, am închis eu discuția pe același ton. Numeroși prieteni se adunaseră la mine acasă ca să-mi sărbătorească eliberarea, a cărei veste se răspândise încă din zori. Vecini, elevi, prieteni, cu toții au declarat la unison că mă schimbasem prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
interesat, ba chiar m-au pasionat activitatea și destinul Templierilor de până la 1314, când ultimul Mare Maestru al Ordinului, al douăzeci și doilea, nobilul Jacques de Molay, a fost ars pe rug, consfințind cu jertfa sa desființarea de facto a confreriei (de jure, sentința fusese pronunțată cu doi ani Înainte). Până aici, chestiunea ține de istorie; de aici Începe mitul și, În privința lui, sunt oarecum mefient, recunosc. Ceea ce se Întâmplă Însă cu Ordinul Templierilor, mai ales În anii premergători arestării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unui ritual de fidelitate cu conținut și valoare mai mult simbolică, moștenit probabil din vremuri romantice, când jurământul mai Însemna ceva. Pentru niște savanți, e o chestie cam puerilă și cam ridicolă, trimițând cu gândul la organizații secrete, loji masonice, confrerii religioase - În sfârșit, lucruri de felul ăsta, Însă nimeni n-a avut până acum inspirația sau curajul să-i propună desființarea, așa că... - Și nu vă temeți că vreodată cineva ar putea să vorbească afară despre existența Centrului, să informeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în sacru, inițierea îl obligă să-și asume responsabilitatea de om. Trebuie să reținem de aici un element important, și anume că accesul la spiritualitate este redat, în societățile arhaice, printr-un simbolism al Morții și al unei noi nașteri. Confrerii ale bărbaților și societăți secrete ale femeilor Riturile de intrare în societățile de bărbați folosesc aceleași încercări și reiau aceleași scenarii inițiatice. Însă, cum am mai spus, apartenența la confreriile de bărbați presupune o selecție: nu toți cei care au
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]