972 matches
-
la fel ai zice: - Doamne, ce repede a trecut viața mea! În drum spre bârlogul meu, mă opresc lângă ograda lui Trifu, gospodar respectat și la locul lui. Are o casă care nu se deosebește cu nimic de a celorlalți consăteni. Dar mai are și o cameră mansardată, nu mai mare cred, de doi pe trei, cu balconaș. Sau chiar mai puțin. Parcă e un adăpost din turtă dulce pentru eroul nu știu cărui basm. Așa mi-am dorit eu să locuiesc toată
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
spunea bunicul meu când îl întrebam de ce bocesc femeile, atât de jalnic, la o înmormântare sau de ce chiuie de răsună satul, la vreo nuntă. Dumnezeu mi-a oferit privilegiul de a mă naște pe acest meleag și sunt mândră de consătenii mei, oameni harnici, demni și pasionali. Am fost crescută și educată cu dragoste și respect față de obiceiurile și datinile străbune. Obiceiurile și Tradițiile fac parte din ființa noastră , respectându-le ca atare. Calendarul creștin-ortodox se structurează în jurul a două sărbători
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358059_a_359388]
-
casnice (mobilă, așternuturi etc.), în pâinea albă ce o puneau pe masă, ori în îmbrăcămintea mai scumpă și mai aleasă pe care o scoseseră la vânzare, ca plată a datoriilor către stat. Copilul privește, cu uimire la bogățiile deținute de consătenii lui, dar și cu compasiune. Îl impresionează, pe de o parte, mulțimea de lucruri, pe care “chiaburii” erau siliți să le etaleze, pe pături, în “Ulița Mare”, spre vânzare, pe de alta, fețele triste și palide, privirile umilite ale femeilor
OLIMPIA BERCA, UN ROMAN AMBIŢIOS de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358221_a_359550]
-
de nota zece, aș zice, de sprijinul căruia am beneficiat în totalitate în realizarea proiectului meu. Chiar și prin intermediul dumneavoastră vreau să-i aduc mulțumiri domnului primar grădiștean, care a înțeles cât de importantă este asistența stomatologică de specialitate pentru consătenii săi. R. Vin locuitorii grădișteni la cabinet? A.F. Cum să nu! Și nu doar ei, chiar și cei din localitățile vecine. Se pare că am reușit să le câștig încrederea și asta mă bucură foarte mult. Este unul din
INTERVIU CU MEDICUL STOMATOLOG, ANDRADA FLOREA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357532_a_358861]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CONSĂTEAN CU O ZEIȚĂ (4) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului - Numiți-i, în ordine : de la fata cea mare la cea mică! - Ileana, fata mea cea mai mare, are cinci copii : Luminița
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (4) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344624_a_345953]
-
Mina. Peste zece verișori. -Treisprezece, mai exact.Ceilalți ? - Ștefania și Angelica sunt căsătorite la Iași. Eugenia la Agigea. - Iar Vasile ? - Cum am mai spus, băiatul meu Vasile locuiește împreună cu familia la Constanța. Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (120) Referință Bibliografică: CONSĂTEAN CU O ZEIȚĂ (4) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1065, Anul III, 30 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (4) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344624_a_345953]
-
o comună mai îndepărtată, însă nu așa de departe încât să nu-și viziteze familia când avea chef, sau venea cu treburi spre oraș. Doar comuna era în drumul ei către Constanța. Era interesant că toți noii mei cumnați erau consăteni cu soțul cumnatei mai mari, inclusiv soția fratelui ei, și ea învățătoare în comuna unde m-am stabilit provizoriu. Doar cea de vârsta mea, care era divorțată, locuia cu noi în casa părintească, dar și soțul său fusese tot din
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
un porc pentru masa de Crăciun. Aceste dobitoace le hrănești cu ce ți-a dat Dumnezeu ca recoltă. Dar tot nu este suficient. Dumnezeu nu te vede pe tine Nea Gheorghe, Dumnezeu vede întregul sat, chiar mai mult. Dacă un consătean păcătuiește și merită să fie pedepsit o pățești și tu nevinovat. Puhoiul de ape umflate lovește pe toți, credincios sau necredincios, păcătos sau bun creștin. Toți trebuie să sufere pentru un singur păcătos care s-a aciuit și trăiește în
CU DUMNEZEU ÎNAINTE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350731_a_352060]
-
aproape mânios. Nu-i prea plăcea să aștepte, era nerăbdător din fire, de aceea prefera pe vremuri să vâneze la pas, nu la pândă, ajunsese să distingă și să deosebească urmele, apoi să descopere ascunzătorile vânatului ca nimeni altul dintre consăteni. Dar pentru asta trebuia să fii viguros și, mai ales, să ai inimă și plămâni de oțel ... De mult o fi zăcând bușteanul ăsta aici? se întrebase ca să-i mai treacă timpul. Când fusese ultima oară pe Negre, cu puțin
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
până acum: Avrig, Tălmaciu, Racoviță. Cu toată fascinația plaiurilor natale, din amintirile lui Dumitru Sinu răzbate o umbră de tristețe, atunci când îmi spune: „La noi în sat au fost trei nenorociri ... ” „Ce-i omul ... ” Mai întâi, își amintește de un consătean care s-a stins din viață și a cărui poveste își lăsase amprenta asupra sa, nenea Dumitru a lui Mateiaș (Dumitru Stănilă). Tetea Dumitru îi fusese vecin, locuia peste drum de casa sa. Plecase să facă bani în America și
NEA MITICĂ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358842_a_360171]
-
o cunoscuse, cu aproape zece ani în urmă, în restaurantul Minerva din Craiova, când îl servise la masă), acum „menajeră” în casa administratorului Cobrescu Ilie, de la care află că-i măritată cu Naie Dindel, un gospodar liniștit, dar socotit de consăteni cam slab de minte. Didina l-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze, oferindu-i tradiționala pâine cu sare și un pahar de vin rozaliu din podoria „Dealul Viilor”. - Bine ai venit, boierule! Săruit mâinile. - Să nu crezi că te-am
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
și nu-ți mai iese de acolo. La care te reîntorci destul de des ca s-o mai retrăiești, de câte ori ți se face dor de copilărie. Cu răbdarea artizanului, Sorin Preda, înnoadă și împletește fel de fel de istorii, mărturii ale consătenilor, ale familiei, ale confraților de condei, pentru a alcătui din piese de puzzle, un joc neasemuit care se numește Viață. Îi dă, cu alte cuvinte suflare din propriul duh, îl însuflețește, ca pe o bucată de lut nesătul înduvohnicită de
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
a nepotului despre unchiul său. Fie spațiul idilic al secerișului, fie nostalgia pădurii Ciolăneasca, fie islazul, ulițele satului, Poiana lui Iocan sunt locuri cu un farmec aparte, descrise cu multă măiestrie de Marin Preda și trecute în revistă în amintirile consătenilor lui, în cartea lui Sorin Preda. În mărturia lui, Dobre I. Burcea - consătean, îi caraczerizează pe fiu și pe tată în mod surprinzător: „Așa era Marin, ca Pațanghel - o jumătate de zi îi scoteai vorba din gură și cealaltă jumătate
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
Ciolăneasca, fie islazul, ulițele satului, Poiana lui Iocan sunt locuri cu un farmec aparte, descrise cu multă măiestrie de Marin Preda și trecute în revistă în amintirile consătenilor lui, în cartea lui Sorin Preda. În mărturia lui, Dobre I. Burcea - consătean, îi caraczerizează pe fiu și pe tată în mod surprinzător: „Așa era Marin, ca Pațanghel - o jumătate de zi îi scoteai vorba din gură și cealaltă jumătate o petreceai încercând să deslușești ce-a vrut să zică.” Din declarațiile oamenilor
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
unesc, cum nu o fac nici proprietarii de pământ ca să aibă recolte mai bogate făcând investiții în utilaj și irigații. Ca să nu plătească orășenilor impozite, proprietarii de pământ nu angajează „muncitori agricoli” ci dau de pomană o masă mai îmbelșugată consăteanului care-l ajută la muncile agricole. Ce mai, așa-i românul, n-ai cei face. O altă parte a țării, mai pe podișul muntos, provine din Europa în care a viețuit mai multe veacuri înainte da a intra și România
AŞA-I ROMÂNUL ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360515_a_361844]
-
la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat. Își făcea mâncare în cutii de conserve goale pe o vatră improvizată, folosind apă chiar din Olt, pe care o și bea, ceea ce era pentru consăteni de mare mirare cum de nu se îmbolnăvea. Uneori da la pește cu plașca, intrând în apă până la brâu, nu se-ncurca el cu undița. Alteori îi ajuta pe cei care prindeau pește clandestin cu hălăul: Buzărnea, Ion Frântu - zis
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
să se bată cu pumnul în piept că, vezi Doamne, era pretin cu președintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, ce mai, cu ditamai șeful statului! Pe de altă parte, Mărian Frântu fusese încadrat fără drept de apel de către consătenii de vază, ale căror păreri contau pentru tot restul satului, în categoria prăpădiților, deoarece, una la mână - era ilegalist și, doi la mână - se purta ca un zbir cu propria-i familie care, în cele din urmă, l-a și
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
partea cealaltă se organizau fel de fel de busculade sau incendii și astfel toată lumea se îndrepta spre acel loc. Dar în zilele următoare aveau loc descinderi prin sat și erau ridicați de către milițieni unele persoane vizate sau turnate de alți consăteni. Securitatea și miliția recruta dintre cei mai săraci informatori și astfel se produsese o ruptură între locuitorii satelor. Se atrăgeau săracii și muncitorii să se înscrie în partidul comuniștilor cu toate că se numea partidul muncitoresc. Acestora li se ofereau diverse funcții
BELDIE MARTOR OCULAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360560_a_361889]
-
poveștile despre câte toate în lume! Un punct de atracție era povestea lui Beldie care nu era de seama celor din clasa lui, adică era cu un an mai mare, și în plus muncise la oraș! Colegii de clasă și consătenii săi îl provocau să le spună despre cum era să fii ciurdar la oraș, de parcă ei nu tot vacile le păzeau în satul lor! Și așa se ajungea la lungi povești despre lucruri știute și neștiute de copii! În sat
BELDIE ŞI SERILE DE INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360590_a_361919]
-
vorbeam binișor Limba Rusă. - Harașo!... Vania. Du-te dracu'! Ești un bărzăune dulce... - Ție plațe zaharu' dulțe!... Barzaune, ține e? - Vanea. Tu ești un bărzăune dulce... - Al dracu' tu cu mine, Măr...ine! Bine?... În zâmbetul lui nevinovat vedeam pe consăteanul meu, plugarul „Ion al Catincăi” care rămânea perplex în fața curcubeului care se cobora peste dealuri și păduri ca să-și ia din albia râului picături de apă vie. Ionică se înclina și își făcea cruce cu evlavie, căsca gura să i
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
de umăr, a vrut să fugă, dar Grapă neștiind despre ce este vorba l-a prins de haină. Întorcând capul a văzut o veche cunoștință cu care muncise împreună la combinatul forestier și prin alte părți din oraș. Era Lican consătean cu Beldie. Din acest motiv Beldie voia să fugă să nu-l ducă acasă de unde era plecat de ceva vreme. Lican și Grapă și-au dat mâna și discutau despre vechile lor locuri de muncă. Lican era însoțit de o
BELDIE ŞI SERILE DE IARMAROC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360170_a_361499]
-
medic în timpul cât a fost în convalescență. Lican i-a mai povestit lui Grapă și alte necazuri ale lui Beldie, și desigur din aceste motive fugise de acasă. Lican l-a rugat pe Grapă să aibă grijă de micul său consătean. L-a asigurat pe Beldie că nu va spune nimănui că l-a întâlnit. S-au despărțit, și Grapă cu Beldie au plecat spre stână. După această întâlnire Grapă a devenit mai grijuliu cu Beldie, ca un adevărat frate mai
BELDIE ŞI SERILE DE IARMAROC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360170_a_361499]
-
muncitorului Nicuță Suru, om gospodar, ajuns la bătrânețe “Un amărât, săracul, ce nu mai trebe la nim`! Dar ce om o fost la viața lui! Și câte n-o mai făcut, Doamne, cu mâinile alea-a` lui! “ , cum mărturisește un consătean. Textele au o savoare a povestirii, o frenezie a relatării, deși o oarecare obstinație în a descifra freamătul lăuntric al personajelor este evidentă.Prozatoarea privește realitatea cu binoclul, apropiind și participând la acțiunile personajelor.Așa cum se întâmplă în nuvela Din
VOICHIŢA PĂLĂCEAN-VEREŞ- MIERE PESTE CENUŞA ZILEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359846_a_361175]
-
acela nu se afla mai departe de câteva sute de metri de noi. Am mai aflat că bătrânii noștri se numeau de fapt, Ioniță. Numai că unul din ei se ocupa cu strânsul untului din comună pe care împreună cu alți consăteni, porne au de cu noapte cu căruțele să-l ducă la oraș. Poposeau în pădure, întotdeauna în același loc unde găsiseră un luminiș, puneau căruțele în cerc, aigurau paza prin rotație de frica lupilor iar dimineața plecau din nou. Și
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
marginea satului și se vede foarte bine de la cârciumă iar întinsele mlaștini sunt doar o baltă care vara, pe timp de secetă, chiar seacă. Asta nu înseamnă însă că numitul Bibănel, singurul fiu al lui Bibanu, numit cu drag de consăteni Suloi, nu are un rol important în comunitate. Ba, da! Însă atunci când iese din casă, una destul de greu de deosebit, pentru un trecător neobișnuit cu peisajul, de cotețul câinelui, cam pe la ora prânzului, se uită în dreapta, apoi în stânga își fluieră
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]