10,335 matches
-
Mircea A. Diaconu nu constituie exclusiv o opțiune teoretică, fiind și ecoul unei practici personale susținute. Febrilitatea "provincială", deschiderea ingenuă pe care o vădește criticul în profesiile-i de credință și în însemnările confesive se manifestă de asemenea în analizele consacrate unor cărți și autori, probând "pe viu" că exegetul trăiește, vorba lui Hermann Hesse, "în timpul foiletonului". Calea pe care-o urmează e cea a depistării și încercuirii atente a unor nuclee ale creațiilor ajunse în vizorul d-sale, operație încununată
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
Dictionnaire du théatre), la Marvin Carlson (care le consacră două pagini în a sa Istorie a teoriilor teatrale), la A. Helbo, A.Ubersfeld, D. Lafon, A. van Kesteren, T. Kowzan, K. Elam, M. Pfister și mulți alți autori de monografii consacrate teoriei teatrale. Dar de fapt v-ați făcut cunoscut în lumea literară în primul rând prin Poetica matematică, unde discutați o listă de câteva zeci de opoziții între limbajul poetic și cel științific. Așa cum am arătat și cu alte ocazii
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
oră a serii tâmpită ca un bou" (cu coarnele-n fereastră și coada răsucită). Un conspect critic al creației lui Ion Caraion poate dezvălui caracterul metodic al negativului, structura nihilismului, organizarea anarhiei, dacă putem vorbi astfel. Degradarea începe cu vârfurile consacrate ale lumii, cu imaginile mitologice. Narcis e înnămolit în decrepitudine fizică, în somnolență, în suspendarea identității: "șovăielnic lângă mit,/ din băltoacă în băltoacă/ Narcis e pleșuv./ S-a-nșelat? A adormit?/ Era altul? N-a fost el?" (șovăielnic lângă mit). Faust se
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
Marin Mincu, luat la întrebări, ca șef de cenaclu, ce-i cu generația 2000. "Frondele trec, pe cînd literatura de valoare rămîne", e concluzia repetată în multe feluri, care-ar fi bine să însemne, pentru tinerii furioși, precum pentru scriitorii consacrați care "își apără ciolanul administrativ", puțin mai mult decît o frază de dînșii inventată... Literatură de valoare, servită, deocamdată, în porții mici, e proza lui Andrei Codrescu, din care același Supliment "fură" o avanpremieră la Wakefield (un fragment apare și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
a continuat, practic, pe parcursul vieții mele în România, cu unele trecătoare intermitențe". Cum așa? Poetă a regimului comunist, la care a aderat cu un entuziasm ce nu l-a dezmințit niciodată, intrată, în pofida unor neajunsuri colaterale, minime, în lista autorilor "consacrați" ai acestuia, Nina Cassian se plînge de tratamentul la care a fost supusă în țară. Se află totuși în chestiune "relațiile" sale cu autoritățile. Aici apar niște confuzii. Aceste "relații" cu oficialii sînt puse pe primul plan, ele constituie motivul
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
celor 35 de ani de la care se consideră, într-un mod poate pripit, că ne-am maturizat... Un cronicar autentic este și Bogdan Crețu, chiar dacă debutul său editorial, dublu, îl arată disputat între formula criticii academice și aceea a foiletoanelor consacrate noilor apariții editoriale. Cum însă de studii universitar-doctorale e plină piața culturală românească, mi se pare mult mai important, în context, acest volum de Arpegii critice decât monografia Matei Vișniec - un optzecist atipic, apărută simultan. E interesant, ba chiar simptomatic
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
asupra operelor comentate (în sumarul volumului de față apar cronici numai la cărți de critică, eseu și memorialistică), privindu-le deopotrivă în litera și în contextul lor, nici timorat, strivit de respect, dar nici cu impertinența specifică vârstei. Analizează scriitori consacrați (Al. Paleologu, Constantin }oiu, Ileana Mălăncioiu, Nicolae Manolescu) și, de asemenea, debutanți (Antonio Patraș, Dragoș Varga-Santai), nu-i evită pe cei dificili, la propriu (Marin Mincu, Cristian Bădiliță), execută câteva reverențe la adresa unor autori din dulcele târg al Ieșilor (Mihai
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
mai ales mentale, este, într-un fel mai mult sau mai puțin declarat, obiect de oprobriu. Cine nu încheie la noi orice referire la viitor cu prezicerea că "o să fie bine"? Cine își permite să deranjeze pe altcineva în timpul sacrosant consacrat jurnalului de știri televizate? Cîți dintre foștii mari iubitori ai artei scenice au rămas fideli pasiunilor de altădată (chiar cînd ajung să dispună de mijloace materiale prin care să și le poată satisface) în condiții în care nu sînt împărtășite
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
suprima legătura cu pămîntul, aspirînd a pluti de-a pururi într-un cer abstract. Lucian Raicu e unul din cei ce readuce balonul pe solul - cu semnificație anteică - al creației, care, la urma urmei, justifică orice comentariu, oricît de abstras, consacrat literaturii, legitimîndu-l prin energia sa practic inepuizabilă ori delegitimîndu-l prin retragerea acesteia. Conform d-sale, orice critică autentică e una de "identificare": "Orice critică este și una de identificare, altfel nu e sau e - vorba lui Gogol - dracu știe ce
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
George Bariț și corespondenții săi (1978). Cu toate acestea, două grave insatisfacții persistă: nu s-a realizat până acum o ediție completă de opere Cipariu, care ar fi trebuit de mult să existe, și nu avem o mare monografie exhaustivă consacrată cărturarului ardelean. Spre bicentenarul Cipariu, în 2004, editoarea Stela Toma și-a îndeplinit proiectul unei cercetări de-o viață: o antologie comentată din vasta operă a literatului Timotei Cipariu, pusă sub titlul totalizator Scientia Litterarum. E o ediție de 600
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
aplece asupra presei noastre culturale de azi va fi uimit de amploarea pe care au luat-o la începutul secolului douăzeci și unu atacurile unor tineri scriitori și mai ales ales ale unor tineri fără talent cu veleități de scriitori împotriva scriitorilor consacrați din generațiile anterioare. Mereu s-a întâmplat în istoria literaturii ca vârstnicii să fie contestați de tineri, dar niciodată contestarea nu a fost atât de lipsită de eleganță și atât de descalificantă pentru contestatari ca în prezent. Tinerii care iau
A lovi cu pumnul în tabla de șah by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10567_a_11892]
-
eu, la rândul meu, indiferența fiindu-mi străină, pe cei de care am fost aproape, i-am iubit. Și ei au știut-o. De aceea, uneori, să aleg îmi e dificil, imposibil chiar. Ca la Taormina unde organizam Premiul Europei consacrat lui Peter Brook și în același timp mă ocupam de Grotowski ca invitat principal. Nu era simplu, dar Andrei Șerban a găsit formula în care și azi mă regăsesc: "Biță e ca Arlechino, slugă la doi stăpâni". Da, dar ce
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
cei mai fini și atenți la realitatea fenomenului teatral", iar Grotowski afirma că: "opera lui George Banu s-a impus ca una dintre cele mai puternice pe planul cercetării teatrale". Eminentul critic și eseist a semnat remarcabile cărți și filme consacrate marilor figuri ale spectacolului contemporan sau aspectelor mitologice ale artei teatrului. Este de trei ori laureat al criticii franceze pentru cea mai bună carte de teatru și a fost distins cu Premiul UNESCO pentru cel mai bun film documentar despre
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
și în biografia unor personalități, pentru a se afirma, pentru a dialoga sau pentru a se consulta pe subiecte de specialitate. I se adresează din Cluj sau din alte locuri atât tineri aflați la început de drum, cât și intelectuali consacrați. Îi scriu nu numai istoricii (N. Bănescu, Al. Lapedatu, C. Marinescu, I. Ursu, Ștefan Meteș, Silviu Dragomir, Victor Motogna, G. G. Mateescu, I. Lupaș) și filologii (Vasile Bogrea, Sextil Pușcariu, G. Bogdan-Duică, Th. Capidan, N. Drăganu, Ion Breazu), dar și
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
treabă, în legea lor, pînă la finele secolului XIX. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat, un produs artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva decenii bune după ce slugerul Tudor își manifesta europenismul prin admirația mărturisită pentru drumurile austriece, după ce odraslele boierilor se
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
nu e în stare, singur, a le conștientiza. Are loc un schimb mutual de mesaje, o interacțiune din care conștiința noastră, avînd nostalgia unității actelor sale în durată, are negreșit de cîștigat. Cu aceste reflecții ne permitem a începe comentariul consacrat unui volum al Simonei Cioculescu, Printre cărți și manuscrise, titlu benedictin, omologînd situarea autoarei în familia Cioculescu, abordată prin alianță, ca al patrulea membru literar al său, după Șerban, Radu și consortul Barbu. Bucureșteancă (născută Popescu), repartizată, la absolvirea facultății
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
e cel mai sigur mijloc de a-i îndepărta pe elevi de marile texte. În fine, mi se pare extrem de revelator faptul că referințele critice la care trimit autorii, chiar ai lucrărilor bune, sînt de-o eterogenitate inacceptabilă: puține nume consacrate și folosite cu apropo, în schimb, o mulțime de mediocrități ori submediocrități de care, adesea, nu știe nimeni. Ce talmeș-balmeș în capetele bieților copii! Pare că sînt străini oricărei așezări ierarhice a valorilor. Un singur exemplu: la clasa a XI
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
fără ca să se întâmple ceva mai rău. Iar ochii de „bebe” speriat și groaza întipărită pe față, care cu toată nemărginita admirație a publicului față de personalitatea artistică a dirijorului, provoacă o criză de ilaritate în sală. Cu toate acestea, programul consacrat muzicii franceze, a atins ca intepretare culmi nebănuite sub mâinile de vrăjitor al acestui maestru unic. Pentru mine, acest an n-a fost prea fecund în ce privește activitatea mea artistică. M-am mărginit a lucra programele, neglijate din pricina bolii brațului drept
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
al pastelului într-o epocă dominată de pictura în ulei, meșteșugar fără sclipiri, Liotard n-a fost degeaba uitat de istorie. ,Intrigi amoroase și rafinament pictural: Arta lui Frans van Mieris" de la National Gallery of Washington a fost prima retrospectivă consacrată unui artist care, dacă ar fi să ne luăm după prețurile obținute de picturile sale în secolul al XVII-lea, s-a bucurat în timpul vieții de un prestigiu aproape la fel de mare ca Rembrandt. Tablourile lui Frans van Mieris (1635-1681) descriu
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
micilor maeștri olandezi din secolul al XVII-lea. Muzeul Metropolitan pare să sondeze schimbări în gustul publicului dintr-un unghi diferit. După retrospective Chassériau și Prud'hon, expoziția Anne-Louis Girodet (1767-1824) este o a treia manifestare din ultimii câțiva ani consacrată picturii franceze din perioada premodernă. Elev strălucit și totodată concurent al lui Jean-Louis David, favorit al lui Napoleon, Girodet a intrat de mai bine de 150 de ani într-un anonimat general chiar dacă picturile sale sunt expuse la Luvru și
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
sunt obligat să mă întreb la tot pasul de ce îi pretind ordinatorului să facă o anumită operație: din obișnuință ori din necesitate? Muzica pe care o compun face parte din categoria creației experimentale, ceea ce înseamnă că nu folosește o rețetă consacrată, situată pe placul publicului, gâdilându-i, adică, urechile, cum ar zice dascălul lui Caragiale. Compozitorul are un plan elaborat și bine definit care pune în mișcare un angrenaj complicat și, inevitabil, rezultatul nu este întotdeauna complet previzibil. Herbert Brun, un
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
reprezentant al unei noi generații filosofice, succesor legitim al lui Noica, pe de alta nihilistul, negatorul valorilor fundamentale ale unui Occident socotit ca fiind steril sub unghiul gîndirii. O incompatibilitate între ,criza de substanță" a relațiilor d-sale cu gîndirea consacrată și alura așa-zicînd constructivă, îndrumătoare, autoritară ce și-o arogă. Ia naștere în felul acesta o imagine compozită a lui Gabriel Liiceanu, conținînd, și neizbutind a le împăca, atît repulsia (de-a dreptul repulsia, așa cum am văzut!) produsă de cele
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
de juriu), multe din ilustrații debordează simpla secvență o povestirii și propun, cu mijloace și tehnici diferite, un univers straniu, uneori fantastic, uneori absurd, uneori naiv, suprarealist, cu accente tragice, comice sau ironice. Impresia generală pe care o lasă expoziția consacrată Alicei și lui Peter Pan, ca și de altfel cea anterioară, dedicată Scufiței Roșii, este că imaginea sub multiplele ei forme poate oferi o lectură a textului literar pentru copii și adulți diversă, bogată, complexă, savantă și naivă totodată, filozofică
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
Folclor, București, An VII, nr. 1 - 2 1962, p. 152 footnote> . Crearea Arhivei Fonogramice a fost percepută de mulți specialiști ca prima mare realizare a omului de cultură enciclopedică George Breazul, fiind una din cele dintâi instituții de stat, românești, consacrată studierii muzicii populare, cum singur va aprecia în Patrium Carmen. Cunoscându-l în campania de la Fundul Moldovei, Henri H. Stahl va nota: „Profesorul George Breazul venise din partea Arhivei fonogramice a Ministerului Cultelor și Artelor, fiind primul folclorist pe care l-
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
A - L), Band 2 (M - Z), Hamburg, Musikverlag Hans Sikorski, 1955, p. 152; footnote> , ori se va ști la Brno<footnote Pazdirvkuv hudebniy slovnik naucny (Dicționarul enciclopedic muzical ceh), Brno,1933, p. 106; footnote> . Varianta în limba franceză a studiului consacrat Arhivei considera manifestarea sentimentului național român - „toute manifestation du sentiment musical roumain” - ca o deșteptare a conștiinței naționale - „comme un éveil de la conscience nationale”<footnote Breazul, G(eorge) - Archive des Phonogrammes Roumains, București, (1932), p. 1. footnote> . În 1934 George
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]