465 matches
-
și Andreas Pakothy, secretari și notari ai Cancelariei regești provinciale din Transilvania. Paralel cu întocmirea conscripțiilor din 1765, și-a desfășurat activitatea și comisia de recrutare, astfel încât la 30 octombrie 1765 "miliția grănicerească" era deja așezată în sat. Potrivit acestor conscripții, în sat locuiau un număr de 233 familii, deci doar cu 15 familii mai puțin decât era necesar pentru a se înființa o companie doar dintre racoviceni. Această diferență, autoritățile militare apreciau că o vor acoperi prin dislocări de populație
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
limba maghiară: "Alsó-Komana", întrucât rezultatele conscripțiunii erau destinate unei comisii formate din neromâni, în majoritate maghiari. Din punct de vedere bisericesc, "Comăna de Jos" a anului 1733 ținea de protopopiatul aflat în localitatea vecină, Veneția de Jos. De asemenea, în conscripția din 1733 se precizează și faptul că de pe fânețele parohiei greco-catolice din localitatea "Comăna de Jos" se strângeau 11 care de fân. În perioada interbelică și până la reforma administrativă din 6 septembrie 1950 Comăna de Jos a făcut parte din
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
hramul „Sfântul Nicolae” din Comăna de Jos se află în partea stângă a șoselei ce duce de la Rupea la Făgăraș, la capătul satului. După ce biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” a fost preluată și dată credincioșilor trecuți la grecocatolicism, aflăm din conscripția publicată de Virgil Ciobanu sub titlul „Statistica românilor din Ardeal” făcută de Administrația Austriacă în anul 1760-1762, copiată din arhiva de război din Viena, că locuitorii comunei Comăna de Jos, în majoritate ortodocși nu aveau biserică. După această dată nu
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
În această situație identificarea indivizilor se făcea după numele părinților, după localitatea de origine, după ocupații sau particularități fizice, după porecle etc., practic neexistând nici un criteriu uniform și definitiv în domeniul denominației personale. Referiri stricte la Racovița se găsesc în conscripțiile din secolele XVII și XVIII, în care se întâlnesc în mod frecvent nume de iobagi sub forma: Toma Badiului, Crulia Paraschivului, Cîndea Chilinii, Marin țiganul, Onia lui Vasilie etc. Tot în această perioadă a fost frecvent fenomenul de schimbare a
Graiul comunei Racovița () [Corola-website/Science/309771_a_311100]
-
în ultima invazie din anul 1717. Urmele acestui eveniment, mai exact urmele loviturilor de secure date de tătari se mai pot vedea în lemnul gros al ușii. După anii 1760-1762 între care sub conducerea generalui Buccow a fost întreprinsă o conscripție a românilor ardeleni, credincioșii ortodocși din Ileanda, 81 de familii, pierd biserica în favoarea uniților și sunt nevoiți să treacă dealul la Măgura pentru a participa la slujbele religioase. După mai bine de o sută de ani de la construire, biserica este
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
numea odinioară această localitate, și-au construit biserica, conform șematismelor greco-catolice în anul 1833. Actuala biserică de lemn, înlocuiește una mai veche, biserică care exista și în 1733, an în care, sub păstorirea episcopului Inocențiu Micu-Klein a fost întocmită o conscripție cu caracter religios printre românii ardeleni. La acea dată satul este amintit cu 23 de familii, biserică și preot neunit. Comunitatea de aici trece la uniație, parțial în anul 1781, iar în totalitate doar în anul 1852. Starea în care
Biserica de lemn din Podișu () [Corola-website/Science/309826_a_311155]
-
distrugerea părții superioare a ancadramentului intrării. Tradiția orală, dar și elementele constructive și decorul naosului, fac posibilă încadrarea cronologică a acestui lăcaș de cult între sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, biserica fiind atestată de conscripția din 1733. Așezată pe deal, biserica este o dovadă a iscusinței meșterilor lemnari de pe valea Agrijului. Este construită din bârne cioplite, așezate în cununi orizontale, în sistemul constructiv „blockbau”, îmbinate la colțuri în cheotori simple. Exteriorul bisericii este încins de
Biserica de lemn din Bozna () [Corola-website/Science/309822_a_311151]
-
subiectul unui schimb de moșii de la un proprietar la altul. După alte surse, prima atestare documentară a localității are loc abia în anul 1477. Dincolo de aceste surse care atestă localitatea, trebuie menționat faptul că localitatea lipsește atât din cele trei conscripții cu caracter religios realizate în secolul al XVIII-lea, cele din anii 1733, 1750 și 1760-1762 dar și din harta întocmită cu ocazia primei ridicări topografice militare austriece din anii 1769-1773. Ce fel de evenimente au condus la aceste omisiuni
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
fi neglijată. Apoi, ofițerul Racz Andras din Lemniu, ajuns în grațiile austriecilor, după trădarea mișcării curuților, și numit vicecăpitan al Chioarului, a fost dăruit și cu moșia Răstoci. El trebuie să fi stăruit pentru unirea iobagilor și jelerilor săi. 1733: Conscripția ordonată de episcopul Inochentie Micu-Klein consemnează în Răstoci 14 familii greco-catolice, aflate sub păstorirea popii Luca. Parohia aparținea arhidiaconatului Vimei. 1742: Circulația cărților de cult tipărite peste Carpați, e confirmată și de gestul preotului Luca din Răstoci, care în 1742
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
antiunionistă a călugărului Sofronie din Cioara. Alexa și Ignat Dolha din Răstoci au fost anchetați în vara acestui an de către jurații Tablei judiciare a Transilvaniei, deplasați în sat, și asupra problemelor confesionale, ceea ce atestă rolul Dolheștilor în tulburările din localitate. Conscripția generalului Buccow a menționat, în Răstoci, în 1760 - o biserică și un preot ortodox la 35 de familii și 2 preoți greco-catolici la 3 familii de aceeași confesiune. Conscripția întreprinsă de episcopul unit dă mai multe amănunte: cele 3 „gazde
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
asupra problemelor confesionale, ceea ce atestă rolul Dolheștilor în tulburările din localitate. Conscripția generalului Buccow a menționat, în Răstoci, în 1760 - o biserică și un preot ortodox la 35 de familii și 2 preoți greco-catolici la 3 familii de aceeași confesiune. Conscripția întreprinsă de episcopul unit dă mai multe amănunte: cele 3 „gazde” aveau 3 copii sub 3 ani și preotul a oficiat o căsătorie; numele preotului e Alexa Crișan iar al ajutoarelor sale, preoți și dieci: Nicolae Crișan și Ilie Butuza
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
de cereale. Biserica era la ortodocși. 1780. Biserica a fost luată de uniți, deși erau minoritari în sat. Parohia greco-catolică avea un preot și un învățător („ludi magister”) care trebuie să fi fost cantorul.( Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond Urbarii și conscripții, fasc.23, nr.1, fila 53. Datarea registrului ne aparține). 1785: După 5 ani de procese, litigiul pentru biserică, deschis între ortodocși și greco-catolici, s-a soluționat. Prin hotărârea nr.5290-1785, Guberniul Transilvaniei a dat câștig de cauză uniților. Ortodocșii
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
1786: Numele celor doi preoți greco-catolici apar intr-un act al familiei Hossu: Nemeșul Butian popa Urs și Crișan popa Alexa. Răstociul ortodox era filie a parohiei Perii-Vadului. Și aparținea protopopiatului Buciumi. Numărul caselor (de fapt, al familiilor) ortodocșilor după conscripția forurilor comitatului - 32. Parohul în funcție, popa Ioan Nan, cu reședința în Perii-Vadului. 1788: Convertirea completă a răstocenilor la greco-catolici. Actul care confirmă acest lucru este redactat în imba latină, la Consistoriul din Blaj. Iată-1 în traducere: "In anul 1788
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
dispărând. Pentru datarea bisericilor de lemn și, mai ales, pentru evidențierea procentului însemnat pe care populația românească l-a avut în zonă, s-au dovedit a fi de un real interes, pentru cercetătorii care s-au aplecat asupra acestui domeniu, conscripțiile întocmite în secolele XVIII - XIX: Conscripția din 1733 a episcopului greco-catolic Ioan Inocențiu Clain, din anul 1750 a vicarului episcopesc Petru Pavel Aaron, dintre anii 1760-1762 a generalului austriac Buccow, din anul 1805 întocmită pentru confesiunea ortodoxă de Comisia Consistoriului
Biserici de lemn din Mureș () [Corola-website/Science/309946_a_311275]
-
și, mai ales, pentru evidențierea procentului însemnat pe care populația românească l-a avut în zonă, s-au dovedit a fi de un real interes, pentru cercetătorii care s-au aplecat asupra acestui domeniu, conscripțiile întocmite în secolele XVIII - XIX: Conscripția din 1733 a episcopului greco-catolic Ioan Inocențiu Clain, din anul 1750 a vicarului episcopesc Petru Pavel Aaron, dintre anii 1760-1762 a generalului austriac Buccow, din anul 1805 întocmită pentru confesiunea ortodoxă de Comisia Consistoriului din Sibiu. Pe lângă acestea, un sprijin
Biserici de lemn din Mureș () [Corola-website/Science/309946_a_311275]
-
interiorul fusese pictat, probabil că la puțin timp după terminarea construcției. Icoana împărăteasca a lui Iisus era de asemenea datata din același an 1757, marcând efortul făcut de comunitate pentru înzestrarea interioară a lăcașului. Lăcașul a fost consemnat într-o conscripție din anul 1762, în care doi preoți neuniți serveau cele 79 de familii ale satului. El a fost vizitat și binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior, aflat în vizită canonica în comitatele Solnocul de Mijloc, Crasna
Biserica de lemn din Peceiu () [Corola-website/Science/309981_a_311310]
-
completion of the construction work. The kingly icon of Jesus was also dated from the same year 1757, marking the effort made by the community for the preparation of the interior of the church. The church was recorded în a conscripție from the year 1762, în which two priests ununited served 79 families of the village . He was visited and blessed în the summer of 1776 by the bishop Grigore Maior, found în the canonical visitation în the counties Solnocul de
Biserica de lemn din Peceiu () [Corola-website/Science/309981_a_311310]
-
care se afla în localitatea Chendrea din comuna Bălan, județul Sălaj a fost edificată cel mai probabil înainte de anul 1733, când în conscripția lui Inocențiu Micu-Klein comunitatea din Chendrea era amintită cu aproximativ 150 suflete, biserică și casă parohială. Unele surse bibliografice susțin faptul că vechea biserică de lemn avea hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" în timp ce Șematismul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla pe
Biserica de lemn din Chendrea () [Corola-website/Science/310414_a_311743]
-
fost perioade de înflorire dar și regrese marcate de scăderea populației. Conform primelor date rămase din timpul împărătesei Maria Tereza, populația a crescut de la 300 de locuitori la aproximativ 5000 de locuitori și a rămas constantă până la mijlocul secolului trecut. Conscripțiile din 1778-1780 din timpul Mariei Tereza, consemnează starea socială a supușilor: "„Populația numără 3.165 locuitori din care 214 meșteșugari, 1368 de mineri, fiecare familie avea câte 2 copii, 117 slugi, 7 instructori de școală, 5 preoți, 51 de săraci
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
populației impozite grele și a procedat la recrutări forțate de masă atât pentru armată, pentru a-și susține campaniile militare ample, cât și pentru ambițioasele sale proiectele de construcții. Prioritatea este deținută de producția agricolă, iar țăranul-soldat, supus corvezilor și conscripției, devine elementul fundamental. Familiile țărănești sunt împărțite în grupuri responsabile colectiv . Un cod sever, plin de pedepse crude ține recalcitranții în frâu. Din cauza regimului aspru și a impozitelor grele, după 211 î.e.n., când împăratul Qin Shi Huangdi a murit, a
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
populației impozite grele și a procedat la recrutări forțate de masă atât pentru armată, pentru a-și susține campaniile militare ample, cât și pentru ambițioasele sale proiecte de construcții. Prioritatea este deținută de producția agricolă, iar țăranul-soldat, supus corvezilor și conscripției, devine elementul fundamental. Familiile de țărani sunt împărțite în grupuri responsabile colectiv . Un cod de legi sever, plin de pedepse crude, ține recalcitranții în frâu. Din cauza asprimii regimului, nu este de mirare că, după 211 î.e.n., când împăratul Qin Shi
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
, județul Alba, datează din anul 1791 . Are hramul „Înălțarea Domnului”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: AB-II-a-A-00177. Conscripția lui Bucow, din 1760-1762, nu înregistrează așezarea, ea fiind amintită abia în 1909 sub numele de Lăpuș sau Lepuș, drept cătun al Scărișoarei. Mărturii istorice și artistice indică însă că Arieșeni, astăzi comună cu sate și crînguri, era deja, în
Biserica de lemn din Arieșeni () [Corola-website/Science/313513_a_314842]
-
În prezent biserica se află pe lista monumentelor istorice sub codul LMI: . Amplasată în aval de Iara, pe terasa văii, așezarea se înșiră de-a lungul drumului ce însoțește râul. Satul Surduc este atestat ca având biserică veche încă în conscripția de la 1733 a episcopului Inocențiu Micu-Klein. Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a fost construită în anul 1758 pe o temelie de piatră, din bârne de stejar clădite în tehnică Blockbau, prin îmbinarea la capete a grinzilor în
Biserica de lemn din Surduc, Cluj () [Corola-website/Science/313514_a_314843]
-
cântările bisericești și mai rar scrisul sau cititul. Primii racoviceni despre care se poate spune că au cunoscut scrisul și cititul sunt semnatarii actului de zălogire al muntelui Suru către cămătarul Iacob Felekiensis din Avrig, datat în anul 1627. În conscripțiile secolului al XVIII-lea se menționează existența unor racoviceni care îndeplineau diferite funcții pe lângă castelanii de la Turnu Roșu, pe lângă organele scăunale de la Tălmaciu, precum și pe lângă cele două curți din sat, ca: plăieși, călărași, crainici, libertini etc., „slujbe” care implicau o
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
castelanii de la Turnu Roșu, pe lângă organele scăunale de la Tălmaciu, precum și pe lângă cele două curți din sat, ca: plăieși, călărași, crainici, libertini etc., „slujbe” care implicau o minimală știință de carte. Ținând cont de aceștia dar și de faptul că în conscripțiile amintite sunt menționați numeroși preoți care îndeplineau funcțiile de „grămătici” , cum a fost cazul lui Ioan Vasile în 1721, respectiv de dascăli ai școlilor sătești, se poate conchide că, deși neatestată documentar până acum, cel puțin începând cu secolul al
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]