1,852 matches
-
celor două consoane specifice. În alfabetul latin, acestea sunt Ś și Ź, luate din scrierea limbii poloneze, care are de asemenea consoanele respective. În alfabetul chirilic, acestora le corespund Ć, respectiv З́. Admițându-se dubletele fără palatalizare jekaviană ale consoanelor respective, se admite și scrierea acestora cu sj (chirilic сj), respectiv zj (chirilic зj). Că în sârbă, numele proprii străine se transcriu de regulă fonetic și cu alfabetul latin, în afară de folosirea lor în traficul poștal. În unele cazuri, când se
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
Și flori de plumb și funerar vestmânt - / ...si era vânt... / Și scârțâiau coroanele... și-am început să-l strig... și era frig... și-i atârnau aripile de plumb....”. Epitetele “adânc”, “întors”, “funerar”, “singur” contribuie la realizarea unei neliniști metafizice. Frecvența consoanelor “m, b, v, l” , a diftongului “au” și a triftongului “eau” sugerează foarte bine plânsetul, ca ecou al atmosferei insuportabile, realizând o muzicalitate interioară a versului. La nivelul prozodic se constată folosirea iambului. Sentimentul dominant este de oboseală, de trecere
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
pot fi inscripționate și pe diferite obiecte de artă, cum ar fi bolurile de ceramică, alături de versuri ale poemelor arabe. Scrierea arabă este derivată dintr-un model de origine arameeană-nabateeană (Petra) și aparține tipului de scriere caracteristică limbilor semitice. Astfel, consoanele sunt cele notate, iar vocalele scurte sunt reprezentate grafic prin semne așezate deasupra sau dedesubtul cuvintelor. Notarea vocalelor scurte a început abia în timpul perioadei umayyade, pe când notarea punctelor deasupra și dedesubtul unora dintre litere a apărut în timpul celei abbaside. În
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
normanzi nu și-au impus limba populației engleze, dar limba acesteia a evoluat spre engleza medie sub influența anglo-normandei. Și în engleza actuală s-au păstrat multe cuvinte normande. Acestea se caracterizează prin unele trăsături fonetice, mai ales păstrarea unor consoane care, spre deosebire de franceză, n-au evoluat mai departe. Exemple:
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
a creat un wiki pentru lingua franca nova în 2005 (vezi mai jos). Mulți membri ai grupului au contribuit la evoluția limbii. Vocalele LFN (a, e, i, o, si u) sunt pronunțate că în română, spaniolă, italiană, și franceză. Majoritatea consoanelor sunt pronunțate că în română, engleză, franceza (j este pronunțat că în franceză (că z în azure)), si x este pronunțat că s. Mai jos sunt literele din Lingua Franca Nova, formele în chirilic, greacă și în Alfabetul Fonetic Internațional
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
Ordinea generală este: O frază cu substantiv are această ordine: O frază cu verb are această ordine: Pentru a face plural la un substantiv, se adăuga "-s" dacă substantivul se termină în vocală, sau "-es" dacă substantivul se termină în consoana. Totdeauna este regulat și nu există excepții, nu se alterează substantivul cu articol. Nu există cazuri, nici măcar pentru pronume. Acestea se realizează cu prepoziții și ordinea cuvintelor. Există două articole: "la" (cel/cei/..ul) și "un" (un/o). Persoană a
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
Acest articol tratează sistemul fonemic al limbii maghiare standard, corespondența dintre scriere și pronunțare, schimbările fonetice redate în scris și cele neredate în scris care au loc la contactul dintre două consoane, precum și caracteristicile accentuării și ale intonației în limba maghiară. Limba maghiară standard se caracterizează prin șapte perechi de foneme vocalice: - , - , - , - , - , - și - . Punctele lor de articulare sunt cele reprezentate mai jos: </div> Membrele fiecărei perechi se diferențiază prin cantitatea vocalică, iar
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
vechi în limbă), "a fotelban/"fotelben „în fotoliu” (împrumut relativ recent). Există mai multe perechi de pronume și adverbe la care opoziția vocală anterioară ↔ vocală posterioară corespunde opoziției apropiere ↔ depărtare: Limba maghiară standard are 25 de foneme consonantice: În scris, consoanele sunt reprezentate și se pronunță în felul următor: Nu toți lingviștii sunt de acord în privința naturii fonemelor redate prin "ty" și "gy". Pentru unii acestea sunt oclusive, dar după alții este vorba de africate (, respectiv ). Toate consoanele pot fi scurte
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
consonantice: În scris, consoanele sunt reprezentate și se pronunță în felul următor: Nu toți lingviștii sunt de acord în privința naturii fonemelor redate prin "ty" și "gy". Pentru unii acestea sunt oclusive, dar după alții este vorba de africate (, respectiv ). Toate consoanele pot fi scurte sau lungi. Cele lungi se transcriu prin dublarea literei. Lungimea consoanelor are valoare funcțională: Scrierea limbii maghiare este fonemică, aproximativ în aceeași măsură în care este și cea a limbii române. Singurul element de ortografie pe principiul
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
lingviștii sunt de acord în privința naturii fonemelor redate prin "ty" și "gy". Pentru unii acestea sunt oclusive, dar după alții este vorba de africate (, respectiv ). Toate consoanele pot fi scurte sau lungi. Cele lungi se transcriu prin dublarea literei. Lungimea consoanelor are valoare funcțională: Scrierea limbii maghiare este fonemică, aproximativ în aceeași măsură în care este și cea a limbii române. Singurul element de ortografie pe principiul etimologic este redarea consoanei /j/ prin două grafeme: "j" și "ly", cel din urmă
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
sau lungi. Cele lungi se transcriu prin dublarea literei. Lungimea consoanelor are valoare funcțională: Scrierea limbii maghiare este fonemică, aproximativ în aceeași măsură în care este și cea a limbii române. Singurul element de ortografie pe principiul etimologic este redarea consoanei /j/ prin două grafeme: "j" și "ly", cel din urmă fiind cândva transcrierea consoanei . Întâlnirea a două consoane poate provoca schimbări în pronunțarea uneia dintre ele sau a ambelor. Una dintre schimbările fonetice este asimilarea, parțială sau totală, când una
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
Scrierea limbii maghiare este fonemică, aproximativ în aceeași măsură în care este și cea a limbii române. Singurul element de ortografie pe principiul etimologic este redarea consoanei /j/ prin două grafeme: "j" și "ly", cel din urmă fiind cândva transcrierea consoanei . Întâlnirea a două consoane poate provoca schimbări în pronunțarea uneia dintre ele sau a ambelor. Una dintre schimbările fonetice este asimilarea, parțială sau totală, când una din consoane preia una sau mai multe din caracteristicile celeilalte. Unele asimilări sunt redate
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
fonemică, aproximativ în aceeași măsură în care este și cea a limbii române. Singurul element de ortografie pe principiul etimologic este redarea consoanei /j/ prin două grafeme: "j" și "ly", cel din urmă fiind cândva transcrierea consoanei . Întâlnirea a două consoane poate provoca schimbări în pronunțarea uneia dintre ele sau a ambelor. Una dintre schimbările fonetice este asimilarea, parțială sau totală, când una din consoane preia una sau mai multe din caracteristicile celeilalte. Unele asimilări sunt redate în scris: Cele mai multe asimilări
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
prin două grafeme: "j" și "ly", cel din urmă fiind cândva transcrierea consoanei . Întâlnirea a două consoane poate provoca schimbări în pronunțarea uneia dintre ele sau a ambelor. Una dintre schimbările fonetice este asimilarea, parțială sau totală, când una din consoane preia una sau mai multe din caracteristicile celeilalte. Unele asimilări sunt redate în scris: Cele mai multe asimilări nu se reflectă în scris, mai ales când au loc între consoana finală a primului termen dintr-un cuvânt compus și consoana inițială a
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
Una dintre schimbările fonetice este asimilarea, parțială sau totală, când una din consoane preia una sau mai multe din caracteristicile celeilalte. Unele asimilări sunt redate în scris: Cele mai multe asimilări nu se reflectă în scris, mai ales când au loc între consoana finală a primului termen dintr-un cuvânt compus și consoana inițială a termenului al doilea sau la contactul dintre o rădăcină și un sufix. Astfel termenii componenți, respectiv cuvântul la care se adaugă sufixul, se pot recunoaște ușor: O schimbare
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
una din consoane preia una sau mai multe din caracteristicile celeilalte. Unele asimilări sunt redate în scris: Cele mai multe asimilări nu se reflectă în scris, mai ales când au loc între consoana finală a primului termen dintr-un cuvânt compus și consoana inițială a termenului al doilea sau la contactul dintre o rădăcină și un sufix. Astfel termenii componenți, respectiv cuvântul la care se adaugă sufixul, se pot recunoaște ușor: O schimbare care are loc și în interiorul rădăcinilor, fără să fie marcată
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
rădăcină și un sufix. Astfel termenii componenți, respectiv cuvântul la care se adaugă sufixul, se pot recunoaște ușor: O schimbare care are loc și în interiorul rădăcinilor, fără să fie marcată în scris, ca în română, este velarizarea lui "n" înaintea consoanelor "g" și "k": "hang" „voce”, "munka" „muncă”. În limba maghiară, accentul este tonic (numit și de intensitate), ca în română. El cade totdeauna pe prima silabă a cuvintelor, dar sunt și cuvinte care nu se accentuează, din categoria cuvintelor funcționale
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
În fonetică, consoana nazală labiodentală este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite. Simbolul său fonetic este , litera "m" cu cîrlig spre stînga. Se pronunță la fel ca sunetul , cu diferența că în loc să se atingă o buză cu cealaltă, se atinge
Consoană nazală labiodentală () [Corola-website/Science/316905_a_318234]
-
m" cu cîrlig spre stînga. Se pronunță la fel ca sunetul , cu diferența că în loc să se atingă o buză cu cealaltă, se atinge buza de jos cu incisivii de sus. În limba română apare rar, și numai ca alofon al consoanelor și , în pronunții relaxate, atunci cînd sunetul următor este una din consoanele labiodentale și , ca de exemplu în cuvintele: "umflat" , "infim" , "cumva" , "invers" . Nici în alte limbi nu apare ca sunet de sine stătător, ci în general ca alofon în
Consoană nazală labiodentală () [Corola-website/Science/316905_a_318234]
-
diferența că în loc să se atingă o buză cu cealaltă, se atinge buza de jos cu incisivii de sus. În limba română apare rar, și numai ca alofon al consoanelor și , în pronunții relaxate, atunci cînd sunetul următor este una din consoanele labiodentale și , ca de exemplu în cuvintele: "umflat" , "infim" , "cumva" , "invers" . Nici în alte limbi nu apare ca sunet de sine stătător, ci în general ca alofon în contexte fonetice similare cu acelea din limba română. Consoana este sonoră și
Consoană nazală labiodentală () [Corola-website/Science/316905_a_318234]
-
este una din consoanele labiodentale și , ca de exemplu în cuvintele: "umflat" , "infim" , "cumva" , "invers" . Nici în alte limbi nu apare ca sunet de sine stătător, ci în general ca alofon în contexte fonetice similare cu acelea din limba română. Consoana este sonoră și nu are o pereche surdă.
Consoană nazală labiodentală () [Corola-website/Science/316905_a_318234]
-
caracterelor împrumutate din chineză în japoneză, vietnameza și coreeană, de asemenea, oferă informații valoroase despre chineză veche. Chineză veche folosea uneori flexiuni ale formelor. Acesta posedă un sistem de sunete, în care aspirația sau respirația aspră se utiliza pentru diferențierea consoanelor, dar, probabil, libmba chineză nu folosea tonurile de astăzi. Eforturile privind reconstrucția limbii chineze vechi au fost depuse de filologii dinastiei Qing. Unele dintre împrumuturile indo-europeane timpurii în limba chineză au fost 蜜 "mi""miere",狮 "shī" "leu", si, poate
Limba chineză () [Corola-website/Science/297791_a_299120]
-
laturile sarcofagului lui Ahiram s-a descoperit primul exemplu de alfabet. Spre deosebire de scrierile anterioare cu multe simboluri și lipsit de logică, alfabetul era mai ușor de asimilat că o înregistrare a vorbirii, fiind accesibil tuturor. Alfabetul fenician constă doar din consoane și era utilizat pentru comerț. Byblos a prosperat că un oraș comercial după ce a fost supus de egipteni, după cum ne arată Templul Obeliscurilor dedicat lui Ra construit în 1300 i.en. După prăbușirea epocii bronzului, Egiptul pierde controlul Nubiei, sursă
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
grup de sunete. Acest sistem de scriere se practică numai în cazul limbilor în care numărul total de silabe posibile este mic, de exemplu limbile în care toate silabele se compun dintr-o vocală precedată în general de o singură consoană. Scrierile silabice se folosesc de silabare. Spre deosebire de un "abugida", un silabar adevărat tratează toate silabele ca fiind total distincte și nu marchează similaritatea din cadrul grupurilor de silabe cu aceeași consoană sau aceeași vocală. De exemplu silabele "ma" și "mi" se
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
compun dintr-o vocală precedată în general de o singură consoană. Scrierile silabice se folosesc de silabare. Spre deosebire de un "abugida", un silabar adevărat tratează toate silabele ca fiind total distincte și nu marchează similaritatea din cadrul grupurilor de silabe cu aceeași consoană sau aceeași vocală. De exemplu silabele "ma" și "mi" se scriu cu simboluri din care nu se poate deduce că sunetul "m" este prezent în ambele silabe. Un alfabet este o mulțime redusă de simboluri, fiecare dintre ele reprezentînd un
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]