2,124 matches
-
antilope, bivoli, ai fi văzut linia albastră a Zairului cu toți afluenții săi și probabil ai fi renunțat să faci atîtea drumuri la carlingă și înapoi, dezlipindu-ți de fiecare dată cu mare greutate privirea de la manșa avionului. Dar, ca să te consolez, să știi că puteai avea parte chiar de evenimente mai nefaste, care să te fi împins să-ți ieși complet din fire. Prefer să rămîn însă în limite rezonabile, să-mi ghidez acțiunea pe ceea ce știu, ce am verificat și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ac mai subțire, dar diferența n-o poate sesiza decît un ochi bine format, se gîndește. Credeți că mie nu mi-au ieșit ochii din cap de oboseală? se plînge și Tușica, dar fiecare cu treaba ei, încearcă să se consoleze, croitul e cea mai păcătoasă muncă, i se pare. Depinde pe cine croiești, face Angelina o glumiță, trăgîndu-i cu ochiul Delfinei, ia spune-ne în ce-ai intrat că murim de curiozitate, o pune la încercare. Zbîîîrrrrr, Delfina se preface
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi aflat niciodată cine este el cu adevărat. — Astea sînt prostii care se discută numai pe la colțuri, spune Bătrînul. Cine vi le-a băgat vouă în cap? Cîteodată ne mai ia și pe noi gura pe dinainte, se scuză Roja. — Consolați-vă, se putea întîmpla și mai rău, reia Bătrînul. Gîndiți-vă cum ar fi fost dacă s-ar fi lăsat cu un război civil. — încă nu-i prea tîrziu nici pentru asta, spune Gulie. — Război civil în România? E ca și cum ți-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ca lumea. Uite aici și material de ajuns, i-a pus pe masă un teanc de bancnote, și ăsta e doar începutul, i-a promis, apoi a dat să iasă. Și-acu’ cine crezi că vine la mine să mă consoleze, să mă bată pe umăr? Ei las’ că nu i mare pagubă Roja, fiecare are drumul său propriu în viață, n-oi fi tu singurul care s-a ales doar cu praful de pe tobă după ce s-a întîmplat în decembrie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Nu mult după aceea a izbucnit un război și toți tinerii apți din sat au fost luați la oaste. Fiul fermierului a trebuit să rămînă acasă din cauza piciorului rupt, iar el suferea foarte mult din această pricină. Fermierul l-a consolat spunîndu-i: "Cine știe?". Nici unul dintre tinerii înrolați nu s-a mai întors acasă. Acum țăranii își șopteau între ei: Cît poate fi omul ăsta de norocos!". O realitate obiectivă nu există. De la Einstein știm că observatorul își creează propria realitate
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
luptă-ntre ele“, „Timp veșnic senin /... Creator de genii / De perfecțiune și urâțenie, / Cu mâna ta de aur, / Cu mâna ta de piatră, / Cu mâna ta de lut și ierburi / Mereu creezi / Mereu distrugi...“ Unii autori, neînțeleși de contemporani, se consolează cu gândul că scriu pentru posteritate. Abia generațiile viitoare - își închipuie ei - vor fi capabile să-i înțeleagă și să-i aprecieze. Pentru cine scrie Ionel Câmpeanu? Probabil pentru cititorii de acum o sută și ceva de ani. Din nefericire
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a văzut. Niciodată nu a simțit că era urmărit, niciodată nu m-a simțit pe urmele lui. Atunci l-am pierdut, aproape de parcul din centru: a cotit brusc și când am ajuns acolo, nu l-am mai zărit. M-am consolat ușor, eram doar un pic tristă, aș fi vrut să știu cum arată. Avea un mers mândru, vroiam (sic!) să știu dacă are o privire la fel. Am luat-o spre centru, ocolind parcul pe care, brusc, îl uram. Din cauza
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mele! Bine. O să primești amendă, mamaie. Baba întoarce spatele, mă înjură și aruncă mai abitir gunoiul din container. 0 1 pentru babă, concluzionez, văzîndu-mi de drum. Din urmă aud ceva de mamă și sînt trimis spre origini. Este nebună, mă consolează un localnic. Văd și eu. Poate ne duce în altă parte containerul acesta. Am să văd. Cîinii, auzind disputa cu baba, mă cruță și abia dacă mă mai salută. Mă întorc pe o altă străduță, cu garduri mai acătării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cataramă de alamă și niște curelușe inutile. Un cuțit l-a străpuns în inimă. Oare să fi fost eu chiar așa de prost? se lamentează Gheorghe. Unii spun că da, alții spun că nu. Sînt ghetuțe făcute în serie, se consolează Gheorghe. Păi nu? întărește și Gabi această ipoteză. Scorpiile Robert Ceaun, zis Parșivu, colindase toată Europa și își însușise de peste tot cîte un cuvînt, două, străinești. Putea spune "cătușă" în multe limbi și de asemenea era poliglot și în ceea ce privește cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este cam singură pe drum și se gîndește la o eventuală pană de motor. Pe frigul ăsta aș muri în mașină. Aș muri pentru cine? Pentru un amărît de afemeiat. Prin cap îi trec scene erotice proaspete și ca să se consoleze, plusează. Nici nu era cine știe ce de capul lui. Își amintește de profesorul pe care l-a iubit atît de mult. Plutește prin amintirile acelea, puse bine la păstrare și la care nu are acces decît ea și EL. Fața i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
carne vie. Nu-i bai, Diana îmi va face un băiat peste 2-3 săptămîni. Pa și pusi! Rămîi să faci borș cu gălbejitul tău. Iese furios, dar se calmează repede. În fond, tot răul spre bine. Vaporoasa Diana mă va consola cu vîrf și îndesat. Bărbatul acesta, deloc doborît de soartă, reia scena din Malaezia. Surori fug pe culoare, șușotesc, se uită la el. Arătați-mi-l odată, doar n-o fi și ăsta negru, țipă Codrin. Nu-i negru, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
popii. Și apoi, și-a primit-o în freză de două ori, pizda era înfiptă bine în pula partidului. "Vicii de procedură, domnule procuror! Se mai întâmplă uneori și pești bătrâni să se agațe în undiță, se mai întâmplă!" îl consola jigodia de judecător, așa, mai mut ca să-i pună sare pe rană. Ieremia era cel mai atipic justițiar din Bistrița: apartament, două camere semidecomandat, mașină super nova, mobilă pal nelaminat, Polonia, haine ieftine, țigări Snagov, prânzul săracului la cantina judecătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poate și de Încălcarea legămîntului, și a torturat-o cumplit cu un cancer al ovare lor de la care i s-a tras moartea. Júlia era cea mai faimoasă mireasă din Întreg ținutul Sătmarului, cine nu auzise de ea? Părintele se consola Însă cu faptul că În biserica sa Începuse, chiar În secolul durării ei, cariera strălucită a lui Tamás Bakócz de Ardud. Era fiul unui iobag, rotarul satului, dar, Între altele, și datorită prețuirii arătate de Matei Corvin, a ajuns arhiepiscop
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
drep tate: nu era lăsat să intre În biserică omul care nu-i purta de grijă unuia din familie asupra căruia se abătuse vreo neputință. Auzi acolo, eu neputincios?!... Am retezat discuția și cu ei, cu toate că se sileau să mă consoleze. Și cine să mă fi ținut pe mine În Pișcari, moșu’ Ioan cu felul lui necruțător de a fi?... Sau poate alte rude mai tinere care să nu priceapă nimic din ce eram eu pe lumea asta, ci să accepte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
învierii” tot atât de perplexă și de încețoșată ca la început. Ea nu-și dă seama, plecând de la indiciile din mormânt, că Isus a înviat din morți. Stăruința ei înlăcrimată va fi însă recompensată: Isus Însuși i Se arată pentru a o consola și pentru a-i spulbera îndoielile. În această cheie de lectură, Maria Magdalena face pereche fără doar și poate cu Toma Necredinciosul, care devine protagonistul părții a doua a capitolului 20 din Evanghelia lui Ioan. Prin urmare, am avea de-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a Domnului. Cea mai plauzibilă mi se pare ipoteza pe care tocmai am avansat-o: în drumul Său către Tatăl, Isus Își îngăduie o scurtă oprire, o „haltă” de câteva secunde pentru a-i vorbi Mariei Magdalena, pentru a o consola în durerea ei și a-i da misiunea în urma căreia tradiția o va numi cu îndreptățire apostola apostolorum. și sensul acestei expresii trebuie reajustat. De obicei, când o cităm astăzi, presupunem că este vorba despre un superlativ: „apostolul apostolilor, cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ierusalimului, fiindcă ș...ț Dumnezeu atotputernicul m-a trimis înaintea ta ca să-ți vestesc cele de sus și să-ți arăt toate cele dumnezeiești!”. Așadar viziunea (apokalypsis) constituie un leac pentru boala istoriei: cel întristat din pricina unui dezastru pământesc este consolat prin revelarea tainelor cerești. Taine „de nespus” (în preambul se folosește cuvântul arreton); contemplația este singura cale de acces direct la ele („Vino și-ți voi arăta misterele (mysteria) lui Dumnezeu” - I, 8). Însoțit de înger, Baruh urcă până la primul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Vasile. Căruțașul smuci din hățuri și fluieră la cai. Hora lui Culae se risipi prin tot zăvoiul și se întoarse răsfrântă de ecou, dar nici o mișcare nu se făcu simțită printre trunchiuri și crengi. Ei, nu-i nimic, nepoate, îl consolă căruțașul. Poate altă dată... Culae nu spuse nimic. Strângându-și găidulca la piept, îi ciupi puțin coardele și închise ochii. Somnul îl fură pe nesimțite. 4 Când se trezi, se lumina de ziuă. Se ridică în capul oaselor, se frecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ștergându-și ochii cu batista, copleșit de emoție și de o adâncă tristețe. Oare acolo, în Israel, se întrebă el retoric, o să se găsească oare vreun colț de cimitir și pentru mine?... De ce-ți faci asemenea griji, tată? îl consolă Valentin, care tocmai ducea la mașina parcată în fața casei un samovar voluminos de culoare argintie, foarte arătos. Dumneata o să trăiești o sută de ani!... Și după aia?... glăsui filozofic Iorgu, scuturându-și pânzele de păianjen de pe haine. Cine-a lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fire, am izbucnit în plâns când am văzut rafturile goale ale bibliotecii și în șemineu urmele cărților arse. El, căci căpitanul de cavalerie era el, Simion, tatăl tău, a înțeles ce simțeam în acele momente și a încercat să mă consoleze : Te rog, nu plânge ! Bunurile materiale se pot reface. Ele nu au cu adevărat importanță. Important este că nu ai pățit nimic. Faci parte din familia Racoce, nu-i așa ? Ești Teodora Racoce, nu-i așa ?" Da, sunt singura rămasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe maică-sa ? Tinerii acceptă greu că și cei mai puțin tineri mai au dreptul la viață. Și nimeni nu știe cât de greu îmi era fără ea, fără Dora. Alindora a înțeles atât de bine ! Și a știut mă consoleze atât de bine spunându-mi cuvinte simple și pline de înțelepciune. Mi-a amintit și repetat ceea ce de fapt știam prea bine... Dora își exprimase la spital, înainte de operația ce a suferit-o acum doi ani, că dorea că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la bloc. Atunci fu atâta durere în mine, încât mă încuiai la mine în cameră și nu vrui cu nici un chip să mai vorbesc, cu nimeni. Nu-mi păsa că poate el căutase în Amèlie un mijloc de a se consola, nu-mi păsa de nimic. Iar când Angi adormi la ușa mea, rugându-mă o zi întreagă să ies, ieșii. Trebuie să alegi între mine și Amélie. Și nici așa nu cred că te voi putea ierta că te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Eram calmă. Atât de calmă încât începui să plutesc de ușurare. Am avut dintotdeauna această capacitate de a mă autosugestiona, de a-mi imagina lucruri. Însă acum, fără a exagera, devin serioasă, tăioasă. Clădirea îmi era familiară. Chestia asta mă consolă. Deși, când intrai în ea, tresării. Pentru că însemnă ceva pentru mine. Însă mă controlai și mă concentrai. Bătui la ușă. Intră. Bună, îi zâmbesc. Dacă până acum l-am văzut la costum, acum e într-o ținută casual, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și cum să pună mâna pe ce vrea acum. Nu contează ce trebuie să facă. El face ce face pentru că poate. Și iubitul meu nu m-a lăsat niciodată nici el singură, însă libertatea pe care o simt nu mă consolează. El îmi dă libertatea, el prin a mă aștepta, a nu mă forța. Însă m-a închis într-un turn ferecat. Iubitul meu mă poartă printre nori, prin timp, prin viață. Lui soarta i-a fost prielnică. Celuilalt potrivnică. Situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
năruiau în fața gesturilor atât de tandre ale amândurora. Nu mai fi supărat, Matei, că se rezolvă problema și va fi bine, îl încurajau logodnicii. După ce au servit masa, Cecilia, de data aceasta, voia să fie singură cu Matei ca să-l consoleze și să afle ce nenorocire a altei persoane l-a întristat. Au pornit-o pe cărăruia dintre stejăriș, în timp ce ceilalți ajunseseră la locul de unde plecaseră. —Matei, trebuie să fim sinceri unul cu celălalt. Spune-mi ce te întristează? —?! — Simt că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]