1,488 matches
-
fi întânit în drumul său nici parazitul extra-legal, nici parazitul legal. Să ne obișnuim să nu judecăm lucrurile doar după ceea ce se vede, ci și după ceea ce nu se vede. Anul trecut eram membru în Comitetul de finanțe, căci, sub Constituantă 9, membrii opoziției nu erau excluși sistematic din toate Comisiile; sub acest aspect, Constituanta acționa înțelept. L-am auzit pe domnul Thiers 10 zicând: Mi-am petrecut viața combătând oamenii din partidul legitimist și din partidul clerical. După ce pericolul comun
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să nu judecăm lucrurile doar după ceea ce se vede, ci și după ceea ce nu se vede. Anul trecut eram membru în Comitetul de finanțe, căci, sub Constituantă 9, membrii opoziției nu erau excluși sistematic din toate Comisiile; sub acest aspect, Constituanta acționa înțelept. L-am auzit pe domnul Thiers 10 zicând: Mi-am petrecut viața combătând oamenii din partidul legitimist și din partidul clerical. După ce pericolul comun ne-a apropiat, după ce i-am frecventat, după ce i-am cunoscut, după ce ne-am
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Bastiat nu a participat totuși mai puțin activ la lucrările Adunării. S-a înscris în rândul membrilor Comitetului de finanțe, care l-a ales chiar ca vicepreședinte. Se știe rolul important pe care acest Comitet l-a jucat în Adunarea Constituantă. A acceptat misiunea chinuitoare de a salva finanțele publice de mașinațiile cotidiene din Adunare ale socialiștilor declarați și ale celor care erau socialiști fără să o știe. A apărat portofelul Franței, acest portofel din care toată lumea dorea să extragă ceva
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
la muncă și creează Atelierele Naționale însărcinate cu procurarea de locuri de muncă șomerilor din Paris (n. tr.). 4 Guvernul provizoriu se constituie imediat după abdicarea lui Ludovic Filip de Orléans și proclamarea republicii, la 24 februarie 1848; Adunarea Națională Constituantă este aleasă prin vot universal masculin la 23 aprilie 1848 (n. tr.). 5 După înăbușirea revoltei muncitorilor parizieni (23-26 iunie 1848) deputații Constituantei abrogă din proiectul de Constituție dreptul la muncă și la instrucție (n. tr.). 6 Montagnarzii sunt democrați-radicali
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
imediat după abdicarea lui Ludovic Filip de Orléans și proclamarea republicii, la 24 februarie 1848; Adunarea Națională Constituantă este aleasă prin vot universal masculin la 23 aprilie 1848 (n. tr.). 5 După înăbușirea revoltei muncitorilor parizieni (23-26 iunie 1848) deputații Constituantei abrogă din proiectul de Constituție dreptul la muncă și la instrucție (n. tr.). 6 Montagnarzii sunt democrați-radicali și socialiști, descendenți ideologici ai iacobinilor; alegerile prezidențiale din 10 decembrie 1848 sunt însă câștigate de candidatul republicanilor conservatori, Ludovic Napoleon Bonaparte (n.
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Alcide Fonteyraud a întemeiat chiar un bisăptămânal cu acest nume, care a apărut între lunile iunie-iulie și care avea ca obiectiv creșterea gradului de educație economică în rândul unui public tot mai sedus de mișcarea socialistă (n. tr.). 9 Adunarea Constituantă reunită în data de 4 mai, în urma Revoluției franceze din februarie 1848, care va redacta Constituția celei de-a Doua Republici franceze, votată în data de 4 noiembrie 1848 și care va fi abolită prin lovitură de stat de președintele-ales
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
abolită prin lovitură de stat de președintele-ales, Ludovic-Napoleon Bonaparte, în data de 2 decembrie 1851 (n. tr.). 10 Marie Joseph Adolphe Thiers (15 aprilie 1797-3 septembrie 1877), avocat, jurnalist, istoric, revoluționar și om politic francez, coleg cu Bastiat în Adunarea Constituantă (n. tr.). 11 Domnul ministru de război a afirmat în ultima vreme că fiecare individ transportat în Algeria a costat statul 8 000 de franci. Or, este bine de știut că nefericitul de care este vorba ar fi trăit foarte
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
operelor complete Frédéric Bastiat, vol. IV, pp. 275-297, disponibil on-line grație Cercle Bastiat (www.bastiat.org). 15 Aluzie la alegerea sa, în data de 27 aprilie 1848, cu doar cu câteva zile înainte de apariția acestui articol, ca deputat în Adunarea Constituantă din partea departamentului Landes (n. tr.). 16 Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), filozof francez, unul dintre cei mai influenți gânditori politici iluminiști și în același timp unul dintre cei mai importanți critici ai Iluminismului; admirator al antichității clasice și critic al modernității liberale
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
precursorul catolicismului liberal, catolicismului social sau al creștin-democrației; în anul 1848 Lamennais și Bastiat (catolic de asemenea, și ulterior o sursă de inspirație, deși într-o măsură mult mai mică, pentru doctrina socială a Bisericii catolice) sunt colegi în Adunarea Constituantă (n. tr.). 18 Carta din 4 iunie 1814, concedată de Ludovic al XVIII-lea de Bourbon (1814-1815/1815-1824) după Restaurarea monarhiei, și Carta din 14 august 1830 proclamată de către Ludovic-Filip de Orléans (1830-1848) după Revoluția din iulie și abdicarea lui
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
n. tr.). 38 Pierre-Joseph Proudhon (15 ianuarie 1809 19 ianuarie 1865), jurnalist, politician și teoretician social, fondator al unui curent anarho-socialist numit mutualism. Este extrem de activ pe plan publicistic în timpul Revoluției din 1848 și devine, mai apoi, membru al Adunării Constituante (n. tr.). 39 Francis Bacon (22 ianuarie 1561 9 aprilie 1626), filozof, om de știință și om de stat englez, fondatorul empirismului modern (n. tr.). 40 Michel de Montaigne (28 februarie 1533 13 septembrie 1592), om de stat și filozof
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Pierre-Joseph Proudhon (15 ianuarie 1809 19 ianuarie 1865), jurnalist, politician și teoretician social, fondator al unui curent anarho-socialist numit mutualism. Este extrem de activ pe plan publicistic în timpul Revoluției din 1848 și devine mai apoi, ca și Bastiat, membru al Adunării Constituante (n. tr.). 59 Prescurtare de la expresia juridică latină ex aequo et bono, "conform echității și conștiinței" (n. tr.). 60 Râu din Țara Bascilor, la granița dintre Spania și Franța, în Pirineii de vest (n. tr.). 61 A se vedea articolele
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să mai aibă o doctrină structurată. Programul reflectă deci raportul de forțe de moment între curentele socialiste, social-democrate și sindicaliste. Ideologia se exprimă, în acest caz, la nivelul tendințelor, organizate în grupuri restrînse ca în cazul grupului Tribune sau în constituante originale ale partidului ca, de exemplu, Fabian Society sau Independent Labour Party sau Social Democratic Federation de orientare marxistă care dispăruse. Un astfel de pluralism ideologic este însoțit de un pluralism filozofic și religios mult mai accentuat. Astfel că Partidul
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
au fost la începutul comunismului persoane integre, puțin romantici chiar. Mai târziu, Geremek și Kuron în Polonia au ales aceeași cale, la fel și fiul lui László Rajk și prietenii lui în Ungaria. E foarte probabil ca printre membrii Adunării Constituante care au votat în noaptea de 4 august 1789 abolirea feudalității să se fi găsit nobili convertiți la noua ordine, ca și membri care țineau evidența celui mai mic rău și aristocrați înspăimântați de dezordordinea din provincii, care capitulau în
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
prin aceasta decide asupra încredințării unui scaun parlamentar (sistemul proporțional). În Bundestag intră numai partidele care au obținut 5% din voturi sau care au trei deputați aleși în colegiile majoritare 46. Președintele Bundestag-ului este ales de regulă în ședința constituantă a Parlamentului și este expresia Fraktion-ului (a grupului parlamentar) mai numeros. Sistemul legislativ german prevede pe lângă Bundestag și Bundesrat, Consiliul federal; este vorba așadar despre un sistem care, în ceea ce privește legile federale, este asemănător celui bicameral din Franța, Italia, Marea Britanie etc.
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
denumit parlament, congres, adunare, pe care-l responsabilizează cu conducerea treburilor publice. Teoria juridică a suveranității democratice este întâlnită sub două forme: suveranitatea populară, doctrină a cărei sistematizare îi este datorată lui Jean- Jacques Rousseau și suveranitatea națională, datorată Adunării Constituante Franceze din 178969. Conform teoriei suveranității populare voința populară, prin definiție, rezidă în colectivitate în întregul ei. Această teorie presupune egalitatea absolută între toți indivizii, care au fiecare, ca atribut al propriei persoane, o parte din suveranitate. Suveranitatea populară aparține
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
reprezentativ, absolutizându-se doar dreptul poporului de a participa la guvernare prin vot, care nu poate fi refuzat niciunui cetățean, întrucât dreptul îi aparține în calitatea sa de titular al unui fragment de suveranitate. Teoria suveranității naționale, elaborată de Adunarea Constituantă Franceză din 1789, stabilea votul universal în directă opoziție cu suveranitatea populară. Potrivit acestei teorii, autoritatea suverană emană de la națiune, văzută ca o entitate abstractă și invizibilă, diferită de indivizii care o compun 71. Conform teoriei suveranității naționale, un mandat
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
Adunării Legislative despre "principiile luminoase ale democrației creștine" pentru a-și exprima idealul privind o Biserică fraternă a celor umili. Clerici ca abatele Grigore au nutrit speranța de a îmbina Revoluția cu Credința. Divorțul a survenit în urma votării, în Adunarea constituantă, a Constituției civile a clerului (12 iulie 1790), care a răsturnat datele problemei, transformînd unilateral organizarea Bisericii din Franța, provocînd o divizare importantă în rîndul populației și însămînțînd germenii războiului civil. Istoricul american Timothy Tackett 2 a arătat foarte bine
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mișcările insurecționale de la 1848, cu revendicările lor naționale, sociale, democratice, se raportau la Evanghelie, iar preoțimea nu a trebuit să facă efortul de a binecuvînta fructele libertății. În Franța, un grup de catolici a jucat un rol important în Adunarea Constituantă: Philippe Buchez a devenit președinte, guvernul era condus de Lamartine, iar Lamennais și Lacordaire făceau parte din Adunare, ca și Monseniorul Parisis. Ei erau sprijiniți de ziarul L'Ère nouvelle, fondat de abatele Maret cu sprijinul lui Ozanam, în efortul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al fraternității, colaboratorul ziarului L'Ère nouvelle. Creștin- democrații erau afectați, dezbinați de conflictul dintre conservatori și socialiști și în final învinși de victoria celor dintîi, care nu le-au iertat ideile îndrăznețe de ordin social. În iulie, Le Peuple constituant, pe care Lamennais îl fondase în 17 februarie, a încetat să apară; L'Ère nouvelle i-a supraviețuit numai cîteva luni. Din această traiectorie rapidă, trebuie reținute două aspecte. În primul rînd, divizarea catolicilor a dus la apariția creștin-democraților ca
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
În cazul Italiei observăm un anumit colateralism, partidul găsind în Acțiunea Catolică o veritabilă sursă de militanți și de conducători: 105 din cei 204 de deputați ai MRP, între 1945-1946, proveneau din ACJF; din cei 207 de aleși din Adunarea Constituantă, cîți număra CDI în 1946, 122 (59%) erau formați în această organizație foarte dependentă de superiorii Bisericii, și mulți dintre ei exercitaseră aici responsabilități importante, diocezane sau naționale. În 1948, 66% dintre deputați și 58% dintre senatorii aleși în urma alegerilor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
țări, referința la magisteriul pontifical se face mai mult sau mai puțin amplu. În mod special democrația creștină din Italia a pus în aplicare preceptele Bisericii. Două exemple susțin această afirmație: angajamentul foarte ferm al creștin-democraților pentru a determina Adunarea Constituantă să voteze, în 1947, introducerea acordurilor de la Latran semnate în 1929 de Sfîntul Scaun și regimul lui Mussolini pentru constituirea Republicii. Principiul conform căruia relațiile dintre Biserică și Stat trebuiau stabilite de un concordat a fost astfel constituționalizat 3. Un
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
împotriva învățămîntul public, căutînd mai degrabă un compromis cu mediile laice. Despre acest lucru dau mărturie dificultățile MRP-ului în fața supralicitărilor Independenților și dificultățile RPF-ului în momentul votării legii Barangé în 1951. Trebuie reținută, mai ales, dezbaterea din Adunarea Constituantă italiană privind învățămîntul: Aldo Moro a apărat poziția catolicilor fără să-și ascundă simpatia pentru învățămîntul de stat. În discursul său din 18 octombrie 1946, el a apărat cu putere principiul libertății învățămîntului, dar recunoștea Statului competența de a organiza
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o filosofie a dezvoltării (1981) rezultatul unei lungi reflecții. Am amintit deja, pentru Italia, lucrările lui Francesco Vito, fondate pe învățătura lui Maritain și Perroux și pe experiența în Economie și Umanism a părintelui Lebret; adresîndu-se, în 1946, aleșilor Adunării Constituante, el le atrăgea atenția asupra faptului că "orice reformă trebuie să se inspire din principiul că economia este în slujba omului", fiindcă obiectivele unei politici economice se rezumă, după părerea lui, "la păstrarea, la dezvoltarea și la perfecționarea ființei umane
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și regionale". Ulterior, raportul Gonella din 1946, care avea tendința să pună pe același plan separatismul și federalismul, propunea o reformă a comunelor și regiunilor pe baza unei largi autonomii în cadrul unui Stat unitar. Discursul lui Attilio Piccioni de la Adunarea Constituantă din 6 iunie 1947, consacrat instituirii regiunilor, legile Scelba din 1950 și Taviani din 1967 mergeau în direcția descentralizării puterilor. În federalism se vedea un risc de abandonare a regiunilor sărace din Sud în favoarea celor din Nord. În dezbaterile actuale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
tuturor asociațiilor catolice, al căror aport a fost determinant prin ajutorul logistic adus, parohie cu parohie, unui partid a cărui organizare nu era încă definită 8. Rezultatul a fost răsunător. În 1946, DC obținea majoritatea relativă la alegerile pentru Adunarea Constituantă; dar, ca semn al influenței Bisericii, din cei 207 aleși, 122 (58,93% din grupul parlamentar) proveneau din ACI. În 1948, cu 48,5% din voturi, DC obținea majoritatea absolută în Camera Deputaților. În cadrul democrației parlamentare se afirma astfel "hegemonia
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]