362 matches
-
luptă a tuturor împotriva tuturor. În erupția Timpurilor moderne, totul pare a fi haos și conflict: lupte între clase, lupte între state, lupte între religii, lupte între idei. Antagonismele, cu instabilitățile și răsturnările lor, se fac simțite pretutindeni. Războaiele devin consubstanțiale statelor naționale. Crizele economice abundă. Aurul care se revarsă dinspre America aduce belșug, distrugere, delir. Or, așa cum au arătat, pornind de la puncte de vedere diferite, Joseph Needham și Jean Baechler 8, dezechilibrele, dezordinile și tulburările, departe de a stingheri progresele
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Confuzie în primul caz și Haos în cel de-al doilea. Însă Haosul grecesc creează Lumea, în vreme ce Dumnezeu-Elohim creează Universul, zămislind Delimitările și Formele care pun capăt Confuziei. Dumnezeul iudeo-creștin creează toate lucrurile prin Cuvînt. Dacă există Logos, acesta este consubstanțial cu Dumnezeu. În viziunea greacă, toate lucrurile purced din Physis, inclusiv Zeii, iar Logosul este consubstanțial cu Cosmosul. Cosmologia grecilor converge asupra Naturii (Physis) și a Logosului, în vreme ce cosmologia creștină converge asupra lui Dumnezeu. Astfel, revenirea la sursele grecești dă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în vreme ce Dumnezeu-Elohim creează Universul, zămislind Delimitările și Formele care pun capăt Confuziei. Dumnezeul iudeo-creștin creează toate lucrurile prin Cuvînt. Dacă există Logos, acesta este consubstanțial cu Dumnezeu. În viziunea greacă, toate lucrurile purced din Physis, inclusiv Zeii, iar Logosul este consubstanțial cu Cosmosul. Cosmologia grecilor converge asupra Naturii (Physis) și a Logosului, în vreme ce cosmologia creștină converge asupra lui Dumnezeu. Astfel, revenirea la sursele grecești dă naștere unui curent naturalist care se asociază curentului raționalist, acestea devenind antinomice în raport cu concepția iudeo-creștină asupra
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
că dezintegrează orice Mit și orice Religie, așezînd la temelia omului omul însuși, își creează în fapt propriul Mit, cel al Omului-subiect cu-adevărat supranatural, și își creează propria religie, unde, ca și în creștinism, o Trinitate leagă în mod consubstanțial de sursă Neamul Omenesc, Individul, Umanitatea (care se vor separa în ideologiile provenite din Umanism). Însă acest Mit și această religie vor rămîne ascunse vederii credincioșilor lor, fiind camuflate de lustrul laic al ideilor pe care le-au transfigurat în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
europene. Vechea identitate europeană contopea în sine o identitate democratică și o identitate imperialistă și ascundea această dublă identitate sub vălul fermecător al spiritualității sale culturale. Noua identitate a pierdut sau a respins a doua identitate, care fusese pînă atunci consubstanțială celei dintîi. Vechea identitate europeană era fărîmițată de naționalismele războinice. Noua identitate este identitatea pluralistă a unei unitas multiplex. Vechea identitate europeană se întemeia pe convingerea deținerii exclusive a Rațiunii și Civilizației. Noua identitate ar trebui să se întemeieze pe
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Atlantique Sud, 1985; La puissance maritime. Castex et la stratégie navale, 1885); Géostratégie du Pacifique, 1987) și spre conduitele istoriografice, Le phénomène "Nouvelle Histoire" (1983) fiind un studiu de "strategie și ideologie". Ni se atrage astfel luarea-aminte iarăși asupra legăturii consubstanțiale dintre istoria-eveniment și studiul acesteia. Noua istorie, cu marea ei faimă, nu e doar rezultatul unei cercetări de calitate, ci deopotrivă rezultat al unei strategii de înstăpânire intelectuală. S-a și recurs la un cuvânt anume, intelocrație, pentru a defini
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fragilă ce le separă. La această intersecție stă și autorul eseului de care vorbim, convins că "oamenii verifică istoria numai trecând ei înșiși examenul probității față de istorie" (p. 161), ceea ce înseamnă că el tratează fenomenologia istorică și istoriografia ca fiind consubstanțiale. Eminescu e, desigur, o bună școală și pentru istorici. Un gând al său, întăritor, a fost așezat de altminteri și pe frontispiciul cărții, ca un memento: "În trecut ni s-a impus o istorie, în prezent să ne-o facem
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mod continuist: bunuri legitime (muzica și literatura clasice); în curs de legitimare (cinema, fotografie, benzi desenate); ilegitime (bucătărie, croitorie, bricolaj, grădinărit). Concurența între producători are ca efect major întărirea iluziei, adică a credinței în pertinența angajării în câmp. Dezbaterile sunt consubstanțiale câmpului cultural. Câmpul, în acest sens, este conceput și citit în primul rând ca un câmp de luptă (1992, p. 278): "Bunul cultural se caracterizează prin faptul că este un produs ca și celelalte, având, în plus, o credință care
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
veți răspunde cu care se deschide Pinocchio al lui Collodi, privire complice, pact creativ instituit cu potențialii interlocutori, alții decît destinatarii uzuali ai poveștii), semnalele textuale de deschidere și închidere, iar pe de altă parte strategiile oralizării reprezentate de interpelări (consubstanțiale funcționării multor genuri televizuale interactive), clișee, recurențe, epitete "epice". Fiecare text individual poate fi considerat ca variantă de manifestare a unei structuri comune și poate fi generat pe baza regulilor de transformare decelate. Această dublă procedură leagă procesul analitic de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
paradisului erau doi arbori: cel al cunoașteri și cel al vieții. Atenția omului care trăia o condiție paradisiacă s-a îndreptat către pomul cunoașterii. Prin gestul lor, Adam și Eva au demonstrat că permanenta dorință de cunoaștere este o trăsătură consubstanțială ființei noastre. Probabil, adevăratul preț plătit de cei doi nu este pierderea nemuririi așa cum ne-am obișnuit să interpretăm -, ci eterna căutare a cunoașterii adevărate. 8.2. Cunoaștere magică și cunoaștere științifică în practicile divinatorii Deși au avut ca scop
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
numai în rândul persoanelor mai puțin instruite, marcate de o mentalitate magică, tradițională. Rezultatele arată scoruri egale și pentru alte categorii de persoane. Explicațiile pot veni dinspre istoria religiilor și antropologie. În scrierile sale, Mircea Eliade afirma că sacrul este "consubstanțial naturii umane". Prezența sa în fiecare dintre noi ar putea explica înclinația omului spre diverse forme de religiozitate spre practici și credințe dintre cele mai diverse. De la frecventarea bisericii cu regularitate până la consultațiile divinatorii, toate sunt semne că există aproape
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
desemnează ansamblul de practici prin care cetățenii caută să influențeze activitatea politică din comunitatea lor. Din perspectivă macrosociologică, participarea politică este un proces de decelare și transmitere a preferințelor/nevoilor locale, cetățenești către sistemul politic. Din perspectivă microsociologică, participarea este consubstanțială comunicării, marcînd, la acest nivel, o echivalență între comunicarea politică ascendentă și participarea politică. Ca o concluzie generală, în ce privește cele trei perspective teoretică, tehnică și practică Gerstlé consideră că toate au un punct comun: fiecare dintre ele are tendința de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
comunicare este de necontestat, trebuie pusă la îndoială pretenția acestora de a epuiza problema. Datorită fascinației tehnologice, s-a pierdut din vedere ceea ce revoluția intelectuală greacă din secolul al V-lea î.Hr. a pus în lumină: comunicarea și politica sînt consubstanțiale. A comunica înseamnă a pune în comun, iar cetatea este, prin excelență, locul reunirii oamenilor. Cetatea, ca unitate politică, poate exista prin întrebuințarea cuvîntului și a puterii lui de pacificare a relației sociale. În același timp, locul discursului este fundamental
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
a vieții politice locale. Legile din 1982 privind descentralizarea au favorizat, într-adevăr, recrudescența interesului pentru teritoriile politice infra-naționale, precum departamentul și comuna, cînd în 1986 au avut loc primele alegeri de consilieri regionali, prin sufragiu direct. Comunicarea este mai consubstanțială cu activitatea politică locală decît cu cea națională sau internațională, însă schimbările instituționale recente i-au modificat sensibil rolul. Primarul și-a văzut puterile sporite, consilierii generali și regionali au primit acces la puterea executivă. În consecință, ei trebuie să
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
his voice, and his words then become true and transform into a hymn to creation and defines it aș a teurgical act, through which, the poet recuperates the transcendental essence, by tracing backward its "signatures", through different levels of life. Consubstanțial with this imaginary space, there stands Roderick Usher. Endowed with an unusual clarity of perception, he is, undoubtedly, the poet of genius, în the Romantic tradition. This unusual quality of understanding gives him celestial features. The American author locates the
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
o persistență ciocănitoare, în cadențe ritmice agasante, poporul lui Israel este chemat la rememorare. Poporul Cărții - cartea fiind înțeleasă ca fond scriptural în care sunt păstrate aceste bântuitoare stăruințe spre neuitare - întruchipează, din acest motiv, exemplaritatea comunității memoriei. Memoria este consubstanțială religiei ebraice. Lucrul acesta se verifică din plin și în cazul creștinismului, care a absorbit, spongios, etica ebraică a neuitării. Imperativul aducerii aminte s-a încuibat tocmai în ritualul nodal al cultului creștin. Frângerea pâinii, ce stă la baza tainei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
loc e lume și lumea e cea dat Dumnezeu. Omu vine, le află și le rânduiește pe măsura lui."215 Actualizat continuu, prin sărbătoare, spațiul nu este un simplu cadru de desfășurare evenimențială, spațiul reprezentând substanța vitală a comunității sătești. Consubstanțial omului, spațiul prinde chip în mintea omului tradițional ca loc care devine orizont de viață, o prezență activă care stabilește rânduiala "trecerilor" din lumea aceasta: "Nu se poate să fie loc fără lucru, nu se poate. Dumnezeu a lăsat că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
element fluent al apelor primordiale", șarpele este prezent în ornamentica populară, sub forma unei linii ondulate sau în zigzag, numită "dinți de lup" sau "dinți de ferăstrău". Considerat "animal cosmic prin excelență", plămădit, aidoma cosmosului, din pământ și apă, este consubstanțial arborelui cosmic. Șarpele mitic este dual, ca apotropeu al pământului, șarpele terestru se află la "crugurile cerului" (nadirul și zenitul), iar șarpele cosmic, la "brâul pământului" (ecuator). În mentalitatea populară românească, șarpele apare sub trei înfățișări: șarpele de casă, șarpele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că formula culturală alternativă este și inevitabilă și irepresibilă. Logica sa funcționează autonom, în orice condiții. Mecanismul său intrinsec se dovedește destul de complicat. Am disocia, mai întâi, între ceea ce s-ar putea numi ambiguitatea primară și secundară. Cea dintâi este consubstanțială, proprie însuși modului său de funcționare. Ea este, în primul rând, funcțională, deci firească. Dar, în același timp, nu mai puțin normală este și ambiguitatea de tip secund sau secundară. în ce constă ea? Prin faptul că orice acțiune culturală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
raportului politică-limbaj vizează legitimitatea discursului politic, pentru că, în spațiul politic, a vorbi presupune înainte de toate a avea dreptul să vorbești: "Discursul politic, prin formele sale de manifestare (doctrină, propagandă, ideologie, publicitate) legitimează cunoașterea politică și, prin aceasta, puterea politică"57. Consubstanțială puterii, legitimitatea prezintă un puternic substrat simbolic, care pune în mișcare o recuzită extrem de variată. P.L. Berger și T. Luckman indică patru mijloace principale de legitimare a puterii politice: 1. prin limbaj; 2. prin propoziții teoretice rudimentare (proverbe, zicători, maxime
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Pentru cei ce nu au niciun Dumnezeu (cum ar fi de pildă jurnaliștii de la Charlie Hebdo!), libertatea de expresie devine propropriul lor Dumnezeu! Fenomenul este explicabil (și) prin teoria lui Mircea Eliade despre substitutele sacrului în modernitate. Din moment ce sacrul este consubstanțial ființei umane (Eliade), atunci el nu poate fi extirpat, distrus, anihilat. Poate fi doar înlocuit cu valori seculare ale democrației europene actuale. Una dintre aceste- valori este și libertatea totală de exprimare. Ea joacă rolul de Absolut în viața multor
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
la clădirea din care se naște. Ornamentul moebiusianic nu descrie (precum cel tetradic) un cerc care se Închide tot În planul real al obiectului construit, el rămânând deschis către un „ dincolo―. El este indiferent față de materialitatea clădirii din care e consubstanțial, nu ține cont de geometrie, sus, jos, gravitație, context. Descrie clădirea ca obiect posibil , din multitudinea de posibilități de a exista, sugerând o anumită origine/existență imaterială a acestuia. Dar dacă ornamentul tetradic este În concordață cu un anumit fel
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
cel al copilului, adică al unui urmaș capabil să-l perpetueze). Faptul că orice ființă umană este și agentul unui „mandat”transgenerațional constituie o cheie de boltă și în terapia transgenerațională unificatoare, inițiată și consacrată de I. Mitrofan și devenită consubstanțială în activitatea psihoterapeutică laborioasă ce se desfășoară în cadrul Școlii SPER (Societatea de Psihoterapie Experențială Română). Rezultă că umbra părinților, dar și a altor membri din antecedentele noastre familiale ne urmărește și ne atinge, perturbându-ne existența. „Ducem cu noi poverile
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
contractus. Formula de soluție se dovedește imposibilă, logic și elementar juridic fiind că efectele decurg din regimul nulității. În alți termeni, nulitatea/invaliditatea contractului pentru incapacitate (incapacitatea fiind stabilită după lex personalis/societatis) și consecințele acesteia sunt indisociabile, amândouă fiind consubstanțiale contractului, astfel încât "dispersia" (sau "repartiția") operată de Convenție este profund criticabilă 38, aplicarea ei, după intrarea în vigoare, riscând să ridice dificultăți inextricabile. 200. Dacă în orice contract de vânzare internațională de mărfuri intrând în câmpul de incidență al Convenției
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
discerne întreaga substanță. Naiv e cel ce crede că, în comunism, s-a stat la coadă doar din nevoie, din frustrare materială. Coada a însemnat, mai întîi de toate, o stare de spirit. Una mizerabilă, desigur, dar nu mai puțin consubstanțială mentalului general, parte moștenit balcanic, parte fasonat de dictatură. În locul ăsta mizer tot așteptînd "să se dea" ceva își aflau întîlnire cele mai incredibile subiecte, cele mai proaspete noutăți (atît cît noutățile puteau ajunge la urechile celor de la coadă, cît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]