23,855 matches
-
blazată iremediabil. - Mdea. Cetățeanul e lăsat să-și explice motivul apelului, fără ca interlocutorul să intervină cu vreo întrebare. Abia când se interesează în cât timp o să descindă echipajul care o să-i pună la punct vecinii, își dă seama că a consumat impulsuri de pomană. Căci vocea rostește solomonic și răspicat: - E ziua la copil, domnu'. Omu' e-n casa lui. Lăsați, că n-a murit nimeni dintr-un chefuleț. Între timp, chefulețul virează decis spre orgie. Din pereți nu se mai
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
destule cazane să-mi fierbi trupul țintuit în icoane Tu n-ai iad pentru mine nici smoală timpul tiptil ți se culcă în poală ritual (piatra fixă) fabrica de cuvinte nici n-a existat cerul tocmai se răcise și era consumat am destupat litere noi să numim áripa îngerului meu anonim a fost apoi o veste de seară amară când Morții înseși i se făcuse să moară - de-atunci stau închis în piatra mea fixă plutind nebulos în ființa-mi prolixă
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
lărgesc luminile peronului subteran zgomotul pașilor crește spre uși când bucățile mari de sticlă glisează zgomotos e numai o umbră sonoră sub respirația aproape imperceptibilă prezentă vezi auzi simți gândurile futute Precul e un trotuar jupuit o dată cu distanța pașii îți consumă ceea ce cărțile numesc suflet micile chipuri în care ți-ai înfășurat corpul lasă în urmă fotografia pe care o tot developezi o serie de imagini doldora de atingere trupurile se iluminau unele pe altele & în aglomerația asta chipul tău te
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
dus tot împreună. Acolo ni s-a alăturat un prieten al Ninei care era arhitect. Datorită prezenței lui, disputa la care asistasem s-a încheiat și ea a insistat să mergem din nou la vila Enescu. După o vreme, combustibilul consumat între timp a făcut ca focul care mocnea încă să se aprindă din nou și mai tare. Sînt convinsă că ești antisemit, îi repeta Nina lui Moldovan. Dar află că dacă mă privești doar ca pe o evreică ești în
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
zise Miriam. C., deprimat în amor, încearcă paliative consolatoare: să-i facă, pe înserat, o vizită fostei lui iubiri eterne, V. Sună la ușa vilei ei din Ralet și-i deschide soțul amic vechi și... în temă. Tot ceaiul se consumă într-un fel de trăncăneală surrealistă, timp în care soțul își ține permanent soția îmbrățișată: adică, vezi, pîrlitule, ea tot a mea este, iar tu bați trotuarele ca un ogar ogîrjit... Cine ar fi avut curajul să pună o Condoleeză
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
pace, de-i război." Această horă a citatelor, păstrînd mereu vie nota ludică și livrescă, constituie ,brîul de siguranță" al partidului, care îi permite să pareze loviturile sau să se retragă elastic în spațiul său originar. Biografia Partidului Liber-Schimbist se consumă la granița dintre existențial și estetic, tinzînd să o estompeze pînă la disoluție. O realitate a descins din ficțiune, dar a conservat integral nostalgia originii sale. în asemenea condiții, o posibilitate mereu deschisă, sinonimă în definitiv cu fatalitatea genetică, este
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
greșeală de discurs sau de ținută vestimentară la banchetele de binefacere, unde Adam se întâlnea cu alții ca și el, aparținători ai unor familii cu genealogii de sute și sute de ani. Pentru nimicurile astea, ca să întrețină futilitatea asta își consumase ea toată bruma de minte. O prostie, o mare prostie aprecia ea acum. Cum o uriașă prostie fusese și fuga ei de trecutul său românesc, dorința ei să-și ascundă numele, să se lepede de ființa ei de altădată așa cum
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
chiar una maladiv dedublată. O ființă scindată, ambivalentă, care trăiește, concomitent și paradoxal, în două sau mai multe planuri, iar acestea sînt autonome, poate și etanșe unele față de altele. Nu se investește cu adevărat în nimic, nu arde, nu se consumă nici măcar pe rugul pasiunilor erotice, comportamentul ei în acest plan e mai curînd unul de frigidă ațîțătoare. Stîrnește, dar nu răspunde și, poate, nici nu corespunde. Toate legăturile ei sînt de fapt eșecuri ce au însă efectul paradoxal de a
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
mea. bețivii au lăsat paharele pline pe strada veche și s-au așezat la mesele de pe strada mea nu mai găsești un loc nu mai este pic de intimitate nu mai simți o frunză sub talpă o adiere ceva se consumă imediat totul pe strada mea m-a adus la exasperare situația asta dar n-am ca face am să construiesc altă stradă mihai popescu
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
noi, să pună pe umerii noștri cele vreo 5 miliarde de dolari (datoria Tiraspolului față de Rusia: atunci când noi, cei din dreapta Nistrului strângeam cureaua pentru a face față greutăților economice, cei din partea stângă primeau pensii de vreo trei ori mai mari, consumau gaz, electricitate, plătind de vreo trei ori mai puțin ș.a.) pe lângă miliardul furat. Astfel Rusia, într-un mod ingenios, a inventat această formulă ca noi, pe banii noștri să scoatem din impas acest Kaliningrad al ei. Aceasta este misiunea calului
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
se bucure de ceea ce a furat. Acum, omul păcălește sau fură la scare mare, mai mult ca oricând, căci odată ajuns la putere, individul se și înfruptă din cornul abundenței precum o pasăre de pradă devorează animalul vânat. Dar trebuie consumat totul, rapid și până la ultima bucățică. Nimic nu trebuie să rămână celorlalți! Și nu mă refer că ar trebui să rămână celorlalți pentru a fura și ei din ceea ce a mai rămas, ci să rămână puțin și pentru cei mulți
DESPRE LĂCOMIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380710_a_382039]
-
aceia care mai pot ciuguli doar firimiturile, cei care, din păcate, duc în spate mereu același sistem. Păcat că omul mondern nu mai poate fi comparat nici măcar cu animalele lăsate de Dumnezeu, căci acestea din urmă nu cunosc lăcomia. Animalul consumă doar cât să-și astâmpere foamea și nu adună mai mult decât îi este necesar pentru energia zilnică. Însă omul adună și adună mereu, dorește să dețină mai mult decât semenii lui, să demonstreze în felul acesta că, încet-încet, el
DESPRE LĂCOMIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380710_a_382039]
-
întrebarea de ce urâm? Ura se naște din răutate, sau răutatea din ură? Psihologii spun că ura este sentimentul vieții neîmplinite, e o boală, e o suferință determinată de un eșec major, produsul unui amor propriu rănit, de suferința unei reprimări consumată la rece, constant, de un puternic complex de inferioritate pervertit adesea în teribilism. Ei descriu acest sentiment ca pe un un fel de sete oarbă, care nu se poate potoli, se hrănește din ea însăși și sfârșește în violență. Cel
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
o lume numai de ei cunoscută. „Trăiesc/ de azi pe mâine,/ cu câte o poezie, la cină, și câteva semne/ de punctuație/ în cană”, așa cum mărturisește Al Francisc în poezia "Viața". „Viața mă învață zi de zi/ cum să o consum,/ dar eu îi arăt la sfârșitul zilei,/ că nu am făcut economie/ de rutină”, îi răspunde Cerasela Jerlăianu, în poezia cu același titlu (p. 38). Creațiile lor s-au născut din capacitatea cu care au reușit să-și asculte experiențele
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
arestării sale în zorii zilei de 3 ianuarie 1956. Profesorul Gh. Glodeanu, care s-a născut cu un an mai târziu, decât fatidica datare, nu poate crede că trebuie trecute cu vederea asemenea samavolnicii; ci, dimpotrivă, înfierate, chiar dacă s-au consumat în timp, ele nici nu trebuie prescrise cumva. Profesorul de la Universitatea de Nord are conștiința trează, mereu sensibilă la oscilațiile istoriei noastre maștere și se alătură atitudinii juste a lui Nicolae Balotă, referitoare la victimele totalitarismului, notând deschis: la jumătatea
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
aducea împlinirea ca femei, ca ființe pe lume. Iată că, tocmai cînd tot românul își îndreaptă privirea și bugetul către Occident, există cîțiva scriitori visători care doresc la Moscova. Spre deosebire de mine care am vrut absolut același lucru, dar l-am consumat doar în povești spuse prietenilor mei, Marta Petreu, Ruxandra Cesereanu, Corin Braga și Virgil Mihaiu au plecat la Moscova acum un an, pe urmele lui Bulgakov. Aventura lor a plecat de la o anchetă făcută de Ruxandra Cesereanu în "Steaua", în
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
a viețui. E un mare producător al negației pe care o proiectează în ansamblu ca și în detalii, într-o antimetafizică absorbantă ce nu lasă nici un rest. Fantazarea cruntă, halucinația malignă, insanitatea asumată constituie reperele sale într-un proces care consumă realul, lăsând doar lestul sumbru al acestuia: Cum și-a strâns codrii... Cum și i-a pus/ în desaga văzduhului, lent.../ Ușor fantastic, inaparent/ Mi s-a părut vântul./ Orbi tot pământul,/ Tot cerul, toată vecia./ Nici un zbor./ Nici un neabsent
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
sau al unei fecioare. Ca să își asigure eternitatea pe Pămînt, alchimistul o ucide pe Lorenza Feliciani, soția lui Balsamo, pe care o știa fecioară. Însă crima nu-i servește la nimic, căci între timp, fără ca el să știe, căsătoria se consumase. Simbolismul episodului e mai complex. Exemplul acesta, mult simplificat, e menit doar să întărească analogia dintre o fecioară și un unicorn. Rolurile lor pot fi oricînd schimbate, ca într-un dans. Tot în plan morfologic, tot deloc întîmplător, sintagma La
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
modalitățile favorite de reacție fiind de domeniul dedublării, simulacrului, compensatoriului. Personajele vorbesc, scriu, luptă, se irosesc în futilitatea zilei pentru a-și masca incapacitatea de a-și afirma propriile aspirații, idei, dorințe. Copleșite de o societate care pare a-și consuma necontenit materia primă umană, se revoltă sau se amuză dulce-amar, refugiindu-se în observarea și nararea de sine și de ceilalți ca bastion al rezistenței personale împotriva erei mecanic post-emoționale. Opțiunea pentru teritoriile marginale devine explicabilă prin coerența sa cu
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
de VIP-uri. Veniți să joace pentru națională, acești jucători au confundat vacanța de la cluburile lor cu vacanța, pur și simplu. Ideea că ei, marii jucători, sînt tulburați de la marile echipe, în care dau cu piciorul în minge ca să își consume energia la niște amărîte meciuri de calificare ale țării lor, îi face să stea azi pe margine. Oricît nu-mi place de antrenorul naționalei, Pițurcă, nu pot să nu fiu de acord cu el cînd îl ține pe bară pe
Generația irosită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10547_a_11872]
-
aș fi făcut-o la fel de / potrivit cu până înmuiată-n cer neală. M-aș fi întrecut / în haikuuri precum în stampe străvezii același nipon / inspirat”. Din aceleași surse, Virgil Dumitrescu pune accent, chiar surclasează informația că Vincent van Gogh ar fi consumat peste măsură absint: „S-a mai întâmplat că rația / de absint zilnică / între timp o dublasem. Vezi bine, trepidam că un motor din toate / încheieturile. / Aveam să constat în curând ce vă să zică „efectul de galben”. (Deh! - Efectul Coandă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
rămas pe gânduri... Nu mă simțeam prea bine. Un tânăr medic care primește plicul pentru primul chiuretaj (clandestin) m-ar înțelege... Dar, curând, prin forța împrejurărilor, aveam să mă întâlnesc cu alte... plicuri. La șantierul din Constanța, de pildă, se consumau prea multe cauciucuri la kilometru de piatră transportată. Aurel, tatăl vitreg, șeful, mi-a spus, într-o zi: Băiete, te însărcinez să vezi... să afli... cine ia "șperțul". De la cariera noastră transportam cu camioane și remorci blocuri enorme și le
File de istorie (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10576_a_11901]
-
pe această melancolică mărturie a intelectualului aflat "sub vremi" inicve. Constantin Mateescu reface pas cu pas drumul unui "intelighent" reprezentativ, "călare pe două epoci", cea dinainte și cea după '89, ambele tarate de imperfecțiuni, ultima poate mai întristătoare întrucît a "consumat" rezervele de speranțe pe care le poseda prima. Nu avem a face decît rareori cu propoziții abstrase, dozate acestea, cînd se ivesc, cu grija cu care un prozator se ferește de speculația nudă ca de-o improprietate. De regulă conturul
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
Pierre Boulez. S-a născut la Paris, în 1971. Tot aici a urmat Conservatorul (CNSMD), la clasa de compoziție a regretatului Gérard Grisey, iar ulterior a lui Marco Stroppa. Dacă i-aș transcrie CV-ul tipărit prin varii caiete-program, aș consuma prea mult spațiu imaculat. Bref, ce-am ascultat până acum din creația sa (Division, Digital, Transmission) mi se înfățișează ca niște tatonări ale unui posibil traseu de ieșire din labirint. Este plin de energie și de bune-intenții. Numai că energia
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
de dragoste, prezentată de un mediator care este deopotrivă autorul și, ca personaj, soțul înșelat. Ai crede că lui îi aparține perspectiva, dacă nu l-ai vedea relativ des. Nevasta lui, Aimée, se îndrăgostește de fotograful Alex - odată ce faptul e consumat, toată viața acestuia se șterge cu buretele: iubita lui (și prima, și a doua), prietenii, vecina, îl uită complet, iar apartamentul în care locuia dispare. Noima? În interpretarea mea, reconstrucția trecutului unui personaj (autorul, posibil) înseamnă eradicarea trecutului altuia. Cel
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]