1,467 matches
-
oferă niciun fel de pertinență. Nici ultima împărtășanie, administrată muribundului pentru a-l elibera de păcate înainte ca el să înfrunte judecata lui Dumnezeu. Același lucru în ce privește confirmarea adolescenților, căsătoria adulților, penitența credincioșilor sau ordonarea călugărului consacrat unei vieți de contemplație sau de acțiune în slujba lui Dumnezeu. Amaury recuză, refuză toate cele șapte sacramente. De unde o luptă fără cruțare contra profesioniștilor Bisericii, a preoților în primul rând, cei care asigură legea creștină în viața cotidiană, dar și ierarhia catolică până la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
satisfacția de a fi așa. Tradiția opune plăcerile trupului și ale sufletului. Primele trec drept necinstite, cele din a doua categorie pot fi omise. Pe de o parte purceii, satisfacția bestială, lăcomia, sexualitatea, dezmățul - cunoaștem melodia; pe de altă parte, contemplația, prietenia, blândețea, conversația, meditația. Voluptas versus honestas: cei doi termeni ai acestei alternative permit în mod obișnuit distincția dintre libertin și oamenii care pot fi frecventați. Epicurianul emblematic al lui Lorenzo Valla nu-i al unui țopârlan: el ține la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui tu și a lui dumneavoastră în textele literare diferă de întrebuințarea din limba comună. Cel mai adesea, genurile literare își definesc condiții de enunțare specifice. Este binecunoscută în special tutuirea cititorului de către autor (cf. Victor Hugo în prefața de la Contemplații: "A, nesăbuitule care crezi că eu nu sunt ca tine!") sau cea a personalităților cărora le sunt dedicate poemele de către poeții clasici. În cadrul convențiilor, textul are capacitatea de a folosi alternanța tu/dumneavoastră pentru a produce efecte de sens interesante
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cei doi scriitori donna angelicata nu mai este atât de mult spiritualizată, s-a umanizat, păstrează însușiri morale indiscutabil pozitive, este un exemplu, dar devine mult mai terestră decât fusese idealul feminin dantesc. Nu mai reprezintă, „ca la dolcestilnoviști subiectul contemplației în răpire extatică, există acum dorința de a o transforma în obiectul cucerii reale, al apropierii și în materie, nu numai în spirit.”20 Cu toate acestea pierde, asemenea modelelor care au inspirat-o, în planul veridicității, nu este credibilă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
firească a unei exagerate lumi teocratice a fost ascetismul. Viața mundană și-a pierdut importanța și valoarea. Oamenii trăiau pe pământ, dar gândul lor era îndreptat spre viața de dincolo. și apogeul perfecțiunii se găsea doar în extaz, rugăciuni și contemplație. și literatura era teocratică, astfel că misterele, viziunile, alegoriile nu au întârziat să apară, născându-se, prin urmare, Divina Comedie a lui Dante, poemul despre cealaltă lume.519 În Decameronul, operă ce aparține unei perioade de tranziție, de trecere spre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
această pornire ar trebui să fie legată de ceva ce într-adevăr este profund, esențial și iremediabil în mine, atunci corpul meu ar trebui să devină o stautie de ceară într-un panopticum și viața mea o simplă și nesfârșită contemplație a vitrinelor din panoram 193. De altfel, tot în acest text, naratorul-personaj recunoaște ușurința cu care poate deveni altcineva: Inversarea aceasta de poziții mintale mi se întâmpla adesea în cele mai diferite împrejurări. Ea îmi venea pe furiș și îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
condițiile necesare realizării unei viziuni totalizante, ce poate realiza sensul și valorile experienței. În studiul său Oceanografie, Eliade definește "timpul personal" drept acel interval între întâmplări care ne creează cele mai mari suferințe și a cărui memorie ne dă o contemplație tristă a existenței: "căci ne aduce mereu aminte că lucrurile trec, că nimic nu e stabil, că era mai bine înainte"450. Există, după cum preciza și Eliade, două tipuri de memorie: "memoria vie" și "memoria moartă". Mișcarea adevărului, aletheia, este
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
artistul posedă o concepție profundă despre viață. Rădăcinile artei sunt fixate astfel în activitatea psihică, deși li se recunoaște și un statut propriu. Arta - susține M. - este o cale de cunoaștere a lumii, alături de cea științifică; ea se bazează pe contemplația dezinteresată și lipsită de finalitate practică, iar în măsura în care nu face aceasta, se autodistruge, deoarece se îndepărtează de principiul ei fundamental. Arta exclude orice element rațional luat ca atare (politic, științific, istoric); fiindu-i contrar din principiu, acest element este acceptat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
forme simbolice sugerând esența. O spune în Eupalinos, prin intermediul umbrei lui Socrate: "Numesc geometrice acele figuri care sunt urme ale unor mișcări pe care le putem exprima în puține cuvinte..." Poezia și știința sunt, la Barbu, realități complementare, drept care: "în contemplația cosmică sau (în) reveria transcendentă, întocmai ca în actul rațional al abstragerii, spiritele se identifică..." (Rânduri despre poezia engleză). Declarativ, poetica barbiană se întemeiază pe valori și argumente clasice, de unde ca la Mallarmé și Valéry o mitologie moștenită, dar, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de siguranță interioară (relativă și ea) a creației. "Poezia scria el în deschiderea la Corabia de sunete se refuză, din unghiul care o exprimă, actului de vivisecție critică. Vrându-se mai simplă decât izvorul, ea fuge printre clipe în eternitatea contemplației lumii". Accesul la limpezirile năzuite, rareori înfăptuite, presupune mâhniri, crucificări, disperări. "Toată poezia e o dramă. / Ca roua pe scutul de-aramă. / Dar mai presus decât toate / Poezia-i veșnică rană" (Poem). Într-un Exorcism din ciclul Tăcerea și foșnetul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fi numai semnul decadenței, a unei descompuneri fără nici o utilitate, fără nici o contribuție la totalul civilizației omenești, pe cînd, dimpotrivă, ea este dovada unei vieți interioare, a unei bogății sufletești care, dacă nu se traduce în fapt, se ridică prin contemplație, la cea mai înaltă expresie artistică... Culcîndu-și pasiunea în mausoleul creației artistice, omul poate redeveni, astfel, olimpian, deasupra vălmășagului”. Este o variantă românească a „înălțării” schopenhaueriene, însă nu cu valoare negativă, ca la marele gînditor german, ci stimulatoare, prin exemplaritatea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
simetria avansării armonice (cu multiplele sale forme de paralelisme), asociate în mod organic cu uniformitatea ritmului izocron al evoluției și menținerea constantă a unui nivel dinamic extrem de redus (ppp - p) își confirmă „adecvarea” în contextul reprezentării acelei imagini statice a contemplației. Printr-o coerență desăvârșită a strategiei conceptuale, traiectoria dinamică a ansamblului evolutiv corespunde principalelor etape ale desfășurării narative. Deopotrivă, se remarcă disocierea a două zone dinamice distincte. Astfel, spațiul subacvatic, aferent lumii interioare a subconștientului va fi reprezentat de planurile
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de Claude Debussy, la 12 martie 1913. Curbele sinuoase și line ale arabescurilor melodice imprimă imaginii sonore o naturalețe grațioasă, lipsită de afectare și sentimentalism (un aspect important ce trebuie avut în vedere la nivelul redării interpretative), adecvată stării de contemplație a unui peisaj en plein air. Atmosfera meditativă astfel creată ne surprinde cufundați într-o explorare introspectivă ce investighează fără tulburare labirintul propriului Eu. Într-un tempo lent Calme, Doucement expressif (Calm, blând expresiv) ce poartă indicația metronomică originală de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Opțiunea pentru structurile asimetrice sporește spontaneitatea discursului, generând impresia unei evoluții în care ideea dictează forma reprezentărilor sale. Evitând descrierile „după natură”, Debussy evocă frumusețea acesteia printr-o atitudine depersonalizată, care îi permite menținerea obiectivității de percepție. Astfel, starea de contemplație va fi dublată de o atitudine plină de discreție și rezervare, iar impresia de neutralitate își va afla corespondențe de limbaj în diversele forme de paralelisme, scriitura simetrică, acordurile eliptice de terță și dinamici reduse, aspecte care conduc la o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Centaur, în Southern Review, VII (1941), pp. 510-516. 22. Arthur Machen, Hieroglyphics, Londra, 1923, susține cu abilitate (deși netehnic și într-un mod foarte romantic) ideea că religia (adică mitul și ritualul) constituie singurul climat în care poezia (adică simbolismul, contemplația estetică) poate respira și se poate dezvolta. 23. Vechea clasificare clasică a ornamentelor acustice și tropilor este cea făcută de Quintilian în De institutione oratoria. In legătură cu clasificarea cea mai minuțioasă din epoca elizabetană vezi Put-tenham, Arte of English
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
este, prin vastitatea dar și echilibrul ei" armonios, Estetica (2 vol., București, 1934-1936) lui Tudor Vianu, cea mai cuprinzătoare încercare românească în acest domeniu. T. Vianu pleacă de la o diferențiere strictă a autorului (procesul de creație), a operei si a contemplației, pentru a le analiza succesiv, unind în permanență perspectiva tipologică și cea istorică. Opera este văzută ca o realitate istorică dar și estetică stricto senso, sinteză de valori raționale și iraționale, de elemente intrinseci și eterogene. Din acest ultim punct
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
atinge ușor sau pătrunde. Ea sesizează, atașează, reține masează și însumează (noi este mai strâns legat de acel lucru decât eu, iar religios este inconștientul colectiv, și mai atașat de imagini decât celălalt). Se produce o regresie juisivă în orice contemplație. Ca și cum Originea, mama, Preistoria ne-ar lua în brațe. Secretul forței imaginilor este, fără îndoială, forța inconștientului în noi (mai degrabă destructurant ca o imagine decât structurat ca un limbaj). Interiorizăm imaginile-lucruri și exteriorizăm imaginile mentale astfel încât imageria și imaginarul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Delacroix etc.), ar fi tentant să decidem că timpul nu joacă niciun rol aici; și că Istoria nu este tribunalul artei. "Arta, spunea Bonnard, este timpul oprit." Ca și plăcerea sau visul, după cum am văzut. Și e adevărat că unele contemplații ne catapultează, fie și pentru o clipă, în afara istoriei, care, așteptare sau nostalgie, este mereu negativitate. Ca un sifon care ar elimina neantul conștiințelor, aspirat de o suficiență pozitivă și încântată, plăcerea estetică unește trecutul și viitorul într-un prezent
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Sau al umanului asupra divinului. Altfel, mâna omenească nu-i bună decât să imite ideea divină. Traducere psihologică: atâta timp cât forma slujește drept însoțitor pentru spirit, marile spirite au puțină stimă pentru ea. La fel cum văd în acțiunea istorică "o contemplație slăbită" (Bergson), imageria le apare ca o ideație degradată. La binevoitori, astă dă: "Frumosul este splendoarea Adevărului". La disprețuitori: "Ce vanitoasă este pictura! Ne cere admirație pentru imaginea lucrurilor ale căror originale nimeni nu le admiră!"*. De la Platon la Pascal
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fermierul provensal de care vorbea Cézanne și care se ducea cu căruța să vândă cartofi la piață și "nu văzuse niciodată Muntele Sainte-Victoire". Numai omul urbanizat, deja destul de sigur pe traiul său, se poate deda la plăcerile promenadei și-ale contemplației. Așa cum peisajul nu este natura hrănitoare și murdară a țăranului, arta nu este ansamblul imaginilor în sânul cărora se dezvoltă societatea care le impune credința ei (vasele grecești au devenit obiecte de artă în Europa în secolul al XVIII-lea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sentimentală, nostalgică prin care actele nu se consumă, oamenii nu se uită, durerile și bucuriile însămânțează alte acte inutile. Învățați deci să ignorați timpul, să nu vă temeți de implicațiile lui. Suprimați cu desăvârșire orice urmă de memorie sentimentală, suprimați contemplațiile evanescente, amintirile din copilărie, regretele, toamnele, florile presate, nostalgiile. Încercați să concepeți viața așa cum e: sub semnul întâmplării"807. Problematica esențială a basmului, aceea a darului, se regăsește la Eliade prin vehicularea acelorași motive: călătoria, probele inițiatice, cucerirea condiției paradisiace
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rece și orice duritate cinică, inspiră „civilizația afecțiunii”, care trebuie înțeleasă ca „stilul permanent al indivizilor și al comunității îndreptat spre atenție, spre interesul față de ceilalți, spre respectarea raporturilor, spre angajarea inimoasă, spre bucuria activității, spre sensul distractiv, spre sinteza contemplației și a acțiunii. [...] Gingășia este adaptabilitate, maleabilitate, elasticitate, ca alternativă la rigiditatea minții, a inimii, a proiectelor și a activităților. Ramura copacului se spune că e fragedă când este flexibilă. Nu e vorba să cobori la compromisuri cu conștiința, ci
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cădem în capcana cosmeticii, a fascinării lumii cu focuri de artificii, pentru că numai adevărul, care este iubire împlinită, atrage și fascinează. Numai acesta este a-devăratul principiu al atracției: o viață care se cufundă în Dum-nezeu, către care ne îndreptăm prin contemplație. De aceea, lumea trebuie să poată vedea. Pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu, după întrupare, e necesar să avem ochi, pentru că cuvântul s-a făcut imagine. Așadar, lumea trebuie să vadă. Vestirea nu trece mai întâi prin urechi, ci prin
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
atâtea alte apropieri nuanțate de persoane și de lucruri, tre-buie identificate ca simptome ale urâțeniei. Cum e posibil să apară frumoasă forma vieții noastre după ce ea deseori cade dintr-un exces într-altul, fără liniște, fără pauze, fără control, fără contemplație? c) Urâtul este absența distanței. Pierderea distanței, care pretinde să reunească, contopindu-le, realitățile spirituale, lărgește încă și mai mult spațiul urâțeniei. Și tot urâtul este cel care din interiorul spiritului trece în afară, în comportamente; numai rareori se știe
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de siguranță în interiorul comunității oamenilor și în interiorul comunității ecleziale atunci când în ea se riscă să se trăiască o viață distrată, care uită de întrebările fundamentale ale vocației, despre demnitatea și despre destinul omului. Vârsta bă-trâneții este și vârsta simplității, a contemplației. Preotul în vârstă, spre exemplu, poate percepe mai bine decât ceilalți superioritatea lui „a fi” asupra lui „a face” și „a avea”. Valorile afective, morale și religioase trăite de el sunt o resursă indispensabilă pentru echilibrul comunității ecleziale și chiar
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]