1,533 matches
-
lumii de azi. La rândul său, Moby Dick se bucură de lectura lui Greil Marcus. O lectură în dublă notă critică, în care accentele cad nu pe valoarea estetică a marelui roman, ci pe incredibila sa forță de iradiere în contemporaneitate: de la însemnările de jurnal ale lui Edmund Wilson, la meditațiile lui E. L. Doctorow, Philip Roth, la reclamele comerciale al căror subiect a devenit, totul trimite la ideea că o carte de acest gen nu poate fi citită, ci recitită
America literară (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6074_a_7399]
-
în sine, fără niciun referent exterior. Privirea adîncă în urmă, spre un cosmos incipient, spre o civilizație litică, la limita amorfului cu primul pas către structură, îi prilejuiește artistei o dublă deschidere: pe de o parte, spre experiențele stricte ale contemporaneității europene, spre forma autonomă, desprinsă de orice model nemijlocit sau reper preexistent și, pe de altă parte, spre propriul său proiect, dar și al sculpturii noastre, în general, de autonomizare a limbajului și de redefinire a statuarului într-un sistem
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
VATRA (3-4/ 2010) e dedicat puțin cunoscutei avangarde ucrainene. Selecția și prezentarea celor peste patruzeci de poeți (practic avem o adevărată antologie) îi aparțin lui Leo Butnaru, semnatar al unui studiu cât se poate de serios, intitulat Ajungând din urmă contemporaneitatea. Pe lângă texte și, desigur, manifeste, există aici și o foarte interesantă secțiune dedicată parodiilor avangardei, în care e greu de spus câtă ironie e în model și câtă în șarjă. Iată o astfel de parodie, aparținându-i lui Vasili Ellan-Blakitni
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6318_a_7643]
-
în 1827 armata rusă ocupă Erevanul. Iar în mai 1918 orașul devine capitala primei Republici Armene independente; din 21 septembrie 1991 - a celei de-a doua Republici. Paradoxul (și... doxa!) Erevanului e că, în mare, el e construit parcă în contemporaneitatea „imediată”, unele din remarcabilele sale vestigii edilitare apărând în a doua jumătate a secolului XX. Numai că, prin stil și aspect arhitectonic, urbea edificată „recent” adie irezistibil a vechime, a antichitate chiar, clădirile, în special cele din centrul orașului, vădesc
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
e că, la 45 de ani, viața lui a rămas un plan continuu, la fel de incert. Vasile Baghiu înfățișează în Planuri de viață lumea eșecurilor unui antierou. Incapabil să emigreze, acest „luptător cu lacrimi în ochi” este o victimă perfectă a contemporaneității. Deși are toate datele contestării, el rămâne captiv într-o melancolie ireversibilă. Candidatul perfect instalat în idealurile lumii occidentale și campion absolut al dezamăgirilor. Vasile Baghiu mizează pe structuri care să decoreze, cum ne-a obișnuit și în poezie, o
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
se separă de comunitate și specie și exaltă privilegiul „testamentului” (opera literară), „colonizând” în proiect lumea obscurului dincolo; moartea celuilalt, romantică, deviind spaima de moarte spre celălalt, cel drag, prin compromisul frumuseții; moartea pe dos, răsturnată, negată prin „medicalizare”, din contemporaneitate, o moarte din nou sălbăticită. Interesată de stări și cuvinte legate de moarte, pun între paranteze temporare stricta cronologie, nu fac neapărat diferența dintre genuri și specii și propun, sintetic, doar câteva exemple. Așadar: 1. Situarea meditativ-filosofică - sau moartea cugetată
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
și edilitară mai sistematice și mai vechi - Sevilla și Roma -, dar nu și în București, unde monumentele, cu câteva excepții, sunt ori insignifiante, ori ridicole. Provocantul monument este datorat sculptorului Vasile Gorduz, unul dintre cei mai importanți artiști români ai contemporaneității. Calitatea nu asigură aderență și autoritate confuzului mecanism al opiniei publice, obscurelor pasiuni și interese ce declanșează manipularea unei reactivități de stadion, gustului pentru injurie și jocul de cuvinte trivial, dorinței de protest fără structură, focalizare și pertinență. Gustul pentru
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
dublă repulsie față de conceptul de latinitate și, cu aceeași intensitate, de universalism. Două concepte și două realități care legitimează ca națiune o populație mereu jenată de a se legitima cu firesc și relaxare politică și dispusă să se furișeze în contemporaneitate cu complexul marginalității și cu deliciul ușilor dosnice, sau cu siguranța precară a imitațiilor cuminți, după tendințele zilei. Câteva inventive comentarii și montaje imagistice din facebook indică direct nervozitatea iscată de ofranda latinității, una dintre situații fiind cea a excluderii
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
varianta cu Pavarotti din 1981 e, totuși, pasabila, reluarea din 1991 (alături de Kathleen Battle în rolul Adinei) te sperie de-a dreptul. Priviți-i și ascultați-i pe Netrebko și Villazon și veți înțelege saltul uluitor din preistoria operei în contemporaneitatea ei cea mai seducătoare. Acesta e și atuul decisiv al generației de cântăreți de azi: talentul actoricesc. Apropierea de teatru și de film e atat de mare, încât granițele dintre genuri se șterg. Inexpresivitatea scenica deprimanta, statismul vechilor cântăreți sunt
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
varianta cu Pavarotti din 1981 e, totuși, pasabilă, reluarea din 1991 (alături de Kathleen Battle în rolul Adinei) te sperie de-a dreptul. Priviți-i și ascultați-i pe Netrebko și Villazón și veți înțelege saltul uluitor din preistoria operei în contemporaneitatea ei cea mai seducătoare. Acesta e și atuul decisiv al generației de cântăreți de azi: talentul actoricesc. Apropierea de teatru și de film e atât de mare, încât granițele dintre genuri se șterg. Inexpresivitatea scenică deprimantă, statismul vechilor cântăreți sunt
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
atunci când pleacă de la date și statúri de toată lumea (re)cunoscute, iar reînvierea unei epoci și a unor personalități nu e refugiu și nici protest deghizat. Textul rememorează/„oglindește” vieți și istorii umane, fie ele dintr-un trecut îndepărtat ori din contemporaneitate. Romanul e încă gen tărăgănat, înaintând, în cercuri largi, pe creasta vorbelor. Verbalizarea, ca funcție cvasi-magică, are trecere la un Moromete, de pildă, care domină adunarea insinuând, ca un orator abil, că știe mai mult decât spune și e silit
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
Buzași, îngrijitorul ediției, a avut anumite dificultăți în a adapta ortografia latinizantă a canonicului la normele ortografice actuale, fără a-i sacrifica particularitățile stilistice și culoarea locală a limbii. Soluția aleasă este una rațională, care redă textului șansa circulației în contemporaneitate: „Ni s-a părut potrivit să optăm pentru o transcriere interpretativă păstrând formele fonetice care exprimă totuși rostirea acelei epoci.” (p. 16), în timp ce lexicul ieșit din uz sau nevalidat de norma literară, specific limbii întrebuințate la Blaj în jurul lui 1900
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
aici un pasionat al fotografiei, pe pânză și de reluare într-o formulă proprie a personajelor principale, în special a personajelor feminine, înnobilate de liniile fluente ale unui desen ce ține să ne convingă cu fermitate că modelele aparțin emoțional contemporaneității. Mici fragmente, lăsate înadins în formă inițială, fac recurs la memoria plastică. Ni se sugerează că personajele traversează, istoric vorbind, epoci și mode, se esențializează fără a-și pierde, însă, singularitatea, altfel decât ar recunoaș te-o Rubens însuși. Îndrăznesc
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
mai strînse cu viața poporului - asupra căreia partidul nu o dată a atras atenția scriitorilor, e o sarcină vastă și complexă. E în primul rînd o problemă de atitudine și de receptare: rezolvarea ei presupune trăirea foarte intensă și multilaterală a contemporaneității. Sub acest aspect ea se rezolvă de către fiecare scriitor într-un mod specific, în conformitate cu înclinațiile, preocupările și temperamentul său artistic. Dar aceeași sarcină are și alte aspecte, să zicem practice, organizatorice. Despre ele va fi vorba în cele ce urmează
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5532_a_6857]
-
loc o adunare a poporului, ulterior, cuvântarea se termină, ovații prelungite - tot din magnetofon (II). Atena lui Oreste și Cleon este un stat totalitar și se înrudește peste veacuri cu alte regimuri dictatoriale. Cadrul antic și mitologic deghizează referințele la contemporaneitatea autorului, ca și în Muștele lui Sartre, reinterpretare a mitului Atrizilor cu aluzii la situația Franței sub ocupația nazistă. Cea de-a doua parte a dipticului, privitoare la nașterea și formarea lui Atenus, fiul lui Oreste și al Aglaiei, îmbină
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
veninos al ignoranței i s-a împlântat mortal în spate. Constatările lui Tony Judt definesc cu limpezime această formulă a superficialității păguboase: „Scriind în anii ’90 și apoi după 11 septembrie 2001, am fost adeseori izbit de insistența perversă a contemporaneității de a nu înțelege contextul dilemelor noastre actuale, acasă și în străinătate; de a nu asculta cu atenție sporită câteva din capetele mai înțelepte ale deceniilor anterioare; de a căuta cu orice preț să uite și să nu-și amintească
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
exact dimensiunile”. îi acordă lui Mihai Zamfir dreptul ca, în raportul cu pretențioasele nume literare, să se comporte într-o salutară manieră personală. Așteptăm cu mare nerăbdare volumul următor al operei, „probă de foc” a acesteia întrucît va descinde în contemporaneitate.
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
noua perspectivă, deja înrădăcinată în lumea noastră plină de „oameni recenți”, trecutul e un depozit fără utilitate precisă. El e, firește, garnisit cu toate ororile istoriei, dar ele sunt niște orori inerte, „împăiate”, aparținând lumii pe care memoria scurtă a contemporaneității a declarat-o moartă. Niște orori care nu ne mai privesc. În realitate, și ce s-a întâmplat la München, la Moscova, la Auschwitz, în Gulag, în Bosnia, în Rwanda, și atacul din 11 septembrie 2001 sunt parte a unei
Brave old world (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5632_a_6957]
-
zice poetul, sentimental’nostiu, alias - cu sentimentalism. Terțio: Atenție, traducătorul (nu Maiakovski!) o face de oaie: „La Marsilia vom fi în curând”. Chiar așa, „curând”, să fie străbătuți cei - iar atenție! - 1003 kilometri dintre Paris și Marsilia?! Astăzi, cu vitezele contemporaneității noastre, pe autostrăzi-oglindă (în Occident), de invidiat, distanța e străbătută, cu autocarul, în 8 ore și 44 de minute (indică, meticulos, aproape nemțește, orarele franceze; altele dau, mai relaxat, 9-10 ceasuri). Dar atunci, la 1925, cu elementarele, încă, „auto”, pe
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
ce în ce mai restrictiv și chiar agresiv cu scriitorii și operele lor. Avem, astăzi, grație istoricului literar Stan V. Cristea (n. 1950), una dintre cele mai complete lucrări de referință 2 privitoare la prezența, opera și ecourile acesteia în contemporaneitate și, evident, în posteritate, care îi conferă lui Constantin Noica, în ordine spirituală, locul ce i se cuvine în cultura română. Astfel de instrumente de lucru, elaborate cu dificultate dar, în același timp, cu o mare pasiune, ne înfățișează dimensiunea
Constantin Noica și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6122_a_7447]
-
biletul de voie obligatoriu de la Securitatea atotputernică, este soția autorului-narator, Monica. Elementele biografice se împletesc cu imaginea orwelliană a unei Românii ajunsă la mâna unor scelerați. Privind retrospectiv, imaginea „conducătorului” este subiect de ironie amară. Golit de pasiunea și tensiunea contemporaneității, portretul lui Ceaușescu este al unui om mic în toate sensurile, mic și ridicol. „ Conducătorul era mic de statură, cu o figură țărănească, cu o frunte mai degrabă îngustă, de sub care te priveau doi ochi bănuitori, parcă în permanență speriați
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
său despre Craii de Curtea Veche, cu fantazări agreabile. Craii și morții nu este o rescriere în notă proprie a romanului matein. Dan Stanca suprapune mitul crailor consacrați de Mateiu Caragiale peste destinele unor indivizi ce poartă același nume în contemporaneitate. Rezultă o metaficțiune în care Dan Stanca explorează conversia maleficului în destine aflate sub pecetea tainei. Victor Pașadia, Florea Pirgu, Alexandru Pantazi și naratorul, Horia Stanciu, lucrează la celebra, odinoară, SLAST. Victor Pașadia este primul care se lecuiește de magia
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
Daniel Cristea-Enache Ion Mureșan, Cartea de iarnă, ediția a II-a, Cuvînt înainte de Mihai Șora, „Cuvînt înapoi” al autorului, Bistrița, Editura Charmides, 2013, 58 pag. S-a vorbit destul de mult despre o lectură critică inversă, făcută dinspre contemporaneitate spre trecut și dinspre modernitate spre tradiția literară. La scară, acest tip de lectură poate fi aplicat și unui autor, pe cursul operei lui, revizitînd și interpretîndu-i debutul editorial prin evoluția sa ulterioară. Cronicarul încearcă să discearnă, în numărul mare
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
Ruxadra Garofeanu acest viitor monument: „După numeroase variante la care a acces, Bolborea a optat pentru cea mai elocventă, cea a emisferei de la suprafață, căreia i se subînțelege jumătatea subterană, alcătuind laolaltă simbolul perfecțiunii transmis de la Pitagora și Platon până-n contemporaneitate. Gândită în final într-un material transparent, foarte la modă în arhitectura zilelor noastre, fie din spirit de imitație, fie prin amortizarea simțitoare a costurilor, alunecând adesea spre soluții ce atrag după ele oboseala progresivă a privirii, gândită în sticlă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3826_a_5151]
-
nici măcar un studiu excelent precum Humorul (2003) lui Val. Panaitescu nu a reușit să recalibreze un tip de discurs spre normalitate. Faptul că eruditul germanist Val. Panaitescu ne oferă tomul de peste 1000 de pagini despre umor nu e întâmplător. În contemporaneitate, mai cu seamă de la sfârșitul anilor nouăzeci, scriitorii moldoveni defilează cu un umor de calitate. Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, Florin Lăzărescu, Vasile Ernu, Cătălin Mihuleac și alții, alături de criticii generației tinere, toți sunt înzestrați cu umor. Lor li se
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]