1,040 matches
-
germană (Franz Brendel, Istoria muzicei în Italia, Germania și Franța de la începutul creștinismului până în zilele noastre, 1900). În conferința Despre originea muzicei naționale, muzica noastră populară e dedusă din cea orientală. V. a scris și versuri, în românește (în „Revista contimporană”) și în franceză („Revista orientală”, „L’Indépendance roumaine”). Poliglot, traduce din germană, franceză, italiană piese ca Sappho de Franz Grillparzer (împreună cu Vasile Leonescu), Cinstea țărănească de Giovanni Verga, Alexandra de Richard Voss, Greva de Ludwig Fulda ș.a. Minate de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
Codrescu ziarul unionist „Zimbrul și Vulturul” (1858), scrie la „Steaua Dunării”, „Bondarul”, „Din Moldova”, „Românul”, „Albina Pindului”, „Familia”, scoate în 1861 la Iași, cu G. Petrescu, gazeta „Dacia”, este director al periodicelor „Adunarea națională” (1869), „Informațiunile bucureștene”, redactor la „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, publică în „Literatorul”, „Revista literară”, „Convorbiri literare”, „Revista nouă”, „Vieața”, „Universul”, „Universul literar”, „Apărarea națională”, „Secolul XX” ș.a. Integrat la începuturile sale literare în orientarea animată de spiritul pașoptist, U. crede în menirea civică, educativă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
romantism și realism (1865). Afirmațiile exagerate, bombastice privind valoarea unor scriitori români, inflamația retorică, confuziile, inadvertențele i-au adus multe ponoase, printre care și critica lui Titu Maiorescu într-o serie de articole (Observări polemice, Beția de cuvinte, Răspunsurile „Revistei contimporane”). E aici o „execuție magistrală” (G. Călinescu), unde criticul junimist procedează metodic, minuțios, cu o fervoare rece, necruțătoare, extrem de eficientă, în vreme ce replica lui U. (Noua direcțiune din Iași), în pofida justeții unor puncte de vedere, rămâne inconsistentă, neputincioasă. Ca scriitor, U
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
Reminiscențe, cuprinzând episoade de factură memorialistică (Cum am făcut cunoștință cu M. Kogălniceanu, Cum am cunoscut pe Alecsandri, Șuba lui V. Alecsandri ș.a.), ca și în alte scrieri apărute în „Apărarea națională” și în „Secolul XX” (Din tainele vieței, Amintiri contimporane), își privește cu seninătate viața, relatează fără patimă, ba chiar cu un surâs pornit din înțelepție, ciocnirile cu semenii. În sfârșit, când compune și improvizează piese de teatru, lui U. (membru în Comitetul Teatrului Național din Iași și apoi în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
cenușă, - măiastră pasăre/ cu gheare stelar scrise-n zbor/ limpezește cântul în trecere" (vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, op. cit., p. 325). 23 A libertății "de-a simți sub lespezi și ferige / începutul veșnicului cânt" (Geneză, poem nedatat, apărut în Contimporanul, nr. 19, 1964 și apoi în vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, op. cit., p. 316). 1 Anca Vasiliu, "La parole 'diaphane' chez Dante (Convivio II et III)", în op. cit., p. 193. 2 Vol. Drumul spre stele (1930), în Adrian Maniu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ș( a răm(ne la idei nu (nseamnă pentru Maiorescu a nega că ideile au ș( o valoare practică ș( că dintr-o doctrină se poate naște o școală" (Manolescu, 1970: 52). Redactarea de către Maiorescu a unei lucrări ca Istoria contimporană a Rom(niei, este de asemenea un argument solid (n sprijinul ideii că Maiorescu nu s-a retras nicic(nd din cetate. (n fapt, lupta lui Maiorescu pentru impunerea culturii rom(ne (n lume avea o vocație socială deosebită. At
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
țară sau realizând o interesantă descriere a Bucureștilor acelor ani, amestec de lux și mizerie. E sugestivă mai ales o evocare a orașului bântuit de ciumă, cu priveliștea „spăimântătoare” a sinistrelor convoaie de înmormântare. A mai scris (și sub pseudonimul Contimporanul) cronici dramatice și muzicale. Împreună cu C. A. Rosetti editează mai multe calendare. Înclinația lui era de a face operă de popularizare. Pentru scena românească produce comedii și vodeviluri, în realitate traduceri și prelucrări. Triumfu amorului (1836) e o compunere artificioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
pentru întreaga activitate (1977). Debutează în mai 1919, cu poezia Cântecul câtorva, la revista „Însemnări literare”, și desfășoară o intensă activitate publicistică. Colaborează cu versuri, eseuri și traduceri la reviste interbelice reprezentative: „Viața românească”, „Integral”, „Gândirea”, „Adevărul literar și artistic”, „Contimporanul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară”, „Cuvântul liber”, „Dimineața”, „Vremea” ș.a., iar în perioada postbelică la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Secolul 20” ș.a. Prima carte, Aur sterp, îi apare în 1922. În peisajul literaturii interbelice, poezia lui P. se construiește în afara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
217-212; Iosif Vulcan, Ludovic Dauș, „Blestemul”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXVII, 1904-1905; Sanielevici, Încercări, 90-97, 132-138; Chendi, Fragmente, 215-222; A. Naum, Ludovic Dauș, „Iluzii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXXI, 1908-1909; Rebreanu, Opere, XII, 65-67; Vasile Savel, Contimporanii, Arad, 1920, 63-72; Perpessicius, Opere, II, 327-329, V, 330-334, XII, 519-529; Const. Șăineanu, Noui recenzii, București, 1930, 108-109; Constantinescu, Scrieri, II, 392-394; Călinescu, Cronici, I, 73-78; Mihail Sebastian, Ludovic Dauș, „Asfințit de oameni”, „România literară”, 1932, 30, 33; Octav Șuluțiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
aproape doi ani de recluziune în lagărele din Bulgaria. Revenit în țară în vara anului 1918, intră în redacția ziarului „Steagul” din București. Mai colaborează la „Hiena”, „Sburătorul”, „Lectura pentru toți”, „Îndreptarea”, „Aurora”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Contimporanul”, „Clopotul” etc. Dă la iveală acum Aspecte și direcții literare (I-II, 1921-1924), o nouă ediție, îmbogățită, a Inscripțiilor (1922), monografia Ernest Renan (1923), romanul Conservator & C-ia (1924), culegerea de nuvele Crima din Strada Nopții (1925) și îngrijește volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Bacovia). Aici publică I. Vinea articolul programatic Modernism și tradiție, iar Aureliu Weiss, Manifestul suprarealismului. Din 1922 este membru în gruparea „Poesis” și unul dintre principalii ei conferențiari, vorbind despre poezia lui Walt Whitman, teatrul lui Frank Wedekind, mișcarea de la „Contimporanul” ș.a. A colaborat cu publicistică politică sau literară și cronici dramatice la „Fapta”, „Viața românească”, „Teatrul”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața”, „Rampa”, „Hiena”, „Cele trei Crișuri” ș.a. A mai semnat cu inițiale și cu pseudonimele Teofil și Iunius. F. se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
Paris (1930-1931). Debutează cu versuri în 1926, la revista „Lumea” (Iași), sub pseudonimul Eraclie Pralea, apoi își începe colaborarea de lungă durată la „Cuvântul”, fiind și redactor al acestui ziar (1927-1934). Concomitent, va colabora la „Tiparnița literară”, „Vitrina literară”, „Vremea”, „Contimporanul”. Semnează și cu pseudonimul de sursă gidiană Amyntas. Înapoiat de la Paris, participă, în 1932, la organizarea grupării Forum (cu Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu ș.a.), înlocuită curând de gruparea Criterion, precum și la întemeierea revistei „Azi” (director, Zaharia Stancu) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
C. a fost un partener de emulație inovatoare al lui Tristan Tzara, Marcel Iancu, Ion Vinea, F. Brunea-Fox. Continuator al prozei în registru absurd a lui Urmuz, C. începe să colaboreze, uneori sub pseudonimul Sindbad, la „Facla”, „Chemarea” și la „Contimporanul” (cooperând și la construirea acestei reviste). Volumul Exerciții pentru mâna dreaptă și Don Quichotte, apărut în 1931, este receptat favorabil de critica vremii. Implicat într-un proces politic, C. părăsește țara în 1959, stabilindu-se la Paris. Proza lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286442_a_287771]
-
criticii literare estetice la noi, apreciind-o ca pe un real reper axial în tot ceea ce a urmat, mai ales după întocmirea și publicarea de către acesta a primului volum de Poesii. I se acordă atenție criticii polemice din paginile Revistei contimporane, intrând și domnia sa într-o dispută legată de identificarea persoanei lui Grigore Gellianu, pasionantă în timp, până azi, dacă e să luăm în seamă ultima argumentație susținută de Ion Filipciuc și care atribuie articolul cu pricina lui Gr. H. Grandea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cititorul, mască și sosie, epigonism, identitatea editorială etc., etc. O primă escală în acțiunea de "recuperare" a receptării, este aceea asupra polemicilor dintre Hasdeu și Maiorescu (articolul Direcția nouă...), recte Convorbiri literare și Columna lui Traian, apoi intervențiile din Revista contimporană, Literatorul ș.a. pentru a zăbovi asupra atitudinii unor personalități din epocă, în primul rând comentând impactul studiului canonicului Al. Grama ("citit literal, un astfel de text nu poate decât să producă stupoare"), ca să treacă la parodicul unor scrieri literare ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
1855-1891), sub titlul Însemnări zilnice (I-III, 1937-1943). Textul este prefațat de ample studii introductive și însoțit de informate note explicative și de traducerea pasajelor scrise de critic în limba germană. Din același devotament pentru maestru au ieșit edițiile Istoria contimporană a României (1866-1900) (1925) și Critice (I-III, 1926-1930). Colaborator la Dicționarul limbii române realizat sub auspiciile Academiei Române, scrie și articole despre ortografie și gramatică și întocmește, împreună cu I.-A. Candrea, Mihail Dragomirescu sau cu Nicolae Cartojan, manuale de limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
stoică, București, 1893; Über das Leben und die Philosophie Contas, Leipzig, 1902; Probleme ale culturii românești, București, 1902; Johann Heinrich Pestalozzi, București, 1910; Studii, București, 1910; Despre Eminescu, îngr. Marcela Chiriță și Mioara Neagu, Buzău, 1995. Ediții: Titu Maiorescu, Istoria contimporană a României (1866-1900), pref. edit., București, 1925, Critice, I-III, pref. edit., București, 1926-1930, Însemnări zilnice, I-III, introd. edit., București, 1937-1943. Traduceri: J.H. Pestalozzi, Leonard și Gertruda, introd. trad., București, 1909. Repere bibliografice: Gr. G. Tocilescu, „Probleme ale culturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
prin cunoștințe variate și spirit de observație, prin arta de a expune limpede și accesibil complicate probleme de fizică, mecanică, științe naturale sau psihologie. A fondat, împreună cu D.A. Laurian, revista „Tranzacțiuni literare și științifice” (1872), a fost redactor al „Revistei contimporane”, iar din 1877, prim-redactor al ziarului „România liberă”. Comentariile sale, spirituale și ironice, semnate Stemi sau Stemill, vizau stări sociale și politice, evenimente sau tendințe din domeniul cultural și artistic. A combătut, alături de A.I. Odobescu, plagiatul și a criticat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
carnavalului a lui I.L. Caragiale a scos, împreună cu N.G. Rădulescu-Niger, broșura Ion Luca Caragiali, autor dramatic, cu subtitlul Caragiali fluierat (1885). M. este autorul unui apel patetic pentru tipărirea și răspândirea literaturii naționale, Dați-ne biblioteci cu cărți românești! („Revista contimporană”, 1875), cu accente care anunță manifestele culturale ale lui N. Iorga. El alcătuiește un program general, bine conceput, cu propuneri precise pentru reeditarea selectivă a scriitorilor români din trecut, urmărind valorificarea lor critică, pe etape, și având drept criterii valoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
cele zece volume din Istoria românilor de Iorga și cu cele paisprezece din Istoria românilor din Dacia Traiană a lui Xenopol; privind pe români, nu cred să fi posedat altceva decât Hronicul vechimei a Româno Moldo-Vlahilor de Cantemir și Istoria contimporană a României de Titu Maiorescu: nu-i lipseau Memoriile prințului von Bülow, dar tot eu l-am făcut mai târziu pe tata să le adauge pe cele ale lui Marghiloman. Pe ale lui Carol I - „de un martor ocular“ - le
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
drumul lor ei se duc și-n munții Mazurilor cari ar fi urmași direcți ai vechilor daci și cântă ori spun un fel de legendă ca a mormântului lui Alaric. Reflexurile unui foc în căderea de apă dela moara dracului. Contimporanii anilor 1490-1500 străinii frânci la curtea lui Ștefan îi povestesc lui Ștefan ori lui Bogdan despre întâmplările și obiceiurile popoarelor și curților din Occident. Înturnându-se din Pocuția cu Bogdan, Ștefan Vodă găzduește pe vreme rea la un gospodar la poalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
căci poate să înceapă a sufla vântul cel tare În crucile nopții = miezul nopții. Știma nopții alburie trecând peste hârtoape, ape și lanuri. În genele zilei (r.t.) S-au săvârșit și s-au mutat întru veșnica viețuire. (r.t.) Contimporanii lui Ștefan: Ludovic XI, Carol VIII, Ludovic XII, (Franța) Ludovic Morul (Sforza); Borgia Matei Corvin (Ungaria) Albert (Polonia) Timp și bucurii: Caii se hrănesc cu orz. Mămăliga se face din malaiu mărunțel Plosca la drum. Meii la stâni. Cașul ... Printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
găsea neîncetat aliment, ca să-și refacă puterile, punân du-se pe sine jertfă și solicitând necon tenit creștinătatea. Putem îndrăzni a spune că el singur a văzut primejdia, ca Ioan când a avut visul de spaimă în ostrovu-i singuratic; dar contimporanii lui în afară de iluminați și cărturari l-au înțeles mediocru. Dacă zimbrul n-ar fi oprit repetat, în cetățuia lui de codru munte și pustie, pe marele vânător, El Tatâb și-ar fi putut lua timp ca să ajungă mai curând acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în ultimul timp a asociat la considerațiile sale de artă clerul ortodox, ziarul "Universul" și un Dumnezeu moral și pudic, cărora le-a adaos puțin și poliția Regatului României, la bunele oficii ale căreia a apelat contra unora dintre scribii contimporani cei mai ticăloși și mai blestemați. (Ticăloșia lor consistă mai ales în faptul că fac unele rezerve asupra personalității d-lui Iorga; trebuie să recunoaștem că blăstămăția lor privește scene și expresii nu prea cuviincioase, pe care le caută și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dela d. Artur Gorovei pentru pensia ce i s-a fixat. Am primit o scrisoare de mulțămire personal și dela d-na Constanța Moscu. D. N. Herescu, președintele Societății Scriitorilor Români, a crezut că-și poate menaja situația deosebită în fața contimporanilor săi, punând în discuție chestia cheltuielilor pentru indemnizațiile membrilor și administrației deși d-sale i se datorește propunerea de indemnizație fixă. În ce privește această indemnizație (10.000 lei lunar), am informat consiliul că Ministrul s-a gândit ca ea să reprezinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]