141,120 matches
-
Albert Kovacs International Dostoievski Society - la care a fost afiliată, în cadrul adunării generale al celui de-al XI-lea Simpozion internațional (Baden-Baden, 4-8 octombrie 2000), și Asociația Dostoievski din România - continuă să desfășoare o activitate prodigioasă. În plan mondial, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, s-a schimbat viziunea dominantă asupra operei lui Dostoievski, schimbare la care au contribuit și exegeții din România. Pe parcursul deceniilor, am informat pe
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
și mașini de lux. Pe de alta, case fără apă curentă și fără încălzire. Pe de-o parte, cinismul fără limite al clasei politice. Pe de alta, timorarea vecină cu paralizia a opoziției și societății civile. Setul antagonismelor ar putea continua la nesfârșit, dar problemele rămân aceleași. Pentru că, într-adevăr, la un pol tronează "ciocul mare" al potentaților, iar la celălalt se târâie "ciocul mic" al amărășteanului. Sus - clica profitoare a comuniștilor mascați în capitaliști. Jos - tot un fel de comuniști
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
îndreptarul ortografic" (cu "â", cu sunt etc.) - un grup de lingviști - și nu dintre cei mai puțin însemnați! - la Iași (Iorgu Iordan), la București (O. Densusianu, Al. Rosetti) și-au "permis" să nu ia act de indicațiile academice și să continue a scrie sînt (din lat. sint, 3 pl. conj. prez.) și mînă etc. Al. Rosetti a scris chiar o critică amănunțită împotriva ortografiei Pușcariu (deși Al. Rosetti nu era în Academie). Iorgu Iordan, la Iași, publica articole și edita reviste
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
început acțiunile filologice prin simplificarea alfabetului chirilic românesc și introducînd parcimonios unele litere latine (astfel ia naștere "alfabetul de tranziție"). În Gramatica românească din 1928 (a se consulta ediția excelentă a Valeriei Guțu Romalo, Ed. Eminescu, 1980) autorul, voind să continue tradiția scrierii românești, consideră că "frații noștri din Transilvania și Banat... (vrednici de toată lauda...) pentru ortografie însă care voiesc să o introducă scriind cu litere latinești, bine ar fi fost să urmeze duhului italienesc, adică a scri după cum vorbim
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
limba română" (ed. Guțu, p. 459). Fără îndoială, Heliade urmează ideile care circulau în Transilvania Școalei Ardelene, de unde provenea învățătorul său luminat Gh. Lazăr ("doctor în teologie", hirotonisit arhidiacon, dar și francmason) - dar le adaptează altor circumstanțe culturale. El însuși continuă a scrie sînt, îs, folosind pentru fonemul /î/ slovele @ și '(rareori, A). Valeria Guțu Romalo arată cu dreptate (p. 464-465) că Heliade făcea "concesie" tradiției grafice românești, dar uneori apar și grafii bizare (@nceput, 'nsuși, 'nsă și @ntr-'nsa etc.
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
dornic de a fi citit și înțeles de contemporani (chiar dacă uneori cădeau în excesele vorbirii ardelenești). Am putea spune, în termenii de astăzi, că aceștia ar fi fost "populiști", în timp ce latiniștii puriști manifestau un istoricism "elitist". Aceste două tendințe se continuă și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Excesele latinismului lui A. Treboniu Laurian (1810-1881) din Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis, vulgo Valachicae (1840), dar mai ales din Dicționarul limbei
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
care pronunțau suntem. Și totuși! Puțini știau că împotriva ortografiei Pușcariu se ridicaseră lingviști de primă însemnătate. Mai întîi, Al. Rosetti, care publică și articolul Observații asupra ortografiei Academiei Române (1932), Revista istorică română, București, vol. II, p. 354-368. O. Densusianu continuă a scrie cu î în toate pozițiile de cuvînt, iar, la Iași, Al. Philippide, G. Ibrăileanu și Iorgu Iordan ignorau cu seninătate prescripțiile academice. Am putea reflecta astăzi la acele timpuri ferice! Nimeni nu se gîndea să emită legi parlamentare
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
știință obișnuit cu exprimarea adevărului, ar fi trebuit să fie mai explicit: "Am fost învins de amicii mei Costin Georgescu și Mircea Gheordunescu!" Am făcut acest lung ocol pentru a încerca să înțeleg de ce și astăzi, în anul 2002, "Structurile" continuă să fie o problemă-cheie a societății românești - și încă una fără șanse de soluționare. Că la ultimele alegeri poporul român a votat într-o majoritate covârșitoare tocmai lupii numiți paznici la stână e o axiomă. Aruncați o privire în CV
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
de pînă în anul 2000 au mai avut de înfruntat un adversar nevăzut și ubicuu. Radu Vasile (a cărui carte este, din punctul de vedere al informației, mult mai interesantă) îl numește Structurile și consideră că acestea au deținut și continuă să dețină puterea în România. Ceea ce vedem zi de zi în politica din România este, crede Radu Vasile, o realitate evanescentă, în spatele căreia se află Structurile, adevăratele deținătoare ale puterii. Iar oamenii politici pe care îi aplaudăm sau îi înjurăm
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
sunt ele percepute de reprezentanții corectitudinii politice. Unde vă situați Dvs., pe ce poziție? Ca și în cazul comunismului, pe aceea de spectator uluit. O antrenare cu manechine în sala de arme... Impresia mea, de persoană care a fost și continuă să fie atrasă de teoria literară este că și aici, ca la Turnul Babel, îndrăzneala cercetătorilor fiind prea mare, zeii literaturii au încurcat limbile, așa încît constructorii ( sau "decontructorii" ) nu se mai înțeleg unul cu altul, din cauza terminologiei. De fapt
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
poate fi încă "prins" în multe, foarte multe locuri, nu doar îndepărtate, dar chiar din Capitală), vom putea să observăm un început de relansare a culturii pe micul ecran. Partea proastă este că aceste emisiuni, adesea bine concepute, dinamice, interesante, continuă a fi, nu blocate, dar îngreunate de o mentalitate greșită. Întîi și întîi, ele sînt deobicei programate la ore tîrzii din noapte. România literară a publicat în anii trecuți un editorial al directorului ei care se intitula Cultura de la miezul
Culturale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14662_a_15987]
-
Cum îndrăznea să aibă câte-o inițiativă ce depășea limita stabilită la Cotroceni, cum îl trimitea cu genunchii pe boabe de porumb, întru penitență și reculegere. Curios e că premierul se executa pe loc, fără să protesteze, conștient că altcineva continuă să fie vioara întâi. Ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni? Pe ce se bazează dl. Năstase când, zi după zi, trimite câte o ghiulea spre Cotroceni? Ce ași are în mânecă încât să nu se teamă să-i cânte
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
dacă nu-i supără pe potentații zilei, există șanse ca și data viitoare partidele cu bani să apeleze la ei. Deși presa a scris despre "erodarea" constantă a partidului de guvernământ, deși chiar guvernanții recunosc căderea în popularitate, PSD-ul continuă să fie cotat cu o intenție de vot de peste 45 la sută. Adică mult peste ceea ce-a obținut partidul în anul 2000. În schimb, România Mare, partid care a câștigat constant teren după ultimele alegeri, n-ar mai avea
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
cînta un bărbat, ci o femeie, și deosebirea asta, chiar dacă la început n-o pricepu, nu-i scăpă lui Leandru. Trăgînd cu urechea, mai desluși ceva. În locurile în care instrumentul cerea să încrucișezi degetele pe coarde, santura pierea și continua cîteva momente mai tîrziu, de parcă întreruperea se făcea pentru a lua o gură de aer. Leandru înțelese cum stătea treaba și a doua zi, cînd o privi pe fata care cîntase, întîi îi spuse următoarele: - Te-am auzit cum cînți
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
Constanța Buzea Pornind de la eminescianul "Turma visurilor mele eu o pasc ca oi de aur", continuați astfel, eminescianizând impecabil: "Ele sunt a mea trăire, eu le sunt al nopții faur" și "Știu doar visul ca speranță ce la geam îmi bate seara/ când o licărire dulce îmi topește lumânarea". Aceasta dovedește că înclinarea dvs. spre literatură
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
limită exasperată și totodată stimul demonic al "omului concret" se dilată s-ar fi putut altminteri? pînă la canibalism: "cu cîtva timp în urmă aș fi rîs dacă diavolul/ mi-ar fi bătut la ușă pe nepusă masă. aș fi continuat/ să mestec poate ușor indispus carnea trandafirie/ a vizitatoarei mele de sus" ( următoarea vizită e la case mai mari). Negația consecventă conține autonegația, devorarea evoluează pînă la autodevorare: "mîinile înghit pîinea. am început cu nu și așa voi sfîrși./ deocamdată
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
avea treizeci de ani cînd a luat premiul pentru rolul din Mefhisto, pus în scenă la Bulandra de Alexandru Darie. Regizorii Felix Alexa și Anca Bradu, nominalizați acum doi ani, mi se par a fi încă tineri. Exemplele ar putea continua. Mă întreb, atunci, unde este izbînda acestor nominalizări lipsite vizibil, din punctul meu de vedere, de o structură coerentă, de suplețe, unde să găsesc acel "alt mod" de a privi teatrul? Cum se poate comenta faptul, de pildă, că cel
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
pasiunea este diferită de plăcere, dragostea corporală duce în cele din urmă la dragostea pentru ființa integrală ( trup și suflet), carnea este insultată prin limitarea ei la amorul corporal, căci fulgerul trupului și al cărnii este, de fapt, sufletul. Logica continuă astfel: dragostea este un miracol, pentru că instaurează regatul frumuseții, iar frumusețea este o inițiere în mistere, o întâlnire cu sacrul; experiența senzulă nu trebuie blamată, întrucât ea este un ritual de călătorie, înrudit cu delirul dionisiac. Hadrian avusese, mărturisește personajul
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
perfidie mobilizați împotriva ei. În asemenea circumstanțe, individualitatea creatoare, repudiată de "mediocritatea organizată în bisericuțe și găști", se sufocă, se dizolvă în "mizeria comună" ori, dezolată, se retrage în sine. Informatorii infiltrați printre oamenii de bună credință au înveninat și continuă să învenineze considerabil climatul diasporei. "Fantoma lui Ceaușescu continuă să bîntuie prin America", avertizează Gabriel Stănescu. Exemple: investirea "consulilor onorifici" dintre informatorii cei mai zeloși, din rîndul acelor "persoane dubioase care n-au renunțat să facă rapoarte către aceeași odioasă
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
repudiată de "mediocritatea organizată în bisericuțe și găști", se sufocă, se dizolvă în "mizeria comună" ori, dezolată, se retrage în sine. Informatorii infiltrați printre oamenii de bună credință au înveninat și continuă să învenineze considerabil climatul diasporei. "Fantoma lui Ceaușescu continuă să bîntuie prin America", avertizează Gabriel Stănescu. Exemple: investirea "consulilor onorifici" dintre informatorii cei mai zeloși, din rîndul acelor "persoane dubioase care n-au renunțat să facă rapoarte către aceeași odioasă instituție" ori al afaceriștilor "de origine română, care însă
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
aria familiarității: "Hai, nea Mișu" (sau Vasi, sau Gigi, sau Nelu), "te rog eu frumos, lucrurile nu stau chiar așa!" Rugăminți fără efect: din studiou, "nea Mișu" (ori Nelu, ori Vasi, ori Gigi că tot aia e, indivizii fiind interșanjabili) continua să-i toarne lături în cap, excitat de superioritatea tot mai evidentă asupra umilului impiegat ce îndrăznise, o dată în viața lui, să facă un lucru corect. Povestea nu se termină, firește, aici: după ce, în văzul unei întregi țări "nea Mișu
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
La așa stăpân, așa slugă... Doar naivii își imaginează că dezastrul fotbalului românesc se datorează plecării în străinătate a jucătorilor și arbitrajelor penibile. Fiecare din aceste motive contează, dar ele nu sunt esențiale. Din păcate, fotbalul, aflat în avangarda "privatizărilor", continuă mentalitățile comuniste: aranjamentele de culise, pila, șantajul sunt regulile după care se joacă atât în teren, cât și în afara lui. Competența și talentul sunt ultimele criterii luate în considerare - mai ales când e vorba de administrarea cluburilor și de alegerea
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
din Occident a evoluat enorm din 1968 încoace, spre deosebire de stînga germană, în care I. Fischer, fostul terorist și actualul ministru de Externe german din guvernul social-democrat, nu pare a-și fi depășit idiosincraziile tinereții. Poetul și lumea Dacă scriitorul va continua să creadă că prin scrisul său nu poate schimba nimic în lumea în care îi este dat să trăiască, atunci va avea destinul pe care-l merită: unul minor și periferic". Aceste cuvinte îi aparțin poetului Ion Mircea și le-
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
de muncă - cinci ani de pregătire a acestora, "inclusiv repetiția generală din 1965, soldată cu publicarea integrală a nuvelisticii rebreiene, în Biblioteca pentru toți", totul este pus de Niculae Gheran sub semnul bucuriei săvârșirii și al excesului. Dar tot el continuă, cu acuitatea experienței împătimitului care nu cunoaște bariere în cercetare, când contextul îi este mai mult sau mai puțin favorabil: "Noroc că n-am băgat de seamă cum au trecut patru decenii, concurând efectiv cu jucătorii de cărți care uită
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
dar nu atât de util pentru austeritatea și emblema statuară a ediției. A doua motivare se susține pe argumentele sublimate: "Cu ce drept ne insinuăm în viața intimă a unor uriași, care s-au simțit bine lângă niște făpturi obișnuite?", continuând pe ideea inutilității amestecului într-o dispunere de viață, perfect asumată și cu nimic dăunătoare "rosturilor celor din jurul său". Volumul cuprinde în structura sa, parte a corespondenței lui Liviu Rebreanu cu familia din Transilvania, așezată pe bogat suport explicativ și
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]