478 matches
-
Foișorului de Foc, totul înțesat de un popor de statui înfățișînd gorgone și atlași și cherubini și Agricultura și Industria și toate Virtuțile și pe Seneca și pe Kogălniceanu și pe Bălcescu și pe Rosetti și pe Vasile Lascăr, univers contorsionat de calcar și ipsos și bronz, acoperit de zăpadă. Eram atât de aproape de fața tristă a unei femei de piatră. O femeie cu aripi de cinci ori cât statura mea. Un sfert din București era obturat de penele ei de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu nespusă-ncîntare, tabloul, în grea ramă barocă, înfățișînd o casă flamandă de cărămidă smălțuită, colorată portocaliu și stacojiu, al cărei fronton în trepte se conturează pe cerul înalt, pictat neglijent cu cuțitul. Casa e-ncadrată de doi castani bătrâni, cu contururile contorsionate și-ngroșate cu un negru cam artificial. În fața ei, limpede ca o imagine proiectată de-o lanternă magică, evident din alt timp și alt loc, stă o femeie voluptuoasă, văzută din spate, în rochie stil Marilyn Monroe, cu o bască frez
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
împăratului. Tacticieni de școală veche, exact așa cum am presupus. Folosesc legile războiului de acum două mii de ani. Nu m-ar mira să sape și tranșee. - Tranșee? Ce-i asta? - Șanțuri, Sire. Undeva între cele două linii de demarcație ardeau carcasele contorsionate ale unor aparate de zbor. N'Gai Loon gândi că trebuie să fi fost rămășițele forței aeriene a clonelor. Și zâmbi aproape fericit. - Sunt prinși în capcană. Nu mai au unde să plece. Transmite-le oamenilor tăi să-i hărțuiască
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
La Kita-senju urcă și mai mulți oameni. Ești strivit, de parcă ai fi conținutul unui sendviș. Simți că te afli într-un pericol fizic. Ai impresia că o să mori strivit. Odată am crezut că șoldurile mi-au ieșit din articulații. Stai contorsionat și te gândești: «Doare!» Ești prins acolo, dar numai picioarele sunt în același loc. — Trebuie să ai dibăcia unui luptător profesionist. Nu v-ați săturat să călătoriți în fiecare zi într-un metrou plin până la refuz? Chiar m-am săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fusese tăiată cu fierăstrăul pentru a se scoate creierul, care zăcea acum, ca un nod gordian ud, Într-un vas În formă de rinichi, În așteptarea disecției. Confruntat cu moartea violentă În tot ce e dezgustător În ea - paloare, poziții contorsionate și expunere de carne -, nu am reacționat mai mult ca atunci când aș fi privit În vitrina măcelarului meu „german“, doar că acesta din urmă avea mai multă carne etalată În galantar. Uneori eram surprins de indiferența mea totală la vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
față de trofeele sociale, energetizat, mai curând, de pesimism și, uneori, de panică, suspectam succesul, refuzam euforia, deși știam că fără aceste Încurajări ale destinului nu aș fi supraviețuit, la o vârstă nu prea juvenilă, șocului derutant al libertății, adică exilului. Contorsionatul metabolism al dubiilor, specific unei structuri „agorafobe și introvertite”, cum mă descria recent un prieten... Surpriza nu fusese doar a mea. Contrarierea Patriei s-a dovedit mai spectaculoasă. Discretul ei locuitor, devenit, În mod bizar, „mesager” al literelor românești?!... Reacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să se elibereze, s-o recunoască. În ușa holului, murmură: — Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu tipul ăla. —A murit. Imediat cum am ajuns noi acasă. Ăsta a fost scopul călătoriei. Mark începu să se bâlbâie, cu fața contorsionată. —Ce mă-sa? — Serios. Se certaseră sau cam așa ceva din cauza morții mamei lor. Cappy nu mai voise să audă de el pentru că spusese... Dar în momentul în care auzise că Luther era pe moarte... Mark pufni și o expedie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
intens. Între cele două vârfuri, platoul era acoperit de o iarbă aspră cu fir neobișnuit de lung, pe alocuri stâncile izolate erau invadate de un conifer târâtor necunoscut lui. Erau și niște tufe cu frunze roșcate cerate și cu ramuri contorsionate, încărcate de flori de un roșu strident cum nu mai văzuse. Mirosul proaspăt ca și cel de ienupăr îmbălsăma adierea. Egumenul dispăruse; de undeva, ca o vibrație, începu să-i vină glasul lui. Era o rugăciune liniștită. Se îndreptă spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arde toată, acoperită de un imens val de foc. Prin fumul dens și sufocant se deslușește un peisaj apocaliptic. Țipete, strigăte după ajutor, voci aduse la limita suferinței. Triajul se prefăcuse într-o uriașă încâlcitură de vagoane distruse și fiare contorsionate. Pretutindeni, doar cratere și bălti de sânge. Și cadavre. Multe dintre ele biete mumii carbonizate care mărturisesc modul groaznic în care oamenii muriseră. Femei, copii, bătrâni, tineri, spintecați, zdrobiți, sfâșiați, rupți în bucăți. Deasupra imaginilor halucinante, stăruie copleșitor mirosul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mărunt întreg sectorul, desăvârșind măcelul. În sfârșit, la fel de brusc precum începuse, atacul se sfârșește. Din ascunzătorile lor, partizanii ies la iveală. Coboară cu armele pregătite, gata să tragă la cel mai mic semn de pericol. Dar printre mormanele de fiare contorsionate se aud doar gemetele muribunzilor și strigătele de ajutor ale răniților. Nimeni nu le dă atenție. Cât de curând gerul sau lupii vor desăvârși treaba începută de gloanțe. De altfel, partizanii nu au posibilitatea să transporte pe acești nenorociți nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
marginea orașului Turna fuseseră date peste cap. Elementele care supraviețuiseră luptelor fugiseră sau fuseseră capturate. Pe marginea drumului se văd numeroase arme aruncate, iar din loc în loc, răsturnate în șanțuri sau chiar pe mijlocul șoselei, numeroase carcase înnegrite, ciuruite și contorsionate ale unor mașini blindate. Sprijinit de zidul unei case, Marius privește coloana prizonierilor. În ceața venită odată cu gerul dimineții mulți dintre ei încearcă să se apere de frig ridicând gulerele și ascunzându-și mâinile înroșite în buzunarele mantalelor. Cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
siluete care aleargă către el, cu armele întinse înainte, gata să tragă. "Ce dracu..." Nu mai are timp să-și termine gândul. O explozie intensă, un gheizer de flăcări luminează noaptea și mașina se transformă într-o grămadă de fiare contorsionate care ard cu vâlvătăi puternice. Trupul căpitanului este proiectat prin parbriz sub forma unei torțe umane. Din mai multe direcții răsună rafale de mitralieră. Strigăte îngrozite se aud de peste tot: Rumänen angreifen! Rumänen angreifen!163 XIII A venit toamna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mă plimbam pe faleză, unde nu era nici țipenie de om, căci era un frig de crăpau pietrele. Mă fascinau formele cioturilor de lemn scuipate de Dunăre la mal, mâncate de apă și de carii. Le adunam pe cele mai contorsionate în camera mea și le pictam sau le decoram cu hârtii. În rest, tot ce făceam era să mănânc, să dorm și să mă uit la cer. Uitasem că mă născusem vreodată. Eram fericită. Dormeam, mâncam, visam. Mă gândeam la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în abur. Curând ninsoarea a devenit ploaie cu fulgere și trăsnete, care ni s-au descărcat pe șira spinării, scurgându-ni-se în cap. De undeva de sus păream un animal ciudat, cu pielea distribuită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce în ce mai rari, până când s-a oprit. Înăuntru era alb de zăpadă, în timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor în gurile însetate ale canalizărilor. Inima nu poate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ale camerei, alături de plante smărăldii, uriașe. Profilate pe frunzișul verde ceruit, femei hinduse cu sâni ca pepenii se aplecau Înainte, oferindu-și orificiile ca ofrande bărbaților bine dotați care le primeau. Un panou de control superaglomerat, o adunătură de corpuri contorsionate, oriunde te uitai. ― Cum arată locul ăsta? șopti Tessie. ― E un decor cam neobișnuit, spuse Milton. Iar eu: ― Ce facem noi aici? Exact În acel moment s-a deschis ușa și s-a prezentat doctorul Luce. La vremea aceea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Treaba asta o făcea Întotdeauna un bărbat și acum mă calificam pentru ea. În costumul meu negru, cu mocasinii murdari, stăteam În ușă, care era deschisă În calea vântului iernii. Sălciile plângătoare erau dezgolite, dar totuși masive; Își ridicau brațele contorsionate ca niște bocitoare. Cubul galben pastelat al casei noastre moderne se profila clar pe albul zăpezii. Middlesex avea acum aproape șaptezeci de ani. Deși o prăpădisem cu mobila noastră colonială, Încă mai constituia un punct de referință, așa cum se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din gingășia și forța marilor autori, care cândva ne zbârleau părul pe brațe de emoție. Scriitorii de azi își blesteamă zilele și se dau peste cap ca să mai smulgă fie și palide aplauze, exagerează cu violența, cu obscenitatea, cu subiectele contorsionate și imposibile, doar-doar or pune capăt căscatului imens al unui public sastisit. Nu-și dau seama că nu ei sânt de vină, că degeaba scriu pagini care ar muia și pietrele, degeaba dezlănțuie o imaginație demiurgică, degeaba descriu crime și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de curtenii înfricoșați, de militarii servili și, de fapt, de toți cei pe care-i întâlnise până acum, era și timpul. Cât durară aceste gânduri intime ale lui Gosseyn, băiatul rămase tot acolo. În picioare. Fața-i încă era puțin contorsionată. Și nu mai exista nici o îndoială: ceva urma să se întâmple. Putea oare Gosseyn Trei să facă ceva pentru a canaliza pe un făgaș acceptabil ciudata combinație de curaj și putere a creierului incomplet cu care se confrunta în persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de icoane pe sticlă, stranii, multicolore și miraculoase, altele de metal, crucifixuri și mobilă veche cu aplicații de bronz, în casa aceea se mișcau figurine de ceară: câteva babe identice ca înfățișare, un bătrân cu părul complet alb. Totul vopsit, contorsionat, nenatural. O casă veche, muiată în tăcere (și până și tăcerea siropoasă de muzică. Wajda ar fi plimbat aparatul pe pereții crăpați, cu stucatura căzută, pe fețele sfinților călăreți și ale Hriștilor costelivi, de lemn și cretă, pe clapele pianinei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
viața mea n-am fost atît de șocată. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. N-a mințit ! Făceau sex ! Dar, pe bune, ce fel de sex dement și contorsionat era ăla ? Of, ce mă enervează ! N-am știut. Niciodată n-am... Simt o mînă pe umăr și scot un nou țipăt. — Emma, calmează-te ! spune Lissy. Eu sînt ! Jean-Paul a plecat. Nu sînt În stare să ridic privirea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
balet, cînd eram mici. Și un pic de step. Dar niciodată n-am... eu niciodată... Cum e posibil să știi pe cineva de douăzeci de ani și să n-ai habar că știe să danseze ? Tocmai a făcut niște mișcări contorsionate și lente absolut uluitoare cu un tip mascat, care bănuiesc că e Jean-Paul, iar acum sare și se Învîrte În jurul unei panglici, și Întreaga asistență a rămas cu ochii la ea, care pare să radieze de fericire. De luni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se revărsa peste noi. Aș fi rămas singur față în față cu epocile lumii. Din tablourile atârnate pe pereți s-ar fi desprins, venind către mine, grimasele infinite ale strămoșilor mei, metamorfozele speciei mele și ale propriului meu chip: supliciat, contorsionat, trufaș și crud, ucigând și implorând, în adorație sau supunere. Am ieșit auzind în urma mea gratiile care se închideau și mi-am imaginat cum sălile își dădeau jos masca frumuseții de peste zi și se pregăteau să se deschidă în înfricoșătorul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
E băiat. Mama însă, a murit. Astrologul înclină din cap resemnat. Apoi se uită la ceas, deschise caseta, scoase hârtie și creion și se apucă de lucru. Harta pe care o întocmi arăta ciudat, era înfricoșătoare. Stelele i se arătau contorsionate, căpătau forme stranii. Sistemul lor de influențe era dezechilibrat. Era orientat spre pasiune și schimbare. Această distribuție i se părea imposibilă astrologului. Forțele trăgeau în toate părțile, calitățile malefice ale lunii și ale lui Saturn favorizau schimbări de orice fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ale craniilor de negrii, ilustrate în Rasele indigene ale pământului, scrisă de Nott și Gliddon. Acest volum interesant îi este oferit lui Robert să-l frunzărească, în timp ce pastorul notează rezultatele. Se uită la imaginile de statui grecești, apoi la figurile contorsionate, parcă murdare de funingine ale negrilor și simte, așa cum face adesea, că poate răsufla ușurat, că nu seamănă cu nici unele. Ca multe din cărțile pastorului, este o carte foarte veche, iar pielea de porc în care a fost legată s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
holbându-mă la ea cu hotărâre și aproape părându-mi rău pentru Bladesey când Îi văd ochii scăpărându-i de ură. Dar trebuie să fim siguri. Sunt sigură! Sunt ca dracu de sigură!... of Bruce... geme ea Încetișor, cu fața contorsionată și traumatizată. Se concentrează brusc asupra mea. Ce voia să spună cu casetele alea? A zis ceva despre niște casete! Ce-a fost aia? Trag ostentativ aerul adânc În piept. Uite Bunty... e... of, Doamne... mi-e tare greu. — Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]