477 matches
-
a fost construit pentru a rivaliza cu contrabasul. Totuși, nu trebuie uitat că acela din urmă avea o istorie scurtă în lumea jazz-ului la momentul inventării chitarei bas; stilul de jazz "swing", cel care a determinat sunetul specific al contrabasului de jazz (foarte diferit stilistic de fostul two-beat preluat de la tubă), nu era pe deplin cristalizat la începutul anilor treizeci. Totuși, chitara bas nu s-a bucurat de popularitate mai devreme de finele anilor '50, când a început să înlocuiască
Chitară bas () [Corola-website/Science/306646_a_307975]
-
diferit stilistic de fostul two-beat preluat de la tubă), nu era pe deplin cristalizat la începutul anilor treizeci. Totuși, chitara bas nu s-a bucurat de popularitate mai devreme de finele anilor '50, când a început să înlocuiască tot mai adesea contrabasul folosit în formațiile de rock'n'roll, până la a-l exclude din acest mediu muzical. În anii șaizeci, chitarele bas ale mărcilor Fender (folosite, printre altele, de formația de surf-rock The Shadows), Hofner și Rickenbacker (cărora basistul Paul McCartney, membru
Chitară bas () [Corola-website/Science/306646_a_307975]
-
1911-1925), profesor la conservatorul din Tallinn (1928-1944). În 1944 a plecat în Suedia. Aici a fost directorul unui festival. Creația lui cuprinde mai mult de 200 de opusuri: printre altele două simfonii; un concert pentru violoncel (1949); un concert pentru contrabas (1950); un trio pentru pian (1957); un recviem (1959); diferite lucrări corale, lieduri și muzică de cameră. La vârsta de 81 ani a publicat, la Stockholm, o istorie a muzicii estone în patru volume (1965-1969).
Juhan Aavik () [Corola-website/Science/308343_a_309672]
-
pentacordul “Athar Kurd” (D,Eb,F#,G,A); - Ritmurile “Aqșăq Samă'I” (اقصاق سماعي) - de exemplu formula x//x/ în ostinato - și “Dawr/ Ahaat” (آهات) - în forma melismatică. Instrumentația implică o largă varietate de timbre: instrumente cu coarde (vioară electrică, contrabas, chitară clasică, electroacustică sau electrică, chitară bas), suflători (fluier, nai, clarinet, saxofon, acordeon, mai rar trompetă și trombon), percuții (baterie, tarabane, bongo-uri, talăngi, tamburine și multe altele) și instrumente electronice (sintetizatorul, ce poate lua locul multor instrumente acustice, acordeon electronic
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
de concerte prevăzute în contract- a avut loc pe data de 11 martie 1791. În vederea evenimentului reprezentat de ciclul de concerte al lui Haydn, numărul instrumentiștilor a fost ridicat la patruzeci și unu: șaisprezece viori, șase viole, patru violoncele, patru contrabasuri, apoi instrumentele de suflat și instrumentele de percuție. Pentru concertul simfonic de deschidere, Haydn a compus primele două simfonii din seria celor douăsprezece compuse la Londra în cadrul celor două călătorii efectuate. Prim violonistul era Salomon. La Londra, nu se introdusese
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
prin limita inferioară a acordajului tipic, anume sunetul mi din octava mare. În ciuda acestui fapt, numele de „chitară bas” s-a consacrat instrumentului derivat, construit începând din perioada interbelică, acordat cu o octavă mai jos (aflat, în realitate, în registrul contrabas). Există chitare cu de la două până la peste zece coarde. Pentru o chitară „standard” (en. "prime guitar") se folosesc cel mai frecvent șase corzi (acordate astfel, de la grav la acut: mi, la, re, sol, si, mi), dar poate apărea și o
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
Arte Plastice din Pitești, studiind în paralel în particular percuția, iubind foarte mult stilurile de muzică rock și jazz-rock. Este absolvent al UNMB (Universtatea Națională de Muzică București)-secția Canto clasic. În prezent este compozitor și poliinstrumentist, cunoscând chitara bas, contrabasul, violoncelul, pianul și percuția. Începând din anul 1981 a susținut nenumărate turnee în străinătate: Olanda, Germania, Italia, Belgia, Franța (Paris), Elveția (Lausanne, Geneva), Austria, Polonia, Egipt, Israel, Statele Unite ale Americii, Spania, Portugalia, Grecia, Turcia, Cipru, Estonia, Republica Moldova. În urma experienței căpătate
Marcel Pavel () [Corola-website/Science/303405_a_304734]
-
concerte, proiecte, turnee, colaborare cu ICR). Între [[7 mai]]-[[13 mai]] [[2007]] a avut loc în [[România]] un concurs internațional de jazz (""International Jazz Competition""). Dintre compozitorii și interpreții români de jazz contemporani sunt de menționat: [[Decebal Badila]] - ghitara bass, contrabas, pian, compozitor JOE ZAWINUL- INOVATOR CONTINUA STILUL FUSION INCEPUT DE MILES DAVID [[Categorie:Jazz]]
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
să-și dacă o formație cu care să o acompanieze pe ea și pe Fărâmiță Lambru la spectacole. Radu Simion își formează rapid o formație formată din Nicolae Bob Stănescu la țambal, Nicolae Turcitu la acordeon și Dumitru Jean la contrabas și începe o serie de concerte la Teatrul de revistă Constantin Tănase. Acolo erau și Gr. Vasiliu Birlic, și N. Stroe. De la ideea Mariei Tănase acesta a devenit șef de orchestră și a început să cânte la barul de noapte
Radu Simion () [Corola-website/Science/312211_a_313540]
-
interesului pentru compoziția de simfonii. Totuși, o serie de compozitori au mai intreprins încercări fructuoase în acest gen: Orchestra, așa cum se regăsește ea la sfârșitul tranziției către clasicism, este formată din instrumente cu coarde și arcuș (vioară, violă, violoncel, eventual contrabas sau un echivalent), suflători de lemn (flaut, oboi, fagot), corni și timpane. Începând cu ultimele simfonii de J. Haydn, în orchestră sunt cerute trompete și clarinet (care nu este utilizat într-un număr mare de simfonii de W.A. Mozart
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
cântărețul și naistul Fănică Luca surprinde trăsături atât ale folclorului, cât și din muzica ușoară la modă) și muzica de jazz. Acesta din urmă a fost decisiv pentru aducerea de noi instrumente (taragotul, adică saxofonul sopran și alte saxofoane, clarinetul, contrabasul ș.a.) și pentru stabilirea structurii secției ritmice (în mod deosebit „mersul” contrabasului din muzica swing a inspirat dezvoltarea unui nou stil la contrabas). Interesant este de remarcat cum aceste trăsături sunt redate muzicii de jazz în ultimele decenii, o dată cu renașterea
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
din muzica ușoară la modă) și muzica de jazz. Acesta din urmă a fost decisiv pentru aducerea de noi instrumente (taragotul, adică saxofonul sopran și alte saxofoane, clarinetul, contrabasul ș.a.) și pentru stabilirea structurii secției ritmice (în mod deosebit „mersul” contrabasului din muzica swing a inspirat dezvoltarea unui nou stil la contrabas). Interesant este de remarcat cum aceste trăsături sunt redate muzicii de jazz în ultimele decenii, o dată cu renașterea gypsy jazz-ului (en. „jazz țigănesc”), tot în Europa Estică (prima epocă
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
urmă a fost decisiv pentru aducerea de noi instrumente (taragotul, adică saxofonul sopran și alte saxofoane, clarinetul, contrabasul ș.a.) și pentru stabilirea structurii secției ritmice (în mod deosebit „mersul” contrabasului din muzica swing a inspirat dezvoltarea unui nou stil la contrabas). Interesant este de remarcat cum aceste trăsături sunt redate muzicii de jazz în ultimele decenii, o dată cu renașterea gypsy jazz-ului (en. „jazz țigănesc”), tot în Europa Estică (prima epocă a stilului respectiv avusese loc în Franța și Belgia perioadei interbelice
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
delimitat similar cu susținerea ritmică în orchestra barocă de către basul continuu), între care improvizația solistică are o pondere variabilă în funcție de prezența unui cântăreț (situația este similară cu cea din jazz). Secția ritmică din muzica populară cuprinde cel mai adesea un contrabas și un țambal (înlocuit mai rar cu un pian), cărora se pot adăuga un acordeon, o chitară acustică ș.a. Există o tendință recentă de a înlocui contrabasul cu o chitară bas (electrică). Țambalul sugerează trama armonică (succesiunea de acorduri) prin
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
cea din jazz). Secția ritmică din muzica populară cuprinde cel mai adesea un contrabas și un țambal (înlocuit mai rar cu un pian), cărora se pot adăuga un acordeon, o chitară acustică ș.a. Există o tendință recentă de a înlocui contrabasul cu o chitară bas (electrică). Țambalul sugerează trama armonică (succesiunea de acorduri) prin țiituri rapide și ritmate (pe diviziune ternară sau în sferturi de timp), dat fiind că instrumentistul nu poate ataca simultan mai mult de două înălțimi sonore. În
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
alămuri (trompetă, goarnă, trombon, tubă, fligorn, eufoniu ș.a.) și percuții caracteristice (tobă mare, tobă mică, fuscinel) -, dar și elemente ale stilului interpretativ caracteristic. Orchestrele de muzică populară includ partide largi de coarde cu arcuș (vioara întâi și a doua, violă, contrabas, uneori și violoncel). Un sondaj de opinie efectuat de către INSCOOP Research a relevat faptul că muzica populară se află pe primul loc în ce privește genul muzical preferat de români, procentul situându-se la aproape jumătate din populație (49,7%). Muzica pop-dance
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
în Europa de Est; în România, pentru descrierea sa a fost revendicat numele de „muzică etno”, sugerând existența sa ca gen muzical distinct. Sunetul este radical modernizat: schimbarea instrumentelor acustice în altele electroacustice (chitară electroacustică) sau chiar electrice (chitară bas electrică în locul contrabasului), împrumutul de sonorități din muzica pop (efecte sonore specifice, tobele electronice, bateristul electronic, numeroase sintetizatoare), înlocuirea solistului cu un grup de soliști, folosirea unei secții ritmice mult mai pronunțate și a unui tempo mai mișcat. De multe ori, versurile sunt
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
cele mai bune plăci, Odeon"”. Cazinoul de la Sinaia, Carmen Silva în Eforie, Terasă Otetelisanu în București și multe alte cunoscute cafenele și bodegi din vreme erau locurile unde Gion delecta publicul cu vocea lui caldă, distinsa și naturală. Vioară și contrabasul erau instrumentele lui preferate și vocea era adevăratul lui talent. Realizează numeroase înregistrări peste hotare, în Germania și Suedia, care i-au adus multă popularitate și un venit bun în acei ani de dinainte de război. Unul din cântecele cu care
Gheorghe Ionescu Gion () [Corola-website/Science/309745_a_311074]
-
The Kinks) și ale claviaturistului Ray Manzarek (The Doors). Din aceste versiuni "cover" și din compozițiile originale ale formației, se remarcă următoarele trăsături: „mers” nesincopat, arpegii, pasaje ascendente diatonice și cromatice, menținerea în general în registrul grav al instrumentului (registrul contrabas), construcție simetrică (uneori în exces) - se remarcă primii "ostinati" („Îmi place muzica”, „Toamna” - cover după „San Franciscan Nights” de The Animals). Tot în „San Franciscan Nights” apar mișcări paralele față de linia vocii (pe versurile „Nu mai sânt nopți și flori
Corneliu „Bibi” Ionescu () [Corola-website/Science/310264_a_311593]
-
toba, xilofon și altele) sunt sintetizate electronic. Sintetizatoare precum Roland TR 909, Korg ER-1, sau instrumente virtuale (VST Instruments), fiind folosite pentru producerea lor. Linia de bass este deasemenea creată prin sintetizare electronică a instrumentului, care poate fi chitară, trompeta, contrabas, pian, etc. Tonalitatea sunetului produs de instrumentul de bass se situează între 180-320 Hz. Bass-ul lasă impresia de galopare, iar urechea umană percepe sunetul că un tropăit continuu. Sunetul bass-ului este asemănător sunetului produs de un cal galopând
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
au fost interpretate de cântăreții Cristian Vasile, Jean Moscopol, Gion ș.a. Alte noutăți apărute în muzica ușoară, preluate și de muzicienii români, includ împrumuturile din muzica de jazz - începând cu dansurile de societate ("foxtrot", "Charleston") și cu adoptarea instrumentației specifice (contrabas, "slide guitar", banjo - instrumentul lui Jean Moscopol). Fără a trimite la jazz, unii cântăreți români practică improvizația, inventând pe loc melodii și versuri (renumit este cazul lui Alfred Pagoni-Fredon, grec la origine); se practică mult „fluieratul artistic”. În mod obișnuit
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
de albumul formației Kamelot. În prima jumătate a anului 2003, Epica a fost susținută în concert de un mic cor (format din doi bărbați și patru femei) și o orchestră de coarde (trei viori, două viole, două violoncele și un contrabas). Grupul a înregistrat apoi un CD demonstrativ pe care au fost incluse două piese: „Cry for the Moon” și „Illusive Consensus”. Ca în cazul oricărui disc single, CD-ul poartă numele uneia dintre cele două piese, și anume "Cry for
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
doi băieți. Față, care este cea mai mare, a terminat conservatorul și este un veritabil profesor de pian. Cel de-al doilea copil, Ciprian Tudorache, a încercat mai întâi să cânte la vioară însă în cele din urmă a invatat contrabasul. Al treilea fiu, Marian Tudorache, a făcut pianul și țambalul, insă pasiunea lui astăzi este gastronomia. Ionel Tudorache rămâne un veritabil lăutar de modă veche, la care se adaugă cea mai frumoasă varianta interpretativa a unuia din marile cântece populare
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
ul (, , , , ) este cel mai mare instrument muzical cu coarde și arcuș cu o largă răspândire. În partitura de orchestră, se scrie prescurtat „Cb.” sau „Kb.”. Raportat la notarea în partitură, sunetul contrabasului este cu o octavă mai jos decât cel al violoncelului. Cel mai adesea, la contrabas se cântă cu mâna stângă pe tastieră, iar mâna dreaptă trage arcușul peste corzi sau le ciupește cu degetele (tehnică numită "pizzicato"). Folclorul românesc, unde
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
muzical cu coarde și arcuș cu o largă răspândire. În partitura de orchestră, se scrie prescurtat „Cb.” sau „Kb.”. Raportat la notarea în partitură, sunetul contrabasului este cu o octavă mai jos decât cel al violoncelului. Cel mai adesea, la contrabas se cântă cu mâna stângă pe tastieră, iar mâna dreaptă trage arcușul peste corzi sau le ciupește cu degetele (tehnică numită "pizzicato"). Folclorul românesc, unde instrumentul a pătruns târziu, recunoaște următoarele denumiri pentru contrabas: bas (vezi articol), broancă, gordună mare
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]