431 matches
-
În timpul domniei lui Alexandru Sever autocratismul și excentricitățile predecesorului său sunt eliminate și se restabilesc bunele raporturi cu Senatul, al cărui prestigiu este sporit. Relațiile cu armata și Garda Pretoriană devin însă încordate. Alexandru Sever inițiază în anii 231-233 o contraofensivă romană în Orient pentru a stăvili invazia sasanidă la vest de Eufrat. În timpul pregătirilor unui război împotriva alamanilor la granița renană, Alexandru Sever și Iulia Mamaea sunt uciși la Mogontiacum (azi Mainz) de soldați care-l proclamă împărat pe Maximin
Alexandru Sever () [Corola-website/Science/299983_a_301312]
-
nu s-a permis nici pătrunderea echipamentului și muniției. Bosniacii din Srebrenica s-au plâns de atacurile soldaților sârbi, în timp ce pentru sârbi părea că forțele guvernului bosniac din Srebrenica utilizau „zona de securitate” ca bază convenabilă din care să lanseze contraofensive împotriva Armatei Republicii Srpska (VRS) și că UNPROFOR nu acționează pentru a-i împiedica. Generalul Sefer Halilović a recunoscut că elicopterele ARBiH încălcaseră "no-fly zone"-ul și că el personal trimisese opt elicoptere cu muniții către Divizia 28. O misiune
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
pe 23 iunie, submarinul italian „Luigi Galvani” a scufundat goeleta indiană de patrulare „Pathan” în Oceanul Indian. Pe 24 iunie însă, submarinul italian „Luigi Galvani” a fost scufundat de goeleta „Falmouth” în Golful Oman. Între momentele dintre cucerirea Somaliei Britanice și contraofensiva Aliată, italienii au acordat o mare atenție activităților navale din Marea Roșie. Criza de combustibil și de piese de schimb au dus la scăderea capacității de luptă a flotilei italiene. Pe 13 august, submarinul italian „Galileo Ferraris” a încercat să intercepteze
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
italienilor, generalul locotenent Platt a fost capabil să organizeze ofensiva din Eritreea pe 18 ianuarie 1941, cu trei săptămâni mai repede decât fusese preconizat. După pierderea controlului asupra Somaliei Britanice, generalul Archibald Wavell a început să facă un plan pentru contraofensiva forțelor brianice și ale Commonwealthului. Atacul trebuia dat pe „frontul de nord” de căre oamenii generalui locotenent William Platt și pe „frontul de sud” de către forțele generalului Alan Cunningham. Wavell a făcut planuri și pentru formarea unei forțe amfibii, care
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
dus la distrugerea episcopiei locale. În 1007 Henric al II-lea a denunțat pacea de la Poznań, ceea ce a dus la un atac al lui Boleslav I asupra Arhiepiscopiei din Magdeburg, precum și reocuparea mărcilor de Luzația și Meissen, inclusiv orașul Bautzen. Contraofensiva germană a început trei ani mai târziu, în 1010. Acesta nu a avut nicio consecință semnificativă, excepție fiind jefuirea Sileziei. În 1012 a fost semnată o pace pe cinci ani. Cu toate acestea, Boleslav I a încălcat pacea și încă
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
generalul Henry G. Winkelman, care a decis ca să transforme Linia Grebbe din nord în principala linie defensivă, unde ar fi trebuit să se angajeze bătălia decisivă cu invadatorul. El a considerat că sus-numita linie este o poziție care să favorizeze contraofensiva olandezilor. Pe de altă parte, el nu a luat nicio măsură de întărire a Poziției Peel-Raam. În timpul „războiului ciudat”, Olanda a aderat la o politică de strictă neutralitate. În secret, comandamentul militar olandez, acționând parțial fără știrea factorilor politici, a
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
intervenit o schimbare a planurilor: s-a hotărât ca infanteria să atace, chiar și doar cu sprijinul limitat a unei singure baterii de tunuri de 105 mm. Un atac întâmplător al avioanelor germane Stuka în sectoul Mill chiar înaintea de contraofensiva i-a pus pe fugă pe unii dintre olandezi, ceea ce a dus la apariția unei porțiuni slăbite a frontului. În ciuda faptului că germanii nu s-au grăbit să folosească slăbiciunea olandezilor, colonelul Schmidt a ordonat la ora 20:30 abandonarea
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
lupte grele, trupele americane au cucerit insulele japoneze Okinawa și Iwo Jima la începutul anului 1945, în care au pierit 100 000 de soldați japonezi și 12 000 de soldați americani. Până în 1945, Aliații au traversat Rinul după ce au oprit contraofensiva germană. Forțele generalului american George S. Patton n-au putut ajunge la Berlin, acesta fiind deja asediat de sovietici. Gemanii au fost siliți să se retragă, iar în aprilie 1945, Berlinul a fost ocupat de sovietici. Hitler s-a sinucis
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Deși aceste subunități au luptat cu eroism, efectul strategic a fost neînsemnat. În acest timp, cele mai bune unități din nord încă mai opuneau rezistență. Dacă ar fi fost ținute în rezervă, ar fi putut fi folosite eventual pentru o contraofensivă hotărâtoare. Dar ele își pierduseră din capacitatea de luptă în timpul deplasării spre nord, orice mutare spre sud ar fi dus la pierderi și mai mari. Cea mai importantă divizie aliată, Divizia I mecanizată ușoară, era desfășurată în regiunea Dunkerque pe
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
de a recuceri Țara Sfântă aflată sub ocupația lui Saladin (Salăh al-Dīn Yūsuf ibn Ayyūb). Cruciada a II-a a dovedit lumii musulmane cât de puțin erau pregătite armatele occidentale să susțină lupta. Constatarea nu putea decât să încurajeze jihadul. Contraofensiva, începută de Zengi, fost guvernator al Irakului, a fost continuată între anii 1146-1173, cu și mai multă forță, de către fiul său, Nur al Din, vestit pentru fanatismul său religios, fapt ce-l făcea pe istoricul R. Grousset să-l numească
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
întârzie mișcarea de trupe, ei au fost în cele din urmă înfrânți în lupta de la pasul Rentina. Insurecția din Chalkidiki a fost după acest moment limitată la regiunea peninsulelor Muntelui Atos și Kassandra. Pe 30 octombrie a avut loc o contraofensivă turcă condusă de noul pașă de Salonic, Mehmet Emin Abulubud, încununată de un succes decisiv al otomanilor în lupta de la Kassandra. Grecii supraviețitori, printre care s-a aflat și Papas, au fost salvați marinarii eleni, care i-au transportat pe
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Iosif Stalin că Armata Roșie trebuie să rămână în defensivă și să provoace lupte de uzură cu armata germană. După ce forțele germane aveau să fie suficient de uzate de defensiva sovietică, sovieticii aveau să-și folosească rezervele operaționale într-o contraofensivă care să distrugă primele linii germane. În bătălia de la Kursk, forțele germane au fost oprite pe sectorul nordic Oriol. În sud însă, formațiunile din "Wehrmacht" și "Waffen-SS" au reușit o pătrundere mai adâncă, apropiindu-se de Prohorovka. Armata Roșie a
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
victorii, Stalin ordonase Armatei Roșii să încercuiască Grupul de Armate Sud printr-o înaintare viguroasă până la Rostov pe Don. Armata Roșie a înaintat, dar s-a întins prea mult. Erich von Manstein a observat acest lucru și a organizat o contraofensivă improvizată, ce a avut ca rezultat a treia bătălie de la Harkov. Într-o repetare a evenimentelor din a doua bătălie de la Harkov, forțe germane mobile au prins în clește flancurile vârfului de lance sovietic și le-au distrus. Victoria germană
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
a reușit să ducă la o pătrundere până la gara Prohorovka și amenința să încercuiască Armata 1 Tancuri sovietică. Gara se afla în inima fortificațiilor Frontului Voronej. La 11 iulie, mareșalul Jukov a ordonat ca la 12 iulie să înceapă o contraofensivă cu cinci armate sovietice, inclusiv două din Frontul Stepa, îndreptată împotriva vârfului de lance. Armatele sovietice, împreună cu Armata 1 Tancuri condusă de general-maior Mihail Katukov urmau să atace forțele germane și să izoleze penetrarea din Prohorovka, încercuind și distrugând forțele
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
Se deplasează la cartierul general grec la Hadji Beylik și încearcă să-l convingă pe rege să ceară pacea. Constantin însă dorește o victorie militară decisivă și refuză. Între timp, forțele bulgare se organizeză și încep atacul la 29 iulie. Contraofensiva lor este puternică iar relieful din Cheile Kresna este nefavorabil grecilor astfel încât a doua zi, trupele elene sunt la un pas de anihilare totală. Regele a trimis o telegramă primului ministru prin care îi cere să plece la București și
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
un detașament de o companie și jumătate și o secție de artilerie în direcția S-E de Tighina, având misiunea de a alunga inamicul. Bolșevicii profită de dispersarea trupelor române și fiind bine informați, la 23 ianuarie, declanșează o puternică contraofensivă dinspre Tiraspol, folosind mașini militare blindate și tunuri pe care la trec cu ușurință peste podul rămas intact și nepăzit în mod corespunzător. Atacul surpriză determină trupele române să se retragă la Berezovca, abandonând pozițiile . „A rămas pe loc doar
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
succesiune pentru tronul otoman. Între 1413-1442 au loc acțiuni ofensive otomane care reușesc să recupereze teritoriile balcanice și obligă Țară Românească să plătească tribut, având loc și primul atac asupra Moldovei. După 1442 până în 1456, Ioan de Hunedoara duce o contraofensiva creștină . În primele două decade ale secolului XVI este o perioadă de acalmie. După 1538 este instaurata dominația otomană. Recunoașterea domninatiei otomane s-a făcut pentru principii din Țările Române în fața superiorității numerice militare și politice a statuluiu otoman. Țările
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
iulie, Wehrmachtul a lansat o ofensivă, amânată până în acel moment de mai multe ori, în zona Kursk. Intențiile germanilor erau însă cunoscute de sovietici, care s-au pregătit corespunzător, astfel încât Bătălia de la Kursk s-a încheiat în nota generală a contraofensivei rusești, care i-a împins mult înapoi pe germani. "Invazia din Italia:" Africa de nord, cucerită de curând, a fost folosită ca trambulină pentru invadarea Siciliei începută la 10 iulie 1943. În 25 iulie, Benito Mussolini a fost demis din
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
tabără de la Mailly, pe frontul din Argonne, de la Meusa superioară până la Grand-Couronne de Nancy, germanii atacau spre sud și de la est la vest linia frontului de la Moselle și Meurthe pentru a încercui frontul francez de la Verdun. La 10 septembrie, în urma contraofensivei, întregul front german a cedat. Francezii au suferit pierderi de 250 000 de soldați. Pierderile britanice se ridicau la peste 12 700. Ordinul de urmărire lansat de Joffre nu a putut fi, însă, executat, din cauza că infanteria și cavaleria franceză
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
franceză pe frontul de-a lungul râului Meuse, iar guvernul francez s-a refugiat la Bordeaux. Întrucât germanii erau epuizați, obiectivul principal al trupelor franceze era oprirea înaintării forțelor inamice asupra Parisului, prin atacarea lor pe flancuri. Între 5-13 septembrie, contraofensiva lansată de Joseph Galieni a avut succes, francezii aruncând în lupta toate resursele pentru a-și salva capitala și, astfel, printr-o serie de contraatacuri au spart frontul german. Din momentul înfrângerii de pe Marna, desi germanii au obținut o zonă
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
17-22 august, armatele ruse comandate de Rennenkampf și Samsonov au atacat Prusia Orientala, obligându-l pe von Prittwitz să se retragă de pe poziția defensivă pe Vistula. Drept urmare, Comandamentul Suprem German îl înlocuiește cu generalii Hindenburg și Ludendorff, care, printr-o contraofensiva îndrăzneață, zdrobesc în cinci zile (26-30 august) armatele lui Samsonov și Rennenkampf la Tannenberg, Hindenburg, profitând de victoria de la Tannenberg, a propus o schimbare radicală a planului strategic inițial, cu menținerea unei atitudini defensive pe frontul occidental pentru a declanșa
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Antantei a marcat prima ofensiva a Aliaților, terminată cu succes. La 20 iulie 1918, forțele germane s-au retras până la pozițiile deținute înaintea Kaiserschlacht-ului. După ultima etapă a acestei serii de bătălii, armata germană nu a mai luat niciodată inițiativa. Contraofensiva Aliaților, cunoscută ca Ofensiva de o sută de zile a început la 8 august 1918. Bătălia de la Amiens a inclus: Armata a IV-a britanică - pe flancul stâng, Armata I franceză - pe flancul drept, și forțe canadiene și australiene - în
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
pe 8 februarie 1943) și prin Harkov (cucerit pe 16 februarie 1943). Hitler, pentru a salva poziția din sud, a luat decizia să abandoneze intrândul de la Rjev, eliberând suficiente trupe germane pentru a asigura o ripostă eficientă în estul Ucrainei. Contraofensiva lui Manstein, sprijinită de excelent antrenatul "Corp Panzer SS" echipat cu tancuri Tiger, a pornit pe 20 februarie 1943 și și-a croit drum prin Poltava, recucerind Harkovul în a treia săptămână a lunii martie, când a fost oprită de
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
soldați deoarece nu i-am retras, și ca urmare pur și simplu i-am pierdut. ... Și totuși se putea să nu fie lăsate să se întâmple acestea. În 1942, Hrușciov era pe frontul sud-vestic și, împreună cu Timoșenko, a propus o contraofensivă masivă în zona Harkov. Stalin a aprobat doar o parte din plan, dar 640.000 de soldați ruși aveau totuși să fie implicați în ofensivă. Germanii deduseseră însă că sovieticii urmau să , și au pus la cale o capcană. Începând
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
începutul secolului al XII-lea de călugării francezi și Ordinul germanic al teutonilor, spre sfârșitul aceluiași veac. Turcii nu au renunțat la teritoriile pierdute. Căpeteniile selgiucide, pentru o vreme, au pus capăt rivalităților dintre ele și, unindu-se, au început contraofensiva, ajutate fiind de nemulțumirile din rândul populației supuse, care se răscoală în mai multe rânduri. Cele două războaie purtate, în anii 1144-1146, între cruciați și selgiucizi au sfârșit cu recucerirea Edessei de către musulmani. În 1145, papa a decretat Cruciada a
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]