899 matches
-
O‘Connell îl citează pe Bernard de La Roche Flavin, care declară, în 1617, ca Franța era alcătuită din"trei tipuri de guvernământ, adică din monarhie, aristocrație și republică, astfel încât fiecare (dintre aceste forme) servea că o frână și că un contrapunct împotriva celorlalte."<footnote idem, p. 130 "three sorts of government on the whole, that is to say, the monarchy, aristocracy and republic, șo that one may serve aș a brake upon and a counterpoise to the other." footnote> (trad. n.
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
autorului recunoștința sa într-un mod pe cât de original [pe] atât de spiritual. Neciodată (n-am avut) n-am nutrit gândul că acest op ar putea crea actori. Aceasta ar fi tot așa de cu neputință ca și cum basul general și contrapunctul ar putea produce singure deja pe un componist însemnat. Acest op poate totuși, întrebuințat bine, să fructifere foarte mult, pentru că destinde dinainte-ne câmpul întreg a acestei activități artistice, și pentru că înseamnă în părți mijloacele și căile de-a ajunge
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rând, de a crea o perspectivă integrală asupra continuității și conexiunilor dintre activități prin reliefarea simplificată a evoluției procesului global de muncă de-a lungul anilor sau deceniilor de viață activă și, în al doilea rând, de a servi drept contrapunct pentru enunțurile detaliate și hermeneutice obținute din textele studiate, precum notițe personale, comentarii critice, descrieri autobiografice, corespondență sau produse creative. Ilustrarea sistemului de activități reprezintă o sarcină executabilă din „exteriorul” cazului (vezi secțiunea următoare, „Rolurile cercetătorului”). Ea ne permite să
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
el a propus un relativism etic, un subiectivism metodologic, un nihilism epistemologic, o patetică senzualistă, o înțelepciune existențială, o politică critică, tot atâtea mici surprize, dacă a te bucura de clipă e de-ajuns! Numai viața și opera concepute în contrapunct pot pune într-o lumină nouă gândirile de obicei studiate din interior, ca obiecte separate de autorii lor. Viața filosofică ar mai avea oare sens în alte condiții? Epoca noastră, cu filosofi și inși oarecare laolaltă, consideră prea adesea expresia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
medii și structuri profesionale. Fire boem-rebelă, nu își continuă studiile. Lucreaza ca muncitor la Întreprinderile Policolor, „23 August”, pe șantierul de la Casa Poporului ș.a. Debutează în 1986 la „Suplimentul literar - artistic al Scânteii tineretului”. Mai colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Contrapunct”, „Art Panorama”.ș.a. În 1993, va fi distins cu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul Salonului de Carte de la Cluj-Napoca, iar în 1994, cu un premiu oferit de patronii editurilor din România. A. a fost considerat nu de puține
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
Astfel, s-a angajat Într-o intensă activitate publicistică În reviste precum East Europe, Kontinent, Preuves, L’Alternative, Les Cahiers de l’Est, Témoignages sau În publicații ale exilaților români cum ar fi Luceafărul, Caete de Dor, Ființa Românească, Ethos, Contrapunct, Dialog, Agora. De asemenea, Monica Lovinescu - folosind pseudonimele Monique Saint-Come sau Claude Pascal - a tradus și cîteva cărți din limba română dintre care A 25-a oră, a lui Constantin Virgil Gheorghiu care Înregistrează un real succes de public, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
în 1992, în volumul colectiv Ficțiuni, scos în regie proprie. Debutul publicistic se produsese în 1987, la „Amfiteatru”, cu proză. Prima carte personală, Întâmplări din orășelul nostru, îi apare în 1993. Colaborează cu proză și eseuri la revistele „România literară”, „Contrapunct”, „Dilema” și la suplimentul acesteia, „Vineri” (la care este redactor), „Luceafărul”, „Echinox”, „Secolul 20”, „Agora” (SUA), „Observator cultural”. La începutul anului 1996 M. publică în „România literară” Un manifest postmodernist, unde schițează conceptul de textualism mediatic. Acesta corespunde unei noi
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
Octav Băncilă”, secția de muzică, și Facultatea de Construcții Civile și Industriale a Institutului Politehnic „Gh. Asachi”, luându-și licența în 1976. Colaborează cu poezie la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Revista cultului mozaic”, „Ramuri”, „Dacia literară”, „Poesis”, „Contrapunct” ș.a. Frecventează cenaclul ieșean Junimea. Între 1990 și 1991 lucrează ca redactor la Editura Omnia din Iași. Emigrată în Israel în 1991, este inginer constructor la Societatea de Electricitate din Haifa. Colaborează la numeroase publicații de limba română din Tel
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
aproape”. Logosul integrator și centrul ca perpetuă aspirație organizează subiacent și imnele, și baladele din culegerea Lumină de seară (2000), care încorporează și tehnica postmodernă a descrierii circumstanțelor în textul cu valoare simbolică: „recitesc înnoptând convorbirea cu gellu naum/ din contrapunct (12 mai 1992) și oarecum în/ stare de vis de altfel unii mai cred că poeții/ scriu într-o stare de vis (sau de grație se spune)/ g.n.”. O împăcare, o împlinire, o lumină interioară calm contemplativă domină febrilitatea și
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
educaționale comunitare. Itinerar italian, Videle, 2001; Caragiale și „eternul feminin”, Videle, 2002; O filieră educațională neolatină. În Dublin, Videle, 2003; Romanul adolescentului clarvăzător, Videle, 2003. Antologii: Arca îmblânzitorilor de fantasme, Videle, 2000 (în colaborare). Repere bibliografice: Ion Bogdan Lefter, Vitrina „Contrapunct”, CNP, 1992, 7; Traian T. Coșovei, Reverii sinucigașe, CNT, 1992, 8; Geo Constantinescu, Cronica sentimentală, „Azi. Pagini culturale”, 1993, 299; Cristea, Teleorman, 397-398; Adrian Bucurescu, O antologie lirică de autor, RMB, 1997, 2061; Nicolae Prelipceanu, „Purtătorul de cuvinte”, RMB, 1997
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
moderni, Brașov, 2003; Lectura pe înțelesul tuturor, Brașov, 2003. Antologii: Poezia română modernă. De la G. Bacovia la Emil Botta, I-II, pref. edit., București, 1968. Repere bibliografice: Regman, Cărți, 116-120; Felea, Reflexii, 131-133; Cesereanu, Ipostaze, 219-225; Felea, Poezie, 204-209; Sorianu, Contrapunct, 225-235; Piru, Varia, I, 485-487; Stănescu, Poeți și critici, 128-141; Grigurcu, Idei, 165-173; Constantin, Prozatori-critici, 120-124; Tomuș, Răsfrângeri, 82-87; Petrescu, Scriitori, 23-30; Drăgan, Reacții, 186-202; Ungureanu, La umbra cărților, 39-44; Ungheanu, Arhipelag, 385-388; Raicu, Critica, 469-472; Ștefănescu, Preludiu, 285-292; Vlad
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
în diplomație. Debutează publicistic în „Zori noi” din Suceava (1961), sub pseudonimul Grigore Spiru, iar prima povestire îi apare în „Cronica” (1970). Cea dintâi carte este Năvod pentru scrumbii albastre (1972). Colaborează la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „România literară”, „Tribuna”, „Contrapunct” ș.a. Perspectiva reporterului și a călătorului, vocația de povestitor care respectă codul narativ și cultivă virtutea simbolică a cuvintelor, prezente în Năvod pentru scrumbii albastre, se regăsesc și în publicistica din volumul Într-o cabină de transmisie (1972), în reportajele
ILISEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]
-
în țară. Este membru de onoare al Uniunii Scriitorilor, care îi acordă în 1991 Marele Premiu pentru Opera Omnia. Colaborează sistematic la „România literară” (unde din 1996 susține împreună cu Monica Lovinescu rubrica „Diagonale”), „Familia”, „Vatra”, „Viața românească”, „Echinox”, „Apostrof”, „Transilvania”, „Contrapunct”, „Orizont”, „22”, „Jurnalul literar” ș.a. Editura Humanitas începe publicarea unei serii din operele sale. Ciclul este inaugurat cu două reeditări: Fenomenul Pitești (1990, apărut la Madrid în 1981) și Românește (1991, apărut la Paris în 1964). A doua dintre ele
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
Iova) . Absolvent în 1972 al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (cu o teză despre Psihanaliză și fenomenologie la Bachelard și Călinescu), I. avea să fie profesor navetist, muncitor necalificat, șomer. Din 1990 devine redactor la „Contrapunct” și „Contemporanul”, director al Editurii Edart. A debutat în presă în „Luceafărul” (1970) și a frecventat cenaclul Junimea. Debutează ca prozator în antologia Desant’ 83 cu Un text al excursiei, iar ca poet în culegerea Nouă poeți (1984). Înainte de 1989
IOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
dorință de frondă. În alte condiții, poate, oamenii aceștia ar fi ajuns ca Adrian Păunescu și ca ceilalți. Și-au hrănit În timp resentimentele, pentru ca după aceea să se schimbe foaia. După 1990 - În momentul În care pot să facă Contrapunctul, Apostroful și așa mai departe - se schimbă regulile jocului. Nu mai există literatură subvenționată de stat, fiindcă economia este de piață; lumea nu mai cumpără carte, literatura nu mai este așa de interesantă. Nu mai dă nimeni doi bani pe
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de lingvistică și istorie literară” (1988-1991) și face parte (din 1993) din redacția „Revistei române”. A debutat în 1966 la „Iașul literar”, colaborând apoi, între altele, la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Dialog”, „Viața românească”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Ateneu”, „Contrapunct”, „România literară”, „Jurnalul literar”, „Caiete critice”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Scena”. Editorial, a făcut primul pas în 1983, cu Dramaturgia între clipă și durată. A fost distins cu Premiul Criticii acordat de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru (1993) și cu
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
ani (1981). Un an mai târziu publică, în volumul colectiv Cinci (alături de Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter și Alexandru Mușina), ciclul La întretăierea drumurilor comerciale. A colaborat la revistele „Echinox”, „Dialog”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Vatra”, „Transilvania”, „Viața românească”, „Contrapunct”, „Adevărul literar și artistic”, „Euphorion” ș.a. M. este o optzecistă atipică, care își asumă, programatic vorbind, o poziție marginală în cadrul generației. E drept că meditația asupra scriiturii și intertextualitatea nu lipsesc din poezia sa, numai că acestea sunt mai degrabă
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
jurnal al formării și al ridicării moral-spirituale. Tema se conservă și în celălalt jurnalul, însă acesta, prin natura lucrurilor, e mult mai complex. Diagrama faptelor și a trăirilor înregistrează acum evenimentele dramatice din 1940 și 1944, tragedia refugiului și, în contrapunct, realizările cărturarului, zbaterile între ceea ce năzuiește să facă și împrejurările neprielnice, confruntarea - de o dramatică ironie - dintre bucuria creației în cultură și implacabilul „catabasis” al istoriei neamului. Poezia cărții, a istoriei scrise și a gestului întemeietor este astfel mereu flancată
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
secția română-franceză (1978-1982). În 1992 susține la Paris o teză de doctorat sub îndrumarea lui Jacques Derrida. Până în 1989 a fost, cu intermitențe, profesor, preferând însă condiția de liber profesionist. După 1989 lucrează ca redactor la Editura Humanitas, la revistele „Contrapunct” și „22”, înființează și conduce publicația „Cartea” a Editurii Nemira (1995-1996), este comentator de televiziune la „Epoca”, „22” și „Dilema”, în care publică regulat cronici pe această temă, reunite ulterior în volumul Ochiul de sticlă (1997). Debutează la „Cronica” în
GHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
în „Luceafărul” (1966), iar în volum cu Fata și bătrânul (1968). Remarcat și elogiat de critică, se impune ca un prozator relativ prolific: publică volume de proză și eseuri în perioada 1970-1990. A colaborat la reviste literare („România literară”, „Luceafărul”, „Contrapunct” ș.a.) și la alte periodice (contribuții publicistice la cotidianul „România liberă”). A semnat traduceri din limba franceză, a scris scenarii de filme documentare. Este autor al unor studii, analize și comentarii juridice, apărute în publicații de specialitate, multe dintre ele
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
1946], Spre ziuă, București, [1946], Tăiș de brici, București, [1946], La persoana întâia, [București], f.a.; Robert Elliot Burns, Sunt un evadat, București, [1938]; Joseph Conrad, Hanul lui Almayer, București, [1938]; John Galsworthy, Tenebre, I-II, București, [1938]; Aldous Huxley, Punct. Contrapunct, I-II, București, [1938], Două sau trei grații, București, f.a.; Sinclair Lewis, Dodsworth, București, [1938], Strada Mare (Povestea doamnei Card Kennicott), I-II, București, [1940], Babbitt, I-II, [București], f.a.; Peter Neagoe, Drumuri cu popas, București, [1938]; Johann Boyer, Emigranții
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
al scriitorului Virgil Gheorghiu la Televiziunea Franceză contra regimului din țară, „Buletin de informații al românilor din exil”, 1976, 630; Judecata lui Solomon, „Buletin de informații al românilor din exil”, 1982, 754; Lucian Grigorovici, „Mémoires. Le Témoin de la vingt-cinquième heure”, „Contrapunct”, 1986, 3-4; Irina Petraș, Istorie și destin, ST, 1990, 5; Paul Miclău, Prefață la Constantin Virgil Gheorghiu, Ora 25, București, 1991; Eliade, Împotriva, 37-39; Victor Cubleșan, „Ard malurile Nistrului”, ST, 1994, 3; Pericle Martinescu, Cei doi Virgil Gheorghiu, RL, 1995
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
Ungaria, Cehia, Ucraina, Republica Moldova, SUA. Din 1997 trăiește la Cluj-Napoca, lucrând ca redactor-șef la Editura Ginta. În presă începe să scrie în 1976, aproape simultan, la „Vatra”, „Echinox” și „Napoca universitară”. Colaborează la „Astra”, „Tribuna”, „Vatra”, „Amfiteatru”, „Opinia studențească”, „Contrapunct”, „22”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Euphorion”, „Calende” ș.a. În 1988 este prezent în antologia Doisprezece prozatori, cuprinzând debuturi în proza scurtă, iar primul volum individual este Scene din viața lui Anselmus (1990; Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov). Debutând editorial în formula
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
de asemenea, membru al grupului literar experimental Ars Amatoria. Începând din 1978 a funcționat ca profesor de limba și literatura română în București și ca referent la Uniunea Artiștilor Plastici. După 1989 a lucrat ca redactor-șef adjunct la revista „Contrapunct”, redactor la „Academia Cațavencu”, referent la Studioul Cinematografic al Ministerului Culturii, jurnalist în redacția ziarului „Ziua” etc. Debutează în presa literară în timpul studenției (1974, colaborând sistematic la „Echinox”), în special cu articole de critică. În 1985 tipărește volumul de povestiri
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
redactor și ulterior director la Editura Litera. După 1989 devine cadru didactic la Universitatea din București, profesor invitat la Universitatea din Amsterdam, corespondent și director al secției române a postului de radio Europa Liberă. Este fondator și director al revistelor „Contrapunct” (1990) și „Observator cultural” (2000), fondator și președinte al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (1993). Debutează în 1978, cu un grupaj de versuri, la „Luceafărul”. Figurează în volumele colective Cinci (1982), Desant ’83, Experimentul literar românesc postbelic (1998), a coordonat
LEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]