383 matches
-
Village, New York City, la adresa 59 Grove Street, în dimineața zilei de 8 iunie 1809. Întors la Londra în 1787, Pâine a devenit interesat în acțiunile premergătoare revoluției franceze din 1790. Între timp, intelectualul conservator Edmund Burke a lansat un atac contrarevoluționar asupra revoluției, sub numele de "Reflections on the Revolution în France" (1790); lucrarea era pe gustul clasei sociale, reușind să vândă 30.000 copii. Pâine a respins argumentele în lucrarea Rights of Mân (1791). Nu a scris-o că pe
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
a încăpățânat încă să susțină că bunurile pe care le-a posedat le-a folosit în interesul cauzei socialiste și că, în tinerețe, a fost un sincer luptător pentru emanciparea muncitorilor, înainte de a deveni în anii din urmă un criminal contrarevoluționar. A explicat că nu a tărăgănat mai mult mărturisirea, datorită dorinței de a fi solidar cu efortul combaterii agresorilor care interveniseră recent în China și în Spania. Spre deosebire de alți colegi ai săi, în ziua verdictului din 13 martie 1938 Racovski
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
începe cu Revoluția rusă din 1917. Bolșevicii conduși de Lenin s-au impus ca principala forță politică rusă, deși au trebuit să implice țara într-un lung și sângeros război civil împotriva monarhiștilor contrarevoluționari și intervenționiștilor străini. Bolșevicii, care s-au rebotezat Partidul Comunist, și forțele armate pe care le-au organizat, Armata Roșie, au ieșit învingătoare din războiul civil. Comunismul a fost impus în toate teritoriile care au aparținut fostului Imperiu Rus. După
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
conducătorii și votau căror ordine să se supună. Această stare de fapt nu a durat mult, sub presiunea războiului civil gradele militare și disciplina ierarhiei de comandă au fost restabilite. În timpul războiului civil, bolșevicii au trebuit să lupte împotriva grupurilor contrarevoluționare care au devenit cunoscute ca „Albii” dar și împotriva trupelor susținute de Anglia și Franța care doreau să răstoarne guvernul comunist. După o serie de victorii inițiale, Lenin, într-un acces de optimism, a ordonat Armatei de Vest să înainteze
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
apel de reformă internă a comunității musulmane. În urma procesului Izetbegovici a fost condamnat la 16 ani de închisoare (a fost grațiat ulterior). În anul 1984, de asemenea, a avut loc procesul unui profesor de la Universitatea din Sarajevo, acuzat de activitate contrarevoluționară, Vojislav Seselj (aflat în prezent în detenție la Haga sub acuzația de a fi comis crime de război între 1992-1995). Ambele procese au fost monitorizate de Amnesty International. Seselj expria temerile sârbilor din Bosnia, care după 1961 au pierdut statutul
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
înființat în mod oficial VECEKA (ВЧК), acronimul rusesc pentru "Comisia extraordinară pe întreaga Rusie pentru combaterea contrarevoluției, speculei și abuzului de putere". CEKA a primit foarte multe resurse, și în scurtă vreme urmărea fără milă pe cei percepuți ca elemente contrarevoluționare. Odată cu extinderea luptelor războiului civil din Rusia, Dzerjinski a început să organizeze trupe interne de securitate care să întărească autoritatea CEKA. Lenin a dat poliției politice puteri uriașe în lupta împotriva opoziției. La sfârșitul războiului civil din 1922, CEKA s-
Felix Edmundovici Dzerjinski () [Corola-website/Science/302157_a_303486]
-
1918, a condus cu gradul de maior departamentul de informații nr. 1 în cadrul armatei noului regim Mihály Károlyi, căreia i-a succedat Armata Roșie a Republicii Sfaturilor (Sovietică) de sub conducerea lui Béla Kun. Apoi a trecut în rândurile Armatei Naționale contrarevoluționare de sub comanda lui Miklós Horthy unde de asemenea a activat în fruntea uneia din direcțiile unităților de informații. Ajungând să urce în ierarhia militară a serviciului de informații la rangul de colonel și apoi de general major a fost numit
Döme Sztójay () [Corola-website/Science/302864_a_304193]
-
cu mai multă forță operei sale literare. Astfel, în 1849 îi apare "Histoire de la Révolution française" („Istoria revoluției franceze”). Adversitatea politică împotriva acestui acuzator al regimurilor feudale și monarhiste care era Jules Michelet atinge un punct maxim în 1851. Reacțiunea contrarevoluționară reușește să-i interzică a mai ține cursuri în fața studenților. Au loc manifestații de simpatie ale tinerilor. În 1852 Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz sunt concediați de la Collège de France sub motivul că au refuzat să jure credință
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
notabil exemplu fiind cel al războiului civil spaniol. Mărturii din timpul acestui război civil, în mod special cele ale lui George Orwell din cartea lui, "Omagiu adus Cataloniei", îi zugrăveau pe simpatizanții lui Stalin ca făcând parte din aceleași forțe contrarevoluționare care reprimau orice opoziție a stângii "adevărate". Afirmațiile troțkiștilor conform cărora sprijinul lui Stalin în războiul civil spaniol a fost condiționat de suprimarea oricărei activități revoluționară care s-ar fi putut opune legitimității a ceea ce ei caracterizau drept dictatura lui
Socialism într-o singură țară () [Corola-website/Science/299460_a_300789]
-
folosiți pe post de sclavi la ridicarea tuturor complexelor industriale sau în mine. Din 1921 până în 1954, pe toată perioada de industrializare forțată planificată centralizat, se presupune că aproximativ 3,7 milioane de oameni au fost condamnați pentru presupuse activități contrarevoluționare și antisovietice. Dintre aceștia, în jur de 0,7 milioane au fost condamnați la exil, aproximativ 0,6 milioane au fost executați, restul au fost condamnați la diverse sentințe privative de libertate în Gulag. Ca și în cazul victimelor foametei
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
motive reale să participe la revoluție, ba putea avea toate motivele să dorească păstrarea claselor sociale existente, întrucât lumpenproletariatul depinde în fond de burghezie și aristocrație pentru a-și asigura subzistența. Datorită acestui ultim fapt, Marx considera lumpenproletariatul drept forță contrarevoluționară. Definiția lui Marx a influențat sociologii contemporani, îngrijorați de numeroasele elemente marginalizate ale societății numite de gânditorul german „lumpenproletariat”. Sociologii marxiști, dar și unii nemarxiști folosesc termenul pentru a-i denumi pe cei văzuți ca victime ale societății moderne (beneficiarii
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
(în limba rusă: "Добровольческая армия") a fost o armata contrarevoluționară din Rusia sudică în timpul războiului civil din 1918-1920. a început să se formeze în noiembrie-decembrie 1917 în Novocerkassk sub conducerea generalilor Mihail Alexeev și Lavr Kornilov. La început, această armată era formată din ofițeri voluntari, cadeți, studenți și cazaci. Pe
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
23 iunie, cei 8-9.000 de oameni ai Armatei Voluntarilor au început a doua campanie din Kuban, cu ajutorul lui Piotr Krasnov. Până în septembrie, efectivele armatei crescuseră la 30 - 35.000 de oameni mulțumită mobilizării cazacilor din Kuban și a "elementelor contrarevoluționare" din Caucazul de Nord. Armata și-a schimbat numele în "Armata Voluntarilor din Caucaz". În toamna anului 1918, guvernele Angliei, Franței și Statelor Unite și-au înmulțit ajutoarele materiale și logistice pentru armatele contrarevoluționare. Cu sprijinul Antantei, forțele albilor din întreg
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
mobilizării cazacilor din Kuban și a "elementelor contrarevoluționare" din Caucazul de Nord. Armata și-a schimbat numele în "Armata Voluntarilor din Caucaz". În toamna anului 1918, guvernele Angliei, Franței și Statelor Unite și-au înmulțit ajutoarele materiale și logistice pentru armatele contrarevoluționare. Cu sprijinul Antantei, forțele albilor din întreg sudul Rusiei s-au unit în Forțele armate ale Rusiei sudice ("Вооружённые силы Юга России") sub comanda unică a lui Denikin. La sfârșitul anului 1918 și începutul lui 1919, Denikin a reușit să
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
nord s-a stabilit legătura cu armata cehoslovacă, în orașele Mukachevo (Munkács) și Tokaj, fiind tăiată astfel ruta prin care Béla Kun ar fi putut primi întăriri de la Armata Roșie. La 6 mai se constituie la Arad un guvern maghiar contrarevoluționar, sub conducerea lui Gyula Károlyi (văr al fostului prim-ministru) și în care Miklós Horthy, conducătorul "Armatei naționale" anticomuniste, are funcția de ministru de război. La 30 mai, guvernul se mută la Szeged, iar la 12 iulie conducerea lui este
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
Mihail Curicheru, li s-a incriminat conducerea unor organizații antisovietice, drept care au fost deportați ad hoc. Dacă deocamdată nu poate fi stabilită componența etnică a celor deportați, din punct de vedere social aceștia erau catalogați drept cele mai „antisovietice și contrarevoluționare” elemente. O operațiune similară de „extracție a elementelor antisovietice și contrarevoluționare” a avut loc aproape simultan în alte teritorii anexate de URSS conform Pactului Ribbentrop-Molotov. În Țările Baltice, spre exemplu, în noaptea de 13 spre 14 iunie 1941 au fost
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
au fost deportați ad hoc. Dacă deocamdată nu poate fi stabilită componența etnică a celor deportați, din punct de vedere social aceștia erau catalogați drept cele mai „antisovietice și contrarevoluționare” elemente. O operațiune similară de „extracție a elementelor antisovietice și contrarevoluționare” a avut loc aproape simultan în alte teritorii anexate de URSS conform Pactului Ribbentrop-Molotov. În Țările Baltice, spre exemplu, în noaptea de 13 spre 14 iunie 1941 au fost deportate peste 50 000 de persoane. În ansamblu, în cele aproape
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
Cântece poloneze". În 1849 Mickiewicz pune bazele ziarului "La Tribune des Peuples" („Tribuna poporului”), care rezistă doar un an. Speranța în restaurația Imperiului Francez pare să-i dea aripi, așa că apare "Oda latină", dedicată lui Napoleon al III-lea. Reacțiunea contrarevoluționară reușește însă să-i interzică a mai ține cursuri în fața studenților. Au loc manifestații de simpatie ale tinerilor. În 1852 Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz sunt concediați de la Collège de France sub motivul că au refuzat să jure
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
ortodoxă. În noaptea de 4 decembrie 1936 IPS Nikodim este arestat și condamnat la cinci ani de recluziune la Krasnoyarski Kray. Nu este trimis acolo din cauza stării sale precare de sănătate. Este lăsat în închisoare, unde este acuzat de activități contrarevoluționare. Este supus din nou anchetei, suferind agravări ale stării de sănătate. Trece la cele veșnice în închisoarea din Yaroslavl la 21 august 1938. Arhiepiscopul Nikodim Krtokov a fost canonizat ca sfânt mucenic în anul 1995 de către Eparhia de Kostroma. În
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
Iorga. Dotarea oștii a fost la început precară, prin Proclamația de la Padeș oamenii fiind îndemnați să vină cu propriile arme sau „cu furci de fier și cu lănci”. Dotarea armatei a fost completată după preluarea armamentului și muniției din tabăra contrarevoluționară de la Coțofeni, sau prin preluarea armelor predate de trupele stăpânirii trecute de bunăvoie de partea pandurilor. În afara taberei fortificate de la Țânțăreni și a mănăstirilor oltenești fortificate, un rol important pentru armata revoluționară l-a jucat tabăra fortificată de la Cotroceni. La
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
îi scria Sazîkin lui Beria: Strict secret Comisarului Poporului al Afacerilor Interne din Uniunea Sovietică, Comisarului Securității de Stat de rangul I Tov. Beria L. P. Vă expediez pentru examinare dosarul penal referitor la 14 persoane, membri activi ai mișcării contrarevoluționare „Blocul Moldovenesc” și „Sfatul Țării”. În dosar sunt incluși: 1. Uncu, Feodor Mihailovici, 1887 anul nașterii, fost deputat în „Sfatul Țării”, până la arest a fost funcționar înalt. 2. Cojuhari, Feodor Petrovici, 1879 a. n., colonel al armatei țariste. Ministru al
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
în anul 1918, au săvârșit ruperea cu forța a Basarabiei de la Uniunea Sovietică și au alipit-o la România, fapt pentru care au primit de la guvernul român câte 50 ha fiecare. Plus la aceasta, aceste persoane au exercitat o activitate contrarevoluționară pe teritoriul Basarabiei până în ziua venirii Armatei Roșii.Activitatea lor criminală în fața poporului moldovenesc a fost demonstrată întrutotul, atât prin materialele anchetei, cât și prin documentele ridicate din arhiva de stat română și arhiva siguranței. Atribuind acestui dosar o importanță
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
agitație pentru truditorii Moldovei, prin vânzarea fățișă a Basarabiei prin intermediul afacerilor tainice a „Blocului Moldovenesc” cu guvernul român și Rada Ucraineană, rog să aprobați organizarea unui proces public pentru acest caz. "Dosarul penal nr. 824, în 3 volume, privind participanții contrarevoluționari din „Blocul Moldovenesc” și Sfatul Țării". "Comisarul Poporului al Afacerilor Interne din RSSM, maior al Securității de Stat Sazîkin." "15 septembrie 1940 Nr. 603 or. Chișinău" Dosarul, după ce se află mai mult de patru luni la Moscova, se întoarce la
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
ocupe și de soarta celor 14 nefericiți basarabeni. Veneau vremuri tulburi peste URSS. Derutat că n-a primit nicio indicație, anchetatorul Cerepanov constată acest fapt printr-un certificat. Certificat Dosarul de anchetă nr. 824, privind învinuirea foștilor membri ai guvernului contrarevoluționar „Sfatul Țării” și „Blocul Moldovenesc”, a fost expediat la NKVD URSS, unde s-a aflat de la 15 septembrie 1940 până la 28 ianuarie 1941. Cauzele reținerii acestuia la NKVD URSS nu sunt cunoscute nouă. "Anchetator superior al secției anchetă a NKVD
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
a denigrat în presă Uniunea Sovietică și viața din URSS. S-a accentuat faptul că a publicat articole cu caracter antisovietic în presă. A mai fost acuzat că fiind participant la Congresul refugiaților din 1937, ar fi rostit un discurs contrarevoluționar, prin care ar fi denigrat partidul bolșevic și colectivizarea din URSS și că ar fi optat pentru sporirea activismului organizației. Printr-o sentință din 13 aprilie 1941, Petre Ștefănucă a fost condamnat la pedeapsa capitală prin împușcare, cu confiscarea averii
Petre Ștefănucă () [Corola-website/Science/299990_a_301319]