689 matches
-
lăsă purtată de providență, oriunde ar fi decis ea. Se simțea tristă, pierdută, alungată și mai ales singură... Mintea îi era complet golită de gânduri și amintiri. Mai trăise ceva asemănător, dar acum era altceva. Coborî dintre stele, iritată și contrariată, când taxiul se opri fără veste. - Ce s-a întâmplat? De ce v-ați oprit? întrebă ea. - Am ajuns doamnă! răspunse perplex, șoferul. - Unde? - La gară! Nu ne-am înțeles așa? Citește mai mult Pe străzile orașului trecătorii se mișcau asemeni
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
lăsă purtată de providență, oriunde ar fi decis ea. Se simțea tristă, pierdută, alungată și mai ales singură... Mintea îi era complet golită de gânduri și amintiri. Mai trăise ceva asemănător, dar acum era altceva. Coborî dintre stele, iritată și contrariată, când taxiul se opri fără veste.- Ce s-a întâmplat? De ce v-ați oprit? întrebă ea.- Am ajuns doamnă! răspunse perplex, șoferul.- Unde?- La gară! Nu ne-am înțeles așa?... XXVII. AMNEZIE, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2190
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
un hol ferit de priviri și mă intreabă dacă m-am culcat cu vreuna dintre cele două surori. Evident, am spus un NU hotărât și i-am explicat că amândouă sunt fete serioase și le respect ca atare, după care, contrariat, l-am întrebat ce sens a avut aceasta întrebare. Mi-a replicat, foarte pe scurt, că le place pe amândouă, dar, pentru că cea mare a dansat mai elegant și este de vârstă apropiată lui, ar dori să-i fie prietenă
MUTULICĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376734_a_378063]
-
că e urâtă și te-ai ales instantaneu,cu un dușman pe toată viața. - Mă bucur,chiar vroiam să stau de vorbă cu tine,mi se pare că ești un om care știi să asculți suferințele celorlalți. - Suferințe ?! întreabă oarecum contrariat. „Poate așa se explică machiajul ,încearcă să-și ascundă deznădejdea !” - Nu mă mai înțeleg deloc cu soțul de când .... Nu ai nimic de băut prin casă ? Își aduce aminte că a sesizat o sticlă de gin prin dulap,lăsat probabil de
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
de intens încât avea senzația că sunt prezente. A privit buimac în jurul său, căutându-și părinții. În ușa bucătăriei în care le-a povestit că s-a angajat și primise binecuvântarea tatălui, stătea ofițerul de serviciu și-l privea atent, contrariat și chiar îngrijorat. - ...Eu, da... Adică, nu... Nu mi-am dat seama... Dumneavoastră ce doriți? l-a întrebat Gabriel cu reală nedumerire în voce. - Eu..., eu îți aduc aminte că ești reținut la poliție și că trebuia să scrii o
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
nu a înțeles nimic, dar, după cum exprimau ochii săi pentru cine știa să-i vadă și să-i citească, intuise deja ce va urma. - Băi, băi. Băi! Și tu, colegule? se rățoi șeful patrulei la cel de la volan, privindu-l contrariat și total nemulțumit. Cum cine-l scrie? Eu..., tu.., dar mai bine-l scrie el... Are condei bun, hai să recunoaștem! Lasă! Nu-i dau voie să plece că... am făcut raport. Aprobă domnul comisar șef Vulpoi..., că mă am
D ALE POLIŢIEI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373035_a_374364]
-
mâncat cu poftă și s-au ciocnit paharele cu urale și urări. Numai bietul Mititelu Ionică a băut doar un pahar, scuzându-se că este de serviciu la volan, spre veselia celorlalți. Doar agentul Brumă era mai reținut. Îl privea contrariat și, în aceeași măsură, admirativ pe Furtună. Din nou, își punea în gând întrebări cărora nu le găsea răspunsul. Cu toată jena ce-l cuprinsese, curiozitatea îl învinse: - Domnule agent șef principal, îmi permiteți să întreb dacă... - Oho! Taman acușica
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
de la un mare magazin din București! Pe sub mână... Fatal răspuns! Vraja admirației a fost ruptă ca o pânză de păianjen, de hohotele și exclamațiile ironice: -Ăăă! Și noi, care credeam!.. Hă, hă, hă! Ce mai cadou!.. Ha, ha, ha!.. Foarte contrariată, orășeanca a întrebat la rândul ei, înciudată: -Dar... ce credeați? I-a răspuns o femeie, zâmbind zeflemitor: -Păi...dacă n-ai făcut-o dumneata, ce te mai fălești atâta? Năucă, femeia de la oraș a-nghițit în sec. Avalanșa de hohote a
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
coborî în parcare, adăpostindu-se sub umbrela uriașă. Se instală la volan cu un suspin de ușurare, recunoscătoare că nu trebuia să înfrunte vremea rea și neplăcerile transportului în comun, în fiecare zi, pentru a ajunge la serviciu. Se încruntă contrariată când motorul nu porni la prima cheie. ,, Ei, să nu-mi spui că te-ai găsit tocmai acum să faci pe nebuna! se burzului ea, dar nici la a doua încercare motorul nu dădu semne de viață. Ah, bateria! M-
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
lăsă purtată de providență, oriunde ar fi decis ea. Se simțea tristă, pierdută, alungată și mai ales singură... Mintea îi era complet golită de gânduri și amintiri. Mai trăise ceva asemănător, dar acum era altceva. Coborî dintre stele, iritată și contrariată, când taxiul se opri fără veste. - Ce s-a întâmplat? De ce v-ați oprit? întrebă ea. - Am ajuns doamnă! răspunse perplex, șoferul. - Unde? - La gară! Nu ne-am înțeles așa? - Aa da, îmi cer scuze! se prefăcu ea că își
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
strigăt de surpriză și durere. ,, Au crescut spini pe ușa mea!? "se întrebă ea cotrobăind enervată după telefon. Lumina pe scară nu funcționa de două zile și ea folosea lumina telefonului, pentru a nimeri încuietoarea. ” Ce naiba e asta? ” bombăni ea contrariată, apucând cu atenție și neîncredere trandafirul ofilit ce fusese agățat de clanța ușii cu stângăcie, de o mână nesigură. Îl privi câteva secunde cu ostilitate, apoi îl aruncă cu obidă în hăul scărilor. Mânia urcă întâi în obraji, colorându-le
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
lipseau douăzeci de minute până la sosirea autobuzului, dar i se păru o eternitate. Nu era sigură că va mai urca vreodată în vreun autobuz, după cum stăteau lucrurile în acel moment. Evită scârbită respirația respingătoare ce-i atinse obrazul, dar reacția contrariată a individului o determină să-și confecționeze imediat un zâmbet ștrengăresc, întinzându-i temerară obrazul. El o privi o clipă bănuitor dar brațul ei aruncat după gât atingându-i părul, îl convinse și o trase către sine cu un gest
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
lase sfâșiată de fiarele abjecte ce îi pregăteau sfârșitul. Decizia ei fu luată imediat, apoi smulse din mâna tânărului sticla de bere pe jumătate goală și bău cu sete, neluând în seamă uimirea lui și aclamațiile entuziaste ale celorlalți. Florin, contrariat, încercă să-și recupereze sticla, dar fata îl opri cu un gest îndrăzneț. Își juca ultima carte! Din depărtare se apropiau alte lumini de mașină, iar ea le văzuse și hotărâse. Așteptă surâzând sinistru sosirea bolidului și când socoti că
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
drag,ci doar împins forțat. În sfârșit,îmi vine rândul . - Asezați-vă și citiți rândurile din panou,de sus în jos. Îmi dau seama că sunt multe rânduri,dar eu nu-l pot citi decât pe primul. - Așa ! Și următorul ? întreabă contrariată doctorița, aflată-n prag de pensionare. - Atâta deslușesc . - Hm...De când n-ați mai schimbat ochelarii ? - Nu știu exact ,cam de vreo zece ani. - Enorm de mult ...stați să vă pun alte dioptrii ! Și îmi așează pe nas o ramă metalică
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
Înțelesese, bunăoară, că prezența pălăriei în frigider ori a diplomatului în debara puteau, de s-ar fi repetat, să mă nemulțumească, să mă îngrijoreze... -Se-ntâmplase așa ceva?! -Da, iar unele și mai și... N-aș vrea să mi le-amintesc... Eram contrariată, dar și inocentă în mare măsură... Abia când am observat unele dificultăți în realizarea igienei faciale... sau când întârzia nejustificat seara, precizând de fiecare dată ca municipalitatea e nepreocupată de iluminatul străzilor... Odată eram în urma lui. Venisem dintr-o delegație
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
acolo, că nu strică... și, ca ceva firesc, râsetele s-au amestecat cu tăcerea celor ce zăceau sub o cruce. Și iar te întrebi: ” ce poate fi firesc într-un cimitir?”. Ce ciudat! Îmi spuneam în gând, privind în jur contrariată și îndurerată, totodată. Pașii m-au dus în grabă spre locul unde mă aștepta mama. Sunt doar trei luni de când ne-a părăsit. Firul gândurilor mi-a fost întrerupt de vecina, Reta, care se îndrepta spre capelă, împreună cu o altă
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
următorul dosar și s-au strigat părțile. Când s-a declarat procedura îndeplinită, judecătorul a rămas uimit să vadă bătrâna pe scaunul său, singură, în mijlocul sălii. S-a uitat la grefierul de ședință, întrebător. Fata a ridicat din umeri, la fel de contrariată ca și el. Ușor iritat de situația creată, președintele instanței s-a adresat jandarmilor prezenți în sală: - Mergeți, domnilor, să aduceți copiii să-și ia mama de aici! Au uitat de dumneaei ca de o sticlă cu apă. Se poate
PARTAJUL (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369263_a_370592]
-
ce scăpa la fiecare folosire a ușii singurului grup sanitar situat în clădirea judecătoriei. Câțiva jandarmi, cu bonetele prinse sub centură pe lângă tocul pistolului, se zgâiau la ei întrebându-se de ce sunt atât de mulți în jurul unei bătrâne. Tot așa contrariată i-a privit și o fată îmbrăcată în robă de grefier care ducea în brațe un teanc de dosare. Nedumerirea ei a fost lămurită de Evdochia. S-a ținut după ea până la ușa înaltă, oferindu-se să i-o deschidă
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
Daria, degrabă i-arestat... Și la Claudiu (Tribunul), i-a trimis la cercetat Unde întrebări și chinuri, cu stoicism au îndurat... Pentru că Daria și Hrisant, cu-nțelepciune au răspuns, Claudiu cu ostașii săi, primitu-L-au pe IISUS ! Împăratul de la Roma (destul de contrariat) : Ostașii decapitați și Claudiu înecat ! Iar Hrisant și Daria, de vii să fie îngropați Să piară din astă lume și definitiv uitați !" Dar când a-ncetat prigoana, Sfântul Constantin cel Mare La Salaria-n catacombe, i-a mutat ca pe odoare
SF.MC.HRISANT, DARIA ȘI CLAUDIU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374227_a_375556]
-
omului, acest Dumnezeu imprudent - credul, cum ar gândi unii, care, de altfel, L-au executat fără milă - S-a prezentat în fața umilințelor și a morții, cu toată simplitatea unui cuceritor de inimi curate și smerite: călare pe mânzul asinii!... Tot atât de contrariați și de indignați vor fi fost și contemporanii proorocului Zaharia, cel ce, cu 500 de ani înainte ca Mântuitorul nostru Iisus Hristos să se nască, I-a vestit intrarea în cetatea Ierusalimului călare pe un... măgar. Halal Mesia! - vor fi
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
din Vancouver, dar... m-am născut în Iași, în Tîrgu Cucului. Ooo! zic și-mi aprind țigara. Fumezi, domnule? se arătă el scîrbit. Arunc țigara, gîndindu-mă că l-am ofensat aprinzînd-o pe stradă. De ce-ai aruncat-o? se miră contrariat. Mde! zic eu. Și urmează, fără să-l provoc, istorioarele lui cu indivizi care apar în ușa camerei de hotel cu automatul, gata să tragă, cu partuze care, cînd le îmbrățișează, îl caută prin buzunare, cu șoferi care-l injuriază
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
voioasă, incinta arhiplină și începe să... facă ordine: îi invită pe cei rămași pe margini, în picioare, le indică chiar locurile rămase libere și nu renunță la acțiune pînă nu vede toată situația rezolvată. Din cînd în cînd, sala, ușor contrariată, aplaudă insolitul număr. În care timp, Radu Varia nu contenește să-și fotografieze ilustra soție, ca și cum ar (am) asista neîntrerupt la una din mirobolantele ei acute. Totul reintră în normal, cînd imperioasa divă începe să cînte. Ce-a fost asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din lașitate sau din lipsă de franchețe, ci, pur și simplu, pentru că le plăcea să scrie scrisori. Erau de gen epistolar. Preambulul acesta nostalgic e provocat de frumoasa scrisoare deschisă, publicată recent în Ziarul de Iași de domnișoara Gabriela Șerban, contrariată, domnia-sa, de cîteva texte în care-mi exersasem nu fără oarecare benignă maliție, recunosc vocalize privind cea mai nouă generație de artiști într-ale artelor vizuale (nu frumoase). Dacă numele distinsei domnișoare nu mi-ar fi împrospătat memoria caldă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că măsurile ce au fost luate sunt nejuste și abuzive și ele vor duce la a crea o atmosferă nefavorabilă la adresa Partidului, întrucât localul era destinat a fi ocupat de activiștii de partid. La cele spuse de mine rămâne foarte contrariat și revoltat, combătându-mă că ceea ce spun nu este just, de față fiind și un tov. de la C.C. al P.M.R. Eu mi-am ținut punctul de vedere, propunându-i să dea dispozițiuni ca în aceeași seară să se ia măsuri
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
fibră, atașant în frământările lui transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește o inconfortabilă dramaturgie, ce nu se rezumă la textele incluse în acest volum.** Calul verde... Ce-o fi asta? O năzăreală poznașă? O trăsnaie surrealistă? Dar varianta (de titlu) Unu plus unu fac trei? Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]