1,052 matches
-
marilor Puteri europene este însă de neînțeles chestiunea orientală. Or, acești atotputernici parteneri ai confruntărilor au avut drept arenă întreg continentul, încât chestiunea orientală va suferi toate contraloviturile politicii europene și își va exercita influența asupra tuturor problemelor occidentale, deoarece contrarietățile în chestiunea orientală se continuau între aceleași Puteri și în restul continentului, și invers. Așadar, chestiunea orientală a avut implicații care au depășit mult zona orientală. A prezenta chestiunea orientală presupune a reconstitui o întreagă istorie; extrem de complicată; în care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în pofida deosebirilor de păreri între Puterile garante, ele au descoperit un teren comun de acomodare pro forma, care însă „controvenea flagrant aspirațiilor românești, exprimate după 1856 în determinări și forme (Adunările ad-hoc) stabilite chiar de garanți. S-a agravat astfel contrarietatea între dictatul internațional formal (debilitat însă prin aranjamente de suprafață aleatorii) și cursul evenimentelor scăpate de sub controlul coercitiv al Cancelariilor. În această dispunere a înclinațiilor și presiunilor, românii au intuit (fără să ignore consiliile binefăcătoare de peste granițe „ale puternicilor amici
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dizolvă misticismul: opozițiile. "În lume este moarte și este viață; este plăcere și durere; lumină și întuneric; bogat și sărac; sunt puteri care se ciocnesc până se nimicesc; între libertate și sclavie sunt întâmplări ajutătoare, și altele dușmane omului... Aceste contrarietăți deșteaptă de la început mirarea și spaima. Misticul, în fața lor, rămâne fără răspuns, sau dă un răspuns superficial"183. Experiența opozițiilor crează o spărtură în sufletul misticului, acesta devenind "om metafizic". Personalitatea amorfă a sufletului mistic pare a fi apropiată de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este aureolată de credință, când expresia este lăsată să o ia „razna”. În (cea mai) mare parte, așa s-a scris această carte... Din punct de vedere tematic, am evocat multe probleme, de la instituția discipolatului, iubirea pedagogică, trecând prin unele contrarietăți și mirări formative, prin invocarea unor schimbări de paradigmă educațională, a unor situații atipice de formare, a educării prin sine, a edificării prin raportarea la timp și toposul cultural, și până la formarea prin experiența sacrului sau a unor Întâmplări cu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
școală și biserică. Oricum, ar fi de dorit ca Între cei trei factori să existe o coerență și o completitudine acțională, o conlucrare reală pe bază de competențe specifice, nu un raport de concurență sau subordonare. S-au dus timpurile contrarietăților și contraponderilor induse artificial. Biserica, În calitate de structură organizatorică particulară, va veghea prin reprezentanții săi la păstrarea coerenței dogmatice și sacramentale, la gestionarea corectitudinii „Învățăturii”, la transmiterea acesteia În comunitatea de credincioși și la realizarea serviciilor divine curente. Pe de altă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
poate face parte simultan, dar nici nu poate lipsi simultan din ambele grupe), variabile mai mult decât dihotomice (trihotomice, tetratomice etc.), în funcție de care populația este divizată în trei sau mai multe grupe, între elementele fiecărei grupe existând un raport de contrarietate (un element care nu face parte dintr-o grupă, poate face parte din oricare din celelalte grupe, dar nu din două grupe simultan). Grupările constituite pe baza uneia sau mai multor variabile dihotomice se numesc grupări simple, iar cele constituite
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
pare să adere prea mult la metoda diviziunii după specii, dar formularea acestui principiu natural și eidetic s-a făcut deja în Phaidros. Însă ceea ce are specific exercițiul din Omul politic sunt tăieturile mediane echilibrate care lasă să se vadă contrarietățile între părți. Putem extrage de aici două reguli: 1) regula tăieturilor mediane echilibrate și 2) regula contrarietăților. Potrivit celei dintâi, dihotomia trebuie să aibă ca rezultat două părți consistente, echilibrate numeric și divizate după articulațiile naturale ale genului. Potrivit celei
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
s-a făcut deja în Phaidros. Însă ceea ce are specific exercițiul din Omul politic sunt tăieturile mediane echilibrate care lasă să se vadă contrarietățile între părți. Putem extrage de aici două reguli: 1) regula tăieturilor mediane echilibrate și 2) regula contrarietăților. Potrivit celei dintâi, dihotomia trebuie să aibă ca rezultat două părți consistente, echilibrate numeric și divizate după articulațiile naturale ale genului. Potrivit celei de-a doua, între cele două părți trebuie să existe un raport de contrarietate care să întemeieze
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și 2) regula contrarietăților. Potrivit celei dintâi, dihotomia trebuie să aibă ca rezultat două părți consistente, echilibrate numeric și divizate după articulațiile naturale ale genului. Potrivit celei de-a doua, între cele două părți trebuie să existe un raport de contrarietate care să întemeieze împărțirea. Pentru aceasta, cele două părți trebuie să fie ambele finite, adică să fie determinate din punctul de vedere al eidos-ului: „atunci, când întâlnim specia, este obligatoriu să existe și partea acestui lucru pentru care ea este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
apoi, pe baza modului de exercitare a funcției politice, sunt separați auxiliarii guvernării de cei care conduc. Până în acest punct, reducția a fost una mai degrabă descriptivă, bazată pe caracteristici proprii ale genurilor și părților, care duc la raporturi de contrarietate și identifică obiectul căutat într-una dintre părți. Aceasta devine mai apoi gen pentru următoarea diviziune. Însă o dată cu determinarea artei politice (h( basilikh/ te/cnh) prin opoziție cu artele subalterne se pare că am ajuns la capătul drumului. Platon elimină
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
atât de absența termenului de filosof din structura dialogului, cât și de indicația de la început, care trimite la un posibil alt dialog, dedicat filosofului, și care ar completa un triptic sofist-om politic-filosof. Să înțelegem că există un raport de contrarietate între omul politic și filosof? Bineînțeles, fără o referire concretă în text, aceasta este doar o presupoziție, dar încă de la începutul progresiei dihotomice aria de acțiune a omului politic e foarte strict determinată, astfel încât doar un concept de filosof ca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai integra și știința politică; mai degrabă, acesta ar fi un sofist. Distincția se face atunci când știința teoretică este separată în directivă și critică, între acțiunea de a îndruma și cea de a judeca. Un alt element care susține ideea contrarietății între filosof, om politic și sofist este afirmația de la începutul dialogului Sofistul, după care aceștia sunt trei lucruri diferite. Prin urmare, omul politic are un statut propriu, dar tot ceea ce face acest dialog este să construiască metodic o definiție. Raportul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
filosof, om politic și sofist este afirmația de la începutul dialogului Sofistul, după care aceștia sunt trei lucruri diferite. Prin urmare, omul politic are un statut propriu, dar tot ceea ce face acest dialog este să construiască metodic o definiție. Raportul de contrarietate între omul politic, filosof și sofist nu se stabilește însă decât la nivelul teoretic și general al definiției și rămân vacante două poziții pentru filosof: sau să posede integral știința politică și să conducă (precum în Republica), sau să aibă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
îmi pare aici decisiv, și nu e doar o chestiune de gust. Iată-l: „Dorința umană înseamnă limbaj, încă o dată limbaj, întotdeauna limbaj. Fără conversație, echivocuri, fraze cu dublu înțeles, variațiuni de registru și de vocabular, amestec tulburător de semnificații, contrarietăți, simulări, aluzii, fără dorință, doar simplă funcționare. Nu vei găsi nici urmă de dorință (dar nici de Dumnezeu, de altfel) în subsol sau pe fundul mărilor, în galaxii sau în protoni... Totul e disponibil, aproape nimic nu-i accesibil. Dorința
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Aceasta este și marea sa vocație, atributul suprem al originalității sale literare. Cu nota - particulară și ea - că întreaga ascensiune macedonskiană nu se consumă lin, aerian și impasibil. Multă vreme desfășurarea se produce în tensiune, efervescență, cu sentimentul unor profunde contrarietăți interioare. Ea trece printr-o serie întreagă de puncte nodale, de alternanță și ambiguitate, în care „materia” începe să fie contrabalansată, anihilată și în cele din urmă total absorbită de „spirit”. ADRIAN MARINO SCRIERI: Prima verba, București, 1872; Ithalo, București
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
români (dar și statul) se angajează în susținerea morală și culturală a �elementului românesc" din Balcani, pentru... a-l �salva din ghearele grecismului" (!). Statele sud-dunărene reacționează împotriva acestei �propagande românești", iar conflictul balcanic din 1913 nu face decât să intensifice contrarietăți și inimiciții subterane... Acuzațiile la adresa unui �naționalism românesc", expansiv, în Balcani, nu li psesc. XIII. Problema comunităților romanofone - românofone - constituie din ce în ce mai mult un element important - sine qua non - al întregii românități românești. De la conștiința identitară, etnolingvistică, până la imaginea istorică a
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
se Încarcă, În sensul că interiorizează influențele exterioare, și se descarcă, prin modalitățile sale de răspuns la acestea. Persoana nevrotică, dimpotrivă, se Încarcă permanent, dar În sens negativ, refuzând sau nefiind capabilă să se descarce decât Într-o manieră de contrarietate În raport cu societatea și cu celelalte persoane. La persoana normală, Încărcarea se face prin educația primită Într-o formă organizat-instituționalizată (familie, școală, bisericăă. În felul acesta, ea Își interiorizează valorile morale, culturale și spiritual-religioase, care contribuie la formarea ei emoțională, intelectuală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
personalități psihopatice decompensate, sociopați etc. violența nevrotică, ce apare și se dezvoltă treptat în familie ca urmare a unor situații tensionale și conflictuale, de regulă între membrii cuplului marital, soț și soție, violența nevrotică este declanșată de situații conflictuale, de contrarietăți, dar la baza acesteia stau complexele de inferioritate, gelozie, rivalitate între soți, relațiile extraconjugale, confuzia sau interferența statuturilor și a rolurilor etc.; în aceste situații comportamentul violent trebuie considerat un simptom al „nevrozei conjugale”; acest aspect deosebește violența nevrotică de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
această privință sunt admise următoarele situații: - un tip de reacție particulară a Eului (Gruhle); - interpretări false, anormale (Jaspers); - falsuri patologice în legătură cu Eul (Kehrer). Fenomenele delirante trebuie considerate ca atare în momentul în care conștiința subiectivă a bolnavului este dominată de contrarietăți și are un caracter incorigibil. În cazul acestora Janzarik vorbește despre o convingere anormal-obiectivă, străină de realitate și profund subiectivă. Conținutul trăirii delirante nu trebuie neapărat să se deosebeascăde acela al unei trăiri normale. Ceea ce delirantul își închipuie sau trăiește
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rigid și o abstractizare riguroasă. Personalitatea obsesională sau compulsivă. Acești indivizi au tendința de a verifica orice lucru, de a-și ritualiza activitățile, se îndoiesc permanent și își frământă mintea și ideile într-o manieră obsesivă. Sunt persoane dominate de contrarietăți în conduite și acțiuni. Modul lor de gândire evocă un tip de funcționare de natură „magică”. Caracterul anal, descris de S. Freud, este un tip patologic de caracter, care rezultă din formațiile reacționale orientate către pulsiunile anale. Din punct de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Poemele cresc din aglomerări, ramificări, enumerații proliferante, sugerând anarhia, iar mișcarea finală, anticlimaxul, retează de obicei discursul, „fluviul” poematic care a adunat o materie uriașă numai ca să o facă să dispară la „vărsare”. Armurile timpului, un astfel de inventar de contrarietăți ale sufletului poetic împiedicat în magma vieții prozaice, e continuat de o serie de prozopoeme confesive, cu titluri umoristic savante (Despre glorie, Despre aiuriți), în care se revine la accente retorice teribiliste, compensate însă de un umor complice cu un
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
organism mai greu reperabil fizic, dar consistent prin funcționalitate (vezi Neculau, 2005). Ea apare ca o rețea de relații ce transcende configurațiile unui spațiu. Dacă indivizii unei comunități bazate pe proximitate fizică pot avea și interese diferite, asistând chiar la contrarietăți din acest punct de vedere, cei integrați într-o comunitate virtuală construiesc o solidaritate tocmai prin împărtășirea în comun a unor valori. Solidaritatea este parțială și temporală, însă conturându-se doar pe linia unor interese și durând atât timp cât acestea sunt
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
va crea acele calități care sunt suportul iubirii. Atracția corpului va determina simpatii sufletești, considerație. Un om așezat și sentimental, ca Ibrăileanu, era firesc să apere familia. Și Amiel, alt complexat, jinduia după femeie și familie. În aceeași logică a contrarietății, de astă dată țintind precaritatea ființei umane, paradoxul ei, se includ câteva aforisme despre amor. Laconismul lor tensionează semnificația, violentată de incompatibilitatea logică aparentă. "În amor, omul se mulțumește cu un nimic, și nu se mulțumește cu nimic" (p. 31
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a ses semblables" (Henri-Frédéric Amiel, Fragments d'un journal intime, Paris, Librairie Stock, 1931, 1, p. 228). Se explică astfel, la autorul nostru, penitența, sobrietatea, rezerva. El, un sociabil delicat, ar fi handicapat de lume, dacă s-ar expune. Această contrarietate, acest amour manqué a stârnit amărăciunea viziunii sale despre lume. Morbiditatea sa, lupta cu vicisitudinile unui organism precar au îngreunat plierea la real. În fond, ajungem pe două căi la același rezultat, Ibrăileanu prin datele personalității sale dovedește un deficit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu stăruința unor întrebări comune bolnavilor preocupați de soarta sănătății lor, se sfârși cu o nelămurită ridicare de umeri din partea doctorului care-i spuse că e sănătoasă, că nimic din neliniștile ei nu se confirmau. - Cum? Sănătoasă? întrebă zâmbind, mimând contrarietatea. - Da doamnă, perfect sănătoasă. Râserăm bucuroși, și la plecare, doctorul îi promise că-i stă la dispoziție în viitor, oricând va apela la el. Ajunși în centru, intrarăm pe strada principală, era potop de lume și ne oprirăm la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]