374 matches
-
legături cu partizanii estoni, iar în cele vestice cu cei lituanieni. La fel ca și în Estonia și Lituania, mișcarea de rezistență letonă a fost inflitrată cu agenți NKVD și mai apoi distrusă. Sprijinul occidental a fost definitiv compromis de contraspionajul sovietic și de agenții dubli letoni precum Augusts Bergmanis și Vidvuds Sveics. În plus, sovieticii și-au consolidat treptat controlul în regiunile urbane, în timp ce în regiunile rurale sprijinul pentru partizani a scăzut în timp, iar noi unități ale armatei și
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
Școala de ofițeri de securitate de la Brănești (județul Ilfov), care aparținea de DIE, Silviu Predoiu a fost încadrat în Serviciul de Informații Externe (SIE) în anul 1990 cu gradul de locotenent-major. Între anii 1990-1993, a lucrat ca ofițer operativ de contraspionaj extern, fiind înaintat la gradul de căpitan (1992). În paralel, în anul 1993 a absolvit un curs postuniversitar de jurnalism. În perioada 18 octombrie 1993 - 22 noiembrie 1997, efectuează o misiune externă de lungă durată, fiind detașat ca secretar III
Silviu Predoiu () [Corola-website/Science/304818_a_306147]
-
durată, fiind detașat ca secretar III la Ambasada României din Lagos (Nigeria), având ca domenii de activitate: presa și relațiile consulare. Este avansat la gradul de maior în anul 1996. Revine în România în anul 1997 ca ofițer operativ de contraspionaj extern, îndeplinind pe rând funcțiile de șef de birou, locțiitor de șef serviciu și apoi șef de serviciu (1997-2000). În anul 1999, a absolvit un curs postuniversitar de management, fiind înaintat la gradul de locotenent-colonel. Între anii 2000-2004, Silviu Predoiu
Silviu Predoiu () [Corola-website/Science/304818_a_306147]
-
de programe de pregătire specifică organizate de servicii partenere euro-atlantice (2000-2003), în urma cărora este înaintat la gradul de colonel (2002) și general de brigadă - cu o stea (2004). După o scurtă perioadă (2004-2005), în care a fost șef direcție generală (contraspionaj și protecție internă), generalul Silviu Predoiu a fost numit la data de 18 noiembrie 2005 în funcția de adjunct al Directorului Serviciului de Informații Externe. În anul 2006, Silviu Predoiu a fost înaintat la gradul de general-maior (cu două stele
Silviu Predoiu () [Corola-website/Science/304818_a_306147]
-
iveală, militarii rămași în capitală devenind ținte ale atacurilor mici dar neîncetate de gherilă, în ciuda numeroaselor acorduri de încetarea focului semnate în timpul negocierilor. În timpul unei întreruperi în procesul de negociere, Dudaev a fost ucis într-un atac aerian. Serviciile de contraspionaj rusești au fost prinse pe picior greșit în august 1996, când mii de rebeli ceceni conduși de Șamil Basaev, organizați în miliții populare, au atacat orașul Groznîi, găsindu-i total nepregățiți pe soldații guvernamentali. Având 3.000 de oameni asediați
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
a fost înmormântat la cimitirul Ghencea Militar din București. Are două fiice, stabilite în S.U.A.. Cele două fete ale lui Dincă, Doina (soția controversatului om de afaceri Gabriel Popoviciu) și Liliana (fosta soție a lui Nicolae Badea), erau ofițeri de contraspionaj, activând la Academia din Băneasa, la secția dialecte arabe. Articole biografice
Ion Dincă () [Corola-website/Science/305634_a_306963]
-
Tobescu, era deja la Moscova, ceea ce sugerează că trecerea lui Tobescu pe listă a fost făcută pe baza unor criterii subiective, și că arestarea sa a fost abuzivă și ilegală. SMERȘ (prescurtare de la Smerti Spionam=Moarte spionilor) era serviciul de contraspionaj sovietic, desprins din NKVD în aprilie 1943, subordonat formal Statului Major al Armatei Roșii, condus de generalul-colonel Victor Abakumov și plasat sub directa autoritate a lui Iosif Visarionovici Stalin, având ca misiune principală anchetarea și deportarea în GULAG a prizonierilor
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
care se găseau aceștia, numind și responsabilii : În declarațiile sale, gen. Constantin Tobescu a insistat asupra rolului Inspectoratului General al Jandarmeriei în repatrierea evreilor deportați : Despre șeful său direct, Gen. Constantin Z. Vasiliu, Constantin Tobescu a declarat: În ceea ce privește acțiunea de contraspionaj a Inspectoratului General al Jandarmeriei, gen. Constantin Tobescu declară că pe toată durata războiului au fost capturate cinci grupuri de parașutiști, din care două de parașutiști englezi, printre care cei trei membri ai operațiunii “Autonomous”, și trei grupuri compuse din
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
au fost extrem de clare, urmărind în primul rând găsirea unor capete de acuzare împotriva gen. Constantin Tobescu, sau a celorlalți membri ai “lotului”, prin confruntarea declarațiilor acestora. Întrebările au privit organizarea forțelor de jandarmi, activitatea generalului pe durata războiului, activitatea contraspionaj a jandarmeriei și persecuțiile exercitate asupra comuniștilor și evreilor: În cartea sa, “Omul de taină al Mareșalului”, Cristian Troncotă precizează: La acestea Eugen Cristescu ar fi adăugat: "S-a dat lovitură de stat și trebuie să mergem cu mareșalul Antonescu
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
înlătura pe general. În ceea ce-l privește pe Ion Antonescu, acesta avea toate motivele să-l trimită pe Moruzov în fața justiției, dat fiindcă astfel de dosare privind viața privată a demnitarilor statului, nu puteau face obiectul activității unui serviciu de contraspionaj al armatei. În ceea ce-l privește pe Horia Sima, despre care se afirmă că ar fi fost ""spionul (uneori și informatorul) lui Moruzov, plătit cu 200.000 de lei lunar (70 de salarii medii)"" Această afirmație apare în biografia lui
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
asupra acestui nod de cale ferată, italienii îi împiedicau pe englezi să o flosească pentru transportarea de provizii din Port Sudan de la Mara Roșie spre baza militară de la Gedaref. Informațiile despre retragerea italienilor au fost rapid decriptate de serviciile de contraspionaj britanice și, având cunoștință de planurile italienilor, generalul locotenent Platt a fost capabil să organizeze ofensiva din Eritreea pe 18 ianuarie 1941, cu trei săptămâni mai repede decât fusese preconizat. După pierderea controlului asupra Somaliei Britanice, generalul Archibald Wavell a
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
linii de transport din regiunea Arnhem - s-a datorat în mare parte refuzului britanicilor să accepte informațiile oferite de luptătorii rezistenței olandeze. Britanicii aveau dreptate cel puțin în parte, unele surse de informații olandeze fiind compromise de infiltrările serviciilor de contraspionaj germane. În vreme ce sudul țării fusese eliberat, Amsterdamul și nordul Olnadei au rămas sub controlul german până la capitularea trupelor naziste din regiune de pe 6 mai 1945. În timpul celor 8 luni în care teritoriul olandez a mai fost sub controlul germanilor, Aliații
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
unităților militare, comandamentelor de stat major și altor unități, care au făcut parte din componența armatei și a marinei combatante în perioada celui de-al doilea război mondial, ca recruți și copii de trupă; 5) angajați ai unităților de recunoaștere, contraspionaj și altor unități, care și-au îndeplinit sarcinile în unități ale armatei combatante, pe teritoriul ocupat de inamic sau pe teritoriile altor state în perioada celui de-al doilea război mondial; 6) angajații din întreprinderi cu activitate militară, comisariate ale
Medalia „60 ani de la victoria în cel de-al Doilea Război Mondial din 1941-1945” () [Corola-website/Science/313385_a_314714]
-
mecanici, lăcătuși, tinichigii, electricieni (similari) │ 4 1.1.574.│Truse de scule pentru reparat carburatoare și injectoare │ 5 1.1.575.│Truse de scule pentru sudură electrică și autogenă │ 2 1.1.576.│Truse de scule specifice pentru activitatea de contraspionaj │ 5 1.1.577.│Truse de șurubelnițe pentru ceasornicărie │ 5 1.1.580.│Truse optician, armurier cu verificatoare/calibre pentru armament │ 5 1.1.581.│Truse pentru desen tehnic și proiectare │ 1 1.1.583.│Truse pentru verificarea decontaminării chimice
ORDIN nr. M.57 din 22 aprilie 2016 privind modificarea anexelor nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.87/2009 pentru stabilirea duratelor de folosinţă a materialelor de natura obiectelor de inventar şi a altor materiale din dotarea Ministerului Apărării Naţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271494_a_272823]
-
mecanici, lăcătuși, tinichigii, electricieni (similari) │ 4 1.1.574.│Truse de scule pentru reparat carburatoare și injectoare │ 5 1.1.575.│Truse de scule pentru sudură electrică și autogenă │ 2 1.1.576.│Truse de scule specifice pentru activitatea de contraspionaj │ 5 1.1.577.│Truse de șurubelnițe pentru ceasornicărie │ 5 1.1.580.│Truse optician, armurier cu verificatoare/calibre pentru armament │ 5 1.1.581.│Truse pentru desen tehnic și proiectare │ 1 1.1.583.│Truse pentru verificarea decontaminării chimice
ORDIN nr. M.87 din 14 august 2009 (*actualizat*) pentru stabilirea duratelor de folosinţă a materialelor de natura obiectelor de inventar şi a altor materiale din dotarea Ministerului Apărării Naţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271525_a_272854]
-
membru până la dizolvarea acestuia în decembrie 1991. De asemenea, la universitate l-a întâlnit pe Anatoli Sobceak care a jucat mai tarziu un rol important în cariera sa. După absolvirea universității, Putin a fost recrutat de KGB, în serviciul de contraspionaj. În 1976 a terminat cursul de perfecționare al KGB din Ohta, Leningrad. Apoi, conform spuselor lui Iuri Felștinsky și ale lui Vladimir Pribîlovski, a servit la așa numita direcție nr. 5 a KGB-ului, care combătea opoziția politică. Ziarul "Washington
Vladimir Putin () [Corola-website/Science/297698_a_299027]
-
ministru. La 4 aprilie 1968, Consiliul Securității Statului devine organ independent de Ministerul de Interne, pentru ca, la 9 aprilie 1972, să reintre în cadrul Ministerului de Interne. Departamentul Securității Statului a fost reorganizat având șase direcții principale (informații interne, contrainformații economice, contraspionaj, contrainformații militare, securitate și gardă și cercetări penale). Aceasta a fost forma sub care a funcționat Securitatea până la căderea regimului comunist, în decembrie 1989. Ultimul șef al Securității a fost Iulian Vlad. În 30 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naționale
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
monitoriza toate mijloacele de comunicare electronice și telecomunicațiile din țară. DGTO intercepta toate telefoanele, telegramele sau faxurile venind din sau spre străinătate. Agenții DGTO puneau microfoane în clădiri publice și locuințe private pentru a supraveghea discuțiile dintre cetățeni. "Direcția de Contraspionaj" se ocupa cu supravegherea străinilor (în special împotriva cetățenilor sovietici) pentru a monitoriza sau împiedica contactele lor cu români. Impunea o serie de restricții pentru a opri întâlnirile dintre străini și oamenii de rând, pentru a-i împiedica pe aceștia
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
pentru a nu cere azil politic. Oamenii trebuiau să anunțe la Securitate, în termen de 24 de ore, orice contact pe care l-au avut cu vreun străin. "Direcția a IV-a" avea atribuții similare cu cele ale Direcției de Contraspionaj, numai că avea atribuții la nivelul forțelor armate. Principala sa misiune era aceea de a identifica și neutraliza spionajul sovietic. "Direcția a V-a" asigura protecția demnitarilor. "Direcția de Securitate Internă", având peste 1000 de agenți, se ocupa cu eliminarea
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
și I. Mocanu, pe numele real Mihai Ilie, (n. 14 septembrie 1929, Chiajna, județul Ilfov - d. 1981, București) a fost un general român de securitate, care a publicat mai multe cărți de ficțiune și non-ficțiune pe teme de spionaj și contraspionaj. S-a născut în localitatea Chiajna, aflată azi în județul Ilfov, primind la naștere numele Mihai Ilie. A fost elev la Școala nr. 6 a Direcției Generale a Securității Poporului (1950-1951), după care a fost înaintat la gradul de sublocotenent
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
în care aceștia erau acuzați că ar fi construit o rețea de spionaj în România. În anul 1953 este înaintat la gradul de locotenent-major și apoi, în același an, la cel de căpitan și transferat în Direcția a II-a - contraspionaj a Securității, mai întâi ca șef al Serviciului 4 (1953-1956), apoi locțiitor al șefului Direcției a II-a (1956-1957). Urmează în anii 1957-1958 un curs de specializare organizat la Moscova de Școala Superioară din cadrul Comitetului Securității Statului al URSS, absolvindu
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
oameni care știau adevărata lui misiune”, afirma el. Generalul Ilie a fost trecut în rezervă la 22 aprilie 1977. Începând din anii '70, generalul Mihai Ilie a scris mai multe cărți de ficțiune și non-ficțiune pe teme de spionaj și contraspionaj, sub pseudonimele I. Mocanu sau Ilie Mocanu. Numele său figurează în lista ofițerilor și subofițerilor de securitate care au desfășurat activități de poliție politică, comunicată de CNSAS la 19 mai 2004. La acel moment era decedat. Pacepa scrie în "Orizonturi
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
În toamna anului toate birourile de securitate din Moscova, St. Petersburg și Varșovia au fost desființate. Declanșarea luptelor primei conflagrații mondiale a marcat mutarea centrului de greutate a activității Departamentului de poliție de la activitățile antirevoluționare la cele ale muncii de contraspionaj. Trebuie remarcat însă că în acest nou domeniu de activitate, poliția a colaborat insuficient cu organismele de contrainformații ale armatei imperiale. Ohrana a fost dizolvată în mod oficial după Revoluția din Februarie 1917. O serie de istorici afirmă că în ciuda
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
în rândul clasei politice franceze, opinia era unanim defavorabilă lui Dreyfus. Convinsă de incoerența condamnării, familia căpitanului, în frunte cu fratele lui, , a încercat să-i demonstreze nevinovăția, angajând în acest scop pe ziaristul Bernard Lazare. În paralel, colonelul , șeful contraspionajului, constata în martie 1896 că adevăratul trădător era de fapt maiorul . Cu toate acestea, Statul Major a refuzat să revină asupra deciziei, și l-a transferat pe Picquart în Africa de Nord. În scopul de a atrage atenția asupra fragilității probelor contra
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
care a implicat în principal artileria, cu perfecționări în domeniul artileriei grele ( și de 155 scurte, modelele 1890 Baquet, cu noi frânde hidropneumatice), dar și mai ales, prin punerea la punct a ultrasecretului . Este importantă în acest moment și funcționarea contraspionajului militar, alias „Secțiunea de Statistici”. Colectarea de informații, activitate organizată și utilă în războiul secret, era o noutate la sfârșitul secolului al XIX-lea. Secțiunea de Statistici a fost înființată în 1871 dar nu număra decât câțiva ofițeri și civili
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]