10,699 matches
-
cu spiritul ludic și melancolia intrinseca a formei cu transparență atmosferei exterioare. Scriitorii înșiși se oglindesc diferit în aceste lucrări: Mircea Nedelciu dezvăluie un chip moral egal cu sine și fără salturi spectaculoase, în timp ce Valentin Petculescu apare că iubitor de contraste și sensibil la treseele capricioase. Și așa s-ar putea continua cu fiecare scriitor în parte, înlăuntrul acestei expoziții exemplare, atît de generos împărțită între prietenii artistului. Pentru că ea, la urma urmelor, chiar asta este: un portret, o reflectare, un
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]
-
izvorî din tiparele unei anti-Creatii. Evident, n-am putea nega valoroasele, adesea foarte importanțele opere ce au apărut în acest lung răstimp de eclipsă politică, mai cu seamă după "detenta" de dupa 1965, însă ele nu fac decît să marcheze un contrast, producîndu-se mai totdeauna în răspăr cu directivele oficiale, în circumstanțele nu o dată dramatice, ale luptei cu pretențiile ideologice ale cîrmuirii. Invocarea lor n-ar trebui în nici un caz să constituie un motiv de neglijare ori minimalizare a fundalului aberant al
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
deasupra unui citat din noul manual de istorie incriminat: "Împăratul este reprezentat în ținută de gală, întruchipînd imaginea Romei imperiale la apogeul puterii ei. Echilibrul trăsăturilor, tunsoarea specific română, cu breton, împreună cu figură hotărîtă dau o impresie de calm maiestuos". Contrastul între ironia titlului și normalitatea citatului este evident. În vreme ce citatul dovedește doar intenția de a forma la elevi o atitudine larg culturală, obișnuință de a privi și de a interpreta imagini din epocile trecute (lucru curent, si nu de puțină
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
dar cu o anumită detașare ironică, în manifestările scrise ale muzicii generațiilor foarte tinere: în supranume, "nume de scenă", nume de formații, denumiri de stiluri, titluri de piese muzicale etc. În genere, conotația ironică e prezenta, ea fiind subliniată de contrastul dintre caracterul autohton al termenului și conotațiile străine ale modului de scriere; un exemplu publicistic în acest sens e "Balada Mioritza" (în "Fraierul român", 8, 1991, 11); altul a "stilul Kashai" a reprezintă transpunerea glumeața a începutului unui clișeu folcloric
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
toate gîndurile duc într-o carte/ fericită carte ești pămîntule/ o moarte întreaga voi dormi în tine/ o moarte întreaga îmi vei albi oasele" (Dacă toate gîndurile duc într-o carte). Ori un grandios decor mort, o istorie provocatoare prin contrastul sau față de prezentul viu: "Oare lașitate se cheamă întîrzierea în utopii?/ Voci. Mereu voci. Stau în camera mea/ ca-ntr-un templu de cretă/ ca-ntr-un împietrit Babilon. De-o parte și de alta cărțile./ Dincolo sau dincoace de
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
cît mai bogată, pe masura ce controlul intelectual este mai slab. Fantezia întruchipează a în esență realității înconjurătoare și interioare a un mijloc de apărare care alimentează, deopotrivă, visurile și visele; deci are legătură cu distorsiunile imaginației, ale ficțiunii, cu substanță de contrast a unei realități date. În literatura, realul poate fi fată nevăzuta a imaginarului. Homer spunea: "Cuvintele sînt înaripate". Păsări călătoare survolînd hotarul dintre autentic și închipuit.
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
vinovăție. Cele mai interesante capitole din carte sînt, după părerea mea, cele despre orășean și marginal, nu doar pentru că se potrivesc cel mai bine cu mentalul nostru, cu propriile noastre curiozități ori prototipuri, ci pentru că refac, printr-o tehnică a contrastului și extremei, tocmai această esență oximoronică a omului medieval. Un ins singuratic, si totusi legat prin mii de fire de o comunitate, familie, breaslă, oraș, țara. Un ins care nu poate supraviețui decît dacă e acceptat de ceilalți, si care
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
lor și răspîndirea geografică făcînd deocamdată dificilă o abordare mai sistematică. Cum se întîmplă în asemenea cazuri, motivele alegerii unei denumiri pot fi diferite și greu de reconstituit: e mai prudent să judecăm doar rezultatele. Situația actuală creează un evident contrast cu perioada în care dominau în muzică românească numele mitologice și simbolice: Phoenix, Sfinx, Roșu și Negru, Iris. De altfel, primele formații juvenile de dupa 1989 și-au ales de la inceput nume evident parodice, desacralizante, umoristice, supralicitînd banalul cotidian: Sarmalele reci
Nume muzicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17607_a_18932]
-
să ne strîngem unul în altul, trup și suflet, pentru a ne apară de tot ce e urît și rău, întristător și trivial". Pentru că însăși ideea profundei deosebiri dintre membrii cuplului să ia o întorsătură benefică: Nu ne completăm, asadar? Contrastul dintre noi nu e el oare o garanție că vom însemna o excepție în mulțimea cea multă, banală, inconștiență și pasivă?". În fond, firele tuturor acestor texte converg spre un autoportret. "Spovedania" febrila, mereu reluată, retușata și completată, a romancierului
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
al Donnei Anna, dar nu totdeauna supralicitarea volumului sonor creează și tensiunea, de aceea traiectoria eroinei obsedate de răzbunare nu a avut o creștere organică și nici dramatismul pe care investiția în forță vocală a presupus-o. Această a accentuat contrastul dintre parteneri (cerut de partitura) dintre violență Donna Anna a Doinei Dimitriu și melancolic-placidul Don Ottavio, rol în care polonezul Piotr Rafalko cu o ținută elegantă, a demonstrat, într-o arie temută de tenori, stil asimilat cu inteligență muzicală dar
O lectie de stil mozartian si un concurs by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17611_a_18936]
-
În Zerlina, Oana Andra a fost fermecătoare de grație cocheta și expresivitate, găsindu-si un rol potrivit vocii sale limpezi, cu o culoare luminoasă; și poate că această experiență o va determina să părăsească repertoriul dur de mezzo. Tot pe contrast s-a alcătuit și cuplul ei cu Masetto a basul Octavian Vlaicu puțin rigid scenic dar convingător vocal. Ion Ardelean într-o apariție scurtă (Comandorul) și-a rostit textul îngrijit și cu linie bine condusă. În Donna Elvira (unul dintre
O lectie de stil mozartian si un concurs by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17611_a_18936]
-
Peste care am presărat decembrie." (Aroma de arbore sculptat) "Numai eu tresar/ Dacă munții se prăbușesc/ ăntr-o clipă de oboseală/ și de resemnare." (Numai eu tresar) "Mă preschimbasem într-o frază/ fluida/ Aș fi vrut sa tip sau să curg." (Contrast) După cum dovedesc versurile citate, abstracțiile devin fugitiv vizibile. Uneori poezia are chiar o surprinzătoare plasticitate, autoarea reușind să proiecteze în conștiința cititorului tablouri virtuale: "De aceea mă voi închină ție/ Pentru că ești albastrul durerii". (De aceea) Suntem atât de bătrâni
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
la limanul Mării Negre, când, fără urmă din intransigentele breslei școlite în lumina Clasicismului Etern, mă arătasem bucuroasă să aud trompeta lui Louis, be-bop-ul Ellei, pianul Ducelui (Ellington), clarinetul lui Benny (pentru Goodman scrisese Bartăk o piesă atât de complicată precum "Contraste". Va să zică și el...). Funcționau pe atunci, modest și non-agresiv, magnetofoanele noastre Tesla, din care țâșneau muzici "bune", de toate felurile. Mult mai tarziu, am suportat eu însămi un șoc, tocmai la un Festival Wagner - elită amatorilor, șlefuita în pasiune și
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
-ul aliază în solistica (pianist de anvergură) inspirația clipei, liber romantică sau nu, cu preciziunea pilonilor constitutivi. Improvizația artă și știință, în relație cu foarte buni parteneri (un timp numai cu bass-istul, deosebit interpret, Pedro Negrescu); varietate, flexibilitate, culoare, contraste... mult lirism, ceea ce, pare-se, rămâne o aptitudine singulară. În fine, inepuizabilul Harry Tavitian (senzațional pianist și vocalist în blues, dar asta... în introducere). După cum se știe de mult, el nu are nici frane, nici limite, nici ținte imposibil a
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
să picteze o scenă imaginară, alcătuită din mai multe bucăți care urmau să fie puse pe panoul-reclamă și să atragă atenția asupra situației animalelor dresate. Ceea ce îi reflectă transformarea. Nu lipsește umorul de limbaj și de situație, deseori creat prin contrast de către câinele Bob. Care e singurul personaj liber și are - față de problemele serioase ale lui Ivan și ale celorlalți - probleme secundare: dormitul pe burta gorilei după o escapadă în lumea largă, ironizarea („încetează să te comporți ca un cimpanzeu!”), autoîncurajarea
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
hai mai bine să ne bucurăm că viața e prosperă și cifrele/ cu profitul oamenilor de afaceri al întreprinzătorilor de tip nou/ au dat peste cap precum un virus memoria calculatorului” (Un delir desuet). Avem a face așadar cu niște contraste. Dar ele nu se radicalizează, întrucît apetența vitală care subzistă pe ambele laturi face cu putință transferul de dispoziție, compromisul, notificînd dramatic: „Nu plec nu rămîn vai mie sînt un animal rănit/ cu viața atîrnînd între nu și nu”, Ion
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
numai feminitate, va fi diletant. De unde decurge că sămânța este gând. Chiar când lucrează cu sensuri, diletantul este un decerebrat. Recunosc și semnez. Citind cartea lui Andrei Pleșu și observând cum își dezvoltă și ramifică ideea, intuiesc mai bine, prin contrast, ce înseamnă să înțelegi fără să gândești. Îți vine o idee, o formulezi - și atât. Lipsește rămurișul, lipsesc interstițiile, capilarele prin care se răspândește sângele în organism. De unde nu numai simplitate, dar și o anumită grosolănie a ideii, care trebuie
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
microorganismelor s-a ridicat în care lucrasem și ale cărei reclame pacient care a avut încredere în cazul multora de la perioada le-am văzut până și pe băncile din tine, părea de neconceput atât înnegurată de dinainte de Pasteur București. În contrast, împricinuită ortodontului obișnuit cât ș i la cea avansată de astăzi. Și cum era compania noastră care abia se pacienților. Aceștia neglijau faptul ortodontul era nu numai un om de înfiripa material. Din fericire pentru că la orice restaurant se petrece
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
a românilor, a fost aceea de „mâncători de lebede”. Presa occidentală, îndeosebi cea austriacă, era plină de exemple, de mărturii, de evocări (și, dacă nu mă înșel, și de fotografii) care dovedeau obiceiurile barbare ale populației de la revărsarea Dunării - în contrast, desigur, cu manierele de salon ale celei de pe la mijlocul cursului fluvial. Oricât m-am străduit să aflu adevărul - chestiunea mă interesa și pentru că între cei acuzați s-au aflat și concitadini de-ai mei -, n-am reușit să dau de
Trageți în lebede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2554_a_3879]
-
cere explicarea unui cuvînt în virtutea contingenței fonetice cu altele, „contingență“ însemnînd o atingere ce pune cuvintele în relație de rudenie. Potrivit acestei optici, noțiunile se înrudesc prin împărtășirea unui tipar comun, tiparul putînd fi: rădăcină comună, omofonie (formă similară) sau contrast culminînd în contragere de sunete (două cuvinte se încrucișează și dau naștere unui hibrid, ca în cazul vocabulei sinistra - stînga -, care provine din sine dextera - fără dreapta -, expresie a cărei contragere duce la sinixtera și apoi sinistra). Supuse unui proces
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
după tipic sămănătorist (degeaba a colaborat și la Sburătorul după război), cu peisaje de alean (carei poate fi luat și de notă simbolistă, dacă n-ar fi toate sămănătoristele bolnave de aleanuri și tînjeli) anume potrivite ca decor idilic de contrast la drama proprie. Natura exultă, fata suferă, cam asta e rețeta sămănătoristă de amor. Așa și la Ada: toată lumea merge să se drăgălească sub plopii de la răscruce și-n mijlocul unui peisaj mirific, după standard („Pe sub poala cenușie/ A doi
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
poezia modernă -, drama e un climat al eului, un registru retoric adecvat și o posibilitate artistică uneori împlinită. Bucuria, fericirea, seninătatea nu prea fac casă bună cu lirica. Sunt mai degrabă excepții sau reprize, pauze de respirație grea, stări de contrast. În ele, scriitorul nu se regăsește și nu se comunică profund, la nivelele de adâncime ale ființei, în acele extreme moral-afective de maximă portanță cognitivă. E motivul pentru care impresioniștii grațioși nu ne mai spun, literar vorbind, mare lucru (decât
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
și tonalitatea stărilor transpuse”, după ce notase, pertinent, că „autorul e adeptul unei poezii de structură gnomică, încercând să condenseze stări, trăiri, în comprimate, în care metafora apare rar”. O structură, așadar, de „puzzle”, de fragmente de imagini asamblate în expresive contraste, alteori izolate, lăsate deschise. Poezia Puzzle, de exemplu, înșiră notații foarte diverse, conturând o ambianță cotidiană tratată în registru „expresionist”, cu accente ironice și grotești, distribuite cu finețe într-un soi de colaj al concretelor, evitând metafora propriu-zisă: „în fotoliul
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
porți până atunci nebănuite și, mai ales, n-ar fi rămas printre cei care au întețit pasiunea europeană pentru Ellada - cum spune Goethe în Iphigenie auf Tauris, cei care au căutat „pământul Greciei cu sufletul”. Povestea vieții sale plină de contraste, tensiuni și greutăți, dar și de vise creatoare va rămâne mereu fascinantă pentru orice european.
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]
-
deveni și o marcă a vivacității asumate de stilul jurnalistic însuși: în comentarii glumețe, ironice - și mai ales in titluri. Procedeul e destul de justificat în intitularea unei rubrici clar legate de oralitate - "Bancu' zilei" (L 2521, 1998, 23) -, sau cînd contrastul comic cu termeni savanți ori cu neologisme la modă e intenționat: "Nea Becali, potoleste-te odată cu clonatu' asta..." (ACaț 9, 1997, 8); "megastaru' fi-va tata" (RL 2013, 1996, 8). Apar însă și destule excese: transcrierea pronunțării nu e totdeauna
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]