9,951 matches
-
at Starea de veghe a lui George Vulturescu e cea a unui posedat. Febricitant, declarîndu-și demonizarea, poetul se exprimă prin acuități sumbre, care dau glas unui simțămînt definitoriu al inapetenței, al sleirii, al limitei. Acesta nu exclude însă forța trasării contururilor, aidoma gestului unui sinucigaș ce-și împlîntă cu tărie cuțitul în inimă (Eminescu a descris un asemenea caz): "Scriu cu febră în trup/ sau poate cu diavolul hohotindu-mi/ prin vene: "Scrisul agonic nu repetă,/ conștiincios, punerea în pagină precum
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
întîlnesc pretutindeni, dintr-o tenacitate a coincidenței, pînă cînd bucuria cu care e infuzată revederea, dar și inexplicabila jenă ajung să facă din ei doi foști iubiți fără o iubire cu adevărat consumată. La Fialta se văd pentru ultima oară, contururile corpurilor lor diluîndu-se în ceață și ploaie, înainte ca ea să moară într-un accident de mașină. Editarea întregii opere nuvelistice a lui Nabokov mi se pare o idee foarte fericită. Asta înseamnă că acum nuvelele pot fi traduse, și
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
scrie despre poetul național. Succint, ea a fost deja amintită: este vorba despre pierderea printre generalități și poncife și despre imprecizia tulbure, despre cuvântarea prețioasă ca modalitate de a nu spune nimic, combinată cu o crispare înaintea căreia dispar orice contururi umane ale unui portret și așa excesiv idealizat. Or, trebuie remarcat că limbajul compromis și compromițător din plan ideologic este foarte bine servit de pervertirile din plan estetic. În condițiile în care oamenii nu au fost apreciați, sub comunism, în
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
precipitate de apariția unui Mefisto monden, Ilia Rudolfi - editarea manuscrisului sau atrage atenția direcțiunii teatrului, interesată de o dramatizare. Inițierea teatrală a scriitorului se transformă tragi-comic într-o rătăcire într-un labirint din care nu mai poate să se salveze. Contururile realității nu mai sunt cele cotidiene: Aristarh Platonovici, desi absent (un deus otiosus teatral) e reprezentat într-o succesiune de instantanee fotografice alături de clasici ai literaturii ruse, de la Gogol la Tolstoi, sfidând cronologia ("pentru oameni ca Aristarh Platonovici, vârsta n-
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
de a crucifica". Am recurs la acest citat din ultimul capitol pentru a sublinia "teza" românului scris de Maya Belciu. Viciul "demonstrației" stă însă în sistemul aluziv de care autoarea uzează, dar și în evitarea necesarelor totuși îngroșări ale unor contururi (ce ar fi putut să exprime cu mai mare exactitate adevărată dimensiune a ororii înstăpînite după război în România). Tehnică esențială a cărții este bazată pe rememorare, care aduce cu sine povestea în poveste, povești paralele, adunate în jurul unui narator
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
cădea victima, tocmai datorită orgoliului maladiv. De reținut este și modul cum actrița Eugenia Marian l-a cucerit că soț, concepînd, cu el, doi băieți, ca și, mai tîrziu, felul cum a scris eșuatul român Un om între oameni. Cu conturul și farmecul știute apare și silueta lui Ion Barbu, despre care se povestesc frumoase amintiri. Pilduitor este și portretul lui Lovinescu și atmosfera, știuta, a cenaclului sau, - ca și cel al lui Ionel Teodoreanu (care, aflu acum, l-a salvat
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
consistentă decît pe aceea fantomatica a hologramei. În mare, în aceeași situație se află și desenul. În prima categorie intră desenele ample, aproape desene de sculptor prin dîrzul decupaj al formei, devenite însă confuze prin linii anexe care comentează policrom conturul inițial. Acestea, ca și o compoziție în ulei, au ca model un nud monumental, un fel de replică de astăzi la steatopigismul celebrei Venus din Willendorf. În cea de-a doua categorie intră desenele de mici dimensiuni, scene de gen
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
reviriment real, s-au simțit constrînse să părăsească navă comandantului. Nu mă raliez în toate punctele la programul Alianței Civice, disting în anumite detalii un deficit de maleabilitate, din unghiul meu de apreciere, dar acesta poate fi viciat de distanță. Contur neretușat, deocamdată Ce as reține dacă aș fi silit să reduc personalitatea poetei la una-două linii definitorii? E mai recomandabil să preiau în acest scop chiar caracterizări îndelung chibzuite, ca un rezultat al autocontemplării, al meditației asupra propriului destin, pe
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
Și totuși, atît el cît și soția lui există doar că absențe pilduitoare; vocea moralistului se dizolvă de fapt în portretul Don Juan-ului pe care incearca sa il convertească. Paradoxul, revin, este ca iubitele seducătorului sfîrșesc prin a avea un contur mai distinct decît soția moralistului, si asta pentru că ea rămîne simplă ipostază ideală. E invizibilă pentru că iubirea căsătorită, astfel definită, e mai abstractă decît iubirea romantică. E foarte ușor să citești "tratatul" lui Kierkgaard împreună cu o operă literară care să
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
șansa mea este o ultimă șansă înaintea ultimelor sfîrșituri...". Neîntrupat în cuvinte, el nu are trup nici în oglinzi (scena coșmarescă a oglinzii goale dinaintea ochilor lui revine în narațiune spre a semnala efortul eșuat al eului de a prinde contur), iar absența oricărei mîngîieri materne se adaugă procesului negării trupului: mîinile mamei ating piatra, praful, obiectele inanimate ale casei, ele numără pastilele unei boli de neînvins, dar nu se roagă, nu ating, nu brodează (caietul vechi al mamei - ca ucenică
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
interpretat ăntr-o manieră "primitivă". O construcție rotundă face și Lucian Ghimisi an rolul I. D. Borcea, directorul umil și oportunist al ziarului Deșteptarea. De fapt, actorii clasei au fost, ăn acest spectacol, peste nivelul colegelor lor, nu foarte expresive, fără contururi clare an personalitate. Rămâne an continuare valabilă pentru toți, din păcate, problema rostirii deficitare pe scenă. Se ănghit sunete, se emite ăntr-un mod ciudat, precipitat, gutural. Mai sperăm că un miracol să rezolve această țară cu care se iese din
Aplauze pentru Sebastian by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17431_a_18756]
-
O grafică sumara, ănsotită din când an când de o pată de alb aproape transparent, se așază, ca o simplă ănsemnare pentru stimularea memoriei, pe suprafața suficientă sieși a scândurii. Geometria se adună uneori ăntr-o formă recognoscibila, fie ea un contur de masă ori o siluetă umană rigidă, ăn poziție culcata, un fel de mumie eterica, nu atât pentru a se supune vreunei necesități, cât, mai degrabă, pentru a-și verifica puterea gratuită de a construi an registre diferite. Și an
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
pilduitoare, retrăind o dată an plus o mare experiență an compania acestui colosal opus ce dă sens, ce dă adâncime, unei ăntregi perioade de ănceput de secol XIX vienez. an sfârșit, la Biserică Lutherană, o stagiune muzicală coerentă ăncepe a lua contur cu sprijinul atât de generos al Institutului Francez, al Institutului "Goethe". Organista titulara a bisericii Saint Gervais din Paris, Aude Heurtematte aduce la București ăntreaga ăncărcătură de tradiție și ăndrăzneală creatoare a școlii franceze a acestui nobil instrument. De la Bach
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
dată și fără nici o urmare.../ Sigur nimeni nu m-a ăntrebat ce-am visat/ de ce somnul nu m-a atins cu adevarat/ pentru totdeauna(?) Nimeni ansa n-a uitat/ cum timpul an care m-aflam ași pierduse orice/ ănteles!// Oirce contur.../ Iată-mă așadar plin de mine și tot singur/ un pic mai stăpăn pe o așezare de vorbe" (Așezare de vorbe). Sau cu o remarcabilă limpiditate a sufletului, transcriind simplitatea oboselii, a inadaptării, a deziluziei: "M-am ăntors acasă cu
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
că "a găsit" carne (Epoca "de aur" a dezvoltat, printre altele, si, un jargon oribil. Modest Morariu notă în Jurnal o asemenea mostră de limbaj de tip nou: "Au băgat banane la Alimentară"). Scenă încetează a fi doar grotesca, căpătând contururi morbide. Printr-un efect metonimic, extrem de sugestiv, Ion Popescu chiar ascunde "carne" (trupul micuței) în cutia pe care o strânge la piept: "-Are carne! strigă cineva. A găsit carne și nu vrea să ne spună unde! - Fir-ai tu a
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
coriacelui Zăgan îi este îndrituit să planeze în largi cercuri, înainte de a se fixă pe punctul de picaj. Din fulgerătoarea cădere, pasărea se alege cu un iepuraș, cu un șoricel. Nici partea politologului nu este mai grozavă. Pradă lui sunt contururile de umbre, audiența îi este remarcabilă, însă cu schimbul. Se așteaptă de la el ceea ce sperăm să spună, dar îi suntem recunoscători pentru coerentă. Ba chiar îl admirăm că știe tot ceea ce știm și noi. Materia lui, din păcate, se mișcă
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
o melodie nostalgică, îngânată de o femeie. E un cântec cu tempo de bighină, sau ceva asemănător. După ce cortina se ridică nu zărim, la început, decât o luminiță verzuie, care pâlpâie undeva, în stânga. Scena se luminează, treptat și obiectele capătă contur. Suntem într-un fel de bistro dintr-un orășel scandinav. Luminița era a scalei unui tonomat, din difuzorul căruia continuă să se audă melodia de la început. Prin fereastra mare din dreapta se pot zări vag, prin ceață, stâncile țărmului și apa
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
câteva dintre constantele gândirii artistice sestopaliene, pe care le întâlnim și în poeme, și în textele filosofice. Confuzia deliberată între eurile aflate în dialog corespunde unei viziuni a lumii ca spectacol al măștilor, desfășurat într-un „întuneric” congnitiv, care estompează contururile și identitățile. Acest „întuneric” este lichidul amniotic în care se naște spaima kafkiană - ce apare și ea, la finalul celui de-al treilea dialog, Jocul de cărți - și, totodată, locul geometric de întâlnire a hegelianismului cu fenomenologia. Căci spaima generează
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
îi neagă poetului Ion Acsan orice valoare artistică”. De fapt, Marin Sorescu era supărat pe cronicari în general pentru că „făceau deja apologia lui Nichita Stănescu”. La începutul anului 1964, în „Gazeta literară” își face apariția o nouă rubrică, machetată după conturul hărții României. De aici înainte, o altă marotă de sorginte politică începe să facă jocurile și să polarizeze scriitorii, patriotismul. Slujbașii literari ai Partidului Apariția revistei „Gazeta literară”, ca și proclamarea ei ca fiind cea mai importantă, este un exemplu
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
glezna ochiuluiFiindcă aveai umbre la inimă, cu care te caut în lacrimi.lăsasem sufletul în odaie, așezat pe sânii ferestrei cu cotul proptit în ceafa teiului de lână cer. M-ai privit ca pe o aripă de vânt, desenându-mi conturul pe silaba sfârcului și visau stelele sub ceașca nopții, și se cățărau lupii pe spinarea pădurii de dincolo de gura dealului... Ți-am mângâiat melancolia părului și-am dus degetul la gură ca nu cumva cuvintele să te iubească. 16
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
măcar în parte ceva din maiestuoasa visceralitate a lucrării din ceramică, gravurile în lemn, retușate cu acuarelă, variază de la o scenă în care zeița parcă iese din ceața unui fundal transparent la o alta, extrem de întunecată, în care Oviri, cu contururile ferme ale unui idol de piatră este luminată de razele lunii. Ca și mai vârstnicul Edgar Degas, Gauguin a ignorat, începând de la un moment dat, granițele prestabilite între genuri și metode de lucru. Plăcile de gravat sunt dăltuite cu gesturi
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
în ulei. Deasupra ei este așezată o foaie curată pe care artistul desenează cu creionul. Presiunea vârfului de creion dă naștere unui transfer de culoare. Când cele două foi sunt separate, pe spatele celei de deasupra regăsești o imagine cu contururi voalate, de un mister aparte. Mai multe variante ale unui asemenea transfer intitulat „Femeie tahitiană și spirit demonic”, legate tematic de un idol sculptat din lemn aflat acum în Muzeul Getty, ilustrează strădaniile lui Gauguin de a reînnoda legăturile artei
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
criticului (pp. 43 - 50), fie atunci când sunt consemnate tensiunile dintre acesta și mult capriciosul Călinescu. Cel mai adesea însă E. Lovinescu apare pervaziv, ca lider al cenaclului din strada Câmpineanu. El însuși participant la întâlnirile săptămânale ale Sburătorului, Bârna trasează contururi portretistice ținând totdeauna seama de prezența, undeva în fundal, a maestrului. De la acest protocol ierarhic nu face excepție nici chiar Ion Barbu, introdus în scenă tot sub falduri lovinesciene. Secvența e memorabilă: „Cunoștința cu autorul Jocului secund datează din anii
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
alta cu o măsură de disciplinare a imaginii ce riscă a deveni aproximativă, evanescentă. Poetica susține astfel un curs al acesteia în exactitatea identificării de sine. Formalul strict al cadenței prozodice se confruntă cu informalul priveliștilor: „Să fie nori acele contururi colosale,/ Ori bolovani de gheață în care-ar fi să vezi/ Făpturi de zei, să fie cupole de biserici?/ Tu ești numai frunzișul acestui plop, să tremuri/ Sub cerul fără-astîmpăr” (Nici urmă...). Menționînd „ciudate bîntuiri de omături”, „o răscruce de
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
fir de păr”. În versurile din Abur, pentru a continua cu această idee a fragilității amenințate. lumina însăși „atârnă de respirația unui iepure obosit”. „Intrat în panică”, aburul respirației animale „răvășește fructele negre. murele și porumba”. Nimic nu are consistență, contur precis. realitate palpabilă. Se percep, ca un revers al irealității, doar niște „umbre distilate în așteptare”, se aude inaudibilul, și anume, „oftatul unui ecou în scaieții impoderabili”. Dar, în ciuda vagului care plutește peste lucruri, versul ne transmite ceva uimitor: „toate
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]