484 matches
-
plimbă un duh electric, creierul nu știa că, miez delicios al fructului cel trupesc, era el însuși coajă, aspră și tare, în jurul altei ființe, care acum îl cunoștea, alergând cu bilioane de degete pe claviatura lui moale. Și, deși fiecare copăcel neural, susținut și hrănit de pământul gras al nevrogliilor, irigat de capilare cu zahăr și oxigen, se atingea cu mii de alți copăcei, încît codrul fremăta de viscole de lumină, ochiul din centru vedea separat fiece fulg de zăpadă din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ființe, care acum îl cunoștea, alergând cu bilioane de degete pe claviatura lui moale. Și, deși fiecare copăcel neural, susținut și hrănit de pământul gras al nevrogliilor, irigat de capilare cu zahăr și oxigen, se atingea cu mii de alți copăcei, încît codrul fremăta de viscole de lumină, ochiul din centru vedea separat fiece fulg de zăpadă din viscolele-acelea, îi înțelegea mesajul și geometria, îl ghida și-l făcea să-și împlinească mesajul. Și, deși fiecare sinapsă, lată ca Dardanelele, trimitea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
morii, chiar de deasupra firmei pe care scria "Moara Dîmbovița", răsfrângea acum culoarea catifelată-a amurgului. În preajma ei, într-un loc din zidărie unde lipsea o cărămidă, căzuse cînd-va în țărâna depusă acolo de vânt o sămânță de platan, și copăcelul crescuse cu o parte din rădăcini în aer, rășchirate ca niște degete patetice. Zidul de cărămidă roșie, prăfuit de făină, făcea pe alocuri umflături, susținute de scoabe mari de fier ruginit. Pentru prima dată după cel puțin o oră, timp
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
țeasta ce devemse-n acel loc străvezie, ca și pielea care-o acoperea. Schimbările de lumină ale cerului maniac-depresiv modelau pe atunci forma sinilor, a boabelor de sudoare, ritmul de creștere-a oaselor și mareele creierului. Rotunjeau miturile și credințele, generau copăceii sintaxei. Cândva, însă, ochiul nostru din frunte trebuie să fi văzut ceva nebunesc, un foc neașteptat și obscen, un vânt orbitor, un peisaj celest intolerabil. De-atunci s-a retras tot mai mult sub pleoapa groasă a encefalului, iar azi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ușor atipică deoarece atunci când s-a turnat temelia, s-a respectat întru-totul dorința bunicii din partea tatălui, de a fi poziționată față în față cu cea veche construită în anii ’30, nicidecum în spatele acesteia. Așa am crescut și m-am ridicat copăcel alături de fratele meu Adi și verii noștri, pendulând între două gospodării, două generații, dar aceleași principii statuate în timp. Erau de fapt trei gospodării, accesul făcându-se prin porți interioare mici, cât să permită trecerea dintr-o parte în alta
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca un sfânt de argint. Dând timpul înapoi, bunicul își amintește de la părinții săi despre istoria satului natal. La început era un sat mic în Poiana Siretului, cu câteva case răsfirate în jurul mănăstirii, între Gulia, Poienari și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ușor atipică deoarece atunci când s-a turnat temelia, s-a respectat întru-totul dorința bunicii din partea tatălui, de a fi poziționată față în față cu cea veche construită în anii ’30, nicidecum în spatele acesteia. Așa am crescut și m-am ridicat copăcel alături de fratele meu Adi și verii noștri, pendulând între două gospodării, două generații, dar aceleași principii statuate în timp. Erau de fapt trei gospodării, accesul făcându-se prin porți interioare mici, cât să permită trecerea dintr-o parte în alta
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca un sfânt de argint. Dând timpul înapoi, bunicul își amintește de la părinții săi despre istoria satului natal. La început era un sat mic în Poiana Siretului, cu câteva case răsfirate în jurul mănăstirii, între Gulia, Poienari și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
orice era posibil!... Să vă spună el cum îi tremura sufletul! ... Nu-i vorbă că inima tremura ca vai de ea. Oamenii din grupă însă erau unu’ și unu’. Aveam încredere în ei... Când am ajuns la punctul ordonat - La Copăcel - am trimis semnal prin curier că drumu-i liber. Zorii zilei ne-au găsit grupați în acest punct. Locul este o ridicătură care domină împrejurimile pe zeci de kilometri... Se vede și turla bisericii lui Bașotă de acolo. Ca-n palmă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să curgă puhoi din spatele lor... Nu am mai putut face nici un pas... Am fost nevoiți să ne retragem - a reflectat Costăchel, oftând. Ce retragere? Dezastru! - a intervenit Petrache. Și asta n-o fost deajuns... Când am reușit să ne ținem copăcel - cum s-ar spune - hopaaa! Proclamația Regală de la 23 august... Ordinul de încetare a focului împotriva Națiunilor Unite ne-a adus un nou inamic... Neamțul - care pănă atunci ne-a fost tovarăș de arme - s-a prefăcut peste noapte în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când Începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! Și, Doamne, frumos era pe-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și momentul zămislirii mele; mai că-mi amintesc sperma lui strecurându-se încetișor în ovulul ei, atât de intensă mi-e recunoștința - da, recunoștința! - atât de năvalnică și totală mi-e dragostea. Da, eu și dragostea năvalnică și totală! Stau copăcel în bucătărie (poate că-i pentru prima oară când stau copăcel), iar mama îmi arată cu degetul, „Uită-te afară, puiuț“, și eu mă uit; mă-ntreabă „Vezi, vezi ce roșu e? Un cer cu-adevărat tomnatic“. Primul vers pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-se încetișor în ovulul ei, atât de intensă mi-e recunoștința - da, recunoștința! - atât de năvalnică și totală mi-e dragostea. Da, eu și dragostea năvalnică și totală! Stau copăcel în bucătărie (poate că-i pentru prima oară când stau copăcel), iar mama îmi arată cu degetul, „Uită-te afară, puiuț“, și eu mă uit; mă-ntreabă „Vezi, vezi ce roșu e? Un cer cu-adevărat tomnatic“. Primul vers pe care-l aud la viața mea! Și mi-l amintesc! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
casei și a catului de odăițe se afla o fântână cu colac de piatră cu o apă rece și limpede, din care am băut și eu de nenumărate ori. La stradă, era gardul din scânduri și din metru în metru, copăcei de liliac, ce înflorea primăvara înmiresmând atmosfera din jur. Case de acestea se construiau multe în Țicău la vremea aceea, și multe din ele au dispărut acum. Mă întrebați ce căutam eu prin Țicău. Păi, le știu toate acestea pentru că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu o sincronizare perfectă și comică, se așază pe mine. Mai târziu va mușca pe cineva și ambii câini vor fi dați. Apare mama, gonindu-l pe Rufus... și iată-mă din nou pe mine. Mă ridic și o iau copăcel spre cameră, zâmbind, Încercând să mă țin pe picioare... Știu bine filmarea asta. „Paștele ’62“ este filmul de familie pe care doctorul Luce i-a convins pe părinții mei să i-l dea. Acesta era filmul pe care Îl proiecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
reproduceri ale stilului american timpuriu, le oferă (la preț redus) o legătură cu miturile fondatoare ale țării. Remarcați, de exemplu, tăblia din furnir de la capul patului, făcută din „lemn natural de cireș“, cum Îi place lui Milton să spună, precum copăcelul pe care l-a doborât George Washington. Îndreptați-vă atenția asupra tapetului cu motivul Războiului de Independență. Un model care se repetă, Înfățișând faimosul trio de toboșar, flautist și bătrân șchiop. De-a lungul primilor mei ani din viață, aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
foc, diavoli estropiați, zombies, mumii, vârcolaci, legiuni de inomabile nevertebrate se azvârl înainte, scuipă sfere de flacără, te năpădesc cu duhori sulfuroase. îi extermin cu zecile, eliberând limbi de jad din magicul caduceu, alunec rapid prin ținutul melancoliei, cu cîte-un copăcel închircit pe alocuri, mă feresc de văpăile dureroase ale celor care-mi vor sângele. Când sânt atins, viața îmi scade, puterea se duce. Din fericire, pe pământ sânt presărate Cristale. Violacee, roze sau limpezi ca gheața. Ele sânt forță și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îngrozește! Chiar și o scrisoare de cîteva rînduri o scrie greu, după lungi ezitări... Dar sute de pagini!... Și cum să înceapă?! Cu momentul de cumpănă din viața unei femei? De ce n-ar începe cu sădirea unui cireș cîndva?! Un copăcel subțire cît degetul... Merge în camera vecină să ia o sticlă din țuica făcută în toamnă. Bea. Apoi mănîncă un castron de cireșe din găleata umplută aseară. Stă pe cerdac și scuipă sîmburii departe, în curte, sub bolta de viță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu toții la Pavlovsk. VItc "VI" Casa de vară a lui Lebedev era mică, dar confortabilă și chiar frumoasă. O parte a ei, destinată închirierii, era împopoțonată în mod deosebit. Pe terasa destul de spațioasă, la intrarea dinspre stradă, erau plasați câțiva copăcei: portocali amari, lămâi și arbuști de iasomie, în putini mari din lemn, vopsite în verde, care, după cum socotea Lebedev, alcătuiau priveliștea cea mai seducătoare. Câțiva dintre acești copăcei îi căpătase împreună cu casa, dar sedus de efectul pe care-l aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deosebit. Pe terasa destul de spațioasă, la intrarea dinspre stradă, erau plasați câțiva copăcei: portocali amari, lămâi și arbuști de iasomie, în putini mari din lemn, vopsite în verde, care, după cum socotea Lebedev, alcătuiau priveliștea cea mai seducătoare. Câțiva dintre acești copăcei îi căpătase împreună cu casa, dar sedus de efectul pe care-l aveau pe terasă, se hotărâse, datorită unei întâmplări, să mai cumpere la o licitație niște arbuști în hârdaie, pentru a-și completa setul. După ce copăceii au fost, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
seducătoare. Câțiva dintre acești copăcei îi căpătase împreună cu casa, dar sedus de efectul pe care-l aveau pe terasă, se hotărâse, datorită unei întâmplări, să mai cumpere la o licitație niște arbuști în hârdaie, pentru a-și completa setul. După ce copăceii au fost, în sfârșit, aduși și amplasați la locul lor, Lebedev cobora în fugă, de câteva ori pe zi, scările terasei, ieșea în stradă și de acolo își admira proprietatea, mărind de fiecare dată suma pe care avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
etichetele știute - „nebun“, „iresponsabil“, „antisemit“, a vorbit despre khmerii roșii fără să le enumere crimele, îl iubește pe Chavez și toate celelalte. Alții - semnificativ e faptul că mai toți erau filologi de formație - au sărit să-l apere pe părintele „copăceilor“ (cei care au studiat engleza știu despre ce vorbescă care, poate, derapează din când în când, dar a rămas întotdeauna un ingenuu profund bine-intenționat. Aceștia din urmă adaugă de obicei că nu poți vorbi ca despre Vadim Tudor atunci când vine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
țigări... un nasture care a căzut de la mîneca hainei, ochelari de soare... o insignă mică triunghiulară... și un colț de hîrtiuță pe oare era schițat ceva. Fereastra scotea flăcări. Farurile unui autobuz mîngîiau geamul. În lumina lor, ramurile subțirele ale copăceilor, de-a lungul străzii, păreau ca o plasă cu ochiuri inegale. Mi-am ațintit privirea asupra autobuzului și am fost imediat capabil să-l simt, viu, ca și cînd ar fi fost o prelungire a trupului meu - treptele uzate, amplasarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-i albă și ochii albaștri, dar nu cum îți închipui dumneata... Aici era odată spânzurătoarea reședinței... Am apucat și eu pe vestitul Gavril, când a spânzurat pe o femeie... Îmi aduc bine aminte. Ș-apoi au pus niște creștini câțiva copăcei, ș-au rămas și două cruci, dar locul se tot sălbătăcește, și peste câțiva ani nimic n-are să se mai cunoască... Eu mă întorsei cu mai multă luare-aminte spre vechiul loc de pedeapsă. Îngrămădirea de tufișuri era liniștită și pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scoate repede de sub masă, de la spate, de după perdea, din tavan, de unde nu te aștepți, un panou pe care sunt orânduite, în cea mai riguroasă disciplină, tabele cu multitudini de căsuțe colorate, grafice cu săgeți orbitoare, șiruri de cifre cocoțate în copăcei avântați pe verticale și orizontale, diagonale șturlubatice pe care se înșurubează tot felul de simboluri misterioase, hărți pe care înfloresc evantaie hașurate etc. Desigur, există și la noi așa ceva, la meteo sau atunci când se prezintă rezultatele unui sondaj public, însă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]