469 matches
-
În patru luni de zile am ieșit din casă doar de două ori. Mi-era milă de Salvatore, atât. Scrisoarea 42 De curând, mergând pe străzi, am intrat pe o alee mai îngustă, un fel de cărare printre blocuri. Câțiva copăcei înfloriți îmi atrăseseră atenția. Mergeam alene și deodată citesc: „Magazin alimentar”. A început să-mi bată inima, nu puteam crede. M-am apropiat încet-încet. Era adevărat, scria în ro mâ nă pentru că era un magazin românesc. Eu am de fiecare
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
D.Lesa, pentru a vedea pădurea menționată de care mă leagă atâtea amintiri. Drumul e acceptabil, doar că este îngust și puțin umblat. În schimb, pădurea de culme aproape compactă în trecut, inclusiv pădurea visurilor mele, lipsește cu desăvârșire ... nici un copăcel măcar ce să mai amintească că a fost cândva pădure; al doilea sector, respectiv coborârea abruptă din șeaua Dealului Gârdeștilor spre satul Gârdești de pe Valea Iezerului nu este recomandabilă nici pentru șoferii încercați, nici pentru însoțitorii slabi de inimă. Așadar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
care, în alb, stă inscripționat numele Selena. Deasupra pietrei, găsesc doi îngeri, unul având un crucifix roșu legat la gât, celălalt ținând în mână o garoafă albă. Impresionant este mesquite-ul tânăr plantat în spatele mormântului interpretei: "Pe fiecare suprafață a acestui copăcel, pe fiecare ramură, stăteau sculptate și înscrise mesaje către Selena [...]. Această parte vie a locului său de odihnă devenise locul unde se manifesta durerea fanilor artistei"23. La întoarcerea în oraș, González și Willis-Rivera găsesc și boutique-ul interpretei, un magazin
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
trecutul împovărat de păcate al lumii: hâști o dată, se duce zăpada și o sută de ani, hâști a doua oară, se duce altă zăpadă și altă sută de ani. Când deodată, ce să vezi, în toată această nemișcare înghețată, un copăcel abia ițit pe după alții, își poartă fructele mici și portocalii cu mândrie, pe ramurile de tot desfrunzite. Ba nu un copăcel, doi. Iată și perechea lui, chiar peste drum. Și stând așa, în stânga și în dreapta curții, își fac singuri curaj
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
duce altă zăpadă și altă sută de ani. Când deodată, ce să vezi, în toată această nemișcare înghețată, un copăcel abia ițit pe după alții, își poartă fructele mici și portocalii cu mândrie, pe ramurile de tot desfrunzite. Ba nu un copăcel, doi. Iată și perechea lui, chiar peste drum. Și stând așa, în stânga și în dreapta curții, își fac singuri curaj și-și apără comoara, globii mici, roșcați, ce stau mănunchi pe ram, podoabă minunată de fructe în zăpadă. Cum s-or
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
da chiar au fructe, ca să vezi. Nu sunt maică măceșe, că ăla e arbust. Agrișe? Nici atât. Ei, sunt și ei așa maică pe lume, niște copaci fără nume.” Un călugăr grăbește pe aleea principală spre biserică. Poate știe ceva de copăceii cu fructe? „Știți, ăștia sunt copaci din aceia, fără nume.” Dinspre birourile editurii, vine un tânăr, suflându-și în palme de frig. Trece pe lângă copacii cu fructe și cotește spre Stăreție. Știe el ceva despre numele acestor copaci? „Vedeți, ăștia
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
birourile editurii, vine un tânăr, suflându-și în palme de frig. Trece pe lângă copacii cu fructe și cotește spre Stăreție. Știe el ceva despre numele acestor copaci? „Vedeți, ăștia nici nu sunt copaci propriu-zis. Sunt și ei așa ceva, fără nume.” Copăceii își clatină trist colorata podoabă de fructe. Zăpada nu-i sperie. Așteaptă. Asemeni lor, întâlnești câteodată, un om minunat, apărut de niciunde. Cult, inteligent, educat, își vrăjește ascultătorii cu talentul său de povestitor, pare să nu existe nici un subiect despre
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
apoi își continuă existența lor cenușie, fără proteste, fără a se plânge, fără a lăsa în urmă UN NUME. Cum îl cheamă pe omul acesta? Cum se cheamă copacul acesta? Acesta, cel ce rodește în iarnă, cum se numește el? Copăceii din curtea Goliei își leagănă grijulii fructul în ger. Privesc întrebători spre Crucea cea mare din vârful turlei, iar Ea le răspunde cu glas de mamă: „Răbdare, răbdare răbdare.” Și copăceii așteaptă, așteaptă. Așteaptă Primăvara sau poate, cine știe, măcar
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cel ce rodește în iarnă, cum se numește el? Copăceii din curtea Goliei își leagănă grijulii fructul în ger. Privesc întrebători spre Crucea cea mare din vârful turlei, iar Ea le răspunde cu glas de mamă: „Răbdare, răbdare răbdare.” Și copăceii așteaptă, așteaptă. Așteaptă Primăvara sau poate, cine știe, măcar vreun condeier zgribulit care să le dea un nume: COPACII SPERANȚEI. Nicoleta-Ginevra Baciu STEREOTIPUL FANARIOT Într-o lume în care viteza a devenit de mult una dintre valorile de căpătâi ale
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a așezat 3 instrumente de tăiat: un cuțit ascuțit; un fel de cater și o foarfecă specială, în genul celei de tăiat la vie, dar mai delicată. M-a invitat în grădină, de unde a tăiat câte o crenguță din fiecare copăcel. Din piersic a tăiat o crenguță mai lungă și noduroasă, iar din „ume” o crenguță mijlocie plină de boboci. Am privit-o în tăcere... A treia crenguță a tăiat-o din bonsaiul înflorit pe care i-l dăruisem la venire
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
când volta grațioasă. N-am amăgit pasageri "în fabuloase" cargouri literare pe care să le duc la prăbușire. A.B.Sunteți originar din Băița, Hunedoara. Ce legături aveți cu locurile natale? La Băița am văzut lumina zilei, m-am ridicat copăcel și am plecat! Fără să mă mai întorc... 70 de ani, când am pășit sub "arcul triumfal" al cetățeniei de onoare! Nu mă desțărasem, mă aflam tot în Țara Zarandului, la Brad, dar la Băița inexplicabil n-am mai călcat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bogătași, iar pe muntele Palomar sunt instalate puncte de observație ale lumii cosmice. În afară de vegetația de până acum, străzile acestui oraș de 80.000 locuitori, de o eleganță și curățenie exemplare, sunt plantate cu pomi - camfori, palmieri aduși din afară, copăcei de piper, clemetine. La orizont se profilează un lanț de munți albaștri, cu vârfurile albe ca zăpada. E o bogăție a naturii ce vrea să-și etaleze toate splendorile, avertisment că peste câțiva kilometri intri În cea mai aridă regiune
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
rând de rând. Am sămănat eu, Bădica Dumitru Iftime, Vasile T.Roșca și Aglaia o copilă foarte harnică, care acum toți îs morți și numai eu trăiesc, după 60 de ani. I-am numărat și au eșit 30 000 de copăcei, dar larva cărăbușului de mai, mergea pe rând și le mâncau rădăcinile și se uscau. Și într-o zi am scos peste 700 de larve de cărăbuși și abia au rămas pe straturi 13 000 de păduriciori. Toată vara au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
care îl moștenisem). Așadar, într-un fel, Iașul mi-a devenit tată. Am fost mai întâi bibliotecar, apoi muzeograf literar. Am dormit în subsoluri, pe colecții de ziare, am mâncat foarte puțin și am citit mult, până m-am ridicat, copăcel, la o relativă normalitate. Datorez foarte mult Iașului/ Iașilor. M-am străduit, mă străduiesc să îi ofer întreagă inima mea, fără ipocrizie. Iar Casa "Pogor" și muzeele literare ieșene sunt spațiul... patrimonial în care evoluez (în felul meu, când pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o pot povesti așa cum arată În splendoarea ei: o grădină. În grădină sunt diferiți pomi: curmali, portocali, lămâi, bananieri, platani și alții nemaivăzuți, nemaiîntâlniți, o frumusețe de nedescris. Flori atât de frumoase că nu pot reda În cuvinte. Am văzut copăcei 1.70 m Înălțime cred că aveau dar erau tot numai flori corai, ceva nemaivăzut. Doar În Rai pot fi. Alei frumos Îngrijite. Pe marginea aleilor era vopsit cu alb, iar pietricelele erau și ele vopsite corai deschis. Iarba verde
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
locul rezervat expoziției. Se va realize turul galeriei împreună cu copiii. -Precizez că lucrările vor rămâne în sala de grupa a copiilor de la Centrul Romanița, ca amintire de la prietenii lor de la Grădiniță Școlii ,,Carol I’’. Tranziția se va realiza pe melodia “Copăcelul” Orală Analiza produselor activității Activitate muzicală (D.E.C) EVENIMENTUL DIDACTIC CONȚINUTUL ȘTIINȚIFIC STRATEGII DIDACTICE EVALUARE 1. Moment organizatoric -Scăunelele vor fi așezate în semicerc. -Copiii vor intra în ordine intonând cântecul “Bună dimineață” de T.Munteanu și se vor așeza
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
locul nașterii mele , la casa părinteasca din Humulești , la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt , de crăpau matele jucându-se cu ei , la prichiciul vetrei cel humuit , de care mă țineam când începusem a merge copăcel , la cuptiorul pe care ma ascundeam , când ne jucăm noi , băieții , de-a mijoarca , si la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc , parcă-mi salța și acum inima de bucurie ! Și , Doamne , frumos era pe atunci
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
să ne arate un fenomen rar întâlnit. Un firișor de apă care în ciuda pietrelor ce-i stăteau în cale, urca panta dealului ce era destul de înclinată. La prima vedere n-am vrut să cred. Rup o frunză dintr-un mic copăcel din preajma mea, lăsând-o pe firul ape. Și totuși încet, încet la viteza pârâului, frunza urca panta dealului, îndepărtându-se de noi. Era ceva nou ce nu-ți puteai închipui că e adevărat până ce nu vedeai cu ochi tăi. Am
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
recunoștință față de forța Divină, instalată pe un loc de frunte, pentru a putea fi admirată din toate patru zări ale zonei, am început să cobor în linie dreaptă fiind atras de peisaj; nu era nicio cărare, doar diferite tufe și copăcei ce împodobeau această latură a muntelui. Timpul s-a scurtat, iar peripeția a devenit mai interesantă, optând pentru calea cea mai scurtă, în linie dreaptă, pentru a ajunge la cabană. Ziua a luat sfârșit la fel ca cea anterioară, terminându
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mă gândesc la locul nașterii mele, la Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” ... Erau însă alte vremuri cu alt
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ușor atipică deoarece atunci când s-a turnat temelia, s-a respectat întru-totul dorința bunicii din partea tatălui, de a fi poziționată față în față cu cea veche construită în anii ’30, nicidecum în spatele acesteia. Așa am crescut și m-am ridicat copăcel alături de fratele meu Adi și verii noștri, pendulând între două gospodării, două generații, dar aceleași principii statuate în timp. Erau de fapt trei gospodării, accesul făcându-se prin porți interioare mici, cât să permită trecerea dintr-o parte în alta
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca un sfânt de argint. Dând timpul înapoi, bunicul își amintește de la părinții săi despre istoria satului natal. La început era un sat mic în Poiana Siretului, cu câteva case răsfirate în jurul mănăstirii, între Gulia, Poienari și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
CHILE Capătul lui Chile Kilometrii lungi care se Întind Între Iquique și Arica urcă și coboară tot drumul. Am trecut de la platouri aride la văi prin care se scurgea cîte un firicel de apă, care ajungea cu greu celor cîțiva copăcei mici, piperniciți, care creșteau pe marginea lui. Pampasurile cu totul pustii emit o căldură sufocantă de-a lungul zilei, iar noaptea, ca În toate climaturile deșertice, e mult mai frig. GÎndul că Valdivia a mers pe acest drum cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
încă vreme frumoasă va trebui să mai mergeți pe câmp și să adunați resturi vegetale ca și până acum, deoarece fără foc nu vom supraviețui. În ceea ce privește plantația de salcâmi de pe lângă sediul gostatului, nu aveți voie să tăiați de acolo nici un copăcel. Liziera este supravegheată permanent. V-ar putea aresta Doamne ferește! și v-ar putea trimite la școala de corecție. Eu n-aș avea cum să vă ajut și aș muri de dorul vostru... Fiți cuminți, și să ne rugăm fierbinte lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a dat peste un salcâmaș uscat. Nu aveam nici lopată, nici hârleț. Cu palmele și cu degetele am râcâit zăpada de la rădăcina lui, iar Mircea cu ajutorul toporiștii a reușit să-i îndepărteze puținele ancore ce-l mențineau în poziție verticală. Copăcelul era lunguț, dar nu depășea în diametru mai mult de 12-15 centimetri. L-am luat pe umeri, distribuind, pe cât posibil, în mod echitabil greutatea lui pe fiecare membru component al echipei, și am pornit spre casă în formație completă. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]