4,390 matches
-
nițel fereastra. Dar atuncea ne izbi/ Zgomot mare: pneuri, frâne, râsuri, glasuri de copii.../ Atunci mi-adusei aminte cine sunt, de unde vin:/ Vreo trei cânturi dân ŤLevantulť am parcurs în zepelin,/ Dar nainte-avut-am slujbă la o școală-n Colentina/ și copilă pe Ioana, și fămeie pă Cristina." (pp. 178-180). Sunt cel puțin doi critici din noua generație (Simona Sora și Paul Cernat) care își declară admirația pentru tot ce publică Mircea Cărtărescu astăzi, pe motiv că văd acolo "gheara leului". Eu
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
adaug lângă textele de rândul trecut poemul întoarcerea acasă, descoperit într-o scrisoare mai veche, din 8 noiembrie 2008: "Către sat plopii sprijină/ tremurând și subțiri/ fierbințeala amiezii/ pașii lipăie în praf/ că turme de cuvinte/ trec prin sita amintirii/ Copile asculta/ cum din lințoliul pădurii/ cresc apele repezi/ ce vor înecă nisipul luncii/ și rădăcinile uscate și arămii/ odată cu visele noastre/ într-o năvalnica creștere/ spre cantul de argint/ al nopților cu luna în pârg". Nădăjduiesc să continuați să scrieți
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
Anca Murgoci Elena, o fetiță din Suceava, nu aude bine. Aude foarte greu vocea părinților săi. Are doar zece ani și a dat piept cu problemele vieții la vremea când alți copii doar zâmbesc și nu știu ce sunt grijile. Copila ar trebui să poarte un aparat auditiv în fiecare ureche. Fără să poată da o explicație coerentă pentru această situație, părinții, deși au la dispoziție două astfel de aparate, i le pun Elenei pe rând. Când am ajuns noi, ne
Campania oamenilor buni. Elena, fetița cu o poveste cumplită. "Nu vedeți ce viață avem?" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77416_a_78741]
-
cel mai blând// O țineam pe micuțică de mână să n-o ia/ vreo rafală/ Și îi trăsneam vreo două/ ține-te nu ți-am spus/ Asta nu-i dictare puiuk/ Teme-te de huruitul vântului/ Pleacă-te la vijelie/ Copilă./ Moirele pe ea și nu/ pe mine/ Eriniile o trag în gang-bangul lor vârtos !/ Până odată o desprinde/ Suflul de lângă mine/ Și o poartă sus/ Ca pe o scamă în pelteaua descreierată./ Dar eu mă vâr sub streașină/ Și cu
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
fantasmele individuale și colective se amplificau, ajungând să contamineze lucrurile și momentele cele mai cenușii. Până și oribilul chilot tetra, supranumit moartea pasiunii, ajunge într-un anumit context să pară excitant. Iar o spălătoreasă subțirică, urmărită cu ochi mari de copila care va crește și o va evoca participativ, își trăiește tinerețea printr-un eros stahanovist. În cămăruța ei, lângă icoanele-reproduceri cu Maica Domnului, Sfântul Dumitru și Sfânta Paraschiva, stă la loc de cinste un poster dintr-o revistă vest-germană, cu
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
Tasu', ca trezit din vis,/ Înșfacă biciul, decis,/ Și cu o mișcare fermă/ Incizează-n epidermă/ Cu o marjă de eroare/ Inadmisibil de mare/ Efectiv greșin-du-și țelu'/ L-a decorticat pe Nelu,/ O confuzie fatală,/ Nu lipsită de morală:/ Deci, copile, să nu-i minți/ Pe iubiții tăi părinți./ Că părinții, la mânie,/ S-ar putea să nu se știe..." Sau "Până dimineață-n zori,/ Voi să-mi faceți d'un covor/ Cu franjuru' tricolor/ Și motive românești:/ Lupta de la Mărășești
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
să n-o omoare și pe ea! Apoi Ștefan Girovescu oftă, suspină, scoase un „Au!” prelung și dureros și căzu Într un somn cu spasme. Victor rămase foarte Încurcat și chiar Îi era frică. Să meargă la spital, la o copilă care cine știe cum ar putea primi o veste atât de dureroasă, și-ar putea pierde cunoștința, ar putea striga, ar plânge În hohote, poate veni Miliția, cercetări și dărâmarea tuturor speranțelor sale. Cum s-o abordeze? L-ar crede ea? Sau
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
din seri, Ger sosi cu un pachet din care scoase un echipament sportiv complet, training, șosete, adidași, șort și trei tricouri Puma, echipament care ar fi făcut fericit și pe internaționalul Emerik Dembrowski de la Dinamo Bacău. Femeia cu trup de copilă ordonă: Probează-le pe toate să văd dacă ... te-am măsurat eu bine! Este un dar pentru tine de la ... soțul meu din Irak! Stai liniștit, am spus că este pentru băiatul directorului nostru, un dar pentru a nu avea probleme
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Am privit la televizor revoluția, la un Diamant vechi și de demult, am ascultat focurile de armă din oraș, am făcut parte din filtrele de mașini la intersecții. Până când cei mari m-au trimis acasă, repezindu-mă: „Du-te, măi copile, acasă, nu-i de tine aici. Te așteaptă maică-ta.“ Mi-aduc aminte ce sentiment de libertate am avut atunci. Era intoxicant. și apoi, după nicio lună, am simțit cum parcă se răcește totul în aer și nu mai există
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de imaginat: „... iar când se Întorcea la noi, Își vărsa nervii pe mama, lăsând-o, de cele mai multe ori, desfigurată...”. Chiar dacă subiectul susține că nu a fost victima directă a acestor agresiuni, urmele lăsate În psihicul și așa destul de fragil al copilei de atunci se pot observa și acum În atitudinea șovăitoare a adultei din prezent, manifestată prin lipsa Încrederii În sine și, implicit, a asumării unor perspective de viață mai Înalte. Copilăria ei furată se cere trăită și acum, Însă responsabilitățile
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Am întâlnit-o doar o dată, în vis. Era o fată frumoasă cum n-a mai fost alta. Trecea, singură, de-a lung de maluri de lac umbrit. Trecea abia simțit, parcă ar fi pășit prin somn... MAMA: Ce spui tu, copile? Îi fi fiind bolnav! S-aducem babe să-ți descânte și meșteri nălbari să-ți ieie sânge. IERONIM: Nu de babe și de nălbari am trebuință, mamă; am nevoie de ochii aceia care m-au privit, în vis, până-n adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să nu uiți că aici, acasă, n-am să încetez a lucra pentru întoarcerea domniei tale, oricât de des mi s-ar făgădui scurtarea cu un cap. LIANA: Îți mulțumesc, bunule prieten. Mă duc să-mi pun strai sărac de copilă orfană și să-mi adun într-o legătură cele trebuincioase la drum lung. Rămâi cu bine și nu mă uita! POSACUL: Umblă sănătoasă! Și când ne-om revedea, să-ți fie ochii senini și sufletul plin de soare. (Liana iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a mea, la care mă duc acum. Pentru că ești cumpănită în purtări, harnică, pricepută, destoinică la vorbă și la faptă, nelacomă, ascultătoare și cu înțelegerea mereu trează la cei din juru-ți; cât nu pricep cum s-a putut alege asemenea copilă cuminte ca tine, care-ai trăit, cum mi-ai spus c-ai trăit tu, departe de-aici și cu puțini oameni în preajmă. LIANA: Cu puțini oameni adevărați, mamă Ilincă. Pentru că de la ceilalți, oricât de mulți ar fi, nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spre rampă. Dialogul dintre cei doi continuă pe un ton scăzut, să nu audă Liana din încăperea alăturată) CEAUN: Ba-s afumat și ars eu singur, frate Pârjol. Ia-n te uită ici cam ce mi se dă de-o copilă, pentru șapte zile de masă a Măriei Sale. PÂRJOL (ia înscrisul, citește, dă semne de uimire): Peste poate! Însă despre ce copilă vorbești? De când a ajuns jupâneasa Ilinca o copilă?! CEAUN: Că nu-i vorba de dânsa. Jupâneasa a plecat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
afumat și ars eu singur, frate Pârjol. Ia-n te uită ici cam ce mi se dă de-o copilă, pentru șapte zile de masă a Măriei Sale. PÂRJOL (ia înscrisul, citește, dă semne de uimire): Peste poate! Însă despre ce copilă vorbești? De când a ajuns jupâneasa Ilinca o copilă?! CEAUN: Că nu-i vorba de dânsa. Jupâneasa a plecat pe nu știu unde și-a lăsat în locu-i pe jupânița cea tânără (semn din cap spre masa cu condica închisă), Liana, care uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-n te uită ici cam ce mi se dă de-o copilă, pentru șapte zile de masă a Măriei Sale. PÂRJOL (ia înscrisul, citește, dă semne de uimire): Peste poate! Însă despre ce copilă vorbești? De când a ajuns jupâneasa Ilinca o copilă?! CEAUN: Că nu-i vorba de dânsa. Jupâneasa a plecat pe nu știu unde și-a lăsat în locu-i pe jupânița cea tânără (semn din cap spre masa cu condica închisă), Liana, care uită-te și dumneata și te miră cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
asta într-o carte veche și m-am veselit atunci de ascunzișurile ei. Cu voia Măriei Tale, pot dovedi că cele arătate nu-s chiar așa de încâlcite, ci mai mult o învăluire de vorbe. SFETNIC I: Cine-i această copilă, și cum cutează a înfrunta înțelepciunea și spusele unor bărbi bătrâne?! GÂND: Înțelepciunea poate sălășlui și-n capetele tinere, Întâiule Sfetnic al nostru. Să vedem ce are a ne spune această copilă cu numele Liana. Și dacă n-a găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
învăluire de vorbe. SFETNIC I: Cine-i această copilă, și cum cutează a înfrunta înțelepciunea și spusele unor bărbi bătrâne?! GÂND: Înțelepciunea poate sălășlui și-n capetele tinere, Întâiule Sfetnic al nostru. Să vedem ce are a ne spune această copilă cu numele Liana. Și dacă n-a găsi dezlegarea cea dreaptă, să se știe că au cercat și alții mai înainte, tot fără folos. LIOARA: Vorbește, fata mea. LIANA: Măriile Voastre, eu mă gândesc și zic așa: dacă pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Așa că războinicul Terentie, nelocuind la Cetatea Veche, unde-i Isachie, nici la Cetatea Arsă, precum s-a arătat, va locui la Cetatea Nouă. Pe ghiogar chemându-l ca pe războinicul de la Cetatea Nouă, numele lui este deci Terentie. SFETNIC II: Copila are dreptate. Numai că cimilitura cere numele altui slujitor. LIANA: Nimic mai lesne decât să-l aflăm, odată ajunși aici, înțelepte sfetnice. Terentie fiind numele slujitorului cu ghioaga, cel cu sulița, despre care știm că-i chior de-un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu arcanul, singurul care a mai rămas, poartă prin urmare numele de Meletie. SFETNIC III: Pre legea mea, răspunsul este cel adevărat. Și același răspuns l-am fi dat și noi Măriei Tale, dacă nu se amesteca în vorbă această copilă cu numele Liana. BRĂDUȚ: Eu, Sfetnice al III-lea, țin minte că domnia ta socoteai trei zile răgaz prea scurt pentru dezlegarea încâlcelii supusă judecății noastre. GÂND: Să fim veseli și mulțumiți că am ajuns cu bine la un liman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să binevoiești a ne socoti prieteni ai tăi. LIANA (modestă, dar fără umilință): Măria Ta, nu sunt vrednică de asemenea cinste! LIOARA: Ba ești vrednică! Vom căuta alt ajutor jupânesei Ilinca, iară tu vei fi de-acum înainte ca o copilă a mea dreaptă. Să lăsăm bărbații cu ale lor, iar noi să căutăm un strai potrivit pentru tine, până ne vom așeza la masă. Nu vă fie cu supărare, iubiți ai mei soț și fiu... GÂND: Mergeți sănătoase și căutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să îngenunchezi! Iar, pe cât de poetic am ticluit eu această descriere acum, pe atât de bine era ea confirmată de realitate atunci. Silvestru, însă, cu toate că focul dragostei îl cuprinsese și îl înviorase pe deplin, se simțea cu totul înspăimântat; vârsta copilei îl înspăimânta. De fapt, cei zece ani ai acesteia nu însemnau nimic în ochii lui, căci sentimentul de dragoste este universal, nu-i așa? Amor omnibus idem(Dragostea este aceeași pentru toți (în limba latină). ), ar fi spus Vergiliu. Însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
gingașă arătare din fața sa nu poate fi decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ploios. Doar o clipă apucă Carla să murmure, cu glasu-i melodios și fermecător, numele bărbatului, căci buzele li se și porniră într-o încleștare purificatoare, încât sărutul ținu o secundă, sau un șir de veacuri - nu-și dădeau seama. Sufletul copilei rătăci un oarecare răstimp în neant, după care coborî înapoi în pieptu-i rotund și molatic, iar înlănțuirea unitară a buzelor lor pieri... Speriată de ceea ce tocmai făcuse, șiroaie de lacrimi începură a se scurge de pe obrajii fragezi de floare primăvăratică
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fragezi de floare primăvăratică ai fetei, în spatele cărora pendulau sentimente prea amestecate, cu neputință de deslușit. Într-o clipă, fata o luă repede la fugă și se făcu nevăzută - fără indicii, fără explicații. Lungi răstimpuri de căință înflăcărată tulburară sufletul copilei de atunci. Regretul i se înfiripa tot mai adânc în inimă, regret ce lucra întru respingerea fermă a lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și strângând-o la piept, ca pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]