553 matches
-
Ei, mie-mi spui! Nu l-ai uitat pe acel Eugen...Taci, tu! Știi bine că nu am avut absolut nimic cu el. Suntem doar într-o relație profesională. Știu că el se îndrăgostise, dar atunci a fost o chestie copilăroasă ori dorința lui de a mă avea. - Da, sigur! Laudă-te, gură...! - Tu vorbești? Tu, care știi atât de bine cât de sălbatică am fost? - N-ai fost sălbatică... Ai fost cu burta pe carte, nu pe bărbați. Asta este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îl surprinsese de la început și n-ar fi putut spune ce sentiment nutrea față de dânsa, dar simțea că are încredere în ea. Fata părea să aibă optsprezece-nouăsprezece ani. Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri, arăta și mai copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantelă, însă în trupul subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă și pătrată a Aureliei, era o mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie. Moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ieși în stradă prin curtea casei Aglaei, care era pustie. Pe drum trebui să recunoască cum că Otilia avea dreptate. Numai prin Pascalopol putea da lui moș Costache o mână de ajutor. Pretențiile lui de a ocroti pe fată erau copilăroase, dar și tiranice, fiindcă încercau să înlănțuie prin obligație. Pe Pascalopol îl întîlni pe scară, tocmai când acesta pleca. Moșierul rămase consternat de știre și invită pe Felix înăuntru. - E rău? Își păstrează cunoștința? Vorbește? - E conștient și spune puține
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un doctor de renume, profesor universitar și realizează și o căsătorie fericită. Revăzînd-o într-o fotografie oferită de Pascalopol, lui Felix îi e cu neputință să o recunoască în femeia cu trăsături fine pe Otilia cea plină de ciudățenii și copilăroasă din anii tinereții. O ascensiune spectaculoasă are Stănică Rațiu care, devenit bogat, grație banilor furați de la moș Costache, o părăsește pe Olimpia, se căsătorește cu Georgeta și ajunge om politic. Romanul are, oarecum, o construcție simetrică, deoarece, în final, eroul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi putut suspenda o eșarfă. Dar taximetristul nu suspendă nici o eșarfă. Ba chiar mai mult, durîndu-l fix în cot pe dânsul de mireasma ei de santal, își luă avânt și sări, ca la jocul de lapte gros, între picioarele ei copilăros ridicate. Nelăsîndu-i roșcovanei decât atâta vreme ca, peste colivia de coaste a Maestrului, să-și mai întindă o mână, răsucind către stânga butonul magnetofonului Maiac. Pornindu-l, amplificîndu-i sonorul și spălîndu-și, de data aceasta, odăița cu un al doilea val
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la bun sfârșit atâtea lucruri, într-un timp așa scurt... Bravo, domnule Floyd! Intuiția dumitale genială, atât de bine protejată până acum, a ieșit la iveală. Știi că-mi placi?! Îngăduitor, pe jumătate flatat, Floyd le privi, pentru prima dată, copilăros și ghiduș, ca și cum și-ar fi ținut degetul arătător înfipt într-o nară: - Da, dar, până la un punct, asta ar fi un fel de obligație a meseriei, nu-i așa? - Sigur!.. Iar obligația noastră de gazde ale unui asemenea oaspete
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Soarele se înalța ca un glob de aur arzător pe un cer adânc albastru; grădina de desubtul ferestrei în care adormise Dionis era de un verde umed și răcorit după noaptea cu ploaie, florile împrospătate ridicau în soare cochetele capete copilăroase și ochii lor plini de reci și zadarnice lacrimi. În casa de peste drum perdelele albe erau încă lăsate, prin aleile grădinei ei vișinii și cireșii înfloriți, salcâmii cu miros dulce tăinuiau cărările risipite într-o viorie și melancolică umbră. Fusese
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să vorbească, dar își simți gura astupată de sărutări.. El își închise ochii și simțea că inima i se sparge în piept... apoi iar îi deschise, spre a cuprinde cu ei dulcea lui sarcină, care râdea c-un fel de copilăroasă nebunie de zâmbetul lui, de surprinderea și spaima ei proprie... de tot, tot... Adesea în nopți lungi de iarnă, după ce ea de mult devenise tezaurul căsniciei lui, când de bună voia lor trăieu esilați la vun sat spre a se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină, părea că cere sărutări, nasul fin și bărbia rătundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de frumoasă, capul ei se ridica c-un fel de copilăroasă mândrie, astfel {EminescuOpVII 121} cum și-l ridică caii de rasă arabă, ș-atunci gâtul nalt lua acea energie marmoree și doritoare totodată ca gâtul lui Antinous. Ea-și culcă capul într-o mână și privi la acel tânăr călugăr
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aude vuind încet o roata de apă. Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei lumi... Trandafirii înfloresc pe fața ta... Tu, regină a sufletelor, nu ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? dulce ca filomela? tânără ca luna plină, copilăroasă ca un canar, iubită ca o Dumnezeire? Privește, zise el și mai încet, strada aceea strâmtă și întunecoasă; numai într-un singur colț îi taie umbra o dungă de lumină, dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care-a iubit! Cum este ea? Cine poate ști spune! Și cu toate astea ce n-ar da cineva pe ea? tot. Dacă e vo plăcere pe acest pământ pentru care ai sacrifica toate celelalte, apoi e prima sărutare, inocentă, copilăroasă, pedantă * chiar, dar, o! câtă dulceață e tocmai în această copilărie, în această falsă închipuire asupra valorii ei, în această abandonare mută a gurei de copilă. Timidă - pare cu toate astea o cutezanță, dulce - pare un act de violință, dăruită
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tu, floarea curățeniei, privești tăcută și inocentă asupra acestei lumi... rozele înfloresc pe fața ta, strălucesc mărgăritarii în gura ta... tu, regină a sufletelor,... nu ești tu curată ca izvorul, mlădioasă ca chiparosul, dulce ca filomela, tânără ca luna plină, copilăroasă {EminescuOpVII 147} ca un canari, iubită ca o divinitate? Privește, zise el și mai încet,... strada acea strâmtă și întunecoasă... numai într-un singur [colț] îi taie umbra o dungă lunară... dar în acel loc pare c-a nins... Vino
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină, părea că cere sărutări, nasul fin și bărbia rotundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de frumoasă, capul ei se ridica c-un fel de copilăroasă mândrie, astfel cum și- ridică caii de rasă arabă, ș-atunci gâtul nalt lua acea energie marmoree și doritoare totodată ca gâtul lui Antinous. {EminescuOpVII 157} Ea-și culcă capul într-o mână și privi la acel tânăr călugăr cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dulce, cu buza de desupt puțin mai plină, părea că cere sărutări, nasul fin și bărbia rătundă [rotundă] și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de frumoasă, capul ei se ridica c-un fel de copilăroasă mândrie, astfel cum și-l ridică caii de rasă arabă, ș-atunci gâtul nalt lua acea energie marmoree și doritoare totodată ca gâtul lui Antinous. Ea-și culcă capul într-o mână și privi la acel tânăr călugăr cu o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aude vuind încet o roată de apă. Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei lumi... Trandafirii înfloresc pe fața ta... Tu, regină a sufletelor - nu ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? dulce ca filomela? tânără ca luna plină, copilăroasă ca un canar, iubită ca o Dumnezeire? Privește? zise el și mai încet - strada aceea strâmtă și întunecoasă; numai într-un singur colț îi taie umbra o dungă de lumină, dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și se fasolește într-un colț al casei. Dar și le dete ea singură-ntr-o parte și din pletele date-ntr-o parte apăru o față surâzând c-o viclenie blândă și niște ochi așa de mari, așa de copilăroși și totuși așa de cuminți. - Cînți?... Da? îi zisei eu surâzând, ducînd-o de braț la piano și aranjîndu-i scaunul și notele. Degetele ei albe fugeau peste clape, dar fugeau așa de lin, așa de somnoros încît nu părea decât o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
umbrite * de un trai liniștit, ca * florile negrelor ***... cum l-aș iubi... Sufletul meu... cum s-ar înlănțui de-o gîndire-a lui... cum i-aș mângâia fruntea lui măreață... cum i-aș alunga gândirile negre c-o sărutare umedă și copilăroasă... Dar ce am acum? Acest suflet deflorat de un mizerabil... aceste cugetări întunecate cari au aparținut altuia în înșelăciune care cu *** amărâtă de-o crudă realitate ar mai putea recăpăta acel miros al tinereței, acea candoare angelică a zilelor mele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
qui bono, cui prodest?!, pentru că, nu-i așa, nimeni nu-și poate nega, fără a atrage blamul istoriei, propriul certificat de naștere, care este și rămâne documentul adoptat în condițiile acelei zile fierbinți și memorabile din 27 august. P.S. Jocul copilăros și descalificant cu declararea persona non grata a celor doi diplomați ai Ambasadei României de la Chișinău atinge apogeul absurdului și nesăbuinței, un act de futilitate și iresponsabilitate al factorilor decidenți, măsuri care se răsfrâng în mod nedrept asupra românilor din stânga
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
devenit cu adevărat apropiată, eram în același gând, ai putea spune. I: și unde locuiai? S: Locuiam acasă, cu părinții. La colegiu, unele dintre studente 14 veneau direct din liceu, amânându-și serviciul militar, și se vedea cât erau de copilăroase, în vreme ce noi, cele venite la colegiu după armată, eram serioase și chiar voiam să devenim învățătoare. Nu știu dacă mi-a plăcut foarte tare perioada aceea de studii, îmi plăcea partea practică mult mai mult. Am avut șansa să fac
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
rulmenții de dedesubt. Scund, dar cu chip de- acum bărbătesc, cu nas încovoiat, tot așa, bărbătește, și cu tuleiele mijite ca niște cârcei de viță, Coltuc arăta ca un copil bătrân. Iar ochii tocmai de aceea se încăpățânau să rămână copilăroși. Alerga de-a lungul străzilor cu privirile, se strecura printre oameni, țopăia printre mașini, se agăța de firele de înaltă tensiune, ca de bara trapezului, făcând giumbușlucuri, se răsucea primind, cu fața în sus, brumele întârziate ale amiezii de noiembrie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o probă. Fetița îl invită foarte simplu: "Cîntă!" Hergot se așeză pe unul din cele două scaune, sub globurile lămpii de gaz aerian, și făcu o gamă. Dar fetița, vrăjită, deveni exigentă și-i pretinse să cânte "de-adevărat". Hergot, copilăros el însuși din fire, nu rezistă unei asemenea invitații și, cerând concursul Erminiei, trecu în odaia de-alături, unde se găsea un pian cu coadă. Fetița fu poftită pe o canapea veche (și aici mobilierul era foarte redus, pierdut în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el, profităm, indirect, cu toții. De fapt nici nu e vorba de un egoism, ci de un fel naiv de a se bucura de reușitele proprii. O să vezi asta în Entretiens, pe care ți-o aduc diseară de la Relu. E foarte copilăros de fapt: în tinerețe, se bucura că are fruntea mare și îi plăcea s-o spună. Îl cucerești foarte ușor lăudîndu-l și din pricina asta nu mai discerne între oamenii cu și fără calitate." Mă apropii de sfârșitul lucrării cu Panofsky
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
crea un capital de roluri și a-și adânci talentul său. Se zice că dna....... a debutat în rolul Domniței....... Această împrejurare știm s-o considerăm, de aceea numai câteva cuvinte. Să se știe că este diferință între naiv și copilăros. Copilăroșia este afectarea naivității, naivitatea reală consistă în necunoștința greutății vorbelor și a simțămintelor pe care un om le esprimă. Este o nuanță oarecare între acestea două pe care desigur că cu vremea doamna o va deprinde-o. Dar pentru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lumi, așa ca să nu avem parte noi înșine de vreuna. O fată poate deja ca copil să învețe totul despre femeie. Un copil nu poate deja ca copil să aparțină pur și simplu unei copilării, că copilul devine un copil copilăros și se scufundă în copilărie. DOMNUL KOVACIC: Da, da, în copilărie se fac multe greșeli și pe cât posibil se prăpădesc multe valori omenești concrete, care sunt muritoare. Și omul e muritor, și de aia trebuie oamenii păziți, ca să nu distrugă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lângă ea, așa e normal. Viața se poartă așa cu mine de pe vremea când eram încă un puști, pe atunci era viața luminoasă și minunat de frumoasă. Cel mai frumos la viața pe care am dus-o a fost copilăria copilăroasă. Și mai ales, viața ca copilărie îmi place cel mai mult. Când ești puștan ai un corp gingaș și plin de păcate care trebuie mereu pedepsit, pentru că el vrea să fie mereu pedepsit. Fiind copil erai disciplinat, până când trupul striga
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]