564 matches
-
Făcuse tot neamul de râs. - Îl împușc, răcni el cu gândul la copil. Ieșind s-aducă mâncarea, plutoniereasa era galbenă ca turta Iosifan ordonă dezechiparea. Se așezară la masă iar când trecu la digestie, se scobi cu briceagul în dinți. Copilăros, obrazul lui Avram se rotunjea rumen ; arăta fudul, ca omul tânăr care se crede deștept și frumos. Al treilea jandarm era un biet nerod pentru care fusese mituit comandantul legiunii să nu-l trimită pe front. În greaua încercare de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
acestei clădiri. Mâine-dimineață, cel mai târziu, colonelul Medlon trebuie să mi-l aducă pe tânărul care urma să fie angajat în armată. Dacă n-o poate face, atunci va cădea cel puțin unul dintre capetele corupției. Poate mă vei socoti copilăroasă pentru că mă preocup de un singur individ. De undeva trebuie să încep, totuși. Și pe tânărul acela îl cunosc. În privința lui pot întreprinde verificările necesare. Acum însă, dumneata, admiratorul Arsenalelor, dispari de aici până nu iau o măsură drastică. - Doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a apărut și s-a așezat tocmai pe banca lui? Se opri la câțiva pași și o privi insistent. Părea tristă. Sau melancolică. Părul de culoarea rubinului i se revărsa peste umeri. Avea un profil frumos. Nas mic, drept, bărbia copilăroasă, buze... Nu și-a dat seama când schița a început să se înfiripe. Desena concentrat, cu o febrilitate pe care nu o mai cunoscuse. De nu s-ar mișca, dacă nu s-ar ridica să plece... Nu te mișca! Te
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
jalnice dintre făpturi. De ce n-aș recunoaște și n-aș spune? De fericirea aceasta necuprinsă am avut parte și eu - ca și de o anumită liniște, o anumită neîncetată voioșie, o anumită zâmbitoare nepăsare, o anumită semeață nesimțire, o anumită copilăroasă încăpățânare. Doamne, iartă-mă! Iată că mă pornii a-mi face un fel de portret psihologic - tu vois ça d'"ici"! Iartă-mă și tu și nu râde prea tare!" Uneori însă, când este obosit, uită să mai țină sus
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
deci și aceasta de față, a autorului, nu au cu adevărat un sfîrșit. Am enumerat, sper să fi fost relativ limpede intenția mea, titlurile capitolelor în care și-a ordonat Carrière povestirile. Ele sînt concepute cu un aer ușor teribilist, copilăros tocmai prin transparență filozofării lor. Dar au, totodată, un umor de romancier de veac XVIII, care anunță, promite, rezumă în micul sau motto de capitol, si totusi nu-ți spune nimic, sau se pregătește, hîtru, să te contrarieze. Cu atît
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
datorită diferențelor culturale. Cel mai aproape m-am simțit de cele indiene, pe de-o parte, pentru frumusețea lor uluitoare, pentru acel straniu amestec de tristețe și ironie, precum și de cele hasidice, pentru umorul lor cînd cinic, cînd senin și copilăros. Lipsesc din cartea lui Carrière pildele religioase creștine, autorul explicîndu-ne că le-a omis pentru că ele sînt prea cunoscute unui public occidental, dar mai ales prea evidente că traseu moralizator, prea direct didactice. Ori, deduc eu din morală acestei opțiuni
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
o probă. Fetița îl invită foarte simplu: "Cîntă!" Hergot se așeză pe unul din cele două scaune, sub globurile lămpii de gaz aerian, și făcu o gamă. Dar fetița, vrăjită, deveni exigentă și-i pretinse să cânte "de-adevărat". Hergot, copilăros el însuși din fire, nu rezistă unei asemenea invitații și, cerând concursul Erminiei, trecu în odaia de-alături, unde se găsea un pian cu coadă. Fetița fu poftită pe o canapea veche (și aici mobilierul era foarte redus, pierdut în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dădu din umeri și se întoarse la plicurile ei. Preotul care stătea lîngă ea se aplecă spre Lanark și i se adresă cu o voce scăzută: — Te afli pe marginea unei prăpăstii, nu-i așa? în ciuda bărbii, avea o față copilăroasă și serioasă, cu un semn albăstrui, ca o vînătaie, deasupra sprîncenei drepte. Adăugă potolit: — Oamenii din organizația asta văd prăpastia cu mult înainte, așa că pune-ți mănușa la loc, nu te putem ajuta. Lanark își mușcă buza de jos și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
peste pieptenii din baga și cutiile cu agrafe de pe măsuța de toaletă. Pe peretele de lîngă pat era prinsă o fotografie cu ramă neagră a fostului rege, lîngă singura pictură a lui Thaw care îi plăcuse mamei lui - o imagine copilăroasă a unui copac din care cădeau frunze bătute de un vînt de toamnă. Toate acestea rămăseseră pentru că aminteau mai puțin de doamna Thaw decît ar fi făcut-o îndepărtarea lor totală. în prima zi de cursuri la școala de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw pentru că era mereu în compania lui Molly Tierney, fata cu voce catifelată și bucle blonde. Se așeza lîngă ea în timpul orelor, îi dădea țigări și-i ducea planșeta dintr-un loc în altul. De obicei avea o expresie nerăbdătoare, copilăroasă. Cofetăria Brown’s din Sauchiehall Street avea o scară îngustă care cobora într-o încăpere mare cu tavan jos. Fumul de tutun și luxul fanat erau atît de compacte, că Thaw, ca un scufundător într-un salon dintr-un vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și merse clătinîndu-se în ceață. O zări cum îngenunchează în fața drumului și o auzi vomitînd. Se întoarse palidă, se întinse cu capul în poala lui, și adormi pe loc. La început, greutatea din poală i se păru liniștitoare. Fața ei, copilăroasă în timpul somnului, îi dădu sentimentul tandru, de superioritate tristă, pe care-l avem de obicei față de cei care dorm; dar drumul era tare, poziția în care stătea era inconfortabilă și începu să se simtă imobilizat. Continuă să exloreze în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în unghiul format între unul dintre pereți și covor și părea inconștientă. Era o grăsună grațioasă, cu părul negru. Fusta îi era mai scurtă, iar bluza mai mătăsoasă decît și le amintea, iar fața ei adormită și îmbufnată părea mai copilăroasă decît hainele. Deschise ochii și întrebă: — Ce? Apoi se ridică în picioare și-și privi ceasul. — Ai stat ore în șir acolo, zise ea fără reproș. Ore întregi. Am pierdut spectacolul de operă. Ea întinse o mîna și el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de cod și proprietate, nici măcar nu a început. Nu-i de mirare că primii istorici credeau că omul a fost creat cu cîteva secole înaintea lor. Nu-i de mirare că teoreticienii de mai tîrziu îl numeau pe omul preistoric copilăros, sălbatic, grosolan și credeau că își pierduse timpul în lupte și împerecheri mai feroce decît cele de azi. Dar marile măceluri, ca și marile construcții cer populații numeroase și, în timpul celor 500 000 de ani, s-au născut mai puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trebui să ne lase aici, nu-i drept. Intră un soldat care se uită cu atenție în jur, se feri pe privirea bătrînei și-și făcu loc către Lanark printre paturile goale. Era înalt, cu o față aspră, frumoasă, ușor copilăroasă și părea că nu are nici o armă. Singurele însemne erau o insignă sub formă de palmă cu un ochi în mijloc prinsă de beretă. Se opri și se uită la Lanark , apoi se așeză pe marginea patului și, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
solidă într-o rochie neagră îi făcu semne lui Alexander, apoi se apropie și puse o mînă pe umărul lui. El își ridică privirea și se uită uimit în ochii ei mari, la fața cu nas mare și gură dreaptă, copilăroasă și serioasă. Deși puțin obosită și cu cîteva șuvițe argintii, arăta la fel cum o văzuse prima oară la cafeneaua Elite. Nu cumva ești Rima? întrebă el. Ea rîse și-i spuse: — întotdeauna ți-a fost greu să mă recunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aibă "Romînul" din falsificarea și esplicarea strâmbă a statisticei? În dorința ce are de-a ne combate și de-a lăuda progresul imens realizat în țară prin sistemul ideilor liberale, cifrele statisticei trebuie să i se închine, vrând-nevrând, ca și când plăcerea copilăroasă de-a părea că ne dovedește nouă contrariul ar schimba ceva din realitatea lucrurilor. D. Aurelian, actual ministru al instrucțiunii, autoritate pe care confrații de la "Romînul" credem că nu vor contesta-o în cât [î]i privește, ne spune în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
popoarele cele mai dinastice ale monarhiei; dar românul nu uită în veci nici răul ce i l-au făcut alții. Moștenirea de aversiune și de iubire o păstrează intactă și de aceea orice încercare de-a-i contopi este zădarnică și copilăroasă. E zădarnică în Rusia, unde un colos de zeci de milioane apasă asupra câteva sute de mii, unde limba se transmite numai prin viu grai din generație în generație; cu cât mai zădarnică va fi în Ungaria? Între mijloacele de-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cari le posedă Austro-Ungaria au o valoare mai mare și sunt mai apetisante decât mărgăritarul basarabian pe care, în cazul unei fidele alianțe [î]l așteaptă ca prezent de! a mărinimia rusească. 324 {EminescuOpXIII 325} Asemenea fantazii i se par copilăroase apusanului dar în Orient altfel stau lucrurile. Aci fantazia și apetiturile au cârma 'n mână. Pasiunea dominează, rațiune și dreptate sunt vorbe fără de 'nțeles. Cine măsură Orientul cu măsura europeană se 'nșală. Acest fapt constatat prin esperiență trebuie relevat îndeosebi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
noi, cei trei copii, cu bicicleta ruginită, cu ușa de la terasă, dar deforma anamorfotic fiecare chip, îl umplea de scântei colorate cu cel mai tandru violet și cel mai voluptuos roșu, și cel mai de neuitat verde, și cel mai copilăros galben, și azur ceresc și oranj, așa încît din chipul clăpăug al lui Jean, lăbărțat pe o cută-a halatului, se ivea o rădașcă de fildeș și aur, și din mandibulele rădastei se formau două statuare femei goale, străjuind, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
invocat stafii de mult dispărute, chiar dacă unele mai trăiau și le puteai întîlni pe ulițe, ci fiindcă el trăia numai în vocea ei, construcție arbitrară și încîlcită ca și vorbirea ei de femeie simplă ce desena, povestind, icoane naive și copilăroase, tot mai sclipitoare pe măsură ce se-apropiau de realitatea ei tare, pentru ca ultima zonă, marginea satului ei temporal, să fie altceva și decât amintirile mele, și decât amintirile ei, și decât timpul, și decât spațiul, și decât ochiul, și decât urechea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
carte din perioada în care era un manual cuminte și oarecum plictisitor, cum sunt toate, oricâtă originalitate se străduise autoarea să-i confere, prin exemple și experiențe personale. Într-o zi, i-a venit ideea, de care s-a bucurat copilăros euristic, în ciuda efortului ce urma, de a o restructura după metoda întrebare răspuns, dorind să ușureze demersul învățării. Si-a utilizat, de asemenea, experiența dobândită în comisiile de concurs pentru angajare, unde a fost cooptată tocmai pentru spiritul ei novativ
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
mă privesc în oglindă. Aveam obrajii în flăcări: erau la fel de roșii precum carnea care atârna în prăvălia măcelarului. Totuși, în ciuda bărbii dezordonate, aveam o expresie sublimă din care se degaja un adevărat farmec; ochii mei de bolnav erau obosiți, dureroși, copilăroși, dar, ca și când toate lucrurile grele, pământești, se topiseră în mine, fața îmi plăcea; încercam un fel de plăcere senzuală față de mine însumi. Îmi spuneam în fața oglinzii: „Răul tău e atât de profund, că a pătruns până în fundul ochilor tăi. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ducea. Automat, duse la gură degetul arătător de la mâna stângă. Se afla oare aici fetița grațioasă, vaporoasă, îmbrăcată într-o rochie neagră, uzată, cu care mă jucam de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului? Fetița asta cu aerul dezinvolt, copilăros, fulgurant, ale cărei glezne senzuale se vedeau de sub pulpana veșmântului ei? Până acum n-o privisem niciodată cu atâta atenție. Ca și cum mi-ar fi căzut un voal de pe ochi. Dar eu m-am gândit involuntar la oile atârnând în prăvălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bate Sălbaticul! 'Van fulgere de foc Apără cerul... el încredințatu-i Că bolta cea albastră e palatu-i, Cu-asalt el vrea s-o ia... ca pe-o cetate. Rănit de fulgere el se-ncovoaie Și vijelia-l reîmpinge-n patu-i, Apoi adoarme-adînc, copilărosul Titan... un cer în fundu-i se îndoaie, Tot ce-a dorit visează c-are: Tărie, stele... luna drept coroană. Dormind murmură, murmurând tresare... Și când, trezit, el vede iar că cerul La locu-i stă, cumcă nimic nu are Din sînta-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu m-am înșelat defel când am spus că azi tu o să fii mai frumoasă decât orcînd... De ce n-ai purtat totdeuna haine lungi... De ce? [EMMA] De ce? Pentru că azi am voit să le-mbrac. Până azi am fost copilă...... copilăroasă, rea, plină de capriții, mai știu eu?... de azi înainte voi să fiu femeie... A[LECU] Și... m-ai putea tu iubi Emma! [EMMA] (cu foc) Ca pe un frate... da! din toată inima, dragă! Am eu frate?... Nu ești
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]