460 matches
-
orb. Și ea, cea care ascultase pe la colțuri vorbele profesorului de sport, încărcate de amărăciunea propriei neputințe ori spusele binevoitoare, ironice, pline de tăgadă ale inginerului Marcu. Era ca un fel de explozie, o iluminare bruscă, era copleșită, da, da, copleșită. Încurajat de lipsa obstacolelor ce ar fi putut sta în calea raționamentelor sale, Alexe se înflăcără și conform obiceiului său începu să atace, aproape cu barbarie, nimicind în dreapta și-n stânga personajele de pe scena lumii. Cu câtă stăruință știa el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așază pe pat, trage de perne, le desfață, le înfață cu alte învelitori curate, apa curge cu presiune la baie, se duce în hol, saltă capacul mașinii de spălat, îndeasă acolo lenjeria murdară apoi se dezbracă rapid, intră în baie copleșită, ca de beție. Creierul îi trimite mici amenințări difuze, n-o să vină, n-o să vină, ai să vezi, îi spune dar cu fiecare zvâcnire, sângele îi răspunde, da, ba da, ba da, ba da, o să vină. Se săpunește, se clătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seama ce e înspăimântător la ea, dar pur și simplu mi s-a făcut frică. Mi-am dat seama că în prezența ei nu mai pot judeca lucrurile la rece. Era atât de tânără și de frumoasă, încât mă simțeam copleșită [i mă consideram un specimen mult inferior ei. Poate nu este o scuză tocmai potrivită, dar îmi știam bine metehnele și n-am uitat prin ce trecusem. Reiko a dat din cap de câteva ori. — Dacă aș fi fost frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dormi un an... — Da, ai mai spus asta... Fraza se rupse. Harry sforăia deja. Norman se Întinse ca să scoată ceva mototolit de sub perna pe care se culcase Harry. Era carnetul de Însemnări al lui Ted. Norman se simți dintr-odată copleșit. Stătea pe patul lui Ted, ținând În mână blocnotesul lui. Într-un târziu, se uită la două pagini pline cu scrisul lăbărțat și entuziast al lui Ted. O fotografie Îi căzu În poală. O Întoarse. Era fotografia unei mașini Corvette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fie să caute una nouă, fie să continue lista pe verso. Cele treizeci de mari probleme ale lumii identificate în decurs de numai o oră începeau să-l apese însă din greu. într-un fel, domnul Busbib se simți deja copleșit. în fața lui se deschidea un șantier imens în fața căruia se simțea de fapt destul de dezarmat. Un fel de sistem de autoapărare începu să funcționeze în el, era ca și cum un fel de mic diavol i s-ar fi trezit în timpan
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
basarabene, Andrei Ciuruga se inscrie În șirul valorilor naționale ilustrând candorile peisajului natal, noblețea inimilor generoase. Neintinat de indelungatele suplicii la care a fost supus ĭn temnițe, și lagăre, ĭn țarcul sărmei ghimpate, În intunericul concentranțional, nu s-a lăsat copleșit , intimidat, invins. El privește uneltele inchiziției ca “opere ale diavolului care nu a supus niciodată lucrarea generoasă a divinității”. Cele două perioade “acasă” și apoi În refugiu sunt identice ca inspirație și valoare poetică relevând astfel identiteatea celor două meleaguri
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
lucrurile s-ar fi precipitat. Bătaie de cap, să fugă, să se ascundă, chiar la generalul Broșteanu ori la Cihoski, ei nici n-ar fi știut că prințul Cantacuzino de fapt se ascunde în casa lor, ar fi fost încîntați, copleșiți, nicidecum îngrijorați. Și ar fi dat semnalul de acțiune, nu era mare lucru, un telefon la tinerelul acela, Georgescu, cu două cuvinte. În fiecare zi alte două cuvinte. Cu siguranță că și Călătorescu de la jandarmi și Cihoski de la Marele Stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de conștiință să mă tragi pe sfoara în felul ăsta. Te rog să-mi dai imediat banii înapoi. Eu eram încă stupefiat de faptul că mă găsise. Nu-mi aminteam să-i fi dat adresa. Am început sa mă bâlbâi, copleșit. Că n-am bani... Că... - Cum n-ai bani? Nu ți-ai încasat leafa de la C.F.R.? a continuat el uitîndu-se bănuitor în jur, în mizerabila mea odăiță. - N-am încasat, nu mai aveam nimic de primit. - Atunci nu trebuia să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ideea ca ea să aibă grijă de Ralph după ce ne căsătorim. Ben hotărî că de data asta ar trebui să-și dea silința să nu-i mai întrerupă și se strecură în dormitorul lui. Fran se așeză, simțindu-se deodată copleșită. — Poate să ne ajute și cu copilul, continuă Jack pe un ton amical. Spune că deja se simte ca și cum ar fi bunica lui. Fran rămase fără cuvinte. De când știi despre copil? — Doar nu crezi că am înghițit toate poveștile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe mâini. Francisc ne-a dezinfectat pe amândoi și am pătruns în sala cu oglinzi. Mă așteptam ca Laura să fie uluită, sufocată de surpriză și m-a decepționat prima ei reacție. Se uita în jur mai degrabă amuzată decât copleșită. Când îi propusesem, odată, să mă însoțească în sala cu oglinzi, zâmbise clătinând capul: "N-ai decât să te duci tu dacă-ți place. Mie îmi ajunge o singură oglindă". Dar n-a văzut!, mă gândeam atunci. Acum, faptul că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nici când fiică-sa, bolnavă, a plecat în străinătate și a anunțat-o mult mai târziu, după ce se vindecase, că nu se mai întoarce, pentru că știa că nu va alege nimic greșit, cu spiritul ei pragmatic. Nu s-a lăsat copleșită nici când rândurile prietenilor și prietenelor ei se răreau, dispărând cu adevărat, sau numai închiși în casele lor de neputințele bătrâneții, pentru care ar fi fost nedrept să-i învinuiască. Nu toată lumea i se asemuia. Ea mai păstra încă energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Nu se mai gândea la ea ca la un posibil agent francez, așa cum se întâmplase cu câteva zile în urmă. Era departe de orice bănuială, când auzi primele ei cuvinte. ― Ah!... În seara asta mă simt cu adevărat fericită. Sunt copleșită. O, dacă ați ști, mon cher général! Dacă ați ști!... Au fost zile întregi pe care le-am petrecut doar într-o mare tristețe, într-o mare singurătate. ― Cum se poate? Cu tinerețea dumitale? Cu un asemenea talent? ― Da, aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot îmboldeau, în timp ce flăcăii mânuiau cu abilitate sârmele și sforile pe sub fustele ei flendurite și pestrițe. Iancu se oprise la marginea drumului. Stătea cu coatele rezemate într-o ulucă șubredă. Se simțea copleșit. Pentru el priveliștea era insuportabilă până la durere. Era de-a dreptul tragică. Îi venea să strige, să urle în gura mare, peste urletele celorlalți: Dar uitați-vă bine! Așa suntem noi! Chiar așa! Biete păpuși jucate de puternicii lumii. Intermezzo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
însă, mai sus, glasurile lor căpătau o rezonanță serafică. Deodată tăcurăm cu toții impresionați de uriașa cupolă neagră, adâncit tot mai mult dedesubtul capetelor noastre și înălțarăm frunțile către același firmament spre care cei dintâi oameni se ridicaseră în două picioare, copleșiți și ei de armonia creației. Dar după un minut de tăcere, am suit o noapte întreagă, umăr la umăr, cu gâturile întinse și în ritmul aceluiași pas. Galbena felie a lunii ne întâmpină, pe platoul pe care pasc trifoi, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tip inteligent. În ziua următoare am primit un telefon de la el: n-aș vrea eu să țin o conferință în fața unui grup de acțiune socială pe care urma să-l întemeieze el pe undeva prin Brooklyn Heights? M-am simțit copleșită. În această lume unde oamenii se sfâșie între ei ca lupii, e greu să găsești un prieten... un prieten adevărat și sincer... cel puțin așa credeam. Ei bine, ca să-ți spun cât mai pe scurt ce s-a întâmplat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Doamne, astea erau agrafele preferate cu Barbie ale Lornei. Nu voia să iasă din casă fără ele! De unde le aveți? Am găsit-o pe Lorna, doamnă Henderson. — Ați găsit-o? O, Doamne... Îmi pare rău, doamnă Henderson. E moartă. Păru copleșită apoi zise: — Ceai. De asta avem nevoie. Ceai dulce și fierbinte. Se Întoarse cu spatele și se grăbi spre bucătărie, cu halatul de baie fluturându-i. O găsiră suspinând pe chiuveta de la bucătărie. După zece minute, reveniseră În camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de oferte. Ci să avem status-uri care întreabă, care vorbesc, iar când sunt utilitare - iese revista, ia-o etc. - să fie făcute frumos“. Lupșa et Co. au încercat, de asemenea, să evite ca fanii de pe Facebook să se simtă copleșiți, bom bardați de mesaje. „Îți dăm în general un update de status pe zi și atunci încercăm să aibă valoare adăugată - chit că e o glumă, un filmuleț sau un concurs pentru bilete la film. Îți lasă loc să participi
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
regi și principi”. Cu forfotă și cutremur, lumina se răspândește pe suprafața pământului. O nouă zi începe. Razele Soarelui se rup de întuneric. Cocoșii pământeni răspund chemării păsării Phoenix. Aceasta își desface aripile maiestuos, spectacol în fața căruia Baruh se simte copleșit: „Văzând o asemenea slavă (doxan), am fost lovit de spaimă mare (phoboi megaloi); și am fugit și m-am ascuns între aripile îngerului” (VII, 5). Îngerul îl mai liniștește: dacă vrea să știe tot, trebuie să vadă și apusul. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cumpărat recent Sadoveanu, Anii de ucenicie, Ion Barbu, Versuri și proză, și fiindcă era vorba de un scriitor din județul meu, Galaction, Chipuri și popasuri. Să văd, zic, cum au scris ei, după ce am văzut, mai demult, și am admirat, copleșit, cum se pot scrie confesiuni spunând tot adevărul în felul cum a făcut-o, de pildă, Rousscau. Știam, aveam adică în minte ideea că la scriitorul român marea confesiune e opera sa, și că adevărul crud despre existența pe care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nici o mișcare să o ia. — Deschide-o! i-am spus. Stătea și se uita la ea. Era prea extenuată chiar și pentru a deschide cutia. Am ridicat eu capacul. Broșa cu diamante sclipi pe satinul negru. A fost atât de copleșită încât a început să plângă. Casa era cufundată în întuneric. Nu mi-am dat niciodată seama cât de sinistru arăta noaptea. Îmi era dor de sclipirile galbene ale ferestrelor care străpungeau întunericul. Îmi era dor să știu că soția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
flămând în Arpia.“ (Roxana Gabriela Braniște) Abuzul de neologisme din asemenea texte creează, uneori, și un efect de stil inadecvat. Iată, ca exemplu, cum „arată“ un autoportret: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit / de subsumarea accentelor grave, / narcotizat de manechine celeste, / obosit de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică, să-mi dirijez / anapestul“... (Mihai Munteanu) Sau iată cum „sună“ un poem de dragoste: „gâtul ei era prea lung / se abstrăgea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
alfabetică, volumul de versuri al lui Mihai Munteanu s-ar transforma într-un dicționar de neologisme. Iată și un autoportret al autorului, compus din același material lingvistic: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit / de subsumarea accentelor grave, / narcotizat de manechine celeste, / obosit de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică, să-mi dirijez / anapestul“... Nu ne rămâne decât să închidem cartea lăsându-l pe poet singur pe pajiștea cuvintelor integrale. De ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cei din vechime? Eu, mai aproape de vremurile noastre, m-am întrebat cum citeau Dostoievski, Kafka, Bulgakov. Sau Julio Cortazar și Lawrence Durrell! Știu, de pildă, cum citește Gabriel Garcia Marquez, pentru că el însuși a povestit de mai multe ori cum, copleșit fiind de Metamorfoza lui Kafka, a priceput că există și o altfel de scriitură. Cred că știu și cum citește Ernesto Sabato. Dar oare cum citește Saramago? Faptul că ultimii trei sunt autori de xyz carate îi face, oare, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
pornire împotriva artei bazate pe instalații: cel mai șocant și cathartic lucru pe care l-am văzut vreodată, în acest sens, a fost expoziția Sensation, în ianuarie 2000, la Muzeul de Artă Modernă din Bronx, New York. Am fost atât de copleșită, încât un capitol din Peripețiile Alisei în Țara NewYorkeză, partea a doua din romanul meu Tricephalos, se referă pe îndelete la această expoziție. Dar la Bienala din 2007 de la Venezia, instalațiile au năpădit cu zădărnicie lumea în chip năpăstuitor estetic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
am prostit de tot, dar am impresia că suntem apărați de dușmanii noștri de moarte. Cuceritorii! - Pe catargul galioanelor se semnalizează către galere! continuă marinarul de cart. „Opriți ostilitățile!” Urmează alt semnal. „Corabie sub protecția Cuceritorilor!” - Sub protecția... murmură Gabriel, copleșit. Alexandru luă luneta pe care Morovan o lăsase lângă cârmă și potrivi focalizarea spre palatul Ak Sarai. Distanța era destul de mare pentru ca siluetele să nu mai aibă claritate, dar, prin umbrele Înserării, pictorul distinse câteva personaje. Două Îi erau cunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]