452 matches
-
să lupți dincolo de puterile tale. Iar marginea lor este dată ori de natura ta, ori de mai marea putere a adversarului tău, ori de scăderile vârstei, 52 ori de istovirea prea grelei și îndelungatei lupte. Iar când ești istovit sau copleșit, te cuprinde teama cumplită de moarte. Iliada e plină de spaime și de deznădejde, chiar ale celor mai puternici și mai greu de înfrânt, Aias, Hector, Ahile. Toate acestea se dezlănțuie pe câmpia de sub Troia bătută de vânturi, iar vânturile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
poți să lupți dincolo de puterile tale. Iar marginea lor este dată ori de natura ta, ori de mai marea putere a adversarului tău, ori de scăderile vârstei, ori de istovirea prea grelei și îndelungatei lupte. Iar când ești istovit sau copleșit, te cuprinde teama cumplită de moarte. Iliada e plină de spaime și de deznădejde, chiar ale celor mai puternici și mai greu de înfrânt, Aias, Hector, Ahile. Toate acestea se dezlănțuie pe câmpia de sub Troia bătută de vânturi, iar vânturile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tot chiar și l-a schimbat butelia mă duceam. Într-o mână copilul, în cealaltă butelia fie goală fie plină era... Crucea mea, Dumnezeu știe și așa urcam la etaj(4) Doamne ce viață a fost... nu m-am lăsat copleșită, munceam din toată ființa să fiu pe linia de plutire. Hăinuțele la copii le făceam eu cum mă pricepeam, ca Dumnezeu mă ajuta muncind să reușesc să fac ce porneam a face. Cu încălțămintea lor și a mea nu prea
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
de relație cu tema, sunt la fel de prețioase pentru arhiva de povești din această carte ca și cele care o compun. Toate aceste refuzuri sunt dovezi care vorbesc despre o situație tabu, despre fragilitatea extremă a ipostazei în care o femeie, copleșită și de cerințele maternității, și de modul în care ceilalți se așteaptă ca ea să le facă față, poate să afirme o dorință pe cât de intimă, pe atât de dependentă de exterior și de cei din jur : dorința de a
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
Uitând de rivalitatea dintre ei, soldații și pușcașii marini răsturnau împreună mașinile parcate în fața unei vinării, în timp ce pe trotuarul de vizavi tinerii recruți din marină, îmbrăcați în maiouri de bumbac și pantaloni albi evazați, ciomăgeau de mama focului niște mexicani copleșiți numeric. Ceva mai încolo, la marginea grămezii, am zărit grupuri de colegi de-ai mei care se trăgeau de șireturi cu hăndrălăii din Patrula de Coastă și Poliția Militară. Nu știu cât timp am stat pe loc, năucit, întrebându-mă ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Doamne, astea erau agrafele preferate cu Barbie ale Lornei. Nu voia să iasă din casă fără ele! De unde le aveți? Am găsit-o pe Lorna, doamnă Henderson. — Ați găsit-o? O, Doamne... Îmi pare rău, doamnă Henderson. E moartă. Păru copleșită apoi zise: — Ceai. De asta avem nevoie. Ceai dulce și fierbinte. Se Întoarse cu spatele și se grăbi spre bucătărie, cu halatul de baie fluturându-i. O găsiră suspinând pe chiuveta de la bucătărie. După zece minute, reveniseră În camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mărunt ca, nebun de extenuare, să supună trufașul vârf. Și acum, sus, deasupra, singur, simțind că muntele cel adevărat rămăsese În urmă, culmea Muntelui din el nu i se arăta Încă nicăieri. Gerul Îi Înghețase pe obraz neputința din lacrimi. Copleșit, se așeză o clipă, refuzându-și orice gând. Și, deodată, se liniști. 20 iulie 1965 Am trecut de atâtea ori pe aici. Pasul mi-este rar și greu de gânduri. De fiecare dată, m-au frământat neliniști, pentru că țineam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acum. Câteva clipe mai târziu, bebelușul scoase primul lui țipăt mic și mâțâit. În uralele mulțimii, Sam Îl Înfășă pe bebeluș Într-un prosop și-l puse la pieptul lui Ronnie. —Ce e? Întrebă cineva. Phil care părea cu totul copleșit și mai mult decât absent, mormăi: E un bebeluș! E un bebeluș micuț. Sam Îi sugeră cu blândețe dacă n-ar vrea să vadă și ce fel de bebeluș era. A, da, spuse Phil. Desfăcu prosopul. —E o fetiță! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nici o mișcare să o ia. — Deschide-o! i-am spus. Stătea și se uita la ea. Era prea extenuată chiar și pentru a deschide cutia. Am ridicat eu capacul. Broșa cu diamante sclipi pe satinul negru. A fost atât de copleșită încât a început să plângă. Casa era cufundată în întuneric. Nu mi-am dat niciodată seama cât de sinistru arăta noaptea. Îmi era dor de sclipirile galbene ale ferestrelor care străpungeau întunericul. Îmi era dor să știu că soția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
însă, mai sus, glasurile lor căpătau o rezonanță serafică. Deodată tăcurăm cu toții impresionați de uriașa cupolă neagră, adâncit tot mai mult dedesubtul capetelor noastre și înălțarăm frunțile către același firmament spre care cei dintâi oameni se ridicaseră în două picioare, copleșiți și ei de armonia creației. Dar după un minut de tăcere, am suit o noapte întreagă, umăr la umăr, cu gâturile întinse și în ritmul aceluiași pas. Galbena felie a lunii ne întâmpină, pe platoul pe care pasc trifoi, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dormi un an... — Da, ai mai spus asta... Fraza se rupse. Harry sforăia deja. Norman se Întinse ca să scoată ceva mototolit de sub perna pe care se culcase Harry. Era carnetul de Însemnări al lui Ted. Norman se simți dintr-odată copleșit. Stătea pe patul lui Ted, ținând În mână blocnotesul lui. Într-un târziu, se uită la două pagini pline cu scrisul lăbărțat și entuziast al lui Ted. O fotografie Îi căzu În poală. O Întoarse. Era fotografia unei mașini Corvette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a unui vis din toată teama de a nu ucide-n iubire toată simplitatea apropierii de un lăsat al zorilor pe un țărm de lacrimi... Mi-e dor de un poem culcat pe genele lunii, acolo unde numai sufletul adoarme copleșit de sublimul speranțelor, acolo unde un timp născut de vămile dragostei îmi copleșise un dor nebun de patimi... Acolo unde ca o idilă vegheam un asfințit descompus de teama de a nu învinge până la urmă firimituri din balsamul tăcerii... Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tulburată și nedumerită. Trecuse multă vreme de când nu mai întâlnisem o asemenea concentrare de masculinitate. — Mă bucur să te cunosc, mi-a spus el zâmbindu-mi și ținându-mi în palma lui uriașă mâna mutilată. Dumnezeule, m-am gândit, nițel copleșită, în clipa în care începi să sesizezi cât de tineri arată toți bărbații superbi, știi că ai îmbătrânit. Auzeam vocea lui Helen, dar mi se părea că vine de undeva de foarte departe. Era de parcă vocea îi era înecată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care treceau pe lângă el. De fiecare dată când îl vedeam pe Adam, aveam un șoc. Uitasem cât de frumos era. Bărbatul ăsta înalt și superb, cu picioare lungi și musculoase, mă așteaptă pe mine, m-am gândit simțindu-mă puțin copleșită. De ce?! —Claire! a exclamat el părând încântat să mă vadă. Am crezut că nu mai vii. Nici nu vin, am bolborosit eu. A, deci ai trimis în loc o proiecție holografică a ta? Sau cum? m-a întrebat el zâmbind. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nici când fiică-sa, bolnavă, a plecat în străinătate și a anunțat-o mult mai târziu, după ce se vindecase, că nu se mai întoarce, pentru că știa că nu va alege nimic greșit, cu spiritul ei pragmatic. Nu s-a lăsat copleșită nici când rândurile prietenilor și prietenelor ei se răreau, dispărând cu adevărat, sau numai închiși în casele lor de neputințele bătrâneții, pentru care ar fi fost nedrept să-i învinuiască. Nu toată lumea i se asemuia. Ea mai păstra încă energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de ea. Așa că aduseră o ladă din șipci, o tapetară cu ziare și puseră acolo brațele și picioarele. Cel mai greu le-a fost cu falca și cu dinții de lapte. Cole o luă și aproape o aruncă În cutie - copleșită, În final, nu de durere, ci de oroare. — În regulă? o Întrebă Kay, atingîndu-i umărul. — Da. SÎnt bine. — Du-te și te plimbă. O să mă ocup eu de asta. — Ți-am spus că n-am nimic, nu? Duseră cutia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Totuși, n-au unde să meargă. Și uite, sînt femei, bătrîni și copii. — E groaznic. Oameni forțați să ducă o viață de cîrtițe. Ca În Evul Mediu. Mai rău chiar. Ca-n preistorie. Într-adevăr, era ceva primar pe figurile copleșite ale celor care bîjbîiau spre gura slab luminată a metroului. Puteau fi, foarte bine, milogi sau neguțători, refugiați dintr-un alt război, tot medieval, sau dintr-un război al viitorului, așa cum și-l imaginase H. G. Wells sau vreun alt scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de un troliu, femeia și băiatul fură găsiți aproape neatinși. Băiatul ieși primul - la Început cu capul, așa cum probabil ieșise din pîntecul mamei, dar rigid, uscat, plin de praf, cu păr de om bătrîn. El și maică-sa stăteau aproape copleșiți. Unde-i mama? o auzi Kay pe femeie. Mickey se duse la ei cu pături, iar Kay se ridică În picioare. Helen o simți cum se mișcă, și Întinse mîna după ea. — Ce s-a-ntîmplat? — Madeleine și Tony au fost scoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fotografie alb-negru din seria lui „Înecată“, pe care o executase cu câțiva ani în urmă. (Fotografia reprezintă o rablă de camion pe jumătate scufundată într-un lac. Știu că pare un cadou ciudat pentru o aniversare, dar m-am simțit copleșită.) Iată câteva dintre cele mai reușite cadouri: ediția princeps îmbrăcată în piele a cărții pe care o consider biblia mea - Domnii preferă blondele; o casetă de bijuterii din piele de galuchat (pisică de mare veninoasă, în caz că nu știați) de la Asprey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care implică și un cadou. — Mergem? mă întrebă —Bine, dar mai întâi mă duc până la toaletă. Voiam să-mi rujez buzele și să-mi refac puțin machiajul înainte să plecăm acasă. Aș putea spune că eram până peste poate de copleșită. Eduardo era perfect. S-a scuzat grațios și a recunoscut c-a greșit și că aveam dreptate în toate, fără să mai fie nevoie să-mi enunț doleanțele. Nici nu-mi imaginam cum de-am putut fi logodită cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nervoasă și ușor deprimată. Nu voiam decât ca toată povestea cu Patrick-Gretchen-moi să se volatilizeze. —Te rooooog, vino diseară, încercă Jazz să mă convingă. Te înveselesc eu. Ți-am spus că Patrick e îngrozitor, dar nu poți să te lași copleșită. Trebuie să mergi mai departe. Poate că Jazz avea dreptate - o seară în compania prietenilor mi-ar putea face bine. Nu prea doream să ies duminica aceea, dar și mai puțin îmi doream să stau acasă singură. Hotărâtă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
casetofonul de pe noptieră. Se întinse în pat, învins de oboseală. Muzica îl adormi repede și în curând îl năpădi iar visul acela. începu, ca de fiecare dată, cu escaladarea. Urcarea pe stânca netedă ca pielea unei femei. Sentimentul de biruință, copleșito rul sentiment de biruință, cu cât înainta în ritmul lui propriu, tot mai înfierbântat. Dar o parte din el știa ce urmează și se înfiora - și în trupul care se închircea de spaimă în pat, și în mintea adormită în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tare dezacordul; își înăbușea orice stări de exaltare pozitivă sau negativă; nu plângea decât foarte rar, când lăsa să transpară o undă de regret, dar numai atât cât își permitea să lase, ca să se despovăreze. Acasă, în pat, închise ochii, copleșită. Adunase prea multe într-o zi, prea multe lucruri care fuseseră cândva legate de ea. Trebuia să se gândească serios la ele și la ce mai dorea să afle. Dar nu acum. A doua zi dimineață, când se trezea și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca și românii, de la aceiași saxoni. De fapt, pentru mine, goldana induce o categorie mai largă de impresii, cu însușiri susceptibile de suavitate, care conferă grație misterioasă topografiei Țărilor române, adevărate și râvnite fructe de aur, goldane pline de farmec. Copleșit, Nae Calaican privi cu o neprefăcută nostalgie în fundul paharului de whisky, zicând, ca și cum ar fi fost pe cale de a fi descifrat o ghicitoare: Măi Vladi-mire, tu le cam ai cu astea: am impresia că tu știi și toa-ca din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ia și scaunul după el. Din spate Leac Îl apasă pe umeri, Îl ține locului. Pârvu simte Împotrivirea, dar nu se Întoarce. Nici nu-i dau răgaz: - Astăzi vei fi judecat pentru că ți-ai trăit viața În nerușinare. Respir greu, copleșit, cred că-mi tremură glasul. Dar citesc mai departe: - De câte ori ai avut ocazia, te-ai dovedit laș. Ai dat dovadă de cruzime, chiar și față de niște copii nevinovați. Pentru a-ți atinge scopurile ai torturat și ai violat. Ai crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]