615 matches
-
face, a ieși: „Readuc melancolia-mi Iară ea se face vers” (M. Eminescu) Acestea sunt variantele paralele, nepredicative ale verbelor predicative a ajunge, a (se) face, a ieși. El a ajuns la Veneția. (verb predicativ) El a ajuns profesor. (verb copulativ) Toți au ieșit din oraș. - Toți au ieșit profesori. El a făcut un proiect. - El s-a făcut profesor. Sensul contrar - păstrare a unei însușiri, calități etc. - este exprimat de verbul a rămâne, variantă nepredicativă a verbului de mișcare (ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a unei însușiri, calități etc. - este exprimat de verbul a rămâne, variantă nepredicativă a verbului de mișcare (ca realizare negativă) - verb predicativ: „Și deasupra mea rămâi, (verb predicativ) Durerea mea de-o curmă.” (M.Eminescu) „Ca să nu-ndrăgești nimică, (verb copulativ) Tu rămâi la toate rece.” (M.Eminescu) Verbul a rămâne intră uneori în relație de sinonimie cu a deveni, exprimând, de fapt, nu păstrarea ci primirea unei însușiri etc.: „Mult bogat-ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu) Verbul a rămâne intră uneori în relație de sinonimie cu a deveni, exprimând, de fapt, nu păstrarea ci primirea unei însușiri etc.: „Mult bogat-ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac.” (M. Eminescu) Verbul a părea, ca verb copulativ, modalizează planul semantic al termenului nominal cu care intră în structura predicatului analitic, situându-l sub semnul aparenței: „... A popoarelor ecouri Par glasuri ce îmbracă o lume de amar.” (M. Eminescu) Prin aceasta, verbul a părea introduce întreaga sintagmă analitică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care intră în structura predicatului analitic, situându-l sub semnul aparenței: „... A popoarelor ecouri Par glasuri ce îmbracă o lume de amar.” (M. Eminescu) Prin aceasta, verbul a părea introduce întreaga sintagmă analitică în opoziție cu sintagma verbalizată prin verbul copulativ a fi, expresie a realității. El pare bolnav. - El este bolnav. Observații: verbul a însemna prezintă în întrebuințarea sa ca verb nepredicativ două variante, în funcție de mutații în planul său semantic: 1. Sinonim cu verbul nepredicativ a fi, este verb copulativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
copulativ a fi, expresie a realității. El pare bolnav. - El este bolnav. Observații: verbul a însemna prezintă în întrebuințarea sa ca verb nepredicativ două variante, în funcție de mutații în planul său semantic: 1. Sinonim cu verbul nepredicativ a fi, este verb copulativ absolut: „A cunoaște-nseamnă iarnă / A iubi e primăvară. (Lucian Blaga) „Nici unul din ei nu știe încă ce-nsemnează iubirea.” (M. Eminescu) 2. Când planul său semantic păstrează, însă, legătura cu semantica substantivului semn din structura temei verbale, este verb copulativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
copulativ absolut: „A cunoaște-nseamnă iarnă / A iubi e primăvară. (Lucian Blaga) „Nici unul din ei nu știe încă ce-nsemnează iubirea.” (M. Eminescu) 2. Când planul său semantic păstrează, însă, legătura cu semantica substantivului semn din structura temei verbale, este verb copulativ lexico-gramatical, introducând în sintagma pe care o condiționează, sensul de „semnificație”, “înțeles”: „Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată?” (M. Eminescu) Verbe semiauxiliare Gramatica Academiei (ediția 1963) ia în discuție o singură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de altă parte, în poziția G.A. în problema verbelor modale și de aspect se trece peste principiul interpretării globale a structurii gramaticale a limbii în baza unității și coerenței conceptuale. Dacă, de exemplu, se vorbește de întrebuințarea, ca verbe copulative, în funcție de context, a verbelor a rămâne, a ajunge etc., alături de valoarea lor predicativă trebuie să se admită și că verbe precum a trebui, a sta etc. pot avea, în paralel cu valoarea lor predicativă, și valoare nepredicativă, de semiauxiliare, atunci când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unul derivat). Se îndepărtează de verbele predicative prin pierderea autonomiei acestui sens. Semiauxiliarele nu sunt o categorie de verbe speciale ci o grupă de verbe întrebuințate în mod special, în condiții sintactice particulare. Se apropie, în acest sens, de verbele copulative (mai exact, de verbele devenite, în anumite condiții, copulative). Se îndepărtează de ele prin aceea că nu sunt cerute de un element neverbal (nume, pronume) pentru a realiza funcția predicației; semiauxiliarele sunt cerute de verbe predicative pentru a introduce o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
autonomiei acestui sens. Semiauxiliarele nu sunt o categorie de verbe speciale ci o grupă de verbe întrebuințate în mod special, în condiții sintactice particulare. Se apropie, în acest sens, de verbele copulative (mai exact, de verbele devenite, în anumite condiții, copulative). Se îndepărtează de ele prin aceea că nu sunt cerute de un element neverbal (nume, pronume) pentru a realiza funcția predicației; semiauxiliarele sunt cerute de verbe predicative pentru a introduce o notă modală particulară predicației. Verbele copulative au capacitatea morfologică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în anumite condiții, copulative). Se îndepărtează de ele prin aceea că nu sunt cerute de un element neverbal (nume, pronume) pentru a realiza funcția predicației; semiauxiliarele sunt cerute de verbe predicative pentru a introduce o notă modală particulară predicației. Verbele copulative au capacitatea morfologică de a exprima timpul și persoana; semiauxiliarele nu pot exprima timpul, decât cu foarte rare excepții: a sta, a putea, unele din ele, nici persoana. Din punctul de vedere al rolului lor în planul semantic al predicatului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
FI Se opune, ca semiauxiliar, verbului predicativ, prin lipsa de autonomie semantică și prin caracterul limitat al capacității sale flexionare. Se opune verbului auxiliar a fi, prin lipsa de autonomie morfologică a sintagmei în care se cuprinde. Se opune verbului copulativ, prin structura generală a sintagmei din care face parte, prin condiția sa semantică și prin rolul său în semantica sintagmei. Exprimă, ca semiauxiliar, în spațiul sintagmei predicatului, • irealul: „Era să dărm bunătate de casă din pricina carului.” (I. Creangă) • potențialul: „...Nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
afară-i zloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri.” (M. Eminescu) Realizarea subiectului gramatical printr-un termen nominal e semn că sintagma a fi + adjectiv reprezintă un predicat analitic, în alcătuirea căruia verbul a fi este verb copulativ iar adjectivul - nume predicativ: E necesar să studiezi limbile clasice. (expresie verbală impersonală) + subiect propozițional E necesar studiul limbilor clasice. (predicat analitic + subiect simplu) Sintagma își păstrează natura de expresie verbală impersonală, dacă subiectul se realizează prin infinitiv: E necesar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impersonal: a se întâmpla, a (i) se cuveni etc. • dinamic: a se gândi etc. Rămân înafara diatezei verbele pronominale libere (cu pronume personal): a-l durea (capul, picioarele etc.), verbele impersonale (a-i plăcea, a i se cuveni etc.) verbele copulative (a fi, a deveni etc.), verbele semiauxiliare (a trebui, a sta, a avea etc.). TIMP-ASPECT-MODTC "TIMP - ASPECT - MOD" La un prim nivel de descriere a morfologiei verbului, timpul și modul sunt definite și interpretate, în G.A. - și, în general
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea, Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea...” (M. Eminescu) „Neprețuind granitul, o, fecioară! / Am căutat în lutul românesc.” (T. Arghezi) Când este forma sub care se prezintă un verb copulativ, gerunziul cere sau este cerut de un nume, împreună cu care realizează diferite funcții sintactice: „Fiind băiet, păduri cutreieram.” (M. Eminescu) șcircumstanțial de timpț A fi om e lucru mare. șsubiectț Refuză opoziții categoriale specifice adverbului (și adjectivului): intensitatea. Structura morfologică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pierde orice încredere în om. sau într-o perspectivă modală (în planul enunțului): „Cât cei pe car, bade? zice Oșlobanu, căruia nu-i era a cumpăra lemne.” (I. Creangă) • predicat multiplu, realizat prin mai multe verbe în raport de coordonare copulativă, actualizare a sferei semantice a termenului subiect din mai multe perspective: Cine știe adevărul și îl calcă în picioare se așează definitiv de partea ticăloșiei. Verbele nepredicative nu își pot asuma, singure, predicația, întrucât planul lor semantic, 1. sau nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întrucât planul lor semantic, 1. sau nu-și află determinarea necesară în raportul cu realitatea extralingvistică în procesul de actualizare a semanticii enunțului lingvistic, 2. sau reprezintă proiectarea enunțării (subiective) asupra enunțului (obiectiv). 1. Prima situație este reprezentată de verbele copulative, care realizează funcția de predicat - ca predicat analitic - printr-o relație de complementaritate cu un nume predicativ (substantiv, adjectiv, pronume, propoziție): „Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac.” (M. Eminescu) Dintre acestea, verbele copulative absolute (a fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reprezentată de verbele copulative, care realizează funcția de predicat - ca predicat analitic - printr-o relație de complementaritate cu un nume predicativ (substantiv, adjectiv, pronume, propoziție): „Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac.” (M. Eminescu) Dintre acestea, verbele copulative absolute (a fi, a însemna etc.) au rolul de a actualiza, prin intermediul componentei semantice de natură gramaticală, concomitent cu planul semantic al adjectivului (substantivului etc.)-nume predicativ și planul semantic al substantivului (pronumelui etc.)-subiect: Omul acela este/a fost
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi, a însemna etc.) au rolul de a actualiza, prin intermediul componentei semantice de natură gramaticală, concomitent cu planul semantic al adjectivului (substantivului etc.)-nume predicativ și planul semantic al substantivului (pronumelui etc.)-subiect: Omul acela este/a fost neliniștit. Verbele copulative lexico-gramaticale (a deveni, a părea etc.) participă la predicație, și prin conținutul lor lexical (insuficient, dar fundamental pentru orientarea actualizării semanticii enunțului), și prin componenta semantică de natură gramaticală, dezvoltată de flectiv: „Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
împreună cu care actualizează planul semantic al termenului-subiect: Tânărul acela pare/devine profesor. Predicatul analitic se poate dezvolta ca: • predicat simplu: „Eu sunt luceafărul de sus / Iar tu să-mi fii mireasă.” (M. Eminescu) • predicat dezvoltat, întemeiat pe reluarea aceluiași verb copulativ, printr-o relație de coordonare copulativă, pentru a se introduce în planul semantic al predicației dimensiuni aspectuale și modale: El a fost de la început și este și astăzi un om cinstit. • predicat multiplu; în structura lui intră două sau mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termenului-subiect: Tânărul acela pare/devine profesor. Predicatul analitic se poate dezvolta ca: • predicat simplu: „Eu sunt luceafărul de sus / Iar tu să-mi fii mireasă.” (M. Eminescu) • predicat dezvoltat, întemeiat pe reluarea aceluiași verb copulativ, printr-o relație de coordonare copulativă, pentru a se introduce în planul semantic al predicației dimensiuni aspectuale și modale: El a fost de la început și este și astăzi un om cinstit. • predicat multiplu; în structura lui intră două sau mai multe verbe copulative diferite: Numai cine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație de coordonare copulativă, pentru a se introduce în planul semantic al predicației dimensiuni aspectuale și modale: El a fost de la început și este și astăzi un om cinstit. • predicat multiplu; în structura lui intră două sau mai multe verbe copulative diferite: Numai cine a fost și a rămas om cinstit poate privi lumea cu ochii deschiși. Când verbul copulativ intră în raport de complementaritate cu un nume predicativ cu dezvoltare propozițională (propoziția predicativă din gramaticile curente), predicatul dezvoltă nucleul unei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fost de la început și este și astăzi un om cinstit. • predicat multiplu; în structura lui intră două sau mai multe verbe copulative diferite: Numai cine a fost și a rămas om cinstit poate privi lumea cu ochii deschiși. Când verbul copulativ intră în raport de complementaritate cu un nume predicativ cu dezvoltare propozițională (propoziția predicativă din gramaticile curente), predicatul dezvoltă nucleul unei propoziții complexe: „Lumea-i cum este.” (M. Eminescu) subiect predicat 2. Cea de a doua situație este reprezentată de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plural: „Ei numai doar durează-n vânt / Deșerte idealuri Când valuri află un mormânt / Răsar în urmă valuri.” (M. Eminescu) sau dacă este subiect multiplu, constituit din două sau mai multe unități lexicale sau sintactice (propoziții) în raport de coordonare copulativă: „Viitorul și trecutul / Sunt a filei două fețe.” (M. Eminescu) Dacă unitățile (lexicale, sintactice) cu care intră în relație de interdependență verbul-predicat se află între ele în relație de coordonare disjunctivă sau opozitivă (prin conjuncția ci), ele reprezintă dubla (multipla
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactică de coordonare adversativă: Citește fără a reține nimic. = Citește dar nu reține nimic. În același mod, în anumite enunțuri, structurile cu infinitiv precedat de prepoziția spre sau pentru nu exprimă finalitatea unei acțiuni, ci maschează o relație de coordonare copulativă/adversativă: A intrat pe ușă spre a ieși/și a ieșit pe fereastră. Complementul semantic principal al infinitivului precedat de aceste prepoziții rămâne în mod curent inclus în planul său semantic, atunci când este coreferențial cu subiectul verbului-predicat: Înainte de a pleca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
N-ai cu cine merge. În interiorul constituentului dezvoltat, pronumele/adverbele relative reprezintă funcții sintactice de gradul II, construcții ale infinitivului: • complement direct interior: ce blestema • subiect interior: cine veni • complement corelativ: cu cine merge • circumstanțial: când/unde merge Infinitivul verbelor copulative intră, într-o relație sintactică de complementaritate cu un nume/pronume, în structura constituenților analitici prin care se realizează diferite funcții sintactice: • subiect: A fi om e lucru mare! • complement: Trebuie să reușești a rămâne tu însuți. • circumstanțial: Pentru a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]