799 matches
-
et Romantique în 1992. Osmo Vänskä, a dirijat Orchestra Minnesota, înregistrând simfonia, ca parte a unui ciclu din toate simfoniile lui Beethoven. Lansată pe eticheta BIS, aceasta a inclus soliștii: Helena Juntunen, Katarina Karnéus, Daniel Norman și Neal Davies, precum și Corala Minnesota. Acesta a primit o receptare critică pozitivă, inclusiv o nominalizare la premiul Grammy la categoria Best Performance Orchestral. În timpul divizării Germaniei în timpul Războiului Rece, "Oda Bucuriei", segmentul de simfonie, a fost cântată ca imn la Jocurile Olimpice pentru echipa unită
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
corul școlii, devenind în curând un solist, iar la vârsta de 15 ani, ea sa alăturat unei trupe, "Enders". Am învățat foarte multe despre muzică prin participarea la concursuri naționale și la nivel județean pian, festivaluri și concursuri de muzică corală. Acesta a fost succesul meu în aceste performanțe care m-au ajutat în găsirea de încredere. Am învățat foarte multe în acest timp ... am câștigat experiență și încrederea în sine, ca urmare a performanțelor de succes .. " spune artista. În palmaresul
Paula Seling () [Corola-website/Science/302960_a_304289]
-
aniversară diferă destul de mult de Tomb Raider: Legenda, prin faptul că lipsește muzica techno din joc sau alte efecte techno electronice. Muzica din ediția aniversară reușete să combine muzica din primul joc al seriei cu muzica tipică de film: pur corală și orchestrală. Folmann folosește o muzică mai complexă în ceea ce privețte compoziția ți instrumentația, folosind mai multe instrumente de suflat. Cea ce rămâne remarcabil în acest joc esten folosire excesivă de clopoței la toate melodiile din joc. Sentiment general: Călătorie
Muzica Tomb Raider () [Corola-website/Science/311773_a_313102]
-
discuri vinyl. A semnat partituri muzicale pentru filme artistice de lung metraj, filme muzicale, muzicaluri pentru copii și tineret, show-uri de televiziune, muzică pentru copii, spectacole de revistă, operetă, etc. Compozitorul a recunoscut însă că a scris "câteva" piese corale închinate partidului, fără texte, spunând că a făcut aceasta "mai mult de frică", cândva prin anii 1980. Nu cred că un compozitor care a scris piese de genul acesta e mai vinovat ca Ion Iliescu", a declarat Horia Moculescu. "Nici un
Marius Țeicu () [Corola-website/Science/303870_a_305199]
-
în muzică sacră. Corul poartă numele compozitorului Nicolae Lungu. Cantarea corala armonico-polifonica După ce multă vreme muzica din Biserica noastră a fost exclusiv monodică (psaltică), începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea, asistăm la apariția unui fenomen nou: cântarea corală armonico-polifonică. Demn de remarcat este faptul că această muzică polifonică a intrat în România pe ușa sfintei Biserici, primele încercări corale fiind de sorginte bisericească. De la Arhimandritul Visarion la Gheorghe Cucu (1836-1912) Corala catedralei Sfintei Patriarhii - trecută până astăzi prin
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
exclusiv monodică (psaltică), începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea, asistăm la apariția unui fenomen nou: cântarea corală armonico-polifonică. Demn de remarcat este faptul că această muzică polifonică a intrat în România pe ușa sfintei Biserici, primele încercări corale fiind de sorginte bisericească. De la Arhimandritul Visarion la Gheorghe Cucu (1836-1912) Corala catedralei Sfintei Patriarhii - trecută până astăzi prin diferite metamorfoze - își află originile în însuși începutul fragil al coralisticii românești din Muntenia. Domnitorul Alexandru Ghica va aduce de la Silistra
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
ruse și române; acesta va alcătui primul cor la București, în 1836. Era un cor bărbătesc, format din ostași, de aceea se va numi Corul cântăreților Ștabului Oștirii. Stela Savaconsideră că Arhimandritul Visarion a fost primul care a așezat muzică corală religioasă pe cuvinte românești; era vorba de o traducere și transcriere în limba română a melodiilor bisericești aflate în uz la acea dată în Rusia. Deși funcționa la Curtea Veche (Biserica Sfântul Anton), unde, credem că făceau repetițiile, corul bărbătesc
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
Biserica Sfântul Anton), unde, credem că făceau repetițiile, corul bărbătesc alcătuit de Arhimandritul Visarion era solicitat în dese rânduri să cânte la Mitropolie în Duminici și sărbători. Corul Ștabului Oștirii se desființează din ordinul domnitorului Gheorghe Dimitrie Bibescu însă activitatea corală este continuată sub denumirea de Așezământul Horal, instituiție creată în 1865, unde Arhimandritul Visarion era director, compozitor, dirijor al cântărilor și orânduitor de muzică bisericească. Notele originale pe care a lucrat Arhimandritul Visarion nu se mai păstrează; mai târziu găsim
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
declarând că „nu poate merge corul domnului Wachmann”. Pe la 1885 la cârma corului Sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei ajunge Ioan Bunescu, absolvent de Conservator, compozitor și specializat în organizarea corurilor bisericești. Este cel dintâi compozitor preocupat de asigurarea repertoriului necesar cântării corale concretizăndu-și strădaniile în tipărirea colecției „Repertoriul coral religios...” (1886). Ioan Bunescu s-a atașat mai mult de activitatea dirijorală la Biserica Sărindar, prezența la corul Mitropolitan fiind foarte scurtă (1884?-1885). Dintr-o cerere adresată Mitropolitului reiese că starea de
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
vocea de sopran prin modificarea naturală a vocii. De la Gheorghe Cucu la Nicolae Lungu(1912-1947) O perioadă înfloritoare a corului Catedralei Mitropolitane este cea între 1912-1932, când la conducerea dirijorală s-a aflat Gheorghe Cucu , o personalitate incontestabilă a muzicii corale laice și bisericești. În perioada 1 octombrie 1912 - 1 aprilie 1913, Gheorghe Cucu va suplini la pupitrul corului Mitropoliei pe N. Bănulescu aflat în concediu de boală, iar din 1 decembrie 1914 va fi numit dirijor prim, funcție pe care
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
ia în primire repertoriul coral, cu inventar în regulă, iar coriștii să fie prezentați maestrului lor, punându-li-se în vedere să-i dea respectul și ascultarea cuveniă, ca unui conducător care are toată răspunderea pentru bunul mers al execuțiunilor corale liturgice”. Patriarhul Miron, cu propria sa mână a așternut pe hârtie o seamă de sfaturi foarte interesante și emoționante adresate dirijorului: „vă atragem atenția asupra rolului deosebit de mare pe care îl are corul Catedralei Sfintei Patriarhii și asupra marii răspunderi
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
din duminici și sărbători, la fel ca în toate celelalte biserici, la Catedrală au loc în plus servicii cu caracter oficial, la care iau parte conducătorii Statului în frunte cu M.S. Regele, precum și alte persoane înalte. Înțelegeți dar că execuțiunile corale, în asemenea împrejurări trebuie să fie de o calitate cu totul superioară. Și nu numai în împrejurările deosebite arătate, dar chiar la servicile obișnuite, corul Catedralei trebuie să se prezinte în chip admirabil, spre a servi de model vrednic de
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
considerentele și argumentele patriarhului Nicodim, dar dorința sa, - odată cu venirea la cârma Bisericii - era ca în Catredala Patriarhală să cânte un cor bărbătesc. Pentru concretizarea dorinței sale îl cheamă de la Biserica română din Sofia pe Ioan Popescu-Runcu,preot cu „practică corală de peste 20 de ani, între care 17 numai la Sofia”. În cererea din 20 martie 1940, preotul I. Popescu-Runcu „se obliga” a crea corul pe care Înalt Prea Sfinția Sa îl dorea. Strategia sa era aceea de a angaja cele mai bune
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
neîncăpătoare”. Surprinderea lor a fost că „în preajma sfintelor sărbători ale Paștelui, fără nici un fel de preaviz, în ziua de 19 aprilie 1940, suntem anunțați că de duminică, 21 aprilie 1940 - deci peste două zile - vom fi înlocuiți cu altă formație corală”. Coriștii nu comentau motivele și nici protestau la decizia patriarhului dar cereau să fie retribuiți până la 1 septembrie 1940, când se încheia stagiunea. Patriarhul a respins cererea însă le-a acordat încă un salariu (pe luna aprilie 1940), noul cor
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
al Coralei România, Gh. Constanțiu - profesor la Liceul Șincai și I. Baston - dirijor la Biserica Sf. Spiridon Nou. În mod surprinzător cel acceptat în funcție a fost Ștefan Stoicescu, dirijor la corul Bisericii Kalinderu, în acea vreme și conducătorul Societății Corale Gavriil Musicescu. Credem că a fost un concurs de „cereri și acte”, consilierii propunând patriarhului în post pe Ștefan Stoicescu iar acesta dând aprobarea fără alte comentarii. Din dosarul nr. 165/1942 se înțelege că Ministerul Cultelor subvenționa corala Sfintei
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
fructuoasă și mai îndelungată marcată de personalitatea profesorului Nicolae Lungu (1947-1985). Maestrul N. Lungu venea cu o experiență bogată în domeniul artistic ca profesor, dirijor și compozitor. Era absolvent de Seminar Teologic, de Teologie și Conservator; a activat la Societatea corală „Carmen” întemeiată de D. G. Kiriac și a fondat Societatea corală „România” (1935-1947). Înainte de a ajunge directorul coralei Catedralei Sfintei Patriarhii a condus corul de la Biserica Sf. Ilie Gorgani(1921-1922), Biserica Cotroceni (1922-1928), Biserica Amzei (1928-1939) și Biserica Sfântul Spiridon
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
Maestrul N. Lungu venea cu o experiență bogată în domeniul artistic ca profesor, dirijor și compozitor. Era absolvent de Seminar Teologic, de Teologie și Conservator; a activat la Societatea corală „Carmen” întemeiată de D. G. Kiriac și a fondat Societatea corală „România” (1935-1947). Înainte de a ajunge directorul coralei Catedralei Sfintei Patriarhii a condus corul de la Biserica Sf. Ilie Gorgani(1921-1922), Biserica Cotroceni (1922-1928), Biserica Amzei (1928-1939) și Biserica Sfântul Spiridon Nou (1940-1947). Pe lângă experiența dirijorală, maestrul Nicolae Lungu va îmbogăți repertoriul
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
dirijorală, maestrul Nicolae Lungu va îmbogăți repertoriul coral bisericesc și laic cu lucrări de o valoare inestimabilă și va aduce cu sine în cafasul Sfintei Patriarhii o formație de notorietate alcătuită din cei mai pricepuți și devotați membri ai Societății corale „România”, cu care avusese o seamă de reprezentații scenice de răsunet în țară și străinătate. Alături de maestrul Nicolae Lungu s-au format sute de studenți - fiind și Conferențiar la catedra de Muzică bisericească, ritual și tipic, la Institutul Teologic de
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
Ștefan Răzvan, (teolog dar și absolvent de Conservator), precum și pe tânărul Eloi Siluan (teolog) și pe domnișoara Luminița Guțanu, (doctor în muzicologie), persoane cu reale calități pedadogice și dirijorale, sârguitori în păstrarea și continuarea unui stil inconfundabil al acestei formații corale. Repertoriul Coralei Patriarhiei este vast, preponderent religios și liturgic, din paleta largă componistică - de la piese clasice la cele contemporane - fiind riguros selectate partiturile care se încadrează cu demnitate în spațiul liturgic al Catedralei Patriarhale. Efortul unei asemenea corale este substanțial
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
cursurile Conservatorului din București , având profesori renumiți ca Constantin Brăiloiu (istoria muzicii) ,Dimitrie Cuclin (estetică muzicală, forme muzicale ) ,George Breazul (enciclopedia și istoria muzicii) , Faust Nicolescu ( teorie solfegiu n) , Mihail Jora ( armonie, contrapunct , fugă ) , Ștefan Popescu ( dirijat cor și compoziție corală bisericească ), desăvârșindu-și studiile muzicale la Academia de Muzică Religioasă din București între anii 1936 - 1938 , având profesori pe : Preotul Ion D. Petrescu , Ion Popescu - Pasărea (fostul său profesor de muzică bisericească în Seminar) , Paul Constantinescu , Ion Dumitrescu. Între anii
Constantin A. Ionescu () [Corola-website/Science/323394_a_324723]
-
serbește) din actuala stradă "Știrbei Vodă", azi "Muzeul memorial Anton Pann". Din acest loc, Pann pleca pe drumurile județului, către satele care i-au oferit inspirația folclorică necesară desăvârșirii operei sale. Anton Pann a fost cel care a pregătit formația corală care a intonat pentru prima dată "Deșteaptă-tă, române!". Au mai trecut prin oraș de-a lungul anilor, în diferite călătorii, Grigore Alexandrescu, Alexandru Odobescu, Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, dar și Ion Luca Caragiale in calitatea de revizor școlar. Un eveniment
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
fost un tenor român. s-a născut într-o familie de muzicieni - tatăl, Constantin Teodorian, membru fondator al Societății „Opera” și, timp de un sfert de veac, prim solist al Operei Române, mama, Eugenia Teodorian, distinsa membră a celebrei Societăți corale „Carmen”. A studiat la Colegiul Național Sfântul Sava și la Conservatorul bucureștean. A fost solist al Operei Române din București, unde a interpretat circa 40 de roluri. De asemenea, a apărut adesea în concerte vocal-simfonice și în recitaluri de lied
Valentin Teodorian () [Corola-website/Science/314319_a_315648]
-
mama domnitorului Ștefan cel Mare). În afară de acest grup școlar, în Dolhasca și în satele arondate orașului mai funcționează 10 școli și 13 grădinițe. De asemenea, în localitate se află 2 cămine culturale, ambele cu vechi state în activitatea teatrală și corală. Principalul obiectiv cultural și turistic din Dolhasca este Mănăstirea Probota, ctitoria lui Petru Rareș din anul 1530. Obiectivul se află în satul Probota, fostă comună până în 1968, atunci când după noua împărțire administrativă devine sat arondat comunei Dolhasca.
Dolhasca () [Corola-website/Science/299255_a_300584]
-
Iași" de Vasile Alecsandri, "O noapte furtunoasă" și "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale. Timp de o jumătate de secol (1869-1918), gimnaziul din Brad a fost, pentru Zarand și Munții Apuseni, universitate, bibliotecă românească, teatru național, operă și societate corală, ateneu popular, sală de expoziții. Prin el s-a realizat tot ce s-a inițiat în această regiune din punct de vedere cultural-artistic. Până în 1918 gimnaziul a avut 870 de absolvenți. După Unirea Transilvaniei cu România din 1 decembrie 1918
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
implicat în amenajarea sălii de sport. Ca director adjunct în timpul directorilor Ioan Radu și Candin Ciocan s-a ocupat în special de problemele administrative ale liceului și ale internatului, îndeplinind și îndatoriri de economist. A activat în societățile culturale "Asociația corală", "Casina Română", ASTRA. Era și instructorul formației de dansuri, fiind totodată și vătaful ei. Era căsătorit cu Rodica, fiica lui Ioan Radu. La 4 noiembrie 1945, lui și lui Emil Fugătă le-au fost expropriate fără despăgubire proprietățile lor din
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]