1,815 matches
-
urmă: N-am uitat. — Exclusivitate, spuse domnișoara Warren, bătând darabana cu degetele pe covoraș. Vreau exclusivitate. Este reportajul meu, exclamă ea cu mândrie, permițând undeva, În fundul minții, dincolo de titluri și caractere culese-n plumb, să ia contur un vis despre Coral În pijama turnând cafeaua, Coral În pijama amestecând un cocteil, Coral adormită În apartamentul redecorat și Întinerit. Partea a cincea Constantinopol — Bună, bună. A sosit cumva domnul Carleton Myatt? Armeanul mărunțel și vioi, cu o floare la butonieră, răspunse Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse domnișoara Warren, bătând darabana cu degetele pe covoraș. Vreau exclusivitate. Este reportajul meu, exclamă ea cu mândrie, permițând undeva, În fundul minții, dincolo de titluri și caractere culese-n plumb, să ia contur un vis despre Coral În pijama turnând cafeaua, Coral În pijama amestecând un cocteil, Coral adormită În apartamentul redecorat și Întinerit. Partea a cincea Constantinopol — Bună, bună. A sosit cumva domnul Carleton Myatt? Armeanul mărunțel și vioi, cu o floare la butonieră, răspunse Într-o engleză tot atât de elegantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
degetele pe covoraș. Vreau exclusivitate. Este reportajul meu, exclamă ea cu mândrie, permițând undeva, În fundul minții, dincolo de titluri și caractere culese-n plumb, să ia contur un vis despre Coral În pijama turnând cafeaua, Coral În pijama amestecând un cocteil, Coral adormită În apartamentul redecorat și Întinerit. Partea a cincea Constantinopol — Bună, bună. A sosit cumva domnul Carleton Myatt? Armeanul mărunțel și vioi, cu o floare la butonieră, răspunse Într-o engleză tot atât de elegantă și bine croită ca și haina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
șorturi, semnificația se pierdea. Cred că sunt englezoaice, spuse Myatt și se aplecă brusc Înainte. — O știi pe vreuna din ele? — Am crezut... am sperat... Dar nu era sigur că, la apariția „Fetițelor lui Dunn“ nu simțise de fapt teamă. Coral nu-i spusese că ar fi urmat să danseze la Petits Champs, dar probabil nici nu știa unde. Și-o aminti cum privea curajoasă și tulburată În Întunericul plin de zgomote. — Mie Îmi place Pera Palace. — Da, am stat o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-l evite pe bărbatul cel beat, Întins pe jos, și În acel moment de grație Myatt chemă În ajutor toate gândurile care ar fi putut să se opună viitorului său lin și atât de clar programat. Și-o aminti pe Coral și brusca stranietate a Întâlnirii lor, când simțise că totul Îi era la fel de familiar ca și fumul de țigară, dar chipul ei refuză să i se arate, probabil pentru că În momentul acela În tren fusese aproape Întuneric. Era blondă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-n Japonia, ard pădurile în Australia, satele noastre sunt înecate de apă! În lume există numai războaie și foamete, boli și suferințe! Sunt bombardamente în Afganistan, sunt experimente diavolești ce-aruncă în aer atoli și fac breșe în bariera de corali! Mucegaiul acesta e semnul pieirii noastre ca neam! Scrie și-n cartea lui Nostradamus! Eu am descifrat ce scrie, știu adevărul lui! Dumnezeu ne trimite semnele și noi ne bălăcim în necurățenie și minciună! Oameni buni - și-așază meșa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fost străpunsa din când în când de săriturile câte unui pește, ai fi putut crede că poți calcă pe apă și că nimic nu te-ar împiedica să străbați distanță de numai un kilometru ce separă plajă de reciful de corali, care aici se află mai aproape decât în orice alt punct al insulei. Intra în apă și se așeza pe nisipul grunjos, format prin măcinarea, pește secole, a coralilor, si, ținând mâna în sus, așa cum îi spusese bătrânul kahuna, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
distanță de numai un kilometru ce separă plajă de reciful de corali, care aici se află mai aproape decât în orice alt punct al insulei. Intra în apă și se așeza pe nisipul grunjos, format prin măcinarea, pește secole, a coralilor, si, ținând mâna în sus, așa cum îi spusese bătrânul kahuna, lasă că minutele să se scurgă în timp ce soarele cobora la orizont, iar inima - dupa vorba venerabilului sau maestru Hiro Tavaeárii - „să i se umple de seninătate“. Două pirogi apărură dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sufletul pentru șansa pe care i-o ofereau, de a participa la o aventură atât de emoționantă, si se angaja să caute o piroga cu care să blocheze stâmtoarea Teavanuí. Întreaga insulă era complet înconjurată de o centură lata de corali și era practic imposibil că un om cu un picior zdrobit să poată țări o ambarcațiune pe deasupra lor și s-o lanseze pe partea cealaltă, unde valurile mării se spărgeau cu violența. Pentru cineva care nu era născut pe insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pasionalei Maiana. Petrecură restul nopții vorbind, cântândși râzând, ca și cum nu ar fi fost vorba despre o femeie exuberanta și de trei tineri îndrăgostiți de ea, ci de patru buni camarazi. Spre seară intrară în apă și înotară până la reciful de corali, de unde băieții contemplară un ultim apus de soare pe insula în care se născuseră, în care trăiseră până în acea zi și în care, poate, n-aveau să se mai întoarcă niciodată. În zori, Tapú Tetuanúi merse să-și ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o insulă foarte vulnerabilă... Zâmbi ușor. Și pe-aicea veștile zboară peste valuri mult mai repede decât cel mai rapid pescăruș. Apoi făcu un semn către cârmaci să-ndrepte vasul către un golf pitoresc, înconjurat de o superbă plajă de corali ticsita de palmieri, si, după ce se menținu un timp la oarecare distanță, asigurându-se că nu se vede nici un om, apropie vasul de țărm, unde războinicii lui Roonuí-Roonuí debarcară și luară pozițiile adecvate pentru a putea respinge un eventual atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
al carui capac era lipit cu argilă uscată, sfărâmă argilă, dădu la o parte capacul și înmuie fiecare vârf în lichidul negricios, care nu era altceva decât venin de Nohú, cel mai otrăvitor dintre peștii care trăiau în reciful de corali. Apoi, totul se desfășura cu viteză fulgerului: dintr-un salt se ivi pe punte, deschise ușa adăpostului celui mai mare dintre porci, îl spinteca de sus până jos dintr-o singură mișcare a mâinii și îi înfipse țărușii în măruntaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încă o oră, chemându-l pe Teatea Maó, cu toate că știa foarte bine - sau tocmai de aceea - ca un imens rechin alb nu s-ar aventură niciodată în apele puțin adânci ale unei lagune înconjurate aproape în întregime de barieră de corali. Cand spectatorii istoviți putură să plece în sfârșit la culcare, nici macar uriașul Chimé din Farepíti - pe care pusese ochii o tânără atrăgătoare, care îi făcuse semne provocatoare toată seară - nu se simți în stare să plece cu ea pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
niciodată nu-l vom putea cuceri. Și poți să fii sigur că din acestă chiar că nu s-a mai întors nimeni. Vetéa Pitó poate să se scufunde aproape douăzeci de metri, remarcă băiatul. În laguna sau printre recifele de corali, replică pe bună dreptate celălalt. Dar cere-i să se scufunde la douăzeci de metri aici, în larg, și-o să vezi ce-ți răspunde. Nu... semnala convins. Tot ce se gaseste sub chile îi aparține zeului Tané, care obișnuiește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pete albastre, însă după ce mor își recapătă culoarea de la început. Oamenii de pe Marara îi capturau folosindu-se de harpoane sau de cârlige de sidef, de os sau de lemn, pe care le fabricau cu multă răbdare, cu ajutorul rudimentarelor bucăți de coral, iar apoi le fixau în capătul unei corzi rezistente, pe care femeile o împleteau din fibră de roa, un arbust care creștea în văile înalte și umede. Eternii călători ai Pacificului nu aveau nevoie decât de aceste corzi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lume pe care o aveau oamenii din Bora Bora se modifică radical. Curentul nord-ecuatorial îi conducea de-a dreptul spre insula, astfel că, dacă s-ar fiîntâmplat să o întâlnească în timpul nopții, ar fi putut naufragia între periculoasele recife de coral, însă atunci când apăru dintre valurile oceanului, ca prin minune, în fața lor, soarele era sus pe cer. Vahíne Auté o zări la timp și dădu alarmă, iar vâslașii trecură imediat la posturile lor și își dădură toată silința pentru a evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
căci probabil nu există, de-a lungul și de-a lațul întregului Pacific, un loc mai pustiu și mai lipsit de orice resurse pentru a supraviețui. Pe insula nu se găseau decât stânci, nisip și tufișuri, asta în afară de recifele de coral, care puteau perfora carena groasă, de lemn, a unui vas că pe o simplă frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
eforturile și traseră barcă pe plajă. Era solidă, avea vreo șapte metri lungimepe doi lățime și un catarg la care putea fi adaptată una din velele galionului și, cu toate că se găsea într-o stare destul de proasta, datorită marginilor ascuțite ale coralilor, era evident că n-ar fi fost imposibil să o pună la punct. Când unul dintre copii apăru cu un ciocan și cu un mic fierăstrău în mână, arătându-i apoi și bietului dulgher cum se folosesc, acesta rămase atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atât de mult, încât s-ar fi putut crede că, din acel moment, viața lor avea să se învârtă mereu în jurul acelor cuțite, oale sau oglinzi, care din fericire se găseau din belșug printre resturile galionului și printre recifele de corali din împrejurimi. Pentru tânărul Tapú Tetuanúi adevărată revelație fu o arbaleta. În ziua când văzu cum unul dintre acei oameni urât mirositori ia o arbaleta, îi fixează o săgeată și perforează cu ea o scândură groasă, aflată la pește treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
căderea nopții. Doar atunci Navigatorul-Căpitan ordona să fie din nou ridicate catargele și pânzele, apropiindu-se în continuare, la adăpostul întunericului, pana cand putură distinge linia albă de spumă pe care o formau valurile când se loveau de recifele de corali, care înconjurau insula aproape în întregime. —Bine! spuse căpitanul Mararei. Se pare ca laguna asta n-are decât două intrări care ar putea fi păzite, deci va trebui ca iscoadele să ajungă înot, după ce vor traversa reciful. Se întoarse către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai sigur loc în care s-ar fi putut afla pentru următoarele ore. Nici un vânt, oricât de violent ar fi fost el, n-ar mai fi avut cum să izbească vasul de coastă, iar în interiorul lagunei protejate de recifele de corali valurile n-ar fi avut niciodata suficientă forță încât să-l afecteze în vreun fel, la cinci metri adâncime. După ce se văzură pe uscat, ridicară canoea și o ascunseră într-un desiș, într-o groapă puțin adâncă, unde aceasta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să vâslească acum cu entuziasm. Pe la miezul nopții se auziră primele croncănituri deasupra capetelor lor, pe la trei dimineața îi învălui o aroma dulce de pământ ud, și puțin după aceea se ivi în fața lor silueta familiară a unui recif de corali destul de întins. Miti Matái se hotărî să aștepte sosirea zorilor pentru a găsi o intrare în laguna care se zarea pe partea cealaltă a recifului și, după ce se convinse că totul era în ordine, isi rezema capul de catargul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și fără tresăriri, pana cand dinspre răsărit își făcură apariția primele lumini ale zorilor. Insula la care ajunseseră de această dată era un con vulcanic tipic, erodat de trecerea secolelor, si care se scufundase încetul cu încetul în mare, în timp ce coralii formau o lata barieră protectoare de jur împrejur. Insula amintea oarecum de Bora Bora, deși era mult mai mică, o parte a craterului dispăruse sub ape cu secole în urmă, iar creasta cea mai înaltă, acoperită în întregime de copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atunci nu se va apropia decât după căderea întunericului. Așteptară atenți și cu sufletul la gură, pana cand Vetéa Pitó, care se cățărase până în vârful catargului principal, le arăta capul micuț al țestoasei, care găsise o trecătoare în reciful de corali și înota liniștită înspre interiorul lagunei și în direcția unei plaje superbe, al cărei nisip fierbinte avea să îi adăpostească ouăle și să-i protejeze puii de prădători. Cu toate ca și el avea încredere absolută în instinctul celui mai iubit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-i ajute să se întoarcă acasă teferi și nevătămați. Tapú Tetuanúi observa totuși că Miti Matái nu prea lua parte la entuziasmul general, căci, după puțin timp, se retrase într-un colț al plajei dinspre laguna, care strălucea ca si cum coralii ar fi reflectat înzecita lumina stelelor. Era un spectacol senin și impresionant, dar care, cu toate acestea, părea că mai degrabă tulbură sufletul Navigatorului-Căpitan al insulei Bora Bora. A doua zi dimineață, Miti Matái convoca un consiliu general și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]