651 matches
-
diplomația secretă, dinastică reprezenta Încă, la finele veacului XIX, marca generală a peisajului guvernamental european: „Dacă În chestiunile de politică internă - scria un jurnalist italian, În 1906, referindu-se la politica internațională - Parlamentul, sufragiul universal, opinia publică sau coriștii și corifeii contează imens de mai multă vreme, În chestiunile externe politica rămâne, În mod necesar, restrânsă, Închisă, geloasă, ezoterică, la fel cum era În epoca lui Richelieu. Vorbind drept, nu ajunge, simultan, la 25 numărul personajelor ce contribuie la reglementarea afacerilor
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
dezvăluirea modului în care această soluție fusese deja găsită și pusă în practică. Cercetările geometrico-aritmetice și muzicale erau descrieri ale armoniei perfecte a lumii 43. Vreme de mai multe generații, pitagoreicii și-au păstrat neștirbită această convingere. Pitagora, întemeietorul și corifeul „primei generații”, este exemplul cel mai ilustru. Activitatea sa pare să se fi desfășurat aproximativ între 530 și 500 î.Hr. în sudul Italiei. Este perioada în care a întreprins cercetări coerente de teoria muzicii, fundamentând conceptul de armonie 44 cu ajutorul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
literați și era descris, cu detalii revelatoare, în numeroase biografii și autobiografii celebre. Uimirea era mai degrabă provocată de faptul că se dezvăluia cecitatea cercetătorului modern, anchilozat în „regulile metodei științifice” și prizonier al miturilor behavioriste, pragmatiste, pozitiviste și eficientiste. Corifeii postmoderniști ai curriculumului au acordat lucrării lui Jackson o importanță aparte; foarte mulți o consideră chiar „actul de naștere” al gândirii curriculare postmoderne. Vom arăta, în alt capitol, în ce mod hidden curriculum a devenit „marota” explorărilor postmoderniste din anii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
atribuită fără nuanță, din principiu, unor reprezentanți ai claselor posedante și ai micii burghezii se exprimă în forme grotești. Un moment caricat semnificativ e cel care, descriind ecoul actului de la 23 august 1944 în oraș, denunță schimbarea la față a corifeilor „opoziției democratice”, cei care timp de patru ani făcuseră temenele ocupanților nemți, încercând, în același timp, să apară drept „opoziționiști” și „rezistenți”. În episoadele de cadru rural se conturează figura lui Mitru Moț, țăran sărac, bântuit de toate nenorocirile, oropsit
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
emblematic fiind Femeia în roșu de Mircea Nedelciu, Adriana Babeți și Mircea Mihăieș, în vreme ce proza scurtă optzecistă și experiențele prozastice textualiste (calificate ca „tardo-moderniste”) nu i-ar aparține. Din rândul generațiilor literare anterioare, optzeciștii care și-au asumat postura de corifei ai p. - Mircea Cărtărescu, în studiul Postmodernismul românesc (1999), și Ion Bogdan Lefter, critic de direcție și ideolog al p. optzecist - îi recunosc drept precursori pe reprezentanții Școlii de la Târgoviște (Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu) și pe unii
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Paradisul din tomberon (1994), Postmodernismul socialist (1999) ș.a. O critică la fel de aspră va fi formulată de tânărul eseist Ciprian Șiulea, într-un text cu titlu ironic - Postmodernismul iluminist -, inclus în volumul Retori, simulacre, imposturi (2003). Ținta principală este activitatea de „corifeu” și ideolog a lui Ion Bogdan Lefter, examinată pornind de la volumul acestuia Postmodernism. Din dosarul unei „bătălii” culturale, apărut în 2000, pe care comentatorul îl consideră a fi „un text mai degrabă de propagandă decât de teorie”. Ciprian Șiulea reamintește
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
sau Marin Sorescu din poemele epice, precum și lipsa de aderență la formule estetice de tip Ana Blandiana, Ion Stratan sau Nichita Stănescu.” În altă ordine de idei, o trăsătură esențială a n. este considerată „radicalismul moral”, asumat și explicat de corifeii orientării. Revista „Nouăzeci” nu a fost totuși una teoretică, ci una cu deschidere predilectă către cotidianul vieții literare. Promovează texte publicistice literaturizate - după modelul caragialian -, dar și beletristică propriu-zisă (proză, poeme etc.). În afară de Cristian Popescu și Cătălin Țârlea, care au
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
o. e indicat de însăși denumirea lui, ce trimite la vis. Însă poetul oniric, precizează Dimov, „nu descrie visul, el nu se lasă stăpânit de halucinații, ci, folosind legile visului, creează o opera de artă lucidă”. Visul nu este, pentru corifeii o., ceva care trebuie memorizat ori transcris, un rezervor de imagini sau evenimente utilizabile ca atare, ci un „îndreptar legislativ”. Explicații convergente furnizează și D. Țepeneag: „Literatura onirică e o literatură a spațiului și timpului infinit, e o încercare de
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
a debutat în 1979, cu volumul Ninsoarea electrică - mai mulți autori debutează cu volume personale. Alții vor debuta editorial abia după 1989, fiind socotiți „optzeciști cu debut întârziat”, diferiți de nouăzeciști. Pe de altă parte, există și opinia - susținută de corifei ai nucleului dur al o., între care Mircea Cărtărescu - că o. a strălucit cu adevărat în intervalul 1980-1985, tot ce a urmat fiind mai degrabă raliere la o modă, imitație întârziată și în cele din urmă conformistă, epuizare rapidă și
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
vastă istorie a poeziei românești din secolul al XX-lea, inclusiv a celei contemporane până în anii ’80. Referindu-se la „autentismul” - aspirație la autenticitate maximă, în detrimentul perfecțiunii artistice - teoretizat ori cultivat în diferite formule de Gide, Proust, Sartre, Malraux, de corifeii Noului Roman francez etc., criticul consacră studiul În căutarea autenticității (I-II, 1992-1994) manifestărilor similare din proza românească interbelică. Sunt cercetate scrieri de Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian, C. Fântâneru, M. Blecher, Octav Șuluțiu, H.
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
specifice - toate exigențele spirituale prescrise de tradiția răsăriteană. Yannaras vrea să împingă cezura mult mai adânc, tratând cu aceeași măsură teologia Sf. Augustin și tratatele de metafizică ale scolasticii baroce. Teologul grec distinge între un „apofatism al esenței” practicat de „corifeii raționalismului scolastic”1 - care recunosc incognoscibilitatea naturii divine - și un „apofatism al persoanei” - „caracteristic pentru gândirea creștină a Răsăritului grecesc”2 - , care admite că orice cunoaștere „nu se limitează la cunoașterea intelectuală, ci este un fapt existențial integral care presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de G. Nedelciu și O. Câmpean, Polirom, Iași - Arc, Chișinău, 1999 („Stadiul cel mai înalt și ultim: Soros despre criza capitalismului”, pp.223-229). 9. „Societatea monocromă” este formula unui clasic în viață al științelor sociale americane, Amitai Etzioni, unul dintre corifeii comunitarismului. Vezi recenta sa carte cu acest titlu, o culegere de studii: The Monochrome Society, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 2001 (ed. rom.: Societatea monocromă, traducere și note de Mona Antohi, postfață de Sorin Antohi, Polirom, Iași, 2002). Teza
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lansată în sfera noastră publică - și cel puțin o consecință negativă - blocarea imediată a discuției într-o bruscă extrapolare de la un caz particular la o încleștare simbolică universală: relativ obscurul, până atunci, anti-antisemit, George Voicu, cu sprijin extern, atacă doi corifei ai înaltei culturi românești contemporane, Gabriel Liiceanu și Nicolae Manolescu; prin asta, întreaga cultură înaltă românească din toate timpurile e marcată cu stigmatul antisemitismului; toată lumea se gândește la comploturi și mașinațiuni, ba antisemite, ba anti-antisemite. S-a pierdut, în vâltoarea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sunt plasate în orașe mari; institute de studii avansate; periodice savante și general-intelectuale etc.) pentru cauza altminteri nobilă a tuturor exploataților, marginalilor, exclușilor; minorităților. E interesant să urmărim această dinamică a postmodernismului, de la doctrinarii sfârșitului anilor ’70, ca Lyotard, la corifeii anilor ’80, ca Baudrillard, apoi la autorii care au adâncit impactul global al curentului postmodernist francez în anii ’90, ca Chantal Mouffe (între altele, admiratoare a lui Carl Schmitt dinspre extrema stângă) și alții, cei ce au prefațat trecerea către
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fundamentalism 3. Ceea ce a unit toate aceste opțiuni și angajamente până în anii ’60 a fost comuna lor înrădăcinare în înalta cultură și centralitatea educației în viziunile lor sociale, civice și politice. Într-un anume sens, chiar adepții revoluției bolșevice, precum corifeii ei la timpul potrivit, împărtășeau cu preopinenții lor credința în virtutea cardinală a formării, de la paideia la îndoctrinare. Cu toții se bucurau că studenții lor, tabulae rasae al căror vid era înțeles ca infinită șansă de a învăța (numai de la ei!), stau
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
puteau veni acum un an sau doi, când clasa muncitoare lupta pentru cucerirea și consolidarea puterii de Stat, când asemenea propuneri nu ar fi putut fi realizabile pentru că ar fi Întâlnit platoșa dușmăniei și ignoranței burgheze din aparatul de Stat. Corifeii burgheziei, să ne amintim, nu pledau atunci pentru Încurajarea culturii ci pledau pentru inutilitatea oricărui efort În acest domeniu, dată fiind „criza culturii” pe care o descoperiseră! Propunerile C.C. al P.M.R. sunt menite să dea un nou avânt, mai mare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Vrăjitorii faraonilor (1995). Dar a abordat și subiecte originale în Povestirile unui șoarece de bibliotecă (1985) și Porumbeii Semiramidei (1988), în care narează isprăvile vesele sau triste ale unui „școlar din anticul Tomis, povestite de el însuși”. Eseurile din Constelația corifeilor (1984) familiarizează cititorii cu viața și destinul literar al unor mari poeți legendari: Homer, Arhiloh, Sappho, Simonides, Empedocle ș.a. Partea cea mai cuprinzătoare a scrisului lui A. o reprezintă traducerile, care i-au permis să-și valorifice atât cunoștințele din
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
pentru lirica de dragoste din vremea lui Ramses al II-lea, traduse și ele pentru prima oară în românește (Poezia Egiptului faraonic, 1974). SCRIERI: Primăvară cosmică, pref. Eusebiu Camilar, București, 1962; Viteazul Jumătate, București, 1966; Povești nemuritoare, București, 1968; Constelația corifeilor (Orfeu-Amfion-Homer-Arhiloh-Sappho-Simonides- Empedocle), București, 1984; Povestirile unui șoarece de bibliotecă, București, 1985; Porumbeii Semiramidei (Isprăvile unui școlar din anticul Tomis, povestite de el însuși), București, 1988; Vrăjitorii faraonilor, București, 1995; 50 de ani de traduceri din literaturile de limbă germană în
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
Ca și în cărțile anterioare, femeile ocupă un rol privilegiat. Și tot ca în The High Window, Farewell, My Lovely sau The Lady in the Lake, femeile sunt distribuite în partituri negative - ceea ce nu le face mai puțin seducătoare. Doar corifeii corectitudinii politice sau victimele interpretărilor din sfera gender studies ar putea vedea aici un antifeminism visceral. De altfel, problema intelectualilor din această categorie este că nu se adresează niciodată realității. Ei nu doresc să schimbe starea de fapt, ci să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
publicație apărută la București, lunar, din 1949 până în octombrie 1950. De la al doilea număr se numește „Pentru șezătorile noastre. Culegere de materiale pentru echipele artistice ale tineretului” - titulatură care acoperă exact profilul publicației. Își dau aici întâlnire o seamă dintre corifeii literaturii proletcultiste, convinși sau nu, fideli sau ulterior renegându-și scrierile din această etapă. Versurile, deșănțat partinice, dacă nu pueril-patriotice, sunt, în parte, însoțite de partitura muzicală aferentă. Semnatari: Nicolae Tăutu, Ștefan Tita, Victor Tulbure, Veronica Porumbacu, Mihai Filip, Dan
CAIET CULTURAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286000_a_287329]
-
considerând, de pildă, drept „curente diversioniste” și „retrograde” nu doar sămănătorismul și poporanismul, dar și simbolismul. Prezentare... e de fapt un „îndreptar” maniheist, sumă a tuturor etichetărilor și tezelor „realismului socialist”. În acest spirit sunt „reconsiderați”, în antologii și prefețe, corifeii Școlii Ardelene, Alecu Russo, Alecu Donici, chiar și Miron Costin. Autorul căruia i-a consacrat cea mai mare parte a activității de editor este Costache Negri. Ediția Scrieri (I-II, 1966) cuprinde, pe lângă beletristică, bogata și însemnata corespondență particulară a
BOLDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285801_a_287130]
-
receptiv atât la poezia lirică, roman și nuvelă, piese de teatru, cât și la reportaj sau la lucrările de critică și istorie literară. A abordat de asemenea numeroase aspecte ale literaturii române mai vechi, aducând contribuții importante despre cronicari și corifeii Școlii Ardelene, despre Eminescu, Alecsandri, C. Negruzzi, Andrei Mureșanu, Coșbuc, Maiorescu, Blaga, Rebreanu, Panait Cerna, St. O. Iosif, Tudor Arghezi, Ion Minulescu ș.a. Multe dintre aceste studii au fost publicate inițial ca prefețe la diverse ediții din operele scriitorilor respectivi
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
al absurdului, despre omul absurd au devenit curente în publicistica vremii noastre. Urmează un capitol despre Strămoșii literari ai absurdului și un altul, Trei precursori, în care sunt tratați micromonografic Lewis Carrol, Alfred Jarry, Christian Morgenstern. Vaste prezentări sunt consacrate corifeilor literaturii absurdului: Kafka sau Universul absurd, Absurdul în aventura dadaistă, Albert Camus sau Absurdul și revolta, Eugen Ionescu sau Absurditatea absurdului, Samuel Beckett sau Apocalipsa absurdului. Cultura clasică a autorului este pusă în lucru și în studiul monografic Jakob Burckhardt
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
pragul luminismului timpuriu, și la concepțiile lui (de exemplu, acelea referitoare la istoria limbilor). Plasează într-un larg context european configurațiile spirituale românești din epoca luminilor, în studiul Aspecte comune și specifice ale iluminismului în țările romanice. Manifestă preferință pentru corifeii Școlii Ardelene, pentru reprezentantul „cel mai de seamă” din acea mișcare cultural-literară, Ion Budai-Deleanu. Mai sporadice sunt reflecțiile lui B. asupra creațiilor literare din vremurile mai noi: îngrijește, sub semnul „Luceafărului”, un volum de versuri de Mihai Eminescu, Der Abendstern
BAHNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
ortografiei etimologice, propusă de autor pentru scrierea limbii române cu caractere latine. Expunerea teoretică a ortografiei românești cu litere latine este cuprinsă și în Elementa linguae daco-romanae sive valachicae a lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai (Viena, 1780). Și ceilalți corifei ai Școlii Ardelene au postulat ortografii asemănătoare: Petru Maior (Dialog pentru începutul limbii române între nepot și unchi, 1819), Ioan Budai-Deleanu (Scrisoarea către P. Maior, post 1815, Temeiurile gramaticii românești, ante 1820). Abia Gramatica lui Ion Heliade-Rădulescu, apărută în 1828
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]