390 matches
-
numele lor de familie, dar pe Bernard îl alinta cu numele mic. Pentru Bernard însă doamna Warnote nu putea fi decît doamna Warnotte și de fapt nici nu-i știa prenumele. — să vă ajutăm, Bernard, să o duceți sus pe Corona ? — nu, doamnă Warnotte, am să mă descurc. ritualul acestui schimb de fraze avea o parte fixă, imuabilă (în proporție de 90 la sută) dar și o mică doză de invenție (de zece la sută). Ultima întrebare pe care i-o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și, de-a dreptul imposibilă. Bernard urcă în ritmul său, ca de obicei, fără grabă, scara interioară care ducea la camera lui mansardată. tot ca de obicei, ajuns în fața ușii, își depuse la picioare cele două valize (cea conținînd-o pe Corona, mașina lui de scris, și cealaltă plină cu hîrtie de scris și cu diverse obiecte personale). Bernard avea nevoie de ambele mîini libere pentru a deschide ușa în spatele căreia încerca să scrie de 41 de ani. Iar de fiecare dată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de fiecare dată cînd deschidea acea ușă avea impresia că intra într-o Carte unde îl aștepta, pentru un nou capitol, un personaj cunoscut și necunoscut în același timp - el însuși. După ce deschise ușa, se înlănțuiră mai multe gesturi automate : Corona fu depusă pe masa de scris, valiza cu obiecte personale în dulap. Bernard își scoase apoi pardesiul, intră în sala de baie, se spălă pe mîini, se privi puțin în oglindă. se șterse apoi îndelung pe mîini cu unul din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
toate îl fascinau, dar, mai ales, toate se asociau pentru a-i procura lui o stare extatică. „mulțumesc, mulțumesc că sunteți aici”, le mai spuse Bernard, de data aceasta în șoaptă. apoi reveni în cameră pentru a o elibera pe Corona din cușca ei (din valiza ei) și pentru a o instala pe masa de lucru. în timp ce mîinile sale o extrăgeau cu delicatețe pe Corona din valiză, privirile lui Bernard fură atrase de patul cu cuvertura puțin deranjată. Bernard fu ușor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
spuse Bernard, de data aceasta în șoaptă. apoi reveni în cameră pentru a o elibera pe Corona din cușca ei (din valiza ei) și pentru a o instala pe masa de lucru. în timp ce mîinile sale o extrăgeau cu delicatețe pe Corona din valiză, privirile lui Bernard fură atrase de patul cu cuvertura puțin deranjată. Bernard fu ușor intrigat, de obicei, totul era perfect în camera lui, ori de cîte ori o lua în primire, și chiar atunci cînd cobora pentru o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
decît majoritatea bărbaților din categoria ta. ai încercat chiar să faci un pas spre mine, ba chiar aș spune că ai parcurs jumătate din această punte peste abis pe care ți-am construit-o cu migală. — nu cumva te cheamă Corona ? Dacă ar fi să-ți dau un nume ai accepta să te numești Corona ? momîia rîse și se apropie de Bernard, îl înlănțui cu brațele și îl sărută pe obrazul drept : — nu vrei să facem o plimbare pe malul mării
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mine, ba chiar aș spune că ai parcurs jumătate din această punte peste abis pe care ți-am construit-o cu migală. — nu cumva te cheamă Corona ? Dacă ar fi să-ți dau un nume ai accepta să te numești Corona ? momîia rîse și se apropie de Bernard, îl înlănțui cu brațele și îl sărută pe obrazul drept : — nu vrei să facem o plimbare pe malul mării ? „așa goală cum ești ?” fu cît pe ce să spună Bernard, dar își reprimă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
domnișoarei matilde, aeriană, dar perfidă, mereu îndrăgostită de oameni misterioși, doar aparent imprevizibilă, dar de fapt constantă în căutarea unor forme rafinate de extaz. îl mai auzea și pe domnul Guță, de la mansardă, bătînd la o veche mașină de scris Corona, cu geamul veșnic deschis prin care uneori îi intrau porumbei în încăpere... Da, domnul Busbib își dezvoltase cu timpul capacitatea de memorizare și probabil datorită acestui fapt acum era capabil să enumere cu lux de amănunte, precum și cu demonstrații cifrate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a căutat solitudinea rurală și a dat fuga-fuguța la Avellaneda. Vechiul conac al familiei Montenegro și-a deschis larg În fața sa ușile cu vitralii și draperii. Amfitrionul, care e nespus de viril În materie de ospitalitate, a acceptat o havană Corona extralungă și, Între două trâmbe de fum și-un banc, a grăit precum oracolul un ciubăr de vorbe, astfel Încât, cu inima grea și tare cătrănit, Ricardo al nostru s-a văzut nevoit să se Întoarcă În Castellammare, neputând goni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cearcănele sale vineții ca și trupu-i trîndav; apoi va tăia dintr-un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se recunoștea nemțoaica roșcovană din crîșma „Corona“ (care nemțoaică roșcovană avea o tainică legătură cu Lot prin pata albă de nădușeală care i se Întindea la subraț și pe care Jeshua Krohal, după propria-i mărturisire, „o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinînd acele paragrafe În care se Întrezărea sămînța mitică, sămînță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crîșma „Corona“, punîndu-și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. TÎnărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În Canaan nu se putea limpezi, lui nu-i mai rămînea altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la starea de grație a Întruchipării... Jeshua Krohal va părăsi În zori odaia Maestrului (În care izul cărților legate În piele era Înăbușit de lemnul santalului care ardea În menore de bronz, suveniruri de la un pelerinaj. Se Întoarse la crîșma „Corona“, comandă gulaș și o stacană de bere, apoi se adînci În rescrierea manuscrisului. Cam pe la amiază avu În față manuscrisul cu tema biblică din titlul său Drumul În Canaan, transcris de mîna sa cu slove mari. După care luă exemplarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
question de Dracula e titlul sub care cei trei semnează un volum colectiv de povestiri, tradus de Iulia Tudos-Codre și de Laure Hinckel și publicat de editura franceză Non Lieu. Cartea e rodul proiectului „Ferestre de hârtie“, derulat de Fundația Corona din Iași, cu scopul de a promova creațiile românești în străinătate. Lansarea a fost însoțită de două lecturi publice: la Institutul Cultural Român din Paris, în cadrul acțiunii „Lire en fête“ și la Maison d’Europe et d’Orient, în cadrul unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
care muncesc cu altă tragere de inimă. Până și Ministerul Culturii se mișcă - volumul colectiv de povestiri pe care îl lansăm la Paris e făcut cu concursul Ministerului Culturii. Au fost vreo 200 de proiecte culturale depuse și proiectul Fundației Corona, de promovare a culturii române în afara țării, a ieșit primul. Cvartetul Voces, Marele Premiu al Juriului la Gala Premiilor de Excelență în Cultură Joi, 25 octombrie, în Sala „Eminescu“ a Hotelului Astoria din Iași au fost acordate pentru a IV
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
sale vineții ca și trupu‑i trândav; apoi va tăia dintr‑un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se recunoștea nemțoaica roșcovană din crâșma „Corona“ (care nemțoaică roșcovană avea o tainică legătură cu Lot prin pata albă de nădușeală care i se Întindea la subraț și pe care Jeshua Krohal, după propria‑i mărturisire, „o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinând acele paragrafe În care se Întrezărea sămânța mitică, sămânță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crâșma „Corona“, punându‑și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. Tânărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În Canaan nu se putea limpezi, lui nu‑i mai rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
până la starea de grație a Întruchipării... Jeshua Krohal va părăsi În zori odaia Maestrului (În care izul cărților legate În piele era Înăbușit de lemnul santalului care ardea În menore de bronz, suveniruri de la un pelerinaj. Se Întoarse la crâșma „Corona“, comandă gulaș și o stacană de bere, apoi se adânci În rescrierea manuscrisului. Cam pe la amiază avu În față manuscrisul cu tema biblică din titlul său Drumul În Canaan, transcris de mâna sa cu slove mari. După care luă exemplarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care-o poartă membrii unei fanfare militare. Supunerea dă naștere unui erotism straniu. Aveam impresia că Înțeleg oarecum ce voia să spună. În cazul ăsta, de ce anume este subjugat un băiat de serviciu? Am deschis frigiderul, am scos două beri Corona cumpărate cu o zi În urmă de la magazinul din apropiere și i-am Întins una lui Monkey, după ce am stors În ea un sfert de lămâie verde. Monkey Îmi mulțumi trăgându-și cu putere nasul, apoi mă privi de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mă privi de sus până jos. — Ești atent la toate! — Poftim? — Nu există ceva mai sublim decât să bei o șampanie seacă după ce-ai prizat cocaină. Are cel mai bun gust de pe lume! A doua ca gust e berea Corona. Iar lămâia verde e numai bună, pentru că e bogată În vitamina C. Monkey se aplecă din nou asupra paletei metalice și trase pe nări Încă un rând de cocaină. — Vrei să spui că berea are un gust mai bun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
precum cea provocată de gheața carbonică. Simțeam cum acel frison Înghețat Îmi paralizează mucoasa nazală și laringele, topindu-le parcă, pentru ca mai apoi să se răspândească În tot corpul. — Încearcă niște bere, Îmi spuse Monkey râzând. Am dat pe gât Corona. Berea rece mi s-a scurs pe gâtul parcă uns cu unt, bulele de dioxid de carbon au explodat precum o furtună violentă abătându-se asupra unui teren arid și am simțit mici Înțepături iritându-mi esofagul. Amăreala hameiului s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
părea o vechitură, cu catarama un pic ruginită, dar chestia asta mi se părea foarte șic. Am luat cureaua și m-am Întors cu ea În cameră, cu uniforma aproape lipită de corp din cauza transpirației. Mi-am deschis a doua Corona și, cu un gest foarte natural, am luat niște pudră albă pe vârful paletei și am tras-o cu putere pe nas. În momentul acela am Înțeles ceva care pentru cei experimentați poate că e cât se poate de simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
efectul, Începi să vezi elefanți roz sau dinozauri cu aripi, să auzi muzică marocană sau tibetană. Dacă n-aș fi venit la New York, n-aș fi aflat niciodată că singura deosebire pe care o simțeai În urma drogurilor era că berea Corona devenea mult mai bună la gust... — Tipul mi-a mulțumit. Apoi, când m-a văzut cât de transpirat eram, mi-a zis: „Stai puțin! E doar o casetă demo, Înainte de faza finală, să știi“ și mi-a dat o casetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și m-am Îndreptat din nou spre camera acelui bărbat, cu inima bătându-mi să-mi sară din piept, ca o fată de la țară rumenă-n obraji. Însă după ceva vreme am Înțeles că era ceva mai mult decât berea Corona care mi se părea mai gustoasă. Simțeam ceva nedefinit cum pulsa repetat undeva În adâncuri, În ciuda toropelii ce-mi cuprinsese toți nervii și În ciuda impresiei că mi se dizolvaseră toate mucoasele corpului. Simțeam cum lua naștere În mine o stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ani. Gâtlejul mi se uscase ca o foaie de pergament și respirația mi se Îngreunase atât de tare Încât scoteam un șuierat cu fiecare inspirare și expirare a aerului. Am dat pe gât dintr-o Înghițitură cea de-a treia Corona și am simțit cum cei două sute de mililitri de bere erau absorbiți direct de zona dintre coapse, Înainte de a mi se răspândi În tot organismul. Povestirea lui Monkey avansa ca și cum ar fi simțit reacțiile mele. Trei sticle de șampanie! Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bine, spuse el cu o urmă de nostalgie În glas, apoi privi pe fereastră afară. — Nu mai bei nimic? Și-a mai comandat un Frank Sinatra, iar eu mi-am mai luat o bere. Chelnerița Îmi aduse o sticlă de Corona și o felie de lămâie verde. Jumătatea dreaptă a feței Îi era umflată și avea culoarea ușor schimbată, de parcă o bătuse cineva. Partea stângă a feței era așa de albă, că Îi scotea În evidență pistruii, În timp ce partea dreaptă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]