363 matches
-
de mâine va fi aceea care va semăna cu Occidentul de astăzi, ci întregul Occident ar putea să ne facă mâine să ne gândim la Africa de astăzi. Hiperconflictul Când lumea policentrică se va destrăma, când vor începe să bântuie corsarii, pirații, armatele private, mercenarii și teroriștii, regimurile totalitare se vor distruge reciproc, fără să mai recunoască nici o lege a războiului și nici un arbitru. Țările din Nord se vor alia cu cele din Sud; teroriștii islamici se vor asocia cu cartelurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
un moment dat o ilustrată cu statuia lui Jeanne d’arc și cu mențiunea : Pelerinaj la sursele unui mit. îmi amintesc de o altă imagine cu o superbă cetate așezată pe malul mării, pe spatele căreia era scris : Pe urmele corsarului Surcouf la Saint Malo. Colecția noastră de ilustrate a crescut treptat devenind enormă, invadînd toată bucătăria, toate mobilele și în general toate spațiile de afișaj ale casei. Pentru că mama nu concepea ca aceste ilustrate să stea ascunse, să zacă într-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tatei „nu mai vreau filme de Kubrik”. nici cu personajul Jack sparrow mama nu s-a înțeles foarte bine (deși, cînd am început să vedem împreună filmele din această serie eu eram deja adult). Dacă alte filme cu pirați și corsari nu i-au pus nicio problemă (cu surcouf și cu sindbad marinarul m-a identificat imediat), piratul Jack sparrow i s-a părut puțin neclar, uneori curajos și alteori laș, uneori simpatic și alteori detestabil... Pe scurt, prea complex, prea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
jurist francez, prima teză de licență dedicată Proprietății literare și artistice: „Plagiatul lui Hamangiu rămîne inegalabil. Căci Îmi pare greu de egalat performanța de a inaugura cercetările asupra proprietății intelectuale cu o sfidare a acesteia, de a porni cruciada Împotriva corsarilor minții printr-o piraterie! Un asemenea Început nu numai că legitimează toate formele de jefuire a creatorilor, indiferent de amploarea lor, dar aruncă În derizoriu tentativele de așezare a proprietății intelectuale la locul meritat“. În timpul vieții dar și mult timp
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
lui Haddock sunt, întotdeauna, excesive, iar umorile sale, atunci când sunt accentuate de vecinătatea funestă a băuturii, sunt asociate cu pierderea uzului rațiunii. De aici, necesitatea prieteniei cu un Tintin care vede în căpitanul doborât de beție pe urmașul vânătorilor de corsari și al curajosului navigator. Metamorfoza lui Haddock este realizată în registru ludic, dar în ea se poate ghici amprenta salvatoare a unui Tintin ce păstrează, intactă, energia acelui bine necorupt ce contaminează și transformă pe cei din jurul său. Geniul narativ
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
personaj conradian ros de propria sa taină. Domnind peste un regat ce nu cunoaște un alt suveran decât bunul său plac, Călugărul intră în acest joc al Marelui Război, optând să îi asiste pe germani în campania lor disperată de corsari moderni. Călugărul și armata lui de oceanieni visători și cruzi este aliatul pe care Germania imperială îl cultivă. Locotenentul de corvetă Slütter, cel care venerează datoria ca pe un cult prusac, se va sacrifica, dezonorându-și uniforma, coborând, deliberat la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
moarte. Slütter este sacrificat, ca un personaj din A farewell to arms, pe altarul acestui zeu crud ce-și devoră victimele. Le va fi dat unchilor Pandorei, ofițeri în marina australiană, să dea satisfacție propriei națiuni ce reclamă executarea acestui corsar teuton. Plimbarea în larg de Pacific a Pandorei are la capătul ei despărțirea de ceea ce ar fi putut fi dragostea. Balada... se închide, așa cum a debutat, cu o notă de visare rimbaldiană și cu vuietul apelor în căutare de țărmuri
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să vină. Fiecare ziar care sosea, fiecare telegramă pe care o deschidea, fiecare știre pe care o transmitea radioul sau televiziunea era, poate, semnul pe care îl aștepta, fereastra care, odată deschisă, avea să lase să intre în castelul strămoșilor corsari ai lui Haddock briza marină a depărtărilor. Niciodată abandonat, ritualul așteptării îndeplinit de Tintin pregătea, zi după zi, pe cei din jurul său pentru o altă plecare. Și fiecare zi care se scurgea, calmă și nesfârșită, era un prilej de bucurie
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe mîine: răsăritenii vroiau să Înfulece dintr-odată tot ceea ce le fusese interzis zeci de ani. Sau li se dăduse cu țîrÎita. Unele chestii, acum, le rămîneau În gît. Dar nu se lăsau. Mulți tineri era tatuați mai ceva decît corsarii, plini de inele În sprîncene, nas, buze, buric, cu urechile numai sîrme, dădeau buzna peste tot, stricau reguli. Unii dintre ei - nu furaseră destul Înainte - spărgeau acum apartamente, case de schimb, bancomate, goleau cutia milei din fața bisericilor, jefuiau și altarul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de plagiat acestor bravi supraviețuitori. E vorba doar de a pune în lumină atitudinea diferită față de posibile plagiate și împrumuturi nemărturisite ale altor autori importanți, dar lipsiți de actualitate - filozofică, ideologică, simbolică. Spre deosebire de ei, Nae Ionescu nu e un bătrân „corsar al minții“ retras cuminte în insula vremii sale, ci un mereu tânăr calpuzan de idei, care refuză să dispară din „identitatea și conștiința de sine a românității“. De aceea trebuia pedepsit exemplar. Nu mai contează dacă, pentru aceasta, se spun
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
mașini de lux, tot felul de VIP-uri și persoane îmbrăcate bine. Am luat cina la un mic restaurant în apropiere de palatul principelui, dar la un preț foarte convenabil. M-a surprins istoria originilor acestui principat: în 1270, un corsar Francisc Ranieri poreclit ”malizia” (răutatea), deghizat în călugăr franciscan, cere să fie primit peste noapte de către localnici, care erau sub stăpânirea Genovei. După ce a intrat în cetate, ajutat de ai săi, a pus stăpânire pe loc și așa începe stăpânirea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
avea deci dreptate când îmi spunea că unde e multă minte, e și prostie. Când terminam de citit toată broșura, până și caseta tehnică, mă uitam din nou fascinat la coperta prin cipală din care-mi rânjea vreun chip de corsar și-ncepeam să mă gândesc ce bine-ar fi dac-aș ajunge și eu scriitor (scrisesem deja câteva po vestioare). Mă-ntrebam ce ciudățenii aș avea atunci. Poate că peste o sută de ani s-ar scrie și despre mine
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de mare, spunea ea ștrengărește, părul blond și inelat la ceafă, privirea azurie, tenul ars de soare, eterna barbă nerasă de trei zile, umerii largi la adăpostul cărora era atît de plăcut să te cuibărești. Bretonul ăsta are ceva de corsar, afirma Milic. Marie redeschise ochii. Toate Îndoielile care-i dăduseră tîrcoale mai Înainte se risipiră, În timp ce vasul cu două catarge cîrmea ca să intre În port, iar marinarul radios o saluta aplecîndu-se adînc, cu mîna pe inimă. Dăduseră nas În nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de gheață. Venea spre el Încet, cu mâinile pe lângă trup. Însă, de fapt, mușchii săi erau Încordați ca ai unei fiare gata să se repeadă asupra prăzii. Părea mai Înalt, acum când Își lepădase masca surghiunitului umil, iar sângele străbunilor corsari Îi vuia din nou În vine. Pentru o clipă, Dante avu impresia că se pregătea pentru priza cruciatului. Făcu un salt Înapoi, concentrându-și greutatea pe piciorul drept, plasat ușor În față, și se pregăti să administreze lovitura de picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În sensul coborârii unei pante continue. Victimă a vieții sale istorice, Anglia, după ce a făcut un pas spre viitor, a revenit să se reașeze În trecut. Atât de sus, navigând pe mările timpului, ea nu rupe niciodată cu totul - precum Corsarul celui mai mare poet al său - lanțul care o leagă de țărm. Pentru ea, care reține totul, păstrează totul, obișnuința supune Într-un mod ciudat. Cea de-a șaptea piele a șarpelui seamănă Întotdeauna cu prima pe care a lepădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
monezi de aur. Se corectă: Rețineți că înțeleg foarte bine pentru ce suveranul nostru, Dumnezeu să-l apere! este constrâns să acționeze astfel. Îi lipsesc veniturile de pe urma porturilor. Djeddah n-a mai primit un vas de un an întreg din pricina corsarilor portughezi. Situația nu e mai bună la Damiette. Cât privește Alexandria, ea e părăsită de negustorii italieni, care nu mai dau peste nici o afacere bună de încheiat acolo. Când te gândești că în trecut orașul ăsta avea șase sute de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu mai aveam la Fès decât un șantier, o ruină populată de păreri de rău și goală de amintiri. * * * Călătoria noastră s-a prelungit săptămâni la rând, fără să dezvălui destinația, care nu era un loc, ci un om: Aruj corsarul, zis Barbă Roșie. Aflasem într-adevăr că Harun se afla alături de el. Am plecat așadar drept spre Tlemcen, am urmat apoi drumul de coastă spre răsărit, ocolind orașele ocupate de castilieni, cum ar fi Oran sau Mers-el-Kebir, oprindu-mă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prietenia ce ne lega, uimirea, dar și durerea îndepărtării. Harun m-a introdus mai întâi în cort, apoi m-a prezentat lui Aruj ca pe un renumit poet și un diplomat, dar eu n-am înțeles motivul decât mai târziu. Corsarul vorbea ca un rege, în fraze scurte și hotărâte al căror înțeles aparent era banal, iar înțelesul ascuns, greu de prins. Astfel a evocat victoriile lui Selim otomanul și aroganța crescută a castilienilor, observând cu tristețe că soarele islamului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rudenia noastră. S-a întunecat la chip. — La Fès, eram pentru ei un chin. Aici, voi fi ocrotitorul lor. O săptămână mai târziu, eram cu toții la Jijil. Rămășițele familiei mele erau adunate la un loc, zece fugari sub acoperișul unui corsar. Cu toate astea, îmi aduc aminte de acele momente ca de o clipă de fericire rară, pe care aș fi prelungit-o din toată inima. ANUL MARELUI TURC 922 de la hegira (5 februarie 1516 23 ianuarie 1517) Eu, care peregrinam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pământ de pe care nu mă simțeam încă surghiunit. Dar se cuvine să spun în ce mod. Barbă Roșie prospera văzând cu ochii, la fel și Harun în umbra lui. Atacul împotriva orașului Bougie dăduse în cele din urmă greș, dar corsarul izbutise, în cele dintâi zile ale anului, să pună mâna pe putere la Alger, după ce-l ucisese cu propriul lui hanger pe fostul stăpân al orașului, în vreme ce acestuia i se făcea masaj la hamam. Algerul nu e, firește, la fel de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
puțin de o lună de la sosirea mea, Harun a venit într-o seară să-mi bată la ușă, însoțit de încă trei locotenenți de-ai lui Barbă Roșie, printre care un turc pe care-l salutasem la Bougie în cortul corsarului. Iscoditorul era serios ca un cadiu. — Avem un mesaj pentru tine din partea Înălțimii Sale Victorioase al-Qaim bi-amrillah. Era titlul pe care-l primise ca răsplată Barbă Roșie după ce-i tăiase beregata emirului Algerului. Îmi cerea să plec la Constantinopol pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
însuți. — Nu. Toți cei de față suntem războinici, în vreme ce tu ai îndeplinit deja misiuni de ambasador. Tu vei înfățișa mai bine totul, și asta e cu adevărat important: trebuie ca stăpânul nostru să apară ca un rege, nu ca un corsar. Am tăcut, scormonind după un pretext care să mă facă să scap de o corvoadă atât de primejdioasă, însă Harun mă hărțuia întruna. Glasul lui părea că vine drept din propria mea conștiință. — Nu ai dreptul să șovăi. Un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
expus într-o piață publică din Oran capul tăiat al lui Aruj Barbă Roșie, ucis de castilieni, care-și plimbau macabrul trofeu din port în port. După ce ne-am instalat, am început să-i povestesc lui Abbad amintirile mele despre corsar, vizita pe care o făcusem în tabăra lui, solia pe care o îndeplinisem în numele lui la Constantinopol. Deodată, însoțitorul meu îmi făcu semn să cobor vocea. — În spatele tău, îmi șopti el, sunt doi marinari sicilieni, unul tânăr și celălalt bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de importantă. Nu îți pot spune mai mult, căci taina aparține Sfântului Părinte și doar el o va putea dezvălui când va socoti necesar. Dar să nu crezi că aventura dumitale se datorează doar întâmplării sau simplului capriciu al unui corsar. Stătu un pic pe gânduri: Nu vreau să spun astfel că bravul Bovadiglia a brăzdat mările în căutarea dumitale. Nici vorbă. Numai că el știa ce fel de tip de maur ar trebui înfățișat Sfântului Părinte: un călător, un cărturar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Piața Romană. Am luat-o direct într-acolo. Cum peste drum era „Katanga“, am traversat și am intrat să ne mai dezmeticim cu o cafea. Nu mergeau totuși cafelele înainte de masă, așa că am luat câte două „Jamaica“. Romul acela cu corsarul cu eșarfă roșie, chior și privind spre o insulă cu palmier, pe fundalul unei etichete galbene care la a doua cinzeacă te face deja să simți chemarea nisipurilor cu enigmaticele mulatre gata să-ți atârne ghirlande de orhidee în jurul gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]