1,171 matches
-
de teste, în timp ce șobolanul nu reușește deloc, cu excepția hazardului, după același antrenament. Concluzie În afară de diferențele cantitative, în privința volumului creierului în raport cu corpul, există, de asemenea, numeroase diferențe „calitative”, de constituție a creierului. De exemplu, în comparație cu o vertebrată primitivă de talie similară, cortexul frontal (care face posibilă gândirea) al cimpanzeului este de 60 de ori mai mare, în timp ce al ființei umane este de 150 de ori mai mare. Hipocampul (esențial în procesul de memorare) este cu 150% mai mare la cimpanzeu și de
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
enzimă reglatoare ce înlătură excesul de acetilcolină, un neurotransmițător foarte important. Or, în cazul șobolanilor care fuseseră folosiți în experimente de soluționare a unor probleme, cercetările au indicat că activitatea enzimei era mai semnificativă în creier, mai cu seamă în cortexul occipital (vizual). Această descoperire i-a condus pe Rosenzweig și pe colegii săi să creeze medii diferite pentru creșterea șobolanilor. Știind că mediul de creștere standard este o cușcă de mici dimensiuni, prevăzută cu un biberon de apă pentru trei
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
scară, roată etc.), schimbate în fiecare zi; hrana și apa le-au fost asigurate în permanență. Creierul șobolanilor ce au fost crescuți între 4 și 10 săptămâni în acest mediu îmbelșugat prezintă diferențe în raport cu al celor crescuți în medii sărace: cortexul cerebral are o greutate mai mare și este mai dens, activitatea enzimelor (colinesteraza și acetilcolinesteraza) este mai ridicată, iar celulele gliale (care hrănesc neuronii) sunt mai numeroase. Toate aceste cercetări atestă extrema importanță a stimulărilor precoce. Concluzie După aceste studii
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
deprinderi senzorio-motorii necesită un timp considerabil, uneori chiar mii de ore; este cazul șofatului, al cântatului la un instrument muzical sau al practicării unui sport. Pentru mai multe detalii Blancheteau, M., L’Apprentissage animal, Mardaga, Bruxelles, 1982. Llinas, R.R., „The Cortex of the Cerebellum”, Progress in Psychobiology, Scientific American, Freeman and Company, San Francisco, 1975. Thomson, R.T., „The Neurobiology of Learning and Memory”, Science, 1986, pp. 941-947. Tolman, E.C.; Honzik, C.H., „Introduction and Removal of Reward, and Maze Performance in rats
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ridurile și îmbătrânirea prematură, precum și malformațiile vasculare („coaja” vaselor și a organelor). Studiul creierului (autopsia după deces sau radiografiile) pune în evidență numeroase diferențe, dar în special... ...caracteristici anatomice [...] care ar explica parțial talentele muzicale ale persoanelor cu sindromul Williams: cortexul auditiv primar (lobul temporal) și regiunea auditivă adiacentă, planum temporale [...] sunt mai voluminoase decât în mod normal [...]. În plus, planum temporale este în mod normal mai voluminos în emisfera stângă [sunetele limbajului] decât în cea dreaptă, dar la unele persoane
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
de captare. Acestea (un fel de yale) rețin doar moleculele odorante specifice, la fel cum yalele nu se deschid decât cu anumite chei. Legătura unei molecule cu mirosul și receptorul declanșează un semnal bioelectric ce este comunicat bulbului olfactiv, apoi cortexului olfactiv pentru recunoașterea mirosurilor, la fel ca „formele” obiectelor. Richard Axel (1995) și Linda Buck au obținut în 2005 premiul Nobel pentru identificarea genelor chemoreceptorilor, „yalele” mirosurilor. Ei au descoperit că, dintre cele 30 000 de gene umane, 1 000
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
s-a dezvoltat ideea că trezirea este declanșată de hipotalamusul posterior (deoarece leziunea provoacă letargie), iar somnul de hipotalamusul anterior. Continuarea cercetărilor (Jouvet, 1995; Valatx, 1998) duce la descoperirea existenței rețelelor de neuroni excitați sau inhibați de numeroșii neurotransmițători. SCHEMĂ Cortex Creier perceptiv Talamus GABA - Dopamină + Histamină + Bulb olfactiv Arginina + Cerebel VIP - Centrul somnului Glicină - Hipotalamus anterior Puntea lui Varolio Ceas biologic Centrul trezirii Bulb rahidian Centrul suprachiasmatic Hipotalamus posterior Activare Inhibare Formațiune reticulară Centrul somnului paradoxal Măduva spinării Denumirea neurotransmițătorilor
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
adevăr apariția atunci când durerea, mânia sau frica încetează. Așadar, „trădându-l” pe Panksepp, putem considera că, în general, dorința ființei umane corespunde nevoilor hedoniste ale filosofilor și căutării plăcerilor. Sistemul mâniei (furie, agresivitate etc.) a fost descoperit cel dintâi. Ablațiunea cortexului la pisică (Magoun, 1954, apud Magoun, 1960) și a bulbului olfactiv la șobolan sau stimularea electrică a anumitor regiuni ale sistemului limbic declanșează la animal o stare de mânie de o violență intensă (numită „turbare”), ce culminează cu omorârea semenilor
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
semenilor din jur, acesta fiind și cazul celebrilor șobolani „ucigași” (Karli, 1971). În condiții normale, incitatorii naturali sunt iritarea (răni, durere) și frustrarea. Reacțiile corespondente sunt atacul și lupta, care implică, mai ales în cazul animalelor, mușcături. Unele stimulări ale cortexului (olfactive la șobolan, cu siguranță vizuale la om) modulează și inhibă reacțiile paroxistice de turbare pentru a produce mânia sau ceea ce numim agresivitate. Concluzie Cortexul, sediu al deprinderilor sociale și morale, este dezinhibat de anumite substanțe, cum ar fi alcoolul
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
sunt atacul și lupta, care implică, mai ales în cazul animalelor, mușcături. Unele stimulări ale cortexului (olfactive la șobolan, cu siguranță vizuale la om) modulează și inhibă reacțiile paroxistice de turbare pentru a produce mânia sau ceea ce numim agresivitate. Concluzie Cortexul, sediu al deprinderilor sociale și morale, este dezinhibat de anumite substanțe, cum ar fi alcoolul. Pe de altă parte, personalitatea individuală se vede minimizată, chiar abolită într-un grup. Această acumulare de mecanisme ale dezinhibării explică apariția violențelor în cazul
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Dar examinarea cazurilor clinice de către neurologii Antonio și Hanna Damasio (Damasio, 1995), în consens cu teoriile cognitive, demonstrează interacțiunea rațiunii și a emoției. Punctul de plecare al teoriei lui Damasio e studierea unui tânăr (Elliot) care, în urma unei leziuni a cortexului frontal, nu mai simțea nici o emoție, fiind rece și detașat chiar și atunci când i se puneau întrebări cu caracter personal. Deși testele indicau că inteligența sa era normală și era perfect la curent cu actualitatea, viața sa era un dezastru
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
-și orice simț al moralității. Reconstrucția în imagerie cerebrală a creierului său pe baza craniului conservat a arătat că leziunea ocupa mai mult sau mai puțin aceeași regiune frontală ca la Elliot, fiind localizată în zona ventrală și mediană a cortexului frontal. Concluzie Damasio a concluzionat că această regiune a cortexului frontal atribuie cunoștințelor valori emoționale și permite asumarea riscului și a responsabilității, întâlnindu-se astfel cu superegoul lui Freud și cu valorile deprinderilor sociale. Pentru mai multe detalii Damasio, A
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
creierului său pe baza craniului conservat a arătat că leziunea ocupa mai mult sau mai puțin aceeași regiune frontală ca la Elliot, fiind localizată în zona ventrală și mediană a cortexului frontal. Concluzie Damasio a concluzionat că această regiune a cortexului frontal atribuie cunoștințelor valori emoționale și permite asumarea riscului și a responsabilității, întâlnindu-se astfel cu superegoul lui Freud și cu valorile deprinderilor sociale. Pentru mai multe detalii Damasio, A., L’Erreur de Descartes, Odile Jacob, Paris, 1995. 89. Autoritarul
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
spectaculoasă a creierului uman. Una dintre cele mai recent invocate este gena HAR1F (human accelerated region 1 forward), despre care se sugerează că ar fi activă la locul potrivit și la timpul potrivit pe parcursul dezvoltării creierului, pentru a susține expansiunea cortexului cerebral la specia umană. Această genă a experiențat modificări la nivelul a 18 baze din 118 în ultimele 6 milioane de ani, în condițiile în care rata de mutație acceptată ar fi de mai puțin de o astfel de bază
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
este foarte activă între a doua și a cincea lună din perioada prenatală, la nivelul creierului în dezvoltare al embrionului uman. Cercetătorii sugerează că ARN-ul transcris din gena HAR1F are o funcție reglatoare, controlând producția de proteine în dezvoltarea cortexului; se speculează că o modificare la nivelul acestor capacități reglatoare ar fi dus la expandarea cortexului cerebral uman. Gena este doar una dintre cele 10 gene-candidate propuse în ultimii 4 ani (Pennisi, 2006). Una dintre strategiile de căutare a unor
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
în dezvoltare al embrionului uman. Cercetătorii sugerează că ARN-ul transcris din gena HAR1F are o funcție reglatoare, controlând producția de proteine în dezvoltarea cortexului; se speculează că o modificare la nivelul acestor capacități reglatoare ar fi dus la expandarea cortexului cerebral uman. Gena este doar una dintre cele 10 gene-candidate propuse în ultimii 4 ani (Pennisi, 2006). Una dintre strategiile de căutare a unor asemenea gene-candidate a inclus identificarea acelor gene care s-au bucurat de o așa-numită selecție
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
2003) au confirmat aceste date, sugerând că modificările țin mai degrabă de intensificarea expresiei genice; rezultate similare a obținut și un alt grup condus de Cáceres (Cáceres et al., 2003), care a arătat că din 91 de gene exprimate în cortexul cerebral la om, cimpanzeu și macac, 80% au devenit mai active la specia noastră. Unul dintre motivele pentru această intensificare a expresiei genice ar fi, din punctul de vedere al lui Sikela sau Eichler, prezența în genomul uman a unor
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
ale unui segment de doi exoni (care codează un domeniu al unei proteine DUF1220, de asemenea, cu funcție deocamdată necunoscută) este prezent în diferite locații în genomul uman, în aproape 24 gene diferite, active mai ales la nivelul neuronilor din cortex. Așadar, mecanismul duplicației pare să joace un rol important în emergența unor gene noi. Un alt mecanism evolutiv pare să fi fost înlocuirea unui fragment al unei gene cu o parte aparținând altei gene. De exemplu, gena SIGLEC-11, prezentă și
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
allocortexul, porțiunea cea mai veche a scoarței cerebrale, format din circumvoluția hipocampului, lobul piriform cu uncusul și lobulul; juxtacortexul este un al doilea inel de substanță cenușie corticală, care face tranziția între allocortex și neocortex format pe fața internă din cortexul cingulat (girus cinguli) și anterior de lobul orbito-insulo-temporal, iar posterior de presubiculum; structurile subcorticale principale ale sistemului limbic sunt: amigdala; hipocampul; nucleii septali. Sistemul limbic are conexiuni numeroase cu structurile învecinate în mod deosebit cu talamusul, hipotalamusul și formația reticulată
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
subcorticale principale ale sistemului limbic sunt: amigdala; hipocampul; nucleii septali. Sistemul limbic are conexiuni numeroase cu structurile învecinate în mod deosebit cu talamusul, hipotalamusul și formația reticulată, iar acesta nu reprezintă exclusiv proiecția aferențelor olfactive, limitată la tuberculul olfactiv, a cortexului piriform, periamigdalian sau a nucleilor corticomediali ai amigdalei. Restul cortexului și formațiilor subcorticale ale sistemului limbic au funcțiuni legate de reglări viscerale și vasculare complexe, supraordonate, în raport de hipotalamus precum și rol în producerea expresiilor vegetative: reacții motorii viscerale; hipertensiune
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
Sistemul limbic are conexiuni numeroase cu structurile învecinate în mod deosebit cu talamusul, hipotalamusul și formația reticulată, iar acesta nu reprezintă exclusiv proiecția aferențelor olfactive, limitată la tuberculul olfactiv, a cortexului piriform, periamigdalian sau a nucleilor corticomediali ai amigdalei. Restul cortexului și formațiilor subcorticale ale sistemului limbic au funcțiuni legate de reglări viscerale și vasculare complexe, supraordonate, în raport de hipotalamus precum și rol în producerea expresiilor vegetative: reacții motorii viscerale; hipertensiune; dilatarea pupilei; inhibiția respirației; inhibiția expresiilor somatice (vocalizarea emoțiilor). Sistemul
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
conferită, așa cum s-a demonstrat experimental, de structuri ale sistemului limbic. Aferențele senzoriale specifice concomitent datelor și generalizărilor ajung de la talamus la hipotalamus (în zona corpilor mamilari), unde sunt din nou proiectate spre nucleul talamic anterior și se continuă în cortexul cingulat. Există date, că această formațiune intervine în conferirea coloritului afectiv subiectiv al comportamentelor emoționale: de furie; alimentar. Distrugerea la șobolancele-mamă (experimental) a zonelor corespunzătoare girusului cingulat, iar la om (accidental) face ca acestea să nu mai acționează, când viața
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
în conferirea coloritului afectiv subiectiv al comportamentelor emoționale: de furie; alimentar. Distrugerea la șobolancele-mamă (experimental) a zonelor corespunzătoare girusului cingulat, iar la om (accidental) face ca acestea să nu mai acționează, când viața progeniturilor este în pericol. Stimularea electrică a cortexului cingulat produce la masculi doar erecția, iar ablația girusului suprimă reacțiile de furie. Alte structuri decât girusul cingulat mai intervin în organizarea acestor acte comportamentale fundamentale. Încât, după ablația bilaterală a lobilor temporali, maimuțele prezintă un comportament bizar: le dispare
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
reprezintă zone a căror stimulare este indiferentă; cercurile mari zone a căror stimulare generează plăcere (nucleii amigdalei, hipotalamus și tegmen mesencephali în porțiunea medială), iar cele mici zonele a căror autostimulare este evitată (porțiunea laterală a hipotalamusului, a mezencefalului și cortexul entorhinal). Invers, dacă electrozii sunt plasați în zone a căror stimulare are efect pedepsirea (neplăcerea) animalului, acesta evită constant și îndărătnic autostimularea. Dacă experimentatorul practică el, însuși, o stimulare prelungită peste 24 de ore, animalul se îmbolnăvește grav și moare
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
influența dominantă a mediului asupra individului reprezentat prin comunitate (sacrificarea masculilor în războaie și/sau de ce femela își apără cu prețul vieții puiul, deși în absența ei, acesta oricum ar muri fără intervenția comunității etc.) Faptul, că spre deosebire de neocortex, zonele cortexului limbic au o activitate relativ-redusă neproducând efecte evidente la stimularea directă, pare a se datora poziției intermediare, pe care acestea o ocupă ca zone de asociație între restul cortexului și zonele subcorticale ale sistemului limbic, ce au rolul de a
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]