739 matches
-
într-o oglindă, a umbla după cadouri pentru cei dragi din țară... Când este vorba de cumpărături, au femeile un talent de a le plăcea ceva și a se răzgândi apoi, în ultimul moment... Pentru mine, recunosc, era o adevărată corvoadă să le însoțesc la cumpărături. Credeți, cumva, că Ana mai era bolnavă când ne lăsam antrenați în jocul periculos al achizițiilor prin vadurile comerciale indiene? Aș! Era cea mai sănătoasă și energică femeie din lume! Din fericire! Mărunțică și plinuță
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
seară. Se săturase, se plictisise de acest ritual interminabil. Pentru „treaba” asta nu mai avea răbdare... La sfârșitul anului în care (azi, 12 martie 1991) scriu rândurile de față se vor împlini zece ani de când mama a scăpat de această corvoadă. Pe care, iată, se pare că am preluat-o eu. De la o vreme, nici mie nu-mi prea mai place să mă tot îmbrac, să mă tot dezbrac. Ce rost are? * Mamei nu-i plăcea să bolească, să stea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un străin. Cine știe? Poate că sufletul meu suferă acum transformări esențiale, independent de conștiința sau de voința mea. Obosit Sunt obosit. Nu pot să mă mișc. A trăi devine cu fiece zi mai complicat. Aș dori să scap de corvoadă. Vreau să mor. Mamă Într-o noapte, Aia s-a deșteptat la plânsul meu, tare și disperat. Puteam să mor de atâta gol interior, dacă ea nu mi-ar fi fost aproape. Dacă nu mi-ar fi dovedit că ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ne asuprea în fel și chip”. „Eu - îmi povestește mătușa Marința - m-am măritat cu Aurel al Dascălului, și-am scăpat”. Din cîte înțeleg, prin plecarea sa echilibrul s-a frînt. Viața mamei și-a mătușii Aneta a devenit insuportabilă: corvezi, bătăi pînă la sînge, înfometare. Cel mai greu însă a dus-o mama, fiindcă mătușa Aneta, pe atunci un „drac împielițat”, se pricepea s-o mintă și s-o înșele pe Mamuca, să sustragă lucrurile de care avea nevoie, să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un drum profesional pentru care făcusem numeroase eforturi și sacrificii. Crescusem în umbra cazărmilor, fără libertate, apăsat și în vacanțe de ideea comportamentului militar; mîncasem la cantină pîine neagră, marmeladă, untură, carne de oaie, mazăre, varză; executasem tot felul de corvezi de la măturatul aleilor la spălatul holurilor și veceurilor; învățasem materii pentru care nu aveam aptitudini (calculul logaritmic, de exemplu); participasem la aplicații dure, alergînd, într-o noapte geroasă de ianuarie, din Brașov pînă la Bod (12 km) „pentru a respinge
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
surprizele”. Totuși unul dintre ei își încheie articolul despre „clan” cu invitația de a urmări lucrările Congresului ca pe „ultimul spectacol al neostalinismului în Europa de Est”. Străinii așteaptă Congresul mai înfrigurați decît ziariștii români. Pentru ai noștri „marele eveniment” e o corvoadă: redactări de „cuvinte”, de „telegrame”, alte servicii. O singură satisfacție, probabil bancurile - numeroase în aceste zile - pe care le culeg și le colportează. Pe delegați îi compătimesc. Un program istovitor, o disciplină inflexibilă, o gimnastică făcută vrînd nevrînd în fața celor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
citit, cu patimă, cu devoțiune și lăcomie, tomuri peste tomuri de literatură, istorie, geografie, mitologie, arte plastice, lectura îmi modelase și organizase mintea și-mi deschisese orizonturi noi, așa că cei cinci ani de facultate n-au fost pentru mine o corvoada, ci o călătorie printr-o lume ce-mi devenise atât de familiară din cărți. N-am fost ceea ce se cheamă un tocilar, plutind cu eleganță peste cursuri, seminarii și examene, fiind luat la ochi de dascăli, chiar din primele luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în măsura în care unii oameni ai satului de atunci își exprimă satisfacția obținerii desființării instituției iobăgiei pe filele cărților bisericești în acele zile fierbinți, suficiente ca să ne arate bucuria de a se ști oameni liberi, eliberați de obligația aberantă a dărilor, a corvezilor, a podvezilor, din care nu mai puteau ieși de multe secole. Extragem din aceste sfinte file câteva însemnări referitoare la acest hotărâtor eveniment pentru viața Cârțâroșenilor noștri, așa cum le-am găsit, ele nefiind ordonate într-o succesiune cronologică ci așa cum
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
vechilor coloni După cum am mai arătat, anul 1848 a fost momentul crucial în care s-au concretizat dezideratele de secole ale țăranilor, hotârându-se atunci desființarea iobăgiei și împroprietărirea iobagilor fără vreo despăgubire din partea acestora, desființarea dijmelor, a dărilor și a corvezilor de tot felul. Bineînțeles că hotărârile Adunării de la Blaj acceptate în Dieta Transilvană din 6/18 iunie 1848, au fost primite cu bucurie și cu satisfacție și de iobagii de pe domeniile conților Teleky, care cuprindeau între altele și satele noastre
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
acum i sau scrisu sub No. (...) să dați știință Prefecturei multu până În 24 de ore ce cantitate de pastramă și cârnați uscați sar putea requisiționa din acest orașu”. Comisarul Holban de la Despărțirea a II-a scăpase relativ ușor de corvoada cârnaților uscați și a pastramei, pasând-o unui anume domn Buznea, „...ajutorul Primăriei (viceprimarul de acum, n.n.)” care „... a luat la cunoștință ca câtă cantitate de pastramă și cârnați uscați este În acest orașu spre a se requisiționa rămânând ca
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
când ambele mâini îi sunt complet libere. Chiar și omniprezentele rucsacuri și borsetele pe care le folosesc mulți dintre noi nu ne eliberează mâinile; ne ajută doar să ducem mai multe lucruri decât înainte. Oamenii sunt ca niște animale de corvoadă pe două picioare și mă uimește când constat cât de multe lucruri simțim că trebuie să avem asupra noastră peste tot unde mergem. Ultimul factor luat în considerare în studiul nostru a fost chioșcul propriu-zis, care avea o formă tipică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
BOB era chiar onorantă. Oamenii își alegeau colegi cu prestigiu profesional, dispuși să protejeze instituția. În învățământ la acest nivel nu se lucra cu activiști scoși din producție, ci cu persoane care rămâneau cu normă didactică întreagă și acceptau o corvoadă în plus, de obicei ca să nu vină alții sub care putea să fie mult mai rău. Profesorii din categoria celor cu care am lucrat aveau o singură politică explicită: aceea de a proteja exilul interior instituțional în fața presiunilor suprastructurii. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
alți studenți români, să spăl holurile și veceurile căminului o dată la două săptămâni, să fac de serviciu la cantină (spălat vase, curățat legume, debarasat mese), să fac de serviciu la poartă odată pe lună, inclusiv pentru studenții străini, scutiți de corvezi de acest tip. Aveam colegi străini foarte interesanți, prietenoși și exotici, mai ales cei refugiați din America Latină. România găzduia disidenți comuniști ai altor regimuri, mulți post-che-guevariști. Aveam colegi care, cu mici excepții, nu erau nici exotici nici prietenoși. Irakul și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
supraviețui din salariul de 2-300 de euro. Caută să plece iar în Vest sau caută angajamente în organizații și firme internaționale care plătesc bani de trăit din ei. Febra revoluționară sau măcar cea falansteristă se ostoiesc dramatic, orele devin o corvoadă „patriotică”, ședințele de catedră o abstracție, participarea la concursurile altora o imposibilitate de facto, ca și implicarea în schimbări curriculare și manageriale. Iar dumneavoastră știți bine că în Vest ziua de muncă în universitate are 8 ore și implică și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cu nimic mai bogat decît în clipa în care te-ai născut. A nu avea nimic pus deoparte nu este cu adevărat un țel. Privind astfel situația, rezultă că plata integrală a datoriilor în dauna economiilor se transformă într-o corvoadă care nu este în măsură să te încînte prea mult. Un țel adevărat poate fi să strîngi primii 30 000 de dolari sau primul sfert de milion, primul tău milion de dolari. Conștientizează bogăția viitoare începînd să economisești acum. Stabilește
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
războinice tind să dezlănțuie prăpădul, de data asta, nu numai pe câmpurile de luptă unde va trebui să trimitem tot ce avem mai scump și unde vom fi târâte și noi femeile, nu ca grațioase surori de caritate, ci la corvezile cele mai strivitoare și mai abjecte. Războiul total, războiul chimic - o grozăvie care întrece și cea mai fantastică imaginație și pe care numai cioclii omenirii îl pot dori - își va abate din văzduh gazele asfixiante și îndărătul câmpurilor de luptă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
sentimente, intuiție, iraționalitate, părtinire, sensibilitate, grijă (O. Dragomir, M. Miroiu, 2002, p. 302). În acest context, se face, de pildă, distincția între munca desfășurată în sfera publică, recunoscută social și recompensată salarial, și munca în sfera privată, receptată drept o corvoadă obligatorie în vederea reproducerii condițiilor vieții 5. Munca în sfera privată era, în familia tradițională, de tip patriarhal, pusă preponderent pe seama femeilor și avea o recunoaștere mai degrabă de tip negativ (o remarcă hazlie spunând că munca femeilor în casele lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
În teoriile politice, în general, nu este recunoscută necesitatea emancipării în plan privat (evident, a celor care ar avea nevoie de așa ceva). Pur și simplu, o astfel de perspectivă nu este luată în discuție. Cine își asumă de bună voie corvoada unor munci repetitive, monotone și cu o finalitate elementară: conservarea vieții? Este preferabil să consideri că viața merge de la sine, că există o forță vitală ce determină ca amănuntele de fiecare zi să se armonizeze. Constatarea că există nevoi imediate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
revine mamelor; tații își permit să-și neglijeze copiii sau să-i trateze drept secundari în raport cu alte aspecte considerate mai importante în viața lor (legate de carieră, viața personală etc.). În virtutea dragostei materne, se subînțelege asumarea de către mame a tuturor corvezilor domestice (așa-numita muncă din dragoste). Cum ar spune B. Russell, premisele sunt adevărate, concluzia este adevărată, dar întemeierea se bazează pe un raționament greșit. În fapt, se intercalează tacit un raport de putere. Este convenabil ca altcineva să-ți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
esteticii, mitul frumuseții, un nou pat al lui Procust, similar corsetelor victoriene sau cutumei chineze a legării picioarelor, este emblema legii profitului (pentru industria cosmetică, publicitate, modă) și a puterii instituțiilor patriarhale (Wolf, 1997, p. 13), decise să înlocuiască nesfârșita corvoadă domestică cu corvoada siluetei, dietei, machiajului. În ciuda multiplelor oferte educaționale, economice, culturale, o „realitate privată colonizează conștiința feminină” (Wolf, 1997, p. 16), obligată să-și reconstruiască identitatea (fizică în primul rând) într-o manieră la fel de represivă ca înainte. Cenzura familiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
un nou pat al lui Procust, similar corsetelor victoriene sau cutumei chineze a legării picioarelor, este emblema legii profitului (pentru industria cosmetică, publicitate, modă) și a puterii instituțiilor patriarhale (Wolf, 1997, p. 13), decise să înlocuiască nesfârșita corvoadă domestică cu corvoada siluetei, dietei, machiajului. În ciuda multiplelor oferte educaționale, economice, culturale, o „realitate privată colonizează conștiința feminină” (Wolf, 1997, p. 16), obligată să-și reconstruiască identitatea (fizică în primul rând) într-o manieră la fel de represivă ca înainte. Cenzura familiei, societății din epocile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
poate fi observată o atitudine conservatoare, funcționarii publici sunt extrem de precauți privind operarea unor modificări în acte24. Se instituie un adevărat lanț al condiționărilor implicite, anumite acte sunt necesare în vederea eliberării altora. Privite din afară, aceste demersuri fac parte dintre corvezile obișnuite ale oricărui cetățean. Doar că, din perspectiva unei persoane al cărei timp este oricum diminuat prin asumarea tuturor responsabilităților creșterii unui copil, implicarea în procedurile birocratice este receptată drept un mecanism de culpabilizare. Toate neplăcerile au loc doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acea epocă a vieții mele -, altfel spus, lucrări distribuite de editurile de stat, care înlocuiau editurile și pe editorii liberi de altădată. De-a lungul acelor ani, datorită cunoștințelor mele de limbi străine, am reușit să rămân în afara obligațiilor și corvezilor la care erau supuși salariații. În schimb, îmi revenea sectorul aprovizionării, cu atât mai mult cu cât era nevoie de timpul și de libertatea de a-l organiza cât mai bine, pentru a putea sta la coadă. Locuiam în fața pieței
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
sfatul moșului Apostol, să mă înscriu la liceu, în particular. Experiența Cosmești mi-a încheiat-o notarul, om ciudat de nedrept, și iată-mă la Ungureni, de acum telefonist cu experiență. Pe atunci actele de stare civilă erau o adevărată corvoadă. La un certificat de naștere se scriau două pagini mari de registru iar registrul era în trei exemplare, solicitantul primind o copie pentru care iar se scria dar se luau și bani. Eu scriam iar banii îi lua notarul Gheorghe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
voie să vorbiți cu nimeni și nici între voi; nu aveți voie să părăsiți baraca; la closetul din spatele barăcii veți merge numai însoțiți de unul dintre noi; nu aveți drept la scrisoare, pachet și vorbitor; veți face numai voi doi corvezile brigăzii; dacă nu faceți norma, veți primi rația de mâncare redusă etc. Sunt menționate bătăi cumplite în jurul lui 15 iulie 1951, la care au participat toți brigadierii și pontatorii. După modelul preluat din Pitești, s-a găsit și un pretext
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]