450 matches
-
de stropi de salivă din gura lui, ca o ploaie deasă. E sfârșit de februarie, au trecut două luni de la intrarea țării În Uniunea Europeană și Antoniu nu mai doarme nopțile, visează cu ochii deschiși niște poieni ciudate mirosind a fân cosit, nu mai simte frigul și nu-i prea mai arde să cerșească la gura metroului. Kawabata seamănă cu un ogar bătrân pe care nu-l mai ascultă picioarele. Mai nou se teame să rămână singur. Se plânge că vine ,,nenorocita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
situație tensionată.E dificilă,dar nu și incorigibilă. Are sentimentul că Jan n-a încercat mai mult...Văd că-ți place poezia. -Da.Imi plac versurile lui Minulescu din „Turism”:” O fată și-a pierdut cămașa/Prin fânul de curând cosit,”... -”Și-acum în poarta casei s-a proptit/Să-și mai arate-o dată sânii goi”,continuă Nic... -”Și trupul rumenit de soare/Turiștilor înfometați/ De farmecul unei idile trecătoare...”,încheie Alinta.Imi place Sorescu: „Auzi?In fiecare fir de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
micul dejun la ora 9.00 și cina la ora 18.00. În fața mănăstirii, unde m-am cazat, se află o altă alee cu trandafiri. În partea dreaptă, la ieșirea din lăcaș, era amenajat un spațui verde, cu iarbă proaspăt cosită, unde erau așezate două mese din lemn, și scaune de forma unor băncuțe. Pentru prima zi, Îmi luasem mâncare de acasă. Am adus sacoșele din mașină, le-am așezat pe una din mese și am pregătit un prânz rece: șnițele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pârguiau, ca și prunele, de altfel. De culoare albastru Închis, cărnoase, ușor acrișoare, prunele mi-au făcut cu ochiul. Am cules câteva mai coapte și le-am mâncat mai apoi, la umbra unui măr, stând pe o grămăjoară de iarbă cosită. Doamne! Pe unde n-am hălăduit cu gândul! Câte amintiri nu m-au copleșit. Privind merele verzi roșietice, n-am putut să nu-mi amintesc de Adam și Eva, de neprihănirea lor până au fost ispitiți să muște din aceste
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
muncă? Noi...și arătă spre frate-său, Dondonel, căutăm de muncă. Unul din gospodari, bucuros a răspuns: -Despre asta ne frăsuiam cu vecinul, și am hotărât să ne ajutăm. Am auzit vorbă că vin ploile și avem fân pe câmp, cosit și necosit; așa că, dacă sunteți interesați, vă primim cu dragă inimă. Astfel cei doi frați, s-au înțeles cu unul din gospodari, și au pus la cale ce trebuie să facă începând cu ziua următoare. Ziua era pe sfârșite, soarele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
trezit cu îndemnuri grăbite, reproșând că seara nu mă dau dus la culcare din cauza cărților iar dimineața mă scol când soarele este deja de o prăjină. Urma să mă pregătesc pentru momentul când vine tata de la câmp cu fânul proaspăt cosit și trebuia să dau o mână de ajutor. Cu patru luni în urmă împlinisem doisprezece ani, vârsta când cea mai bună companie a mea era cartea delectându-mă cu cele mai frumoase povești cu fete de împărați și Feți frumoși
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
reintrat în torpoarea orașului cu asfaltul topit, am primit un telefon vesel și fericit de la Rodica. Abia aștepta să ne reve dem. Și ne-am și revăzut a doua zi, prin Ciș migiul năpădit de frunziș gras, cu iarba proaspăt cosită. Ne plimbam de mână, când - nu mă-ntre bați de ce - am început să-i povestesc toată aventura mea din tabără, în detaliu, de parcă i-aș fi povestit-o vreunui amic la o halbă de bere. A ascultat absolut tot, albă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
vrea să meargă în Mamaia, nu vrea decât să fie împreună, se sufocă la gândul că nu o să-l mai vadă; fuge acasă și se întoarce veselă. Și el se săturase de hotel boschet. În seara precedentă au găsit iarba cosită și a avut tot timpul o stare de disconfort. Îl prinde apăsat de mijloc. Merg pe străduțe lăturalnice, pierzându-se în labirintul veșnic încărcat cu verdeață în acest anotimp. El nu înțelege ceva și pe drum o interoghează ținând-o
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
gând, în care colț din buză-ncet îți gust. gura ta, de-acuma are gustul toamnei, iz de must. Iu al meu, e toamnă, dară! Te iubesc și te-am iubit! stau ciorchinii-n vii povară îmi respiră-a fân cosit și-mi adie a răcoare ... și miresme-n ceruri suie. pielea ta-i de vină, oare, de în fiecare searăîmi miroase a gutuie? Antologia Esențelor 190 nici sf dar nici dramă nu-i așa că-i ciudat nu-i așa că e
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
prima dată pe Tamara - ca să-i dau un nume de aceeași culoare cu cel real - avea cincisprezece ani și eu eram cu un an mai mare. Locul era aspru, dar Încântătorul peisaj de țară (brad negru, mesteacăn alb, turbării, câmpuri cosite și pământ arid) se afla chiar la sud de St. Petersburg. Un război continua undeva, departe. Doi ani mai târziu, acel banal deus ex machina, Revoluția Rusă, a izbucnit silindu-mă să părăsesc acel decor de neuitat. De fapt, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
morari beți Să descălecăm în scaeți, Ci suntem de viță mare, De boieri de lângă mare Unde soarele răsare. Ne dați scaun de argint Să descălecăm pe pământ, Să ne întindeți covoare Să descălecăm în pridvoare, Cailor le dați fân bun Cosit când este mai bun La Sân George în ajun, Fân cu roua neluată, Cu floarea nescuturată, Strâns în zi de sărbători De două fete surori, Caii noștri de-or mânca Din capete n-or mișca, Caii noștri de vor bea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lui Iisus a fost bobul de grâu. Unii cred în Dumnezeu doar când mănâncă ciuperci, ori zboară cu avionul. Chiar și seninul Acropole e o însumare de golgote. Nu pot lega mirosul de rai decât cu cel al fânului proaspăt cosit. Dacă te are trecut pe listă, Diavolul te pescuiește și din mănăstire. Iisus ne-a promis iubire, nu belșug. Să fie relația om - divinitate sintaxă sau mister? Doar două lucruri mă apasă : cerul și pământul. Și cel mai amărât suflet
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dintre inimi rămâne de prisos. De regulă, iubirea este o rană. Cu sau fără pansament. A ajuns, iată, și iubirea în marea groapă cu var a sentimentelor. Are și iubirea cota ei de frig. Iubirea are parfum de fân proaspăt cosit. Îmbătrânește și inima. Dar dorințele ei rămân adolescentine. În iubirile mari și egoismul se află la aceleași cote. Iubirea nu mai este marcată de fascinația unicatului, ci de cea a varietății. Cândva, dragostea era ca vărsatul de vânt. Nu te
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
anulează dreptul omului de a comite greșeli nepedepsite. Cei responsabili transformă viața din dar în datorie. Gardienii îi păzesc pe demnitari și pe infractori. Insomniile pot duce spre marea creație. Ori spre nevroză. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt cosit. Sau de bălegar. Plictisit de capriciile inteligenței, omul modern începe să aibă nostalgia instinctelor. O carte valoroasă poate submina deliciile apatiei. Am nevoie de o pisică. Fiindcă prea multe răzătoare îmi flenduresc gândurile. Regimul alimentar sever te ajută să nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în cer. Indiferent de sexul îngerilor. Democrația autentică anulează dreptul omului de a comite greșeli nepedepsite. Cei responsabili transformă viața din dar în datorie. Insomniile pot duce spre marea creație. Ori spre nevroză. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt cosit sau de bălegar. Plictisit de capriciile inteligenței, omul modern începe să aibă nostalgia instinctelor. O carte valoroasa poate submina deliciile apatiei. Am nevoie de o pisică, fiindcă prea multe rozătoare îmi flenduresc gândurile. Trăim din neliniști și extaze. Bețivii și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Din marginea șoselei ce purcede spre culmile Repedii, îmi trimite un zâmbet obosit fostul Han din Bucium, în foișorul căruia Mihai Eminescu, sosit aici de multe ori împreună cu familia Micle, a petrecut nopțile dormind pe un braț de fân proaspăt cosit. Într-una din seri, pe una din scândurile foișorului, a scris prima strofă din poezia “Mai am un singur dor”. Apoi, cred că tot în acele nopți de vrajă, în sufletul său au răsărit și s-au șlefuit versurile poeziei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
drăguță și de o bunătate extremă, care câțiva ani mai târziu avea să se mărite cu un dobitoc sinistru. Era vara lui 1967. Ea Îl ținea de mâini și Îl rotea În jurul ei, apoi se prăvăleau amândoi În iarba proaspăt cosită. Michel se ghemuia la pieptul ei cald; Brigitte purta o fustiță scurtă. A doua zi, erau acoperiți cu bășicuțe roșii, cu pielea urzicată de mâncărimi cumplite. Trombidium holosericum, numit și rujet, e foarte răspândit, vara, pe pajiști. Are un diametru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
opream în loc. Case cu poteci sub iarbă se tupilau pe margini. Adia slab parfumul florilor de păr. Clătinîndu-se în aer, petalele lor îmi mureau pe umeri. Urma, după livadă, o pajiște; odată cu amețitorul val al amintirilor, mă împresura mireasma fînului cosit. Începeau a năvăli în mine imbolduri de dragoste. Venite la cursuri mai devreme decît băieții, colegele mele ocupau locuri în față. Pe noi graba asta nu ne stingherea căci, urmînd s ascultăm prelegeri monotone, puteam să ne zgîim la ele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
decît Își Închipuiseră În copilărie, altfel decît În cărțile lui Walter Scott și William Gillmore Sims. Au văzut că groapa nu era nici clară, nici mică și nici În frontul principal, iar cîmpia nu era verde, nici Îngrădită, nici iarba cosită. Dogoarea tremurătoare a amiezii strălucea peste pămîntul veșnic și nesfîrșit, peste lanul răscolit cu brutalitate, transformat Într-un morman de vreascuri, iar cu fiecare cîmpie, cu fiecare viroagă, povîrniș sau vad, pămîntul Înainta Într-o zvîrcolire brutală, dulce, nesfîrșită. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
întins pe pieile de oaie neargăsite și am privit cerul. Ciudat, aici soarele nu mai purta masca tip capac-de-canal. Pe deasupra mea treceau în zbor razant cintezoi și rândunele. Din cauza putorii de oaie, cu greu mai puteam simți mireasma de fân cosit. Dar era bine și așa. Mi-am adus aminte că, înainte de plecare, trecusem pe la madam Grosu, la casa de oaspeți a Universității. Îmi dăduse un plic roșu din partea evoluționistului, care decolase spre Paris. L-am scos nerăbdător din rucsac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
alergat după căruță bocind. Era clar că cineva, probabil un copil, murise de curând, poate chiar În timpul scurtei furtuni care vă alungase din pădure. Nici chipul, nici corpul celui mort nu se vedeau de jos, erau probabil scufundate În iarba cosită, iar loitrele căruței erau foarte Înalte. Ceva ți se păru ciudat În momentul În care bărbatul, bocind și el, dar scoțând un fel de răgete, ridicole și nemuzicale, se Întinse pe spate lângă cel mort. O auziseși pe femeie strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ai și lovit-o cu cotul pentru a-i arăta ce se Întâmplă, a privit absentă spre căruță. Bărbatul continua să plângă cu vocea lui ridicolă și-l obligă pe copilul din car să se culce la loc În iarba cosită. După asta femeia a Întors spre tine fața ei anormală, se vedea acum clar că plânsul ei era fals, și ți-a spus: — Lasă, ce, crezi că-i prima oară? Ne prefacem și noi că plângem, ăsta-i melicu lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
detașat pentru doi ani În Algeria, Îl suplinești și pe urmă vezi tu dacă se mai Întoarce!“ etc. etc. Cât stătuse acolo În curte se simțise bine. Aerul de sub castan era răcoros, iar peluza pe care se așezase fusese proaspăt cosită și mirosul fânului Încă nestrâns În căpițe Îl Îmbătase. Tocmai se Întreba cine se ocupă de cositul fânului În curtea inspectoratului când se auzi strigat pe nume. Surprizele lui abia atunci Începeau.) „De când n-ai mai văzut-o pe Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
scrie ceva pe ea. Grințu crezu că inspectorul Îi scrie numirea ca suplinitor În satul X. De altfel nici el nu avea prea mult chef de vorbă, simțea, mai degrabă, nevoia să iasă din nou În aerul curat din curtea, cosită ca o fâneață obișnuită de munte, a inspectorului. Fu surprins când Stamatescu Îi spuse: — Dacă Într-adevăr te-ai hotărât să cauți urmele părinților tăi, du-te mai degrabă În satul G. din Ilfov. Ți-am scris aici o recomandare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Valman din Rm. Sărat, în 2011, este radiografia unei sensibilități exacerbate de interacțiunea cu un univers pe care poetul îl percepe ca fiind dominat de trei forțe: Dumnezeu, Femeia și Dobermanul politic, polarizând antinomiile care bântuie lăuntrul lui sufletesc (surâsul cosit de neliniști), pe de o parte, mereu revoltat împotriva nefirescului, simțit cu disperare în jur, într-o democrație purulentă, dar, pe de altă parte, hipersensibil la frumusețea feminină ale cărei date sunt omniprezente, elemente ale morfologiei acesteia fiind identificabile la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]