644 matches
-
relativ simplu", numai că "miturile poemului" sunt totuși complexe, "au mai multe învelișuri care la lectură întrețin misterul" acestuia. Din întregul comentariu se desprinde interpretarea călătoriei Luceafărului prin haosul cosmic și dialogul cu Demiurgul, când profesorul Simion punctează: "o viziune cosmogonică formidabilă în care intră văi haotice, izvoare de lumină, mai multe straturi de stele și ceruri suprapuse, goluri care se nasc de pretutindeni, mișcate, toate, de o sete care "soarbe" și prăbușite într-un adânc asemănător (asociere stranie) cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
într-o limbă străină, "operă densă, bogată, îndrăzneață" cum o caracterizează Mircea Eliade, ni se relevă și multe fapte care demonstrează marea întindere a lecturilor lui Eminescu. Sunt examinate aici temele lirice eminesciene: sentimentul duratei și timpul dramei existențiale, demiurgul cosmogonic, elementele sociale, ideile de filozofie și gnoză, aspecte ale artei și ale limbajului. Să adăugăm la acestea istoria și natura, politicul și economia, misterele creației, egiptologia și dreptul roman, filologia comparată și anatomia, sanscrita și științele oculte și vom obține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
organică”, după cum foarte fericit se exprimă. „Poetul - spune Călinescu în prefața ediției a doua a marii sale monografii - tindea să creeze un univers în semicerc, având ca orizonturi nașterea și moartea lumii.” Principiul generator al operei lui Eminescu este viziunea cosmogonică. Din tabloul ipotetic pe care-l dă G. Călinescu asupra datării aproximative a proiectelor poetului, reiese că era preocupat de cosmogonie încă din perioada prestudențească și că această preocupare a devenit dominantă în perioada vieneză, când atât formația sa intelectuală
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
hermeneutică fundamentală“8. Există în opera lui o repetare a faptelor, așa cum Hegel afirmă că „în Natură lucrurile se repetă la nesfârșit [...]. Dar această repetiție are un sens [...]. Ea singură conferă realitate. Sacralitatea unui anumit spațiu este dată de mitul cosmogonic. Spațiul prezintă urme ale întâmplărilor de la origini, acestea sunt hierofaniile („manifestări ale sacrului“). În Sacru și profan, Mircea Eliade afirmă că „spațiul nu este omogen, ci prezintă rupturi și spărturi; unele porțiuni de spațiu sunt calitativ diferite de celelalte [iar
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
tempore, ca mire etern și dezamăgit“13. Asemenea mănăstirii din pădure, și insula este un loc „sacru“, un loc retras, privilegiat, încărcat de simbolism, în care se poate manifesta fantasticul. Astfel, lacul cu insula din mijlocul lui amintesc de miturile cosmogonice proprii multor popoare, este un loc paradiziac, situat în afara timpului, un loc al reîntoarcerii mitice la origini, o altă „insulă a lui Euthanasius“. Eliade pornește, asemenea lui Mihai Eminescu, în Cezara, de la motivul insulei, deoarece aceasta, ca și în mitologia
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
întorc în stare adamică, paradiziacă.“15. În Imagini și simboluri, Eliade afirma că imaginea exemplară a oricărei creații este insula, iar apa simbolizează suma universală a virtuților; cufundarea în apă, simbolizeaza regresiunea în preformal, în vreme ce ieșirea din apă repetă actul cosmogonic al manifestării formale, așadar Dorina va săvârși atât regresiunea, cât și repetarea cosmogoniei. În existența sa onirică, ea va trece dincolo: „Dorina privi șirul acela de odăi, care parcă o despărțeau de un alt tărâm, fără tristețe. Încet i se
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
însă acestea nu sunt simultane în timp, ci succesive. Apariția succesivă face posibilă translația imaginară de la concret la fantastic, adică de la profan la sacru, pentru a se da impresia de întoarcere la origini, în punctul unic unde este posibilă creația cosmogonică ori literară (...). Asistăm la un proces treptat de depersonalizare: eroii nu sunt capabili de inițiative individuale, gesturile lor fiind comandate, inspirate“23. Conform clasificării lui Sorin Alexandrescu, există trei planuri temporale: al vilegiaturiștilor, „robiți clipei“, al Dorinei, trăind o „eternă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
semne constituie un ghid către o lume a esențelor. b) Oprirea timpului în: La țigănci, unde se întâlnesc o multitudine de teme și motive folosite în literatura fantastică a lui Mircea Eliade: obsesia timpului, anamneza (întoarcerea într-un timp mitic, cosmogonic), mica amnezie (lipsa memoriei, pentru a împiedica personajul să-și cunoască continuitatea și unitatea episoadelor vieții), marea amnezie (uitarea secretului întineririi biologice a personajului), relația text subtext, care apare în toate narațiunile fantastice și e concretizată în expresii care pot
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
sunt „semn al renașterii, ca orice floare, al contemplației prin sugestia de spațiu închis, de recipient al misterului, trandafirul este și floarea eroului mort, căci s-a născut din sângele lui Adonis, pe când acesta agoniza; moartea zeului reprezintă repetarea actului cosmogonic [...]. De asemenea, trandafirul mai este și simbol al labirintului, iar prin aceasta, imagine a misterelor, căci este floarea cu treizeci de petale, care ascunde, care învăluie“. Eliade transpune simbolul cu sensul său mitic, de renastere. Damian primește periodic un buchet
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
București), cel mai valoros volum al său, marile teme sunt iubirea și întoarcerea la origini, la „increat”, oglindirea în matricea feminină preformală. Aici se atinge nivelul maxim al unei formule poetice neomoderniste ca substanță și postmoderne ca structură, în poeme cosmogonice și (pseudo)autobiografice mozaicate, livrești (Șocul oxigenului, Veneția, Terra ballerina), unde este proiectată, cu aceeași tehnică a sugestiei sau a construcției oximoronice (Ion Pop), viziunea metamorfozelor lumii interioare și exterioare. SCRIERI: Istm, Cluj, 1971; Tobele fragede, Cluj-Napoca, 1978; Copacul cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
ăBeaumont-en Auge, 1749-Paris, 1827). Astronom, matematician și fizician. Autor al unor lucrări referitoare la mecanica cerească ămișcarea Lunii, a lui Jupiter, viteza de rotație a inelului lui Saturn etc.) și la calculul probabilităților. Este celebru, mai ales, pentru ipoteza sa cosmogonică ă1796), potrivit căreia sistemul solar s-ar fi format dintr-o nebuloasă în rotație. LAVOISIER, ANTOINE LAURENT ăParis, 1743-Paris, 1794). Chimist. Unul dintre creatorii chimiei moderne; i se datorează nomenclatura chimică, cunoașterea compoziției aerului și a apei, descoperirea rolului oxigenului
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
folclorice românești. Fără a plăti tribut exagerărilor tracizante și utilizând subiecte preluate îndeosebi din lucrările lui Georges Dumézil, aceste studii sunt centrate mai ales pe riturile de inițiere (identificate în colindele de fecior și în cântecul epic), precum și pe modelele cosmogonice identificate în legendele populare. Modificarea de perspectivă metodologică este evidentă în Mitos și epos (1985), unde sunt dezbătute concepte fundamentale, precum acelea de mit, gen literar, transformare narativă și inversiune simbolică, într-o tehnică de cercetare amintind îndeosebi de antropologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
în probe urmărește atingerea formei umane fără cusur, după exemplul Întemeietorilor care au zămislit lumea așa cum o știm, supusă uzurii prin trecere. „Omul nu face decât să repete actul Creației; calendarul său religios comemorează pe durata unui an toate fazele cosmogonice care au avut loc ab origine. De fapt, anul sacru reia fără încetare Creația, omul este contemporan al cosmogoniei și al antropogoniei pentru că ritualul îl proiectează în epoca mitică”. Chintesență a aspirației și spiritualității umane, „inițierea este modelul tuturor riturilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumii de la capăt. „Centrul spațiului se identifică astfel cu locul revelațiilor primordiale și devine locul unde se practică inițierile, unde, în timpul sărbătorilor, se mimează gesturile arhetipale care trebuie să regenereze lumea”. Oriunde va fi confruntarea arhetipală sau acțiunea cu puteri cosmogonice ne vom găsi chiar în locul sfânt: „orice spațiu sacru, oricât de periferic ar fi în realitate, este conceput în mod simbolic ca punct de referință absolut, ca «centru al Lumii»”. De fapt, mundanul și realitatea nu sunt cele percepute profan
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
solzilor și deschide două noi intervale sub cele mai fericite auspicii: timpul profan devenit fecund prin uniunea flăcăului cu aleasa și timpul sacru al cosmosului, reîncărcat acum cu energie fertilă. Portrete de eroi în mișcare Actualizarea modelului eroic cu valențe cosmogonice asigură stabilitatea universului profan, ale cărui dimensiuni spațiale și temporale sunt marcate la intervale bine delimitate de revărsarea sacrului. Protagoniștii „domesticirii” neantului păstrează trăsăturile arhetipale cerute de victoria asupra monstrului etern și cele mai multe date asupra lor le descoperim în baladele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
troian de ciute” (Boșorod-Hațeg - Hunedoara). Valențele magice s-au retras aici, lăsând loc doar abilității vânătorești. În colindele de tip III, 66, Ciuta și puiul rău sfătuit, flăcăul se laudă direct animalului victimă, uciderea dublului său totemic semnificând pe lângă jertfa cosmogonică și o moarte simbolică a tânărului care trece într-un alt ciclu existențial. Agresivitatea pe care o denotă cerbul când îl provoacă direct pe flăcăul cu funcție cosmocratoare se răsfrânge asupra spațiului ordonat și considerat sacru în mediul social: „Tună
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru a se înarma potrivit vânătorii arhetipale (arc și săgeată) și începe o perioadă cathartică: „La vânat să-mi iasă/ Pe munții Nistrului/ Și ai pustiului”. Peregrinarea prin geografia specific inițiatică este încheiată în mijlocul săptămânii, ca echivalent temporal al centrului cosmogonic și are aceleași semnale meteorologice: nori și ceață. Abia acum flăcăul regăsește urma animalului sacru, traseul lui condu- cându-l prin locuri inaccesibile, până la apa vie: „La râu, la pârâu,/ De-unde-i apa lină,/ Pietrele răsună”. Muzica lumii provocată de curgerea hidrică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
min’ să mă săgete,/ Cu carnea nunta-și va face,/ Cu oasele casa-și va clădi,/ Cu pielea-și va coperi”. Valoarea arhetipală a ritului este subliniată de Mircea Eliade: „sacrificiul de regenerare este o «repetare» rituală a Creației. Mitul cosmogonic implică moartea rituală (adică violentă) a unui uriaș primordial, din trupul căruia au fost constituite lumile, au crescut ierburile”. Nu numai familia viteazului bene¬ficiază de infuzia cu energiile fiarei, ci și meșteșugurile și vegetația întreagă: „Dragi de urechiuși auzitoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
formă nouă a paradigmei non-manifestării care se adaugă prinderii/ legării monstrului. Vidra se situează la mijlocul Arborelui Cosmic, ceea ce îi conferă o funcție psihopompă și de aici derivă capacitățile oraculare pe care le caută pescarii. Peste stratul arhaic indicat de semnificațiile cosmogonice ale animalului a venit mentalitatea creștină, care, în virtutea fondului universal al răului și al ispitei, a identificat vidra cu Iuda sau Idolița. Spațiu mitic al animalului acvatic, „Vidrosul” este echivalent codrilor întunecoși și fără fund, spațiu comunicant cu lumea de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
forme specifice faunei autohtone și sunt exorcizați prin unelte specifice vieții cotidiene: „arcul”, „mreaja”, „zgarda”, ceea ce instituie îmblânzirea și ordonarea haosului. înghițirea inițiatică Faptul că șarpele este animalul cel mai des învestit cu funcție mitică a înghițirii neofiților argumentează credința cosmogonică ce așază acest zeu htonian la originea lumii. Centrul universului și oul genezei sunt înconjurate de trupul șarpelui în imaginarul uman, reptila acționând, în termenii lui Junger, ca „un stâlp-frontieră” între neant și creație. De aceea, Uroborosul reprezintă imaginea prefacerii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
puterilor mezinului. Și el cel mai mic din nouă frați (cifra sugerează frățietatea desăvârșită), Mircea, poate fi, ca și Moldoveanu, un dublu al eroului, dar și un mystagog. Tovărășia cu coconul cel mai tânăr conduce la o anihilare de tip cosmogonic: „- Ține, vere, tu de vârf,/ Că țiu și eu de mănunchi./ (...)Dar Scorpia ce-mi făcea?/ De necăjită ce era,/ Drept în sus că s-azvărlea,/ Cu gura proțap ieșea/ Ca să cuprinză lumea/ Și prin paloș că trecea,/ Pân’ la coadă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
face o trimitere la locuitorii timpului profan, comparația având rolul de a semnala proporțiile mitice. Forța și însușirile deosebite ale voinicului au fost demonstrate și, în același timp, s-au îndeplinit condițiile inițieriimoarte și renaștere: „Ieșirea din apă repetă actul cosmogonic al manifestărilor formale; imersiunea echivalează cu o disoluție a formelor”. Vânătoarea dintr-un colind de fecior este de fapt o imersiune cu sens marital: „Vânătoare/ ’Nsurătoare/ După fete bălăioare/ Apucând drumul spre mare./ La mare dacajungea,/ Pinteni murgului dedea:/ Sărea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
însoțitori sugerează ieșirea din lume a mezinului, integrat acum adâncurilor germinative, din care va emerge un altul, cu puteri fertilizatoare. Pătrundere violentă în neantul precosmogonic, înghițirea se conturează ca principiu universal al acumulării forțelor și cunoașterii absolute, fie de la animalul cosmogonic cum este șarpele, fie de la apele primordiale ce au capacități de absorbție. Înghițirea marchează un punct terminus al fazei copilăriei și trecerea spre maturitate printr-o legătură mistică între inițiere, devorare și sexualitate. Inițierea feminină - coordonate magice Selenar și acvatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
două falii de mitic desemnate pe sexe conțin totalitatea lumii ca manifestare. „Inițierile fetelor nu includ, ca în cazul băieților, elemente tipice precum revelația Ființei Divine, a unui obiect sacru și a mitului originii”, dar în timpul procesiunii fetele primesc puteri cosmogonice. Prin îndeletnicirile milenar feminine precum cusutul, țesutul, chindisitul, ele recompun lumea la fel de eficient ca eroul draconocton. Cântecul lor măiestru domolește fiara haosului, în timp ce întoarcerea rituală ab origo mundi o arată drept ființă consubstanțială cu apele începutului. Pe fetele de măritat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sau în întuneric (...) contribuie la acumularea unor puteri magice”. Fata mare va folosi din plin aceste forțe pe care și le trage din absența luminii căci ea are capacitatea de a stăpâni stihiile și, chiar mai mult, are o îndeletnicire cosmogonică: țesutul. Acest fapt și interdicția de a privi soarele sunt explicate de Mircea Eliade prin „legătura mistică dintre lună și femeie”. Tabloului îi lipsește dramatismul, fecioara apare integrată materiei primordiale, pe care are capacitatea de a o domina magic. Simpla
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]